Convertoare c.c. – c.a. Invertoare.

Convertizoarele c.a. – c.c., cu circuit intermediar, fig. 3.1, transformã energia de intrare, de ten-
siune, Ui ºi frecvenþã fi constante, în mãrimi de ieºire Ue ºi fe, variabile.
Ele sunt compuse din:
1) redresor comandat sau necomandat;
2) circuit intermediar de tensiune sau curent
continuu;
3) convertor c.c. – c.a., numit ºi invertor.
Fig. 3.1. Schemã bloc.

3.1. Modulaþia în invertoare.

Prin modulaþie se înþelege modul de comandã utilizat pentru invertor în vederea obþinerii
unor tensiuni ºi frecvenþe de ieºire dorite. În prezent se folosesc mai multe tipuri de modulaþii, în
funcþie de performanþele de ieºire dorite, puterea ºi semiconductoarele utilizate.

3.1.1. Modulaþia în undã dreptunghiularã (rectangularã).

Principiul modulaþiei rectangulare se va prezenta pentru un ondulor monofazat în punte cu
circuit intermediar de tensiune, fig. 3.2. Circuitul intermediar de tensiune realizat prin capacitatea C,
realizeazã alimentarea invertorului la tensiune continuã, Vd – constantã.

Fig. 3.2. Ondulor monofazat în punte.

Sarcina invertorului se considerã de tipul R+L, clasicã pentru c.a. Comanda rectangularã es-
te prezentatã în figura 3.3. Comanda este structuratã pe o perioadã Tc repetabilã numitã perioadã de
comutaþie. Logica de comandã a comutatoarelor statice:
- prima jumãtate de perioadã: CS1+ ºi CS-2 - închise; CS1- ºi CS+2 - deschise;
- a doua jumãtate de perioadã: CS1+ ºi CS-2 - deschise; CS1- ºi CS+2 - închise;
În funcþie de starea comutatoarelor statice, în figura 3.3, sunt prezentate tensiunile v1N ºi
v 2 N , precum ºi tensiunea de ieºire:
v o (t ) = v1N - v 2 N (3.1)
Rezultatul, v o (t ) , este o tensiune alternativã dreptunghiularã, cu variaþie între + Vd ºi - Vd .
Tensiunea v o (t ) este nesinusoidalã, dar fiind periodicã se poate descompune în:
v o (t ) = å Vk × sin (kwt + j k ) (3.2)
k
2×p
unde: w= = 2 × p × fc (3.3)
Tc
Fundamentala tensiunii v o (t ) , de frecvenþã:
f = fc (3.4)

v1o (t ) = Vd × sin wt ,
4
este datã de: (3.5)
p
 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 2
– curs –
având valoarea efectivã:
Vo1 = × × Vd ;
1 4
(3.6)
2 p

Din (3.2) ºi (3.5) rezultã:

- frecvenþa fundamentalei poate fi modificatã în limite
largi prin modificarea frecvenþei de comutaþie fc;
- valoarea efectivã V1 este constantã, neputându-se
regla;
- dacã se doreºte modificarea lui V1 onduloare, trebuie
alimentat de la un redresor comandat cu Vd variabil.
Conþinutul de armonici este bogat, conþinând
toate armonicile impare. Valoarea efectivã a armonicii
de ordin k este:
V1
V0k = 0 ; (3.7)
k
rezultând spectrul din figura 3.3 - a. Se constatã o ate-
nuare rapidã a valorii efective odatã cu creºterea ran-
gului armonicii.

Fig. 3.3 – a. Spectrul de armonici

Fig. 3.3. Modulaþia în undã dreptunghiularã.

