Curs 9

CURENTUL ELECTRIC STAŢIONAR

Curentul electric este definit ca fiind mişcarea ordonată a purtătorilor de

sarcină electrică. Putem distinge mai multe tipuri de curent electric:
-curentul electric de convecţie, adică mişcarea ordonată a corpurilor
macroscopice, încărcate electric
-curentul electric de conducţie, adică mişcarea ordonată a sarcinilor electrice
microscopice, libere, din interiorul unei substanţe conductoare
-curentul electric de deplasare, adică efectul reorientării dipolilor electrici într-
un dielectric supus acţiunii câmpului electric
-fasciculele de particule încărcate electric care se deplasează în vid.
Natura purtătorilor de sarcină liberi depinde de mediul conductor. Astfel,
în metale, conducţia este realizată prin intermediul electronilor de conducţie. În
soluţiile de electrolit, purtătorii de sarcină liberi sunt ionii pozitivi şi negativi.
În fine, în semiconductori, la conducţie participă elec-tronii din banda de
conducţie şi golurile din banda de valenţă.

1. ECUAŢIA DE CONTINUITATE

1
2
3
4
2. LEGILE EXPERIMENTALE ALE CURENTULUI ELECTRIC
DE CONDUCŢIE

Legea lui Ohm

Legea lui Ohm are şi o formă diferenţială, care poate fi obţinută astfel:
U U l
I =  ( j dS) = j  S; E = = iar R =  
S
d l S
Înlocuind aceste expresii în relaţia I = U / R se obţine:
𝐸⋅𝑙 𝐸 𝑙 𝐸
𝑗 ⋅ 𝑆 = 𝜌⋅𝑙⁄𝑆 = 𝜌 ⋅ 𝑙 ⋅ 𝑆 𝑠𝑎𝑢 𝑗 = 𝜌 , 𝑎𝑑𝑖𝑐ă 𝐸 = 𝜌 ⋅ 𝑗 𝑗 = σ𝐸
În relaţia precedentă E este intensitatea câmpului electric, dar acest câmp este unul
imprimat de sursa electrică. Vectorial se poate scrie: 𝑗 = σ𝐸

5
Legea lui Joule

Teorema transferului maxim de energie

Pentru un circuit curentul are expresia:
I = E · (R + r).
Puterea transmisă rezistorului R este:
𝑅
𝑃𝑅 = 𝑅 ⋅ 𝐼 2 = (𝑅+𝑟)2 ⋅ 𝐸 2
Puterea maximă se obţine din condiţia ca:

6
 ∂𝑃𝑅
= 0, care conduce la relaţia R = r,
∂𝑅
adică sursa transmite puterea maximă când rezistenţa de sarcină este egală cu
rezistenţa interioară a sursei. În acest caz puterea transmisă are valoarea:
𝐸2
𝑃𝑡 = 𝐸 ⋅ 𝐼 =
4⋅𝑟
iar randamentul transferului de putere este:
P2 1
= = = 50% .
P1 2

3. TEORIA ELECTRONICĂ A CONDUCŢIEI ÎN METALE, FORMA

LOCALĂ A LEGII LUI OHM ŞI A LEGII LUI JOULE, INTERPRETAREA
ENERGETICĂ A LEGII LUI OHM PENTRU UN CIRCUIT SIMPLU

Se poate considera că electronii care se deplasează în interiorul unui conductor se

află într-un câmp electric uniform E.
Forţa electrostatică care acţionează asupra
unui electron are expresia:
fr fe f e = -eE
Sub acţiunea acestei forţe electronii îşi măresc
viteza. Pe de altă parte, mişcarea electronilor este
E vd împiedicată prin ciocnirile plastice pe care le su-
feră cu ionii din nodurile reţelei cristaline. În ur-
ma unei ciocniri plastice electronul se opreşte,
după care este din nou accelerat de câmpul elec-
tric, suferă o nouă ciocnire ş.a.m.d. Pierderile de energie în urma acestor procese pot fi
echivalate cu cele produse prin acţiunea unei forţe constante de rezistenţă fr, pro-
porţională cu viteza de drift a electronilor şi orientată în sens opus. Staţionaritatea
mişcării electronilor se realizează în momentul în care forţa de rezistenţă anulează forţa
electrostatică:

7
8
adică:

9
4. EFECTELE CURENTULUI ELECTRIC.

