④

Un rezervor rigid și foarte bine izolat termic de volum V=0,2 m3 conține aer.
Rezervorul este prevăzut cu un agitator cu puterea P=4W. Agitatorul transferă
energie aerului timp de 20 min. Densitatea inițială a aerului este 𝜌 = 1,2 𝑘𝑔/𝑚 .
Neglijând variația energiei cinetice și potențiale să se determine care este variația
temperaturii aerului din recipient.

P=4W
min
V0,2 m3
1,2 kg/m3

Ipoteze de studiu
 Sistemul este bine izolat termic
 Sistemul este rigid
Se cere: Variația temperaturii în rezervor după ce paleta agitatorului își încetează
acțiunea
Rezolvare:
Agitatorul consumă lucru mecanic. Interesează variația temperaturii – un
parametru termic.
Este vorba deci despre un sistem energetic.
Cine este sistemul ?

1
 P=4W
min
V0,2 m3
1,2 kg/m3

Aerul este sistemul; aerul primește energie mecanică de la agitator.

Granițele sale sunt reprezentate de pereții rezervorului.
Ce fel de sistem este aerul din rezervor ?
Pereții rezervorului (granițele sistemului nu permit schimb de masa cu exteriorul.
Sistemul este închis (masa de control).
Sistemul energetic închis, pentru a funcționa, trebuie să respecte Principiul I al
termodinamicii.
∆𝐸 = 𝑄 − 𝐿 O (1)
o
∆𝐸 = ∆𝑈 + ∆𝐸 + ∆𝐸 (2)
∆𝐸 = 0
& din cinta (3)
∆𝐸 = 0 (4)
∆𝐸 = ∆𝑈
Ecuația (1) devine:
∆𝑈 = 𝑄 – 𝐿 (5)
L reprezintă lucrul mecanic schimbat de sistem prin granițele sale cu exteriorul.

𝑃 =

𝐿 = 𝑃 ∙ 𝜏 = 4 ∙ 20 ∙ 60 = 4800 𝐽 (6)
Variația temperaturii apare în calculul variației energiei interne și în calculul
schimbului de căldură

2
∆𝑈 = 𝑚 ∙ 𝑐 ∙ ∆𝑡 ; 𝑐 = 700 (7)
∙

Pentru calculul masei m se observă că:

𝑚[𝑘𝑔] = 𝜌 ∙ 𝑉[𝑚 ] (8)

Întrebarea este – care 𝜌 – de la începutul procesului 𝜌 sau de la sfârșit 𝜌 .

Ne mai uităm o data la ipotezele de studiu.
Rezervorul este rigid – deci are V=ct în timpul procesului și mai este și închis –
adică m=ct.
Din ecuația (6) rezultă că și 𝜌 = 𝑐𝑡
𝑚 = 1,2 ∙ 0,2 = 0,24 𝑘𝑔
Înlocuid (6-8) în ecuația (5) de bilanț energetic rezultă:
0,24 ∙ 700 ∙ ∆𝑡 = 𝑄 − 4800 (9)
Dacă am ști cine este Q am calcula imediat ∆𝑡 ????
Cine este Q ???

P=4W
min
V0,2 m3
1,2 kg/m3

Îmi amintesc că ecuația de bilanț energetic este scrisă de un observator care se

găsește în afara granițelor sistemului.
Observatorul nu sezisează niciun transfer de căldură între system și mediul său
exterior pentru că sistemul este foarte bine izolat termic – este izolat adiabat.

3
Deci Q=0
Ecuația (9) devine:

0,24 ∙ 700 ∙ ∆𝑡 = − 4800 ∆𝑡 = − = − 28,57 𝐾

, ∙

Adică în urma acțiunii timp de 20 min a agitatorului temperature aerului din

recipient a scăzut cu 28 K.
Ne-am fi așteptat la acest lucru înainte de a calcula ???
Am facut vreo greșală undeva?