Spectrul de armonici al curentului i o (t ) , (fig. 3.3), conþine aceleaºi armonici, însã amplitu-
dinea acestora este mult redusã. Astfel, valoarea efectivã a armonicii de rang k a curentului este datã
de relaþia:
Ik =
Vk
R + (kwL )
; (3.8)
2 2

fiind cu atât mai mici cu cât rangul armonicii este mai mare.
Aºadar fundamentala curentului i1o (t ) mult mai importantã ca valoare, în raport cu conþinu-
tul de armonici superioare. De asemenea, în figura 3.3 este prezentatã ºi variaþia curentului absorbit
de la sursa v d , i d (t ) .
În sfârºit, o ultimã problemã este cea a închiderii conducþiei prin semiconductoarele inverto-
rului. Pentru a se prezenta acest lucru în figura 3.3 este reprezentatã fundamentala curentului i1o (t )
defazatã cu unghi j în urma tensiunii v1o (t ) . Se disting 4 intervale diferite din punct de vedere al
conducþiei:
 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 3
– curs –
Intervalul 1:
- comandate CS1+ ºi CS-2 ;
- i o (t ) >0;
- conduc comutatoarele statice comandate ºi circulaþia de putere este de la sursã spre sarcinã.
Intervalul 2:
- comandate CS1- ºi CS+2 ;
- i o (t ) >0;
- conduc diodele D1- ºi D +2 , circulaþia de putere fiind de la sarcinã spre sursã.
Intervalul 3:
- comandate CS1- ºi CS+2 ;
- i o (t ) <0;
- conduc comutatoarele statice comandate ºi circulaþia de putere este de la sursã spre sarcinã.
Intervalul 4:
- comandate CS1+ ºi CS-2 ;
- i o (t ) <0;
- conduc diodele D1+ ºi D -2 , circulaþia de putere fiind de la sarcinã spre sursã.
Rezultã douã lucruri importante:
- conducþia are loc prin comutatoarele statice comandate sau diodele antiparalel, curentul
i o (t ) neputându-se întrerupe;
- circulaþia de putere este bidirecþionalã, de la sursã la sarcinã, convertorul funcþionând ca in-
vertor ºi de la sarcinã la sursã, convertorul funcþionând ca redresor cu diode.

3.1.2. Modulaþia în undã quasidreptunghiularã (quasirectangularã)

Comanda quasirectangularã diferã faþã de
cea rectangularã prin faptul cã pentru comuta-
toarele statice CS1- ºi CS+2 comanda de conduc-
þie se furnizeazã cu un unghi variabil, înainte de
începerea celei de a doua jumãtãþii de perioade
(fig. 3.4). Dupã aceeaºi procedurã ca la modula-
þia rectangularã sunt reprezentate tensiunile
v1N , v 2 N ºi v o (t ) .
Tensiunile de ieºire v o (t ) este formatã
din pulsuri dreptunghiulare însã cu lãþime mai
T
micã de c . Calculul amplitudinii armonicii de
2
rang k se face dupã, figura 3.5:

Fig. 3.4. Modulaþia quasirectangularã Fig. 3.5. Calculul tensiunii.

 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 4
– curs –
+b
ò Vd × cos kq dq = p Vd sin kq
+b
= = Vd sin kb ;
2 2 4
V̂ok (3.9)
p -b p
-b
unde este evident:
p-a p a
b== - ; (3.10)
2 2 2
Pentru armonica de ordin 1, fundamentala, rezultã forma:
æp aö 4 a
V̂o1 = Vd sin ç - ÷ = Vd cos ,
4
(3.11)
p è2 2ø p 2
sau la nivel de valoare efectivã:
a
Vo1 = Vd cos ;
4
(3.12)
p 2
Relaþia (3.12) indicã posibilitatea de a modifica în linii largii valoarea efectivã Vo1 , prin in-
termediul unghiul a. Astfel pentru:
0 £ a £ p; (3.13)
rezultã:
0 £ Vo1 £
1 4
Vd ; (3.14)
2p
adicã de la zero pânã la valoarea caracteristicã modulaþiei rectangulare.
Practic, realizarea acestei comenzi ridicã unele probleme majore. Astfel, figura 3.4, pe inter-
valul a toate cele patru comutatoare statice sunt comandate pentru conducþie, producând prin braþe
un curent suplimentar, generat de scurtcircuitarea sursei de alimentare Vd, care se suprapune peste
curentul de sarcinã i o (t ) . Pe de o parte se supraîncarcã comutatoarele statice care preiau curentul de
sarcinã, iar pe de altã parte se creeazã un regim de avarie al sursei. Pentru a se evita acest ultim
inconvenient trebuie realizate douã lucruri:
- durata a sã fie relativ micã, respectiv f c mare, care sã evite valorile mari ale curentului de
scurtcircuit;
- înserierea cu sursa a unei inductivitãþi de limitare a curentului de scurtcircuit, care transfor-
mã invertorul în unul de curent.