Trecerea curentului electric printr-un conductor poate fi pusă în evidenţă prin

următoarele efecte:
-efectul termic; conductoarele parcurse de curent electric se încălzesc degajând o
anumită cantitate de căldură în mediul exterior;
-efectul luminos; când densitatea de curent este foarte mare, încălzirea este atât de
puternică încât conductorul ajunge la incandescenţă;
-efectul magnetic; dacă se apropie acul magnetic al unei busole de un conductor
parcurs de curentul electric, acesta nu mai arată nordul, ci se deplasează perpendicular
pe direcţia conductorului.
-efectul chimic; dacă curentul electric traversează o soluţie de apă cu acid sulfuric, apa
se descompune în elementele sale componente şi anume: oxigen la borna minus şi
hidrogen la borna plus. De menţionat că în soluţiile chimice, curentul electric se
datorează nu numai deplasării electronilor, ca şi la metale ci şi datorită deplasării
ionilor pozitivi. Datorită acestei diferenţe, metalele se numesc conductoare de speţa
întâi iar soluţiile chimice conductoare de speţa a doua.
Exemplu tipic de efect chimic este electroliza care se produce la trecerea
curentului electric printr-o soluţie de electrolit. În timpul procesului, la electrozi
se separă componentele moleculei de electrolit (de exemplu, electroliza apei
permite separarea oxigenului la anod şi a hidrogenului la catod).
Legile electrolizei au fost stabilite de Faraday.

10
 Prima lege a electrolizei arată că masa de substanţă care se separă la un
electrod este direct proporţională cu intensitatea curentului electric şi cu durata
procesului : m = kIt. Constanta de proporţionalitate k se numeşte echivalent
electrochimic.
A doua lege a electrolizei precizează că echivalentul electrochi-mic este
direct proporţional cu masa molară a substanţei şi invers proporţi-onală cu valenţa
acesteia : k = µ/(nF). Constanta de proporţionalitate se numeşte numărul lui
Faraday şi are valoarea F = 96500 C/mol.

5. TEOREMELE LUI KIRCHHOFF

Necesitatea realizării unor circuite electrice mai complicate, cu mai multe ramificaţii
impune realizarea unor reţele electrice mai complexe ce prezintă noduri, laturi şi
bucle (ochiuri) (fig. 2.4)

Fig. 2.4. Reţea electrică buclată.

Nodul este orice punct al reţelei în care se întâlnesc cel puţin trei ramuri.
Latura – porţiunea cuprinsă între două noduri.
Ochiul (bucla) – conturul poligonal închis, alcătuit din succesiunea mai multor laturi,
surse sau consumatori)
Kirchhoff a demonstrat în 1847 două teoreme pentru reţelele (circuitele) electrice şi
anume:
Teorema 1
Suma algebrică a intensităţilor curenţilor electrici care se întâlnesc (converg)
într-un nod este egală cu zero.
Pentru a demonstra această afirmaţie se consideră conturul închis din fig. 2.5.
Legea conservării sarcinii ne permite să scriem că:

Q1 = Q2 + Q3 + Q4 şi raportând-o la intervalul t rezultă:

Q1 Q 2 Q 3 Q 4
= + + sau I1 = I2 + I3 + I4
t t t t

11
 Fig. 2.5. Nod de reţea electrică.
Aplicarea primei teoreme a lui
Kirchhoff.

Adoptând convenţia că, curentul I este pozitiv (adică I > 0) dacă intră în nod şi
negativ (adică I < 0), dacă iasă din nod, se poate scrie.
∑𝑛𝑖=1 𝐼𝑖 = 0
De fapt această teoremă nu este altceva decât o altă formă a legii conservării
sarcinii electrice. La aplicarea acestei legi pentru cele n noduri de reţea se obţin n
ecuaţii dintre care numai n-1 sunt independente.