Ecuația Principiului I este corect scrisă

∆𝑈 = 𝑄 – 𝐿 (5)
∆𝑈 = 𝑈 − 𝑈 = 𝑈 − 𝑈 = 𝑚 ∙ 𝑐 (𝑡 − 𝑡 ) = 𝑚 ∙ 𝑐 ∙ ∆𝑡 correct
Q=0
Să fie ceva legat de L

Ecuația de bilanț energetic (Principiu I) este scrisă algebraic. Fiecare termen intră
în ecuație cu valoarea și semnul său.
L primit este negative
L cedat este pozitiv
Deci în cazul nostrum
𝐿 = −|𝐿| pentru că este un lucru mecanic primit de system.
Valoarea absolută a lucrului mecanic este |𝐿| = 𝑃 ∙ 𝜏 = 4800 𝐽
Valoarea lui L din ecuația (5) este 𝐿 = −|𝐿| = −4800 𝐽
Înlocuid în (5) se obține:
∆𝑈 = 4800 𝐽 → ∆𝑡 = 28,57 𝐾

4
 Componentele electronice ale unui calculator consumă o putere electrică 𝑃 = 0,1𝑘𝑊. Pentru a
preveni supraîncălzirea, componentele sunt răcite cu aer vehiculat de un ventilator care consumă 25 W.
În regim staţionar aerul este aspirat de ventilator la 20 ℃ si 1 bar şi părăseşte carcasa ventilatorului
la 35 ℃. Se neglijează transferul de căldură dintre carcasă şi exterior precum şi varaţia energiei cinetice şi
potenţiale.
Să se determine debitul de aer aspirat de ventilator dacă cunoaştem:

𝑐 , = 1.005 şi 𝜌 = 1,2

REZOLVARE
Se cunoaşte: Un curent de aer intră şi iese din carcasa unui calculator la parametri precizaţi. În
timpul procesului aerul interacţionează energetic cu mediul exterior schimbând căldură şi lucru mecanic.
Se cere: Debitul de aer aspirat de ventilator.
Ipoteze de studiu:
1. Graniţele sistemului sunt pereţii carcasei; sistemul este format din ansamblul aer + elemente
electronice; sistemul este deschis;
2. Variaţia energiei cinetice şi potenţiale se neglijează;
3. Schimbul de căldură cu exteriorul se neglijează.
Schema şi datele precizate:
𝑡 = 20 ℃
𝑝 = 1 𝑏𝑎𝑟
𝑡 = 35 ℃
𝑃 = −25 𝑊
𝑃 = −100 𝑊

Analiză:
Se scrie ecuaţia de bilanţ energetic pentru un sistem deschis între starea iniţială 1 şi starea finală 2

𝑄̇ = ∆𝐻̇ + ∆𝐸̇ , + ∆𝐸̇ , + 𝐿̇ (1)

𝑄̇ = 0 (𝑖𝑝𝑜𝑡𝑒𝑧𝑎 3) (2)
̇
∆𝐻 = ∆𝐻̇ + ∆𝐻̇ (𝑒𝑛𝑡𝑎𝑙𝑝𝑖𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑎𝑑𝑖𝑡𝑖𝑣ă) (3)

∆𝐻̇ = 0 (𝑇 = 𝑐𝑡 − 𝑝𝑎𝑟𝑎𝑚𝑒𝑡𝑟𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑠𝑡𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑖 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑜𝑛𝑒𝑛𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑟ă𝑚â𝑛 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛ț𝑖) (4)

∆𝐸̇ , = 0 (𝑖𝑝𝑜𝑡𝑒𝑧𝑎 2) (5)

∆𝐸̇ , =0 (6)

Ţinând cont de relaţiile (2 - 6) ecuaţia de bilanţ energetic (1) devine:

∆𝐻̇ + 𝐿̇ =0 (7)
 Un rezervor cu volumul de 0,3 m3 conține la 40oC și 6,9 bar un amestec gazos cu compoziția
molară 75% O2 și 25% CH4. Să se determine masa de metan care trebuie să se adauge și
masa de oxigen care trebuie să fie extrasă din amestec astfel încât să se obțină un amestec
cu compoziția volumică de 30% O2 și &0% CH4 la aceeași temperatură și presiune.