Conþinutul de armonici este asemãnãtor cu cel de la modulaþia rectangularã:

- spectrul de armonici este acelaºi;
- amplitudinile armonicilor sunt mai mici, fiind afectate de valoarea unghiului de comandã a,
relaþia (3.9).

3.1.3. PWM sinusoidal bipolarã

Acest tip de modulaþie este prezentatã pentru invertorul de tensiune monofazat în punte, din figu-
ra 3.1. Comanda, figura 3.6, se realizeazã din compararea tensiunii modulatoare v D (t ) , de tip triun-
ghiular, cu o tensiune de comandã u c (t ) de formã sinusoidalã. Se presupune tensiunea modulatoare
de amplitudine:
V̂d = ct. (3.15)

ºi frecvenþã: f c =
1
de asemenea constantã.
Tc
 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 5
– curs –

Fig. 3.6. PWM sinusoidalã bipolar.

Tensiunea de comandã are forma:

u c ( t ) = Û c sin wt , (3.17)
unde amplitudinea Û c este variabilã, iar frecvenþa:
w
f = = ;
1
(3.18)
2×p T
de asemenea variabilã.
Logica de comandã are structura:
- u c (t) ³ v D (t) :
- CS1+ ºi CS-2 - închise;
- CS1- ºi CS+2 - deschise;
- u c (t) < v D (t) :
- CS1+ ºi CS-2 - deschise;
- CS1- ºi CS+2 - închise;
 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 6
– curs –
Corespunzãtor acestei structuri în figura 3.6. sunt reprezentate tensiunile rezultante v1 N ( t ) ,
v 2 N ( t ) ºi :
v 0 ( t ) = v1 N ( t ) - v 2 N ( t ) ; (3.19)
Din analiza tensiuni de ieºire v 0 ( t ) se constatã:
- nu este o tensiune sinusoidalã;
- este formatã din pulsuri dreptunghiulare cu variaþie bipolarã, ± Vd , a cãror lãþime este vari-
abilã în funcþie de amplitudinea Û c a tensiunii de comandã;
- armonica fundamentalã v1o (t ) are frecvenþa tensiunii de comandã, f;
- existã un conþinut oarecare de armonici superioare, variabil în funcþie de tensiunea de co-
mandã u c ( t ) ºi cea modulatoare v D (t ) .

· Modulaþia în amplitudine

Modulaþia în amplitudine este definitã prin:

mA =
Û c
; (3.20)
V̂c
În funcþie de valorile lui m A se definesc douã domenii de comandã, modulaþie în amplitu-
dine liniarã pentru:
mA £ 1 (3.21)
ºi neliniarã pentru:
mA > 1 (3.22)
Considerând, pentru primul caz, o frecvenþã a tensiunii modulatoare:
f c >> f , (3.23)
pe o perioadã Tc amplitudinea tensiunii de comandã u c ( t ) se modificã nesemnificativ, iar pentru
calculul fundamentalei v1o (t ) se poate folosi relaþia de calcul de la convertoare bidirecþionale c.c. –
c.a., sub forma:
v1o ( t ) = c Vd = d Û c sin wt ,
u (t) V
(3.24)
V̂D V̂D
Aºadar, amplitudinea fundamentalei este:

V̂o1 = c Vd = K × Û c ;
Û
(3.25)
V̂D
ºi poate fi reglatã în limite largi prin amplitudinea Û c a tensiunii de comandã. Valoarea efectivã a
acesteia va fi:
V̂o1 = K × Û c ,
1
(3.26)
2
Frecvenþa tensiunii v1o (t ) este egalã cu cea a tensiunii de comandã ºi poate fi reglatã în limi-
te largi. Mai mult, faza iniþialã a tensiunii v1o (t ) este de asemenea reglabilã prin faza iniþialã a ten-
siunii u c ( t ) . Suplimentar, se remarcã faptul cã toate cele trei mãrimi, amplitudine, frecvenþã ºi fazã
iniþialã se pot modifica independent, ceea ce este un avantaj major al acestui tip de modulaþie. De-
pendenþa dintre V̂o1 ºi Û c , respectiv m A , este liniarã, fiind prezentatã în figura 3.7.
 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 7
– curs –