Teorema 2
Pentru o reţea, se alege pentru fiecare ramură câte un sens al curentului
electric. Pentru fiecare buclă (ochi), se adoptă un sens arbitrar de parcurs. Dacă
sensul coincide cu sensul curentului, atunci produsul I·R se ia cu semnul pozitiv,
dacă nu se ia cu semnul negativ.
Tensiunea electromotoare este pozitivă, dacă sensul de parcurs pentru ochi
(buclă) intră borna negativă (-) şi iasă din borna pozitivă (+).
Enunţ: De-a lungul unui contur de reţea (ochi), suma algebrică a tensiunilor
electromotoare este egală cu suma algebrică a produselor dintre intensitatea curenţilor
şi rezistenţele laturilor, adică:
∑𝑛𝑖=1 𝐸𝑖 = ∑𝑚 𝑗=1 𝐼𝑗 ⋅ 𝑅𝑗
Cu ajutorul acestei teoreme se pot obţine ecuaţii numai pentru ochiurile
(buclele) independente. Numărul de bucle independente este dat de relaţia:
b = l – n + 1,
unde:
b este numărul buclelor independente,
n – numărul de noduri,
l – numărul de laturi.
De exemplu, aplicând teoremele lui Kirchhoff se pot rezolva anumite circuite
electrice foarte comod (fig. 2.6).

Fig. 2.6. Aplicarea teoremelor lui

Kirchhoff.

b = 3 –2 + 1 = 2, deci avem două bucle independente

I1 + I2 = I3 prin aplicarea primei teoreme
E1 = I1 · R1 + I3 · R3 = I1 · R1 + (I1 + I2) · R3
E2 = I2 · R2 + I3 · R3 = I2 · R2 + (I3 + I2) · R3
sau E1 = I1 · (R1 + R3) + I2 · R3, E2 = I1 · R3 + (R2 + R3) · I2

12
 1 
Rezultă: I1 = şi I 2 = 2 unde:
 
E R3 R + R3 E1 R + R3 R3
1 = 1 ; 2 = 1 ; = 1
E2 R 2 + R3 R3 E2 R3 R2 + R3
Teoremele lui Kirchhoff permit soluţionarea a două probleme importante în
circuitele electrice şi anume: gruparea rezistoarelor şi gruparea surselor.

2.7. Gruparea rezistoarelor.

Se poate efectua în serie sau în paralel.
Problema care se pune este aceea de a găsi un rezistor echivalent din punct de
vedere al rezistenţei electrice cu rezistenţa grupării date.
Acest rezistor montat între aceleaşi două puncte ca şi gruparea înlocuită va
determina aceeaşi cădere de tensiune U.
a) Conexiunea serie a rezistoarelor (fig. 2.7)

Fig. 2.7. Conexiunea serie a rezistoarelor

Conform legii lui Ohm, pentru fiecare rezistor se poate scrie:

U1 = I · R1; U2 = I · R2; U3 = I · R3 şi respectiv U = I·RS sau.

Generalizând această relaţie pentru n rezistoare se obţine relaţia următoare:

𝑅𝑆 = ∑𝑛𝑖=1 𝑅𝑖

b) Conexiunea paralel (derivaţie) a rezistoarelor (fig. 2.8). Se efectuează

conform celor prezentate în fig. 2.8.

Fig. 2.8. Conexiunea paralel

a rezistoarelor.

U U U U
I1 = ; I2 = ; I3 = iar I=
R1 R2 R3 Rp
Aplicând prima teoremă a lui Kirchhoff se poate scrie că: I = I1 + I2 + I3 sau
U U U U 1 1
= + + sau generalizând = ∑𝑛𝑖=1
R P R1 R 2 R 3 𝑅𝑃 𝑅𝑖

Pe baza celor două tipuri de legări: serie, paralel se poate efectua şi legarea
mixtă a rezistoarelor.
Dacă se conectează în paralel rezistoarele R; 2R; 3R se obţine rezistenţa
echivalentă Rech de valoare:
1 1 1 1 6 + 3 + 2 11 6
= + + = = adică R ech = R
R ech R 2R 3R 6R 6R 11

13
 Deci, prin legarea în paralel a mai multor rezistoare rezistenţa echivalentă este
mai mică decât cea mai mică dintre rezistoarele care participă la grupare.