M = 32 ;M = 16 ; R = 8315 ∙

Schema și datele:

V=0,3 m3
t2=t1
o
t1=40 C O2
p2=p1
X O2 X O2
p1=6,9 bar X O2
r = 0,3
CH4 CH4
r = 0,75 CH4 CH4 r = 0,7
r = 0,25

(1) (α) (2)

Se cunoaște: compoziția molară a unui amestec de gaze bicomponent care ocupă volumul
unui rezervor la o presiune și temperatură date.
Se cere: ce masă dintr-un component trebuie extrasă și ce masă din celălalt component
trebuie adăugată în rezervor pentru ca amestecul să aibe o anumită compoziție molară la
aceeași presiune și temperatură.
Ipoteze de studiu: 1) Amestecul se consideră un gaz perfect.
2) Fiecare component se comportă ca și când ar fi singur ocupând întregul volum al
amestecului la temperatura amestecului.
REZOLVARE
Deoarece compoziția amestecului este precizată prin participații volumice sau molare se va
folosi ecuația termică de stare în care cantitatea de substanță este măsurată în kmoli.
p∙V=n∙R ∙T (1)
∙
n= (2)
∙

Observând că p, V și T sunt aceleași în starea inițială (1) și finală (2) rezultă că numărul de
moli de amestec rămâne neschimbat.

6,9 ∙ 10 ∙ 0,3
n= = 0,0795 kmol
8315 ∙ 313

1
O cantitate de 0,045 kg de aer este închisă într-un cilindru cu piston. Gazul se găsește inițial la
t0=21oC și p0=7 bar. Cilindrul conține în interior ca element de încălzire o rezistență electrică a
cărui capacitate termică este neglijabilă. Pereții cilindrului și pistonul sunt izolați adiabatic. În faza
inițială pistonul este blocat iar rezistența electrică este alimentată cu o putere electrică de 18W
timp de 100 s.
Să se determine:
a) Temperatura finală a gazului după încăzire.
b) După eliberarea pistonului, gazul se destinde cvasi-static pănă atinge temperatura sa
inițială 𝑡 = t = 21 C. Să se determine lucrul mecanic produs prin destinderea
gazului.
c) Care este presiunea gazului la finele destinderii cvasi-statice?
Pentru aer: R=287 J/(kg K), k=1,4
Schema sistemului și datele

1 2
m = 0,045 kg
𝐿̇ = 18𝑊 t0 = 21o C
𝜏 = 100 𝑠 p0 = 7 bar

Ipoteze de studio

1. Sistemul este aerul din interiorul ansamblului de cilindru cu piston și este un sistem
închis.
2. Granițele sistemului sunt adiabate.
3. Procesele sunt cvasi-statice
REZOLVARE

a) Temperatura finală a gazului după încăzire (0-1)

Sistemul în evoluția sa trebuie să respecte Principiul I al termodinamicii
𝑄 = ∆𝑈 +𝐿 (1)

𝑄 = |𝑄 | = 𝐿̇ ∙ 𝜏 = 18 ∙ 100 = 1800 𝑊 (căldura este pozitivă fiind primită de

sistem)
𝐿 =0 (pistonul este fix, volumul nu se modifică – lucrul mecanic schimbat cu
exteriorul este nul)
𝑄 = ∆𝑈 = 𝑈 − 𝑈 = 𝑚 ∙ 𝑐 (𝑡 − 𝑡 ) (2)

1
𝑡 =𝑡 + (3)
∙

𝑐 = = = 717,5
, ∙

𝐭 𝟏 = 21 + = 𝟕𝟔, 𝟕𝟓𝐨 𝐂
, ∙ ,

b) Lucrul mecanic produs prin destinderea gazului (1-2)