Pentru cazul:
mA > 1 , (3.27)
în funcþie de amplitudinea tensiunii de comandã u c ( t ) , care
îndeplineºte condiþia:
Û c > V̂D , (3.28)
aceasta nu mai intersecteazã, decât parþial sau de loc, tensi-
unea triunghiularã v D (t ) . Astfel de situaþii, sunt prezentate,
simplificat, în figura 3.8.
Fig. 3.7. Modulaþia în amplitudine
Pentru cazul unei tensiuni de comandã
de valoare u c1 ( t ) , figura 3.8, a ºi … se constatã
cã pulsul triunghiular din mijloc nu mai este
intersectat, ceea ce conduce la un puls central al
tensiunii v o ( t ) , figura 3.8, b, mult mai lat, de-
cât în caz normal. Pentru tensiunea u c 2 ( t ) ,
când nu se mai intersecteazã nici o tensiune
triunghiularã, forma tensiunii v o ( t ) corespun-
de, figura 3.8, c, cu cea din cazul modulaþiei
rectangulare, figura 3.3. Variaþia tensiunii v1o (t )
în funcþie de modulaþia în amplitudine m A ,
pentru cazul neliniar, este prezentatã în figura
3.7. Ca urmare a dependenþei neliniare ºi a efor-
tului mare de comandã pentru o creºtere nesem-
Fig. 3.8. Modulaþia în amplitudine neliniarã
nificativã a tensiunii de ieºire, modulaþia nelini-
arã se utilizeazã relativ rar.

· Modulaþia în frecvenþã
Modulaþia în frecvenþã se defineºte prin:
mF = c ;
f
(3.29)
f
Modulaþia în frecvenþã prezintã importanþã din mai multe puncte de vedere. În primul rând
mF determinã spectrul de frecvenþe al tensiunii v o ( t ) . Pentru cazul modulaþiei în amplitudine linia-
re, se poate arãta cã rangul armonicilor conþinute de v o ( t ) este de forma:
h = i × mf ± j ; (3.30)
unde i ºi j sunt numere întregi, trebuie sã îndeplineascã condiþiile:
- i ® par, j ® impar;
- i ® impar, j ® par.
Spectrul de armonici este prezentat în figura 3.9. Valorile maxime ale principalelor armonici
sunt prezentate în tabelul 3.1, unde este scrisã valoarea de vârf relativã a armonicii:
V̂oh
; (3.31)
Vd
fundamentala, la: h =1, (3.32)
având valoare maximã: V̂o1 = m A × Vd ; (3.33)
 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 8
– curs –

Tabelul 3.1.
mA
0,2 0,4 0,6 0,8 1
h
mF 1,2424 1,15 1,006 0,818 0,601
mF ± 2 0,016 0,061 0,131 0,220 0,318
mF ± 4 — — — — 0,018
2m F ± 1 0,19 0,326 0,370 0,314 0,181
2m F ± 3 — 0,024 0,071 0,139 0,212
3m F 0,335 0,123 0.083 0,171 0,113
3m F ± 2 0,044 0,139 0,203 0,176 0,062

Fig. 3.9. Spectrul de armonici.

Principalele observaþii care rezultã din figura 3.9 ºi tabelul 3.1 sunt:
- spectrul de armonici este bogat;
- amplitudinea armonicilor este variabilã cu modulaþia în amplitudine m A , neexistând o regulã de
dependenþã faþã de aceasta;
- armonicile sunt relativ mai mici în benzile laterale ale i × m F ;
- prima armonicã h = m F , este cea mai importantã, fiind comparabilã cu fundamentala.

