Se cere:

1. Să se determine legea curentului UL(t) la procesul tranzitoriu aplicând:

a) Metoda clasică;
b) Metoda operaţională.
2. Să se construiască graficul funcţiei UL(t) pentru intervalul de timp t=0÷3 τ , unde
1
τ= .
|p min|
Varianta Fig. E R1 R2 R3 R4 L C De determinat
V Ω Ω Ω Ω mH μF
77 UL
5-8 120 40 60 1000 1000 10 10

Fig.5-8: Schema inițială.

Metoda clasică:
1. Indicăm direcţiile curenţilor în ramurile circuitului electric considerat după comutaţie.

Fig. 1. Circuitul considerat dupa la comutaţie.

2. Determinam valorile iniţiale UC(0), i1(0) considerând circuitul până la comutaţie.

Fig. 2. Circuitul considerat până la comutaţie.

 Determinăm rădăcinile ecuației caracteristice p1, p2.
a) din expresia z(p)=0 prin aplicarea circuitului din figura 1 (se ia circuitul după comutaţie şi
fără sursa de energie).
1. Determinăm rădăcinile ecuaţiei caracteristice p1, p2:
a) din expresia z ( p )=0 prin aplicarea circuitului din fig. 4.

Fig. 4. Circuitul electric considerat după comutaţie cu sursa deconectată.

Expresia impedanţei complexe pentru circuitul din fig. 4: Z(jω)=0

Z(jω)= ;
Substituind jω→ p , se obţine:

Substituind valorile respective se obţine:

De unde se obţine:

b) din ecuaţia diferenţială faţă de funcţia în căutare –UL(t).

Considerând circuitul după comutaţie se alcătuieşte sistemul de ecuaţii conform teoremelor lui
Kirchhoff. La rezolvarea acestui sistem de ecuaţii faţă de i 1(t) se obţine o ecuaţie diferenţială de
ordinul II.

Fig. 5. Circuitul considerat după comutaţie.

 Înlocuim (1) în (2) și obținem:

(4)
Din (3) determinăm i3:

(5)
Substituind (5) în (4) se obţine:

Derivăm ecuația de mai sus pentru a scăpa de integrală:

Introducând valorile respective se obţine:

Soluţia ecuaţiei (1)reprezintă suma a două componente:

1) soluţia particulară a ecuaţiei diferenţiale neomogene cu termenul liber
(componenta forţată);

Substituind obţinem
2) soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale omogene fără termenul liber.
Substituind în ecuaţia (1) şi obţinem:

d
→ p;
Substituind dt
sau
de unde:

3) Soluţia pentru i1(t):

2. Determinarea A1, A2 – ? La determinarea A1, A2 se aplică ecuaţia (2) la t=0 şi
t =0 ⇒

Deci se obţine sistemul:

De unde:
Astfel se obţine:
 Metoda operaţională
Ordinea aplicării metodei:
Trecerea de la funcţii-origine la funcţii-imagine. Determinarea funcţiei-imagine sub forma de
raport a două polinoame.
1. Alcătuirea schemei echivalente operaţionale pentru circuitul considerat după comutaţie:

Fig.7. Trecerea la schema echivalentă operaţionale pentru circuitul considerat după

comutaţie.

Aplicând metoda determinanţilor se obţine:

Pentru se obţine raportul:

 2. Se determină p1, p2, p3 din expresia M ( p )=0 .

Trecerea inversă de la funcţia-imagine la funcţia-origine prin aplicarea formulei de

descompunere:

Introducând p1, p2, p3 în expresiile N ( p ) şi M ( p ) se obţine:

'

Deci se obţine expresia pentru uL(t):

Fig. 8. Graficul funcţiei .