Procesul de destindere este adiabat.
Sistemul trebuie să respecte Principiul I în evoluția 1-2
𝑄 = ∆𝑈 +𝐿 (4)
𝑄 = 0 (𝑎𝑛𝑠𝑎𝑚𝑏𝑙𝑢𝑙 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑖𝑧𝑜𝑙𝑎𝑡 𝑎𝑑𝑖𝑎𝑏𝑎𝑡 ș𝑖 𝑛𝑢 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏ă 𝑐ă𝑙𝑑𝑢𝑟ă 𝑐𝑢 𝑒𝑥𝑡𝑒𝑟𝑖𝑜𝑟𝑢𝑙)
Ecuația (4) devine:
𝐋𝟏 𝟐 = −∆𝑈 = 𝑈 − 𝑈 = 𝑚 ∙ 𝑐 ∙ (𝑡 − 𝑡 ) = 0,045 ∙ 717,5 ∙ (76,75 − 21) = 𝟏𝟖𝟎𝟎𝐉
c) Presiunea gazului la finele destinderii cvasi-statice (1-2)
Destinderea este adiabat reversibilă
Legăturile dintre parametrii stărilor 1 și 2 sunt:

p ∙V =p ∙V (5)
- -
T ∙V =T ∙V (6)
-

= (7)

Se alege relația (7)

-
p =p (8)

Pentru determinarea valorii presiunii p la finele procesului de încălzire (0-1) se observă că

acesta s-a desfășurat la V=ct.
Pentru procesul (0-1) care se desfășoară la V=ct relația de legătură dintre parametrii este:
,
= →p =p =7 = 8,327 bar
,
, -
p = 8,327 = 4,53 bar
,

2
 O instalaţie frigorifică funcţionează după un ciclu Carnot, inversat. Puterea frigorifică a instalaţiei
̇
este 𝑄 = 500 𝑊. Temperatura sursei reci este 𝑡 = −18 ℃ iar temperatura sursei calde (mediul ambiant)
𝑡 = 27 ℃. Să se determine puterea consumtă pentru antrenarea instalaţiei.
Se cunosc: Pentru o instalaţie frigorifică se precizează puterea frigorifică şi nivelurile de
temperatură ale sursei reci şi calde.
Se cere: Puterea consumată pentru antrenarea instalaţiei.
Ipoteze de studiu: Maşina frigorifică funcţionează după ciclul Carnot inversat.
REZOLVARE:
Reprezentarea în diagrama T-s a ciclului de funcţionare a maşinii frigorifice

𝑄̇ 𝑅
𝐶𝑂𝑃 = | (1)
𝑃|
̇
|𝑃| = (2)

𝐶𝑂𝑃 = (3)

𝑇 = −18 + 273 = 255 𝐾

𝑇 = 27 + 273 = 300 𝐾
255
𝐶𝑂𝑃 = = 5,66
300 − 255
500
|𝑃| = = 88,33 𝑊
5,66
 O instalaţie de pompă termică funcţionează după un ciclu Carnot reversibil inversat. Instalaţia
trebuie să furnizeze pentru termoficare un flux termic 𝑄̇ = 10 𝑀𝑊, la temperatura 𝑇 = 330 𝐾. Agentul
de lucru care evoluează în instalaţie preia căldura de la un izvor termal cu temperatura 𝑇 = 278 𝐾.
Să se determine:
1. Coeficientul de performanţă al instalaţiei (COP)
2. Puterea consumată pentru antrenarea instalaţiei |𝑃| [𝑀𝑊]
3. Fluxul termic preluat de la sursa de temperatură 𝑇 , 𝑄̇ [𝑀𝑊]
Se cunosc: Sarcina termică şi temperatura la care se furnizează agentul termic pentru un sistem de
termoficare. Încălzirea se realizează cu o pompă termică care funcţionează ideal după ciclul Carnot. Se
precizează temperatura sursei reci.
Se cer: COP al ciclului de funcţionare al pompei de căldură, puterea consumată pentru antrenarea
instalaţiei şi fluxul termic preluat de la sursa rece.
Ipoteze: Ciclul de funcţionare al pompei de căldură este ciclul Carnot inversat.
REZOLVARE:
Reprezentarea ciclului în diagrama T-s a ciclului de funcţionare a pompei de căldură

a) Coeficientul de performanţă al ciclului

𝑄̇ 𝑇 330
𝐶𝑂𝑃 = = = = 6,346
|𝑃| 𝑇 −𝑇 330 − 278
b) Puterea consumată pentru antrenarea instalaţiei