Singurul lucru controlabil este rangul armonicii, în sensul cã prin alegerea unui m F cât mai
mare se împinge întreg spectrul spre frecvenþe mult mai mari decât fundamentala, ceea ce poate fi
favorabil pentru sarcinile obiºnuite de tip R+L.
În cazul modulaþiei în amplitudine neliniare, în plus, faþã de spectrul din figura 3.9, apar ºi
armonicile impare, caracteristice modulaþiei quasirectangulare, deteriorând ºi mai mult conþinutul
de armonici. Acesta este încã un motiv pentru care modulaþia neliniarã este puþin utilizatã.

· Alegerea modulaþiei în frecvenþã

La alegerea modulaþiei în frecvenþã se au în vedere douã lucruri:
- plasarea armonicilor cât mai departe de fundamentalã;
- evitarea apariþiei principalelor armonici în spectrul audio, 6 …20 KHz, în scopul evitãrii po-
luãrii sonore.
Se mai are în vedere ºi faptul cã, în principal, invertoarele sunt utilizate pentru alimentarea ma-
ºinilor de c.a. cu reglarea la valoare constantã a raportului tensiune / frecvenþã, cu limitarea super-
ioarã a frecvenþei la 100 Hz. În aceste condiþii, se utilizeazã douã tipuri de modulaþie în frecvenþã:
1. Modulaþia în frecvenþã sincronã având:
m F £ 21 (3.34)
cu: m F = constant (3.35)
la o valoare întreagã. Astfel frecvenþa f c a tensiunii v D ( t ) este variabilã dupã:
fc = mF × f (3.36)
Suplimentar, cele douã tensiuni v D ( t ) ºi u c ( t ) se pot sincroniza, fiind în antifazã, ca în figura 3.8.
Pe de altã parte, sincronizarea celor douã tensiuni evitã apariþia unor subarmonici ale fundamentalei
suplimentare, faþã de spectrul din figura 3.9, care nu sunt de dorit în majoritatea aplicaþiilor. Opozi-
þia de fazã are acelaºi rol, cu precãdere la valori mici ale lui m F .
 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 9
– curs –
2. Modulaþia în frecvenþã asincronã pentru:
m F >> 21 (3.37)
Dacã se adoptã o modulaþie în frecvenþã dupã relaþia (3.36), subarmonicile menþionate mai
sus devin nesemnificative, spectrul fiind de forma celui din figura 3.9. Frecvenþa f c a tensiunii
v D ( t ) se pãstreazã constantã, astfel cã:

mf = c
f
(3.38)
f
este variabilã, având o valoare fracþionarã, ca urmare cele douã tensiuni v D ( t ) ºi u c ( t ) nu se mai
pot sincroniza. La frecvenþe mici, apropiate de zero, subarmonicile devin importante ºi pot conduce
la armonici de valoare însemnatã a curentului de sarcinã. Modulaþia asincronã este preferatã ºi ca
urmare a faptului cã armonicile suplimentare se pot filtra uºor.

· Curentul prin sarcinã ºi conducþia

Dacã este de tip rezistiv, forma curentului i o (t ) este aceeaºi cu a tensiunii v o (t ) , fig. 3.6,
spectrul de armonici fiind identic. În cele mai multe situaþii, sarcina este de tip R + L , forma curen-
tul fiind mult diferitã faþã de cea a tensiunii ºi defazatã în urmã cu unghi j , fig. 3.6. Pulsurile pozi-
tive sau negative ale tensiunii v o (t ) provoacã creºteri sau descreºteri exponenþiale ale curentului
i o (t ) , în jurul fundamentalei i1o (t ) evident conþinutul de armonici ale curentul i o (t ) având ondulaþii
în jurul fundamentalei i1o (t ) . Aceste ondulaþii depind evident de constanta de timp a sarcinii:

