Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Energetică şi Ingenerie Electrică

L.A.G. №4Tema: Circuitele Liniare

Var.84

Prefăcut:Manuilov Victor TE-211

Verificat: Tertea Ghenadie

Cişinău 2022.
 Se cere:
1. Să se determine legea curentului UC(t) la procesul tranzitoriu aplicând:
a) Metoda clasică;
b) Metoda operaţională.
1
τ= .
2. Să se construiască graficul funcţiei UC(t) pentru intervalul de timp unde
|p min|
Varianta E R1 R2 R3 R4 L C De determinat
V Ω Ω Ω Ω mH μF
84 UC
120 0 3 1 1 1 10
 Fig.5.10: Schema inițială.
Metoda clasică:
1. Indicăm direcţiile curenţilor în ramurile circuitului electric considerat după comutaţie.

Fig. 1. Circuitul considerat până la comutaţie.

2. Determinam valorile iniţiale UC(0), i2(0) considerând circuitul până la comutaţie.

Fig. 2. Circuitul considerat până la comutaţie.

3.Determinăm rădăcinile ecuației caracteristice p1, p2.

a) din expresia z(p)=0 prin aplicarea circuitului din figura 1 (se ia circuitul după comutaţie şi fără
sursa de energie).
Alcătuim expresia impedanţei complexe pentru circuitul după comutaţie faţă de bornele sursei.
(jω)→(p);
1. Determinăm rădăcinile ecuaţiei caracteristice p1, p2:
a) din expresia z ( p ) =0 prin aplicarea circuitului din fig. 3.

Fig. 3. Circuitul electric considerat după comutaţie cu sursa deconectată.

Expresia impedanţei complexe pentru circuitul din fig. 3:
 Z(jω)= ;
Substituind jω→ p , se obţine:

Substituind valorile respective se obţine:

De unde se obţine:

b) din ecuaţia diferenţială faţă de funcţia în căutare – UC(t).

Considerând circuitul după comutaţie (fig. 4) se alcătuieşte sistemul de ecuaţii conform teoremelor
lui Kirchhoff. La rezolvarea acestui sistem de ecuaţii faţă de .se obţine o ecuaţie diferenţială
de ordinul II.

Fig. 4. Circuitul considerat după comutaţie.

Din (2) determinăm i:

 (4)
Înlocuim (1)→(3) şi obţinem:

(5)
Introducem relația (4) în (5):

(6)
Introducând valorile respective se obţine:

Soluţia ecuaţiei (1)reprezintă suma a două componente:

1) soluţia particulară a ecuaţiei diferenţiale neomogene cu termenul liber
(componenta forţată);
Substituind obţinem
2) soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale omogene fără termenul liber. Substituind în
ecuaţia (1) şi obţinem:

d
→p;
Substituind dt
sau

de unde:
3) Soluţia pentru UC(t):

2. Determinarea A1, A2 – ? La determinarea A1, A2 se aplică ecuaţia (2) la t=0 şi

t=0 ⇒
 La determinarea se aplică sistemul de ecuaţii alcătuit conform teoremelor lui Kirchhoff
la t=0:

Deci se obţine sistemul:

De unde:
Astfel se obţine:

Metoda operaţională

Ordinea aplicării metodei:

Trecerea de la funcţii-origine la funcţii-imagine. Determinarea funcţiei-imagine sub forma de
raport a două polinoame.
1. Alcătuirea schemei echivalente operaţionale pentru circuitul considerat după comutaţie:
 Fig.6. Trecerea la schema echivalentă operaţionale pentru circuitul considerat după comutaţie.

Aplicând metoda determinanţilor se obţine:

Pentru se obţine raportul:

2. Se determină p1, p2, p3 din expresia M ( p ) =0 .
Se obţine:
De unde se obţine:

Trecerea inversă de la funcţia-imagine la funcţia-origine prin aplicarea formulei de

descompunere:

Introducând p1, p2, p3 în expresiile N ( p ) şi M ( p ) se obţine:

'

1
τ= .
3. Se construiește graficul funcţiei pentru intervalul de timp t=0÷3τ , unde
|p min|
Fig. 7. Graficul funcţiei.