𝑄̇ 10
|𝑃| = = = 1,576 𝑀𝑊
𝐶𝑂𝑃 6,346
c) Fluxul termic preluat de la sursa rece
Din diagrama T-s se observă că aria cuprinsă sub curba transformării şi axa entropiei are semnificaţia
căldurii schimbate de sistem cu exteriorul în timpul transformării.

𝑄̇ = 𝑎𝑟𝑖𝑎(𝑎41𝑏) = 𝑎𝑟𝑖𝑎(𝑎32𝑏) − 𝑎𝑟𝑖𝑎(4321)

𝑎𝑟𝑖𝑎(𝑎32𝑏) = 𝑄̇

1
Într-un ajutaj care operează în regim staționar intră aer la p1=3 bar și T1=440 [K] cu o viteză
w1=145 [m/s] și se destinde isentropic până la w2=460 m/s.
Să se determine:
a) Presiunea în secțiunea de ieșire
b) Raportul A2/A1 dintre ariile secțiunilor de ieșire și de intrare
c) Tipul ajutajului
Se cunosc: k=1,4 ; R=287 J/(kg K)

Ipoteze de studiu:
1. Destinderea în ajutaj este izentropică
2. Se precizează starea gazului în secțiunea de intrare și viteza în secțiunea de ieșire a
ajutajului.

Date:
p1=3
T1=440
w1=145
w2=460
k=1,4
R=287 [J/kmolK]

REZOLVARE

a) Din expresia principiului 1 pentru sisteme deschise se obține:

w 12 w 22
h1   h2 
2 2

w 12 w 22
c p T1   c p T2 
2 2
w w 2 2
T2 T1  1 2
 345,1K
2 c p

k R
cp   1005 J
k 1 kg  K

Presiunea în secțiunea de ieșire este:

 1. Printr-un ajutaj curge adiabatic fără frecare un debit de azot (k=1,4; R=297J/(kgK)) care
alimentează un rezervor în care se menţine presiunea constantă pe=1,3 [bar]. Gazul în
secțiunea de intrare a ajutajului are parametrii : p1=3,1 [bar], t1= 29 [oC].
Să se determine:

a) tipul ajutajului astfel încât toată energia potențială de presiune să se transforme în

energie cinetică.

b) Parametrii termogazodinamici ai gazului în secţiunea minima a ajutajului (p, t, w)

c) Debitul de gaz care curge prin ajutaj, 𝑚̇(kg/h), dacă aria secţiunii de ieşire A2
corespunde unui diametru d2= 10 mm.
Gazul se consideră perfect.

Ipoteze de studiu:

1. Destinderea în ajutaj este adiabatică fără frecare

2. Se precizează starea gazului în secțiunea de intrare și presiunea mediului exterior
secțiunii de ieșire a ajutajului.
Date:

k=1,4
R=297
pe=1,3 bar
p1=3,1 bar
t1=29oC
T1=t1+273=29+273=302K
de=0,010 m

Rezolvare:

a) Presiunea la starea critică este:

k 1,4
 2  k 1  2  1,41
pcr  p1     3,1     1,638 bar
 k 1   1,4  1 

Deoarece pcr>pe ajutajul este convergent-divergent

b) Secțiunea minimă a ajutajului este secțiune critică

 2 2
Tcr T1   302   251,7 K
k 1 1, 4  1

Viteza la starea critică este:

w cr  k  R Tcr  1,4  297  251,7  323,5 m

s

c) Debitul de gaz care curge prin ajutaj, 𝑚̇(kg/h), dacă aria secţiunii de ieşire A2 corespunde
unui diametru d2= 10 mm.