t= ;
L
(3.39)
R
ºi de spectrul de armonici al tensiunii v o ( t ) . Din figura 3.6 se poate constata cu uºurinþã cã dacã
f c este mare, ceea ce înseamnã un numãr mare de pulsuri ale tensiunii v o ( t ) precum ºi o lãþime
redusã a acestora, ondulaþii curentului se reduc considerabil, i o ( t ) fiind foarte aproape de funda-
mentalã i1o (t ) .
Conducþia decurge asemãnãtor cu cea de la modulaþia în undã rectangularã, depinzând de
comutatoarele statice comandate pe intervalele i o ( t ) . Ca exemplu se analizeazã conducþia pe inter-
valele 1, 2, 3 ºi 4 din fig. 3.6.
- pe intervalul 1 sunt comandate CS1+ ºi CS-2 , dar i o ( t ) fiind negativã, conducþia are loc prin
diodele D1+ ºi D -2 ;
- pe intervalul 2 sunt comandate aceleaºi comutatoare statice din cazul anterior care preia ºi
conducþia deoarece i o ( t ) > 0 ;
- pe intervalul 3 sunt comandate CS1- ºi CS+2 , iar i o ( t ) > 0 , ceea ce implicã preluarea con-
ducþiei de diodele D1- ºi D +2 ;
- pe intervalul 4 conducþia este identicã cu cea din intervalul 2;
În acelaºi mod se poate analiza conducþia pentru orice interval, aceasta modificându-se fie la
schimbarea polaritãþii curentului i o ( t ) , fie a comutatoarelor statice comandate.
Evident comutatoarele statice CS sunt mult mai solicitate, ca urmare a comutãrii lor la o
frecvenþã de comutaþie egalã cu cea a tensiunii modulatoare. Având în vedere creºterea pierderilor
de putere în semiconductoare cu frecvenþa de comutaþie, frecvenþa tensiunii modulatoare, respectiv
modulaþia în frecvenþã, trebuie strâns corelatã cu capacitatea semiconductorului de putere utilizat ºi
frecvenþa lui maximã de lucru.
 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 10
– curs –

3.1.4. PWM sinusoidal unipolar

Aceastã variantã de comandã este prezentatã pentru invertoarele monofazate de tensiune în
punte, figura 3.10.

Fig. 3.10. PWM sinusoidal unipolar

Singura diferenþã faþã de modulaþia bipolarã constã în existenþa a douã tensiuni de comandã
+ u c (t ) ºi - u c (t ) . Cele douã tensiuni de comandã genereazã independent comanda comutatoarelor
statice de pe cele douã braþe, 1 ºi 2, dupã cum urmeazã:
1) Braþul 1:
o + u c (t ) ³ v D (t ) , CS1+ - închis ºi CS1- - deschis;
o + u c (t ) < v D (t ) , CS1+ - deschis ºi CS1- - închis;
2) Braþul 2:
o - u c (t ) ³ v D (t ) , CS +2 - închis ºi CS -2 - deschis;
o - u c (t ) < v D (t ) , CS +2 - deschis ºi CS -2 - închis;

Corespunzãtoare acestei logici de comandã, în fig. 3.10 sunt prezentate tensiunile v1 N (t ) ºi