2.8. Legarea surselor.

În cazul când se doreşte realizarea unor surse de tensiuni sau puteri mai mari,
acestea se leagă în serie sau în paralel (fig. 2.9). Corespunzător celor două montaje se
pot scrie relaţiile:

Fig. 2.9. Legarea surselor: a)

în serie, b) în paralel

a) b)

Ee = E1 + E2 + ..... + En Ee = E
re = r + r +r + ...... + r re = r / n
𝑛⋅𝐸 𝐸
𝐼= 𝐼= 𝑟
𝑅+𝑛⋅𝑟 𝑅+
𝑛
De menţionat că dacă la legarea în serie se pot considera surse de tensiuni
diferite, la legarea în paralel ele trebuie să fie aceeaşi tensiune.
Desigur se poate considera şi un montaj mixt: serie – paralel în cazul general
(fig. 2.10). Astfel cum trebuie dispuse cele N surse identice, astfel încât puterea
disipată pe o rezistenţă exterioară R să fie maximă?
N=mxn

Fig. 2.10. Legarea mixtă a surselor

Pentru curentul I se poate scrie relaţia:

m E m2  E 2  R
I= iar P = I2 R = = max
mr  mr 
2
R+ R+ 
n  n 
Eliminându-l pe n = N / m şi apoi efectuând derivata lui P în raport cu m
rezultă:
2
 m2   m2  2  2  m 
2  m   R + 2  r  − 2   R +  r  m   r = 0
 N   N   N 
m 2
2m 2
m 2
R
R + 2 r − 2
r = 0; R = 2 r de unde m= N .
N N N r

14
 Pe de altă parte, numărul de surse legate în serie m şi numărul de surse legate
în paralel n, se poate determina pe baza teoremei transferului maxim de energie:
mr R
R= , N = m  n, m = N
n r

6. APLICAȚII
1. Enumeraţi efectele curentului electric.
2. Enumeraţi legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit şi scrieţi corespunzător
relaţia matematică specificând semnificaţia fizică a mărimilor care intervin.
3. Enunţaţi legea lui Ohm pentru un circuit întreg şi scrieţi corespunzător relaţia
matematică specificând semnificaţia fizică a mărimilor ce intervin.
4. De cine depinde rezistenţa electrică a unui conductor ?
5. Care este forma diferenţială a legii lui Ohm. ?
6. Enunţaţi legea lui Joule – Lenz scrieţi expresia ei matematică precizând
semnificaţia fizică a mărimilor care intervin.
7. Enunţaţi teoremele lui Kirchhoff pentru un circuit electric.
8. Prezentaţi legarea în serie şi paralele a rezistoarelor.
9. Cum trebuie legate 40 de acumulatoare de aceeaşi rezistenţă internă 0,5Ω ca
să debiteze pe o rezistenţă de sarcină de 0,05Ω un curent maxim.

Soluţie:
Dacă se are în vedere expresia care ne dă numărul de elemente (surse) ce
trebuie legate în serie, se poate scrie:
R 0,05
m= N =  40 = 4 = 2 , iar în paralele, numărul de ramuri va fi:
r 0,5
n = 40/2 = 20.

10.Pentru a mări domeniul de măsură al unui ampermetru se foloseşte şuntul

ampermetric (fig. 2.18). Să se stabilească expresia rezistenţei şuntului
ampermetric RS ştiind că ampermetru are rezistenţa RA, curentul maxim IA, iar
curentul ce urmează să fie măsurat este I:

Fig. 2.18. Şuntul ampermetrului

Aplicând teoremele lui Kirchhoff pentru nodul reţelei, respectiv pentru bucla
formată, se poate scrie:
I = IA + IS şi IA · RA = IS · RS
Fie n = I / IA rezultă n · IA = IA + IS sau
R A  IA
n  IA = IA + , de unde:
RS
RA
N = 1 + RA / RS sau RS · (n-1) = RA, de unde rezultă RS =
n −1
150
Dacă RA = 150Ω; IA = 10mA şi I = 1A se obţine: RS = = 15,15
100 − 1
15
 11.Pentru a mări domeniul de măsură a unui voltmetru în serie cu acesta se
dispune o rezistenţă adiţională (fig. 2.19). Să se stabilească expresia rezistenţei
adiţionale Ra ştiind că voltmetrul are rezistenţa RV, tensiunea maximă UV, iar
tensiunea ce urmează să fie măsurată este U.