k 1
2  k  R T1  pe  k
w2   1    371,5m / s
k 1  p1 

k 1
p  k
T2 T1   e   235,6 K
 p1 

R T2 3
v2   0,5383 m
pe  105 kg

Ae w 2
m  0,05421 kg
v2 s

  d e 
2

Ae   0,00007854 m 2
4
Aplicație_Conducție plana
Acoperișul unei case este plat și are dimensiunile 6m x 8m. Acoperișul este din beton cu
grosimea de 0,25 m și coeficientul de conducție termică λ = 0,8 W/(m K). Temperaturile
suprefețelor interioară și superioară ale acoperișului măsurate în timpul nopții sunt: 𝑡 , =
15 𝐶 ș𝑖 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣 𝑡 , = 4 𝐶.

Casa este încălzită electric iar prețul energiei electrice este de 𝑐 = 1 𝑙𝑒u/𝑘𝑊ℎ
Să se determine:
1) Fluxul de căldură pierdut prin acoperiș
2) Costul energiei electrice pentru a compensa pierderea de căldură timp de 10 ore.

1) Fluxul de căldură pierdut prin acoperiș

Căldura se transmite de la suprafața interioară a peretelui la cea exterioară prin conducție
termică
Fluxul unitar de căldură transferată este:
, ,
𝑞=
,

𝛿 0,25 𝐾∙𝑚
𝑅 , , = = = 0,3125
𝜆 0,8 𝑊
15 − 4 𝑊
𝑞= = 35,2
0,3125 𝑚
𝐹𝑙𝑢𝑥𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑐ă𝑙𝑑𝑢𝑟ă 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑡𝑜𝑎𝑡ă 𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑓𝑎ț𝑎 𝑎𝑐𝑜𝑝𝑒𝑟𝑖ș𝑢𝑙𝑢𝑖
𝑄̇ = 𝑞 ∙ 𝐴 = 35,2 ∙ (6 ∙ 8) = 35,2 ∙ 48 = 1689,6 𝑊 = 1,69 𝑘𝑊
2) Costul energiei electrice pentru a compensa pierderea de căldură timp de 10 ore
Cantitatea de căldură pierdută în timp de 10 ore
Se consideră o fereastră al cărei geam are înălțimea H=0,8 m și lățimea L=1,5 m. Geamul are o
grosime de 𝛿=8 mm și coeficientul de conductivitate termică λ=0,78 W/(m K).
Să se determine fluxul de căldură transferat prin geam în regim staționar și temperatura
interioară a geamului dacă temperatura camerei este tc=20oC iar temperatura exterioară te=-
10oC.

Coeficienții de transfer de căldură convectiv pe suprafețele interioară și exterioară sunt

respectiv ∝ = 10 și ∝ = 40 . Coeficienții de transfer de căldură convectiv conțin și
∙ ∙
efectul radiației termice.

Ipoteze de studiu
1. Transferul de căldură prin geam este în regim staționar pentru că temperaturile
interioară și exterioară sunt constante
2. Transferul de căldură este unidirectional
REZOLVARE
Transmiterea căldurii se realizează prin convecție la interior de la aer la fața interioară a
geamului, prin conducție în geam și prin convecție de la fața exterioară a geamului la aerul
exterior.