v 2 N (t ) , precum ºi tensiunea de ieºire:
v o (t ) = v1 N (t ) - v 2 N (t ) ; (3.40)
Din analiza formelor de undã obþinute rezultã urmãtoarele:
- v o ( t ) are o variaþie unipolarã pe semiperioadã;
- frecvenþa pulsurilor tensiunii v o ( t ) este dublã în raport cu modulaþia unipolarã, deºi frecvenþa de
comutaþie nu se schimbã.
 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 11
– curs –
Fundamentala v1o (t ) se calculeazã în acelaºi mod ca la bipolar, adicã dupã relaþiile (3.24) ºi
(3.26). În privinþa conþinutului de armonici al tensiunii de ieºire v o ( t ) , lucrurile stau diferit de ca-
zul anterior. Tensiunile v1 N (t ) ºi v 2 N (t ) , fiind identice cu cele de la PWM bipolar, conþin un
spectru de armonici de forma celui din figura 3.9 ºi tabelul 3.1. Ca urmare a modului de calcul al
tensiunii v o ( t ) , relaþia (3.40), conþinutul de armonici a lui v o ( t ) este diferit. Cele douã braþe ale
ondulorului fiind comandate cu douã tensiuni + u c (t ) ºi - u c (t ) , în antifazã, armonicile,de acelaºi
tip, ale tensiunilor v1 N (t ) ºi v 2 N (t ) pot fi în fazã sau în antifazã, în funcþie de rangul armonicii.
Calculul lui v o ( t ) prin relaþia (3.40) permite o curãþare apreciabilã a spectrului de armonici, dacã
se alege adecvat modulaþia în frecvenþã m F . Astfel dacã:
mF = 2 × k ; (3.41)
adicã numãr întreg ºi par, armonicile pare conþinute de v1 N (t ) ºi v 2 N (t ) sunt în fazã ºi prin dife-
renþa datã de relaþia (3.40) anuleazã. Spectrul de armonici, foarte favorabil, este prezentat în figura
3.11.
Spectrul este cu atât mai favo-
rabil cu cât dispar toate armonicile de
rang i × m F , care au valorile cele mai
importante.
Frecvenþa dublã a pulsurilor
tensiunii v o ( t ) este de asemenea
favorabilã pentru ondulaþiile curentu-
lui i o ( t ) . Acesta se determinã în ace-
laºi mod ca la PWM bipolarã. Ca
urmare a lãþimii mai mici a pulsurilor
tensiunii v o ( t ) , creºterile ºi descreº-
terile lui i o ( t ) sunt de duratã ºi am-
plitudine mai reduse, ceea ce implicã
ºi a reducere apreciabilã a ondulaþiei.
Toate celelalte concluzii de la MLI
Fig. 3.11. Spectrul de armonici pentru MLI unipolare
bipolarã rãmân valabile.

3.1.5. Modulaþia pentru invertoarele în semipunte (cu un singur braþ)

Un invertor monofazat de tensiune în semipunte este prezentat în figura 3.12. Condensatoa-
rele C + ºi C - , identice ºi de capacitate mare, alcãtuiesc un divizor de tensiune, care permite reali-
zarea unui punct de nul artificial 0, faþã de care se conecteazã sarcina R+L.

Fig. 3.12. Ondulor monofazat în semipunte.

 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 12
– curs –
Comanda care se poate realiza este de tipul în undã rectangularã sau PWM sinusoidal bipo-
lar, cele douã comutatoare statice fiind comandate în antifazã. Tensiunea v o ( t ) are, dupã caz, forma
din figura 3.3 sau 3.6, cu diferenþa cã variaþia, de tip bipolar, este între + Vd 2 ºi - Vd 2 . Acest
lucru conduce ºi la modificarea relaþiilor de calcul (3.6), respectiv (3.24), modificare care constã în
înlocuirea tensiunii de alimentare Vd cu Vd 2 .
Conþinutul de armonici este cel caracteristic tipului de modulaþie, figura 3.4, respectiv 3.9.
Singura problemã este cea determinatã de pãstrarea tensiunilor Vd 2 pe cele douã condensatoare
C + ºi C - , adicã neflotarea punctului de nul 0. acest lucru este asigurat în permanenþã, indiferent de
comutatoarele statice sau diode în conducþie, ca urmare a faptului cã i o ( t ) se împarte în punctul 0
în doi curenþi prin cele douã condensatoare. Într-adevãr, cele douã condensatoare sunt relativ mult
solicitate, ceea ce conduce uneori la realizarea acestui tip de ondulor cu alimentare de la douã surse
Vd 2 înseriate.

3.2. Modulaþia în invertoarele trifazate.

3.2.1. Modulaþia în undã rectangularã

Un invertor trifazat de tensiune se realizeazã dupã schema din figura 3.13.

Fig. 3.13. Invertor de tensiune trifazat.

Invertorul trifazat este format din trei braþe identice de invertor monofazat în semipunte.
Sarcina, de tipul R+L, este trifazatã, simetricã ºi conectatã în stea, putând fi o maºinã trifazatã de
c.a. Este notat prin 0 nodul sarcinii, iar prin 0’ punctul median al sursei de alimentare Vd , punct de
calcul.