Fig. 2.19. Rezistenţa adiţională.

Soluţie:
Teorema a doua a lui Kirchhoff ne permite să scriem în buclă formată relaţiile:
U = UV + Uasau IR · R = I · RV + I · Ra; U = n · UV deci n·UV = UV + Ua
UV · (n-1) = Uasau I·RV·(n-1) = I·Ra, de unde rezultă: Ra = RV·(n-1) (2.11)
Dacă RV = 1000Ω; UV = 1V iar U = 10V, se obţine Ra = 103 · (n-1) = 9000Ω.
Se consideră circuitul din fig. 2.20. Să se stabilească intensităţile curenţilor prin
laturile circuitului cunoscând: E1 = 40V; E2 = 20V; R1 = 2Ω; R2 = 2Ω; R3 = 1Ω; R4
= 8Ω; R5 = 4Ω; R6 = 6Ω.
Soluţie:
În circuit avem: n = 4, l = 6, iar b = l – n + 1 = 6 – 4 + 1 = 3
Cele trei bucle independente (b1, b2, b3) s-au figurat pe figură, iar sensul de parcurs s-
a adoptat conform celor prezentate.
Aplicând teorema I a lui Kirchhoff pentru nodurile A, B, C, D se obţin relaţiile:
I3 = I1 + I2
I3 = I4 + I5 (2.12)
I4 = I1 + I6
I2 = I5 + I6
Cele patru relaţii (2.12) ne permit eliminarea a doi curenţi, de exemplu
exprimarea lui I5 şi I6 în funcţie de I1, I2, I3 şi I4.
Rezultă: I6 = I4 – I1 iar I5 = I2 – I6 = I1 + I2 – I4
A

R1 R3 R2
b1 b2
B I3
E1 E2

I1 R4 R5 I2
b4
I4 I5
R6
Fig. 220. Circuit electric
C I6 D
complex.

Pentru buclele b1, b2 şi b4 se aplică teorema II a lui Kirchhoff, astfel:

E1 = I1R1 + I4R4 + I3R3 E1 = I1R1 + I1R3 + I2R3 + I4R4
16
E2 = I2R2 + I5R5 + I3R3 sau E2 = I1R3 + I2R2 + I2R3 + I1R5 + I2R5 – I4R5 (2.13)
0 = I4R4 + I6R6 – I5R5 0 = I4R4 + I4R6 – I1R6 –I1R5 – I2R5 + I4R5
Ordonând ecuaţiile (2.13) după I1, I2, I4 se obţine sistemul:
I1  (R 1 + R 3 ) + I 2  R 3 + I 4  R 4 = E1

I1  (R 3 + R 5 ) + I 2  (R 2 + R 3 + R 5 ) − I 4  R 5 = E 2 de unde I1 =
D1 D D
; I2 = 2 ; I4 = 4
I  (R + R ) + I  R − I  (R + R + R ) = 0 D D D
1 5 6 2 5 4 4 5 6

R1 + R 3 R3 R4 3 1 8
D = R3 + R5 R2 + R3 + R5 − R5 = 5 7 − 4 = −680
R5 + R6 R5 − (R 4 + R 5 + R 6 ) 10 4 − 18
E1 R3 R4 40 1 8
D1
D2 = E 2 R2 + R3 + R5 − R5 = 20 7 − 4 = −3400  I1 = = 5A
D
0 R5 − (R 4 + R 5 + R 6 ) 0 4 − 18
R1 + R 3 E1 R4 3 40 8
D2
D2 = R 3 + R 5 E2 − R5 = 5 20 − 4 = −680  I1 = = 1A
D
R5 + R6 0 − (R 4 + R 5 + R 6 ) 10 0 − 18
I3 = I1 + I2 = 1 + 5 = 6 A
I4 + I5 = 6 A; I5 = 6 – I4; I5 + I6 = 1A; I6 = 1 – I5 =1 – 6 + I4 = I4 – 5
Înlocuim în ultima ecuaţie:
0 = I4  8 + (I4 – 5)  6 – (6 – I4)  4
0 = 8  I4 + 6  I4 – 30 – 24 + 4  I4 rezultă I4 = 3A
iar I5 = 3A; I6 = – 2A (sens invers celui adoptat).

17