1
Fluxul unitar de căldură este:

|∆𝑡|
𝑞=
∑𝑅
1
𝑅 =
𝛼
𝛿
𝑅 =
𝜆
𝑡 − 𝑡 𝑡 − 𝑡 𝑡 − 𝑡 𝑡 − 𝑡
𝑞= = = =
1 𝛿 1 1 𝛿 1
𝛼 𝛼 + +
𝜆 𝛼 𝜆 𝛼
=

20 − (−10) 30 𝑊
= = = 221,81
1 0,008 1 0,1 + 0,01025 + 0,025 𝑚
+ +
10 0,78 40

𝑄̇ = 𝑞 ∙ 𝐴 [𝑊] ̇

𝐴 = 𝐻 ∙ 𝐿 = 0,8 ∙ 1,5 = 1,2 𝑚

𝑄̇ = 221,81 ∙ 1,2 = 266,172 𝑊
Temperatura feței interioare a geamului
𝑡 − 𝑡 𝑊 q 221,81
𝑞= = 221,81 →→ 𝐭 𝟏 = t − = 20 − = −2,18 C
1 𝑚 α 10
𝛼
Obs. Temperatură redusă a suprafeței interioare a geamului favorizează
depunerea de condens pe geam cînd umiditatea este mare.

2
Se considera un salon de dans caracterizat prin temperatura aerului înconjurător
t_a=20oC și temperatura pereților t_p=12oC.
Persoanele care danseaza sunt imbracate lejer avand rezistenta termica a hainelor
caracterizata prin clo=0,2.
Sa se precizeze valoarea caracteristicii de ventilare a salii (coeficientul de transfer de
caldura prin convectie) care asigura confortul in cazul unui:
a) dans lent q=140 [W/m2]
b) dans alert q=255 [W/m2]
Persoana are temperatura pielii t=35oC

Se dau: ε=0,95; 𝜎 = 5,67 ∙ 10 [ ] ; 1 𝑐𝑙𝑜 = 0,155 [ ].

Rezolvare

De la suprafața pielii la suprafața exterioară a hainelor căldura se transferă prin

conducție termică
Fluxul unitar de căldură degajat de procesul metabolic al persoanei este :
-
q= (1)
în care R reprezintă rezistența termică conductivă a hainelor, iar t este
temperatura la fața exterioară a hainelor, în contact cu aerul din încăpere.

R = 0,2 clo = 0,2 ∗ 0,155 = 0,031 (2)

Din ecuația (1) rezultă temperatura th în funcție de fluxul unitar de căldură
degajat de procesul metabolic corespunzător ritmului de dans practicat.
t = t-q ∗ R (3)
De la suprafața exterioară a hainelor ia naștere un flux unitar de căldură transferat
prin convecție către aerul exterior și prin radiație către pereții încăperii.
Pentru ca persoana care dansează să se simtă confortabil trebuie să existe echilibru
(egalitate) între fluxul unitar de căldură degajat ca urmare a procesului metabolic
și cel transferat de la suprafața exterioară a hainelor prin convecție către aerul
exterior și prin radiație către pereți și corpurile înconjurătoare.
Fluxul unitar de căldură transferat aerului înconjurător prin convecție poate fi
controlat prin sistemul de ventilare a aerului care la rândul său impune coeficientul
𝛼 de transfer de căldură convectiv.
La echilibru :

q =q +q (4)
q =∝ (t -t ) + 𝜀 ∗ 𝜎 T -T (5)
Pentru stabilirea echilibrului termic :
- ∗ -
∝= (6)
-

Ținând cont de expresia (3), ecuația (6) devine :

a) Pentru dans lent, coeficientul de convecție ∝ (relația (7)) devine :

q=140 [W/m2]
t = 35-140 ∗ 0,031 = 30,66 C (relația (3))
T = t + 273,15 = 30,66 + 273,15 = 303,81 K
T = t + 273,15 = 12 + 273,15 = 285,15 K
- , ∗ , ∙ , - ,
∝= =
, -
- ,
= = 3,49
,

b) Pentru dans alert, coeficientul de convecție ∝ (relația (7)) devine :

q=255 [W/m2]
t = 35-255 ∗ 0,031 = 27,095 C (relația (3))
Se consideră o persoană care stă relaxată pe scaun într-o încăpere caracterizată prin
temperatura aerului înconjurător 𝑡 = 21 𝐶 și temperatura pereților 𝑡 = 12 𝐶.

Persoana are o suprafață de 1,8 m2, temperatura pielii 𝑡 = 35 𝐶 și generează prin

metabolism un flux unitar de căldură de 𝑞 = 60 .

Să se precizeze și să se justifice argumentația, dacă în condițiile date persoana

îmbrăcată cu un pullover caracterizat prin rezistența termică clo=1,36 are o senzație de
a) frig, b) confort, c) cald

Coeficientul de convecție al aerului exterior este ∝ = 4 .

Se dau : ε=0,95 ;𝜎 = 5,67 ∙ 10 [ ] ; 1 𝑐𝑙𝑜 = 0,155 [ ].

Rezolvare
Fluxul unitar de căldură generat prin metabolismul persoanei se transferă de la suprafața
pielii persoanei la suprafața exterioară a hainelor prin conducție termică.
De la suprafața exterioară a hainelor la aerul înconjurător și la pereții sau obiectele din
jur se transferă un flux de căldură unitar prin convecție și radiație.
Dacă :
(a) q =q ț +q ț (1)

persoana se simte confortabil.

(b) q <q ț +q ț (2)

persoana are senzație de frig

(c) q >q ț +q ț (3)

persoana are senzația de cald

Prin textura hainelor se transferă prin conducție termică fluxul de căldură unitar generat
prin metabolism.
-
q = (4)

t = t-R ∗ q (5)

R = 0,155 ∗ clo = 0,155 ∗ 1,36 = 0,2108 (6)

t = 35-0,2108 ∗ 60 = 22,352 C (7)

q=q ț +q ț = 𝛼(t -t ) + 𝜀 ∗ 𝜎 T -T (8)

1
Un chip din silicon de formă paralelipipedică cu suprafața de formă pătrată cu latura de 5 mm și
grosimea de 1mm este fixat pe un pat de ceramică. În funcționare staționară chipul consumă o
putere electrică de 0,225 W. Fațeta superioară a chipului este în contact cu un fluid de răcire de
răcire a cărui temperature este de 20oC. Răcirea are loc prin convecție termică caracterizatî
printr-un coefficient de convecție  = 150 W/m2K. Să se determine temperatura suprafeței
cipului.
Date: Un chip de silicon de dimensiuni cunoscute este răcit prin convecție pe fațeta superioară.
Puterea electrică de alimentare și coeficientul convectiv de transfer de căldură sunt cunoscute.
Se cere: Temperatura fațetei superioare a chip-ului în cazul funcționării staționare

REZOLVARE
Chip-ul este sistemul si este un sistem de masa constantă – un sistem închis.
Sistemul (chip-ul) trebuie să respecte Principiul I al termodinamicii.
Pentru un proces infinitesimal (transformare deschisă) expresia Principiului I pentru un sistem
închis este:
𝛿𝑄 = 𝑑𝑈 + 𝛿𝐿 (1)
Derivând expresia (1) în raport cu timpul se obține:

𝑄̇ = + 𝐿̇ (2)

În regim staționar propietățile (parametrii) sistemului nu se modifică în timp. Ecuația (2) devine:

𝑄̇ = 𝐿̇ (3)

Fluxul de căldură 𝑄̇ este evacuat; în consecință 𝑄̇ = − 𝑄̇ , iar

Puterea electrică 𝐿̇ este primită; prin urmare 𝐿̇ = − 𝐿̇

1
Înlocuid în ecuația (3) se obține:

− 𝑄̇ = − 𝐿̇ și în final,

𝑄̇ = 𝐿̇ (4)

Dar,

𝑄̇ =∝∙ 𝐴 ∙ ∆𝑡 = ℎ ∙ 𝐴 ∙ (𝑡 − 𝑡 ) (5)

În care tp este temperatura peretelui (fațeta superioară a chip-ului) iat tf este temperatura
fluidului de răcire.

𝐿̇ = 0,0225 𝑊
| ̇| ,
𝑡 =𝑡 + = 20 + = 80 𝐶
∙ ∙ ∙