Modulaþia în undã rectangularã presupune, figura 3.14:

- comanda comutatoarelor statice de pe un braþ, în antifazã, pe un interval T 2 , unde T este
perioada de comandã;
- comanda pe cele trei braþe este decalatã cu T 3 .
 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 13
– curs –

Fig. 3.14. Modulaþia în undã dreptunghiularã pentru invertoare trifazate

 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 14
– curs –
Numerotarea comutatoarelor statice, figura 3.14, se face în ordinea intrãrii în conducþie. În
funcþie de starea comutatoarelor statice, în figura 3.14 sunt calculate ºi reprezentate tensiunile
v10 ' , v 20 ' ºi v 20 ' realizate de cele trei braþe. Tensiunile de linie sunt calculate cu relaþii de forma:
v12 = v10 ' - v 20 '

v 23 = v 20 ' - v 30 ' (3.42)

v 31 = v 30 ' - v10 '

care sunt de asemenea reprezentate în figura 3.14. Acestea sunt de forma tensiunii de ieºire a unui
invertor în punte monofazat comandat în undã quasirectangularã la:
p
a= ; (3.43)
3

Aceasta înseamnã cã valoarea de vârf a tensiunii de linie este:

p 2 3
V̂l1 = Vd cos =
4
Vd (3.44)
p 6 p

iar valoarea efectivã:

Vl1 = = Vd = 0,78 × Vd
V̂l 6
(3.45)
2 p

Se remarcã de asemenea faptul cã tensiunilor de linie li se poate regla frecvenþa prin inter-
mediul perioadei de comandã T, dar au valoarea efectivã constantã. Aceasta se poate modifica nu-
mai prin alimentare cu o tensiune Vd reglabilã, deci de la un redresor comandat.
Pentru calculul tensiunilor de fazã, tensiunile v10 , v 20 ºi v 30 , se aplicã teorema a doua a
lui Kirchhoff pentru fiecare braþ dupã:
v10 ' = v10 + v 00 '

v 20 ' = v 20 + v 00 ' (3.46)

v 30 ' = v 30 + v 00 '

Se adunã relaþiile (3.46) de unde rezultã:

v ' + v 20 ' + v 30 '

v 00 ' = 10 (3.47)
3

întrucât: v10 + v 20 + v 30 = 0 (3.48)

ca urmare a faptului cã receptorul trifazat este simetric. Din (3.46) ºi (3.47) se determinã cele trei
tensiuni de fazã dupã:
 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 15
– curs –
v ' + v 20 ' + v 30 '
v10 = v10 ' - 10
3

v ' + v 20 ' + v 30 '

v 20 = v 20 ' - 10 (3.49)
3

v ' + v 20 ' + v 30 '

v 30 = v 30 ' - 10
3
În figura 3.14 este reprezentatã o singurã tensiune de fazã, v10 ( t ) , ea având o variaþie în do-

uã trepte, ± d ºi ± 2 d .
V V
3 3
Atât tensiunile de linie cât ºi cele de fazã au armonica fundamentalã de perioadã T. Se con-
statã cã fundamentala celor trei tensiunii de linie, v12 ' , v 23 ' ºi v 31' , alcãtuiesc un sistem trifazat
de simetric de succesiune directã, valorile de vârf efective fiind date de relaþiile (3.44) ºi respectiv
(3.45). Fundamentala tensiunilor de fazã, v , v ºi v alcãtuiesc de asemenea un sistem tri-
10 ' 20 ' 30 '
fazat simetric de succesiune directã, defazat în urma celui de linie cu p 6 . În concluzie, ieºirea, la
nivelul fundamentalelor, reprezintã un sistem trifazat în accepþiunea obiºnuitã.

· Conþinutul de armonici.
La prima vedere, forma tensiunilor de linie fiind aceeaºi ca la modulaþia în undã
quasirectangularã, conþinutul de armonici este cel caracteristic acestui tip de modulaþie, adicã întreg
spectru de armonici impare:
h = 2 × k + 1, (3.50)
unde k este un numãr întreg.
În realitate, ca urmare a comenzii decalate pe cele trei braþe cu T 3 , adicã cu 120 o , armoni-
cile multiplu de trei ale tensiunilor v , v ºi v , sunt în fazã. Ca urmare a relaþiilor de calcul
10 ' 20 ' 30 '
(3.42), aceste armonici se anuleazã, spectrul fiind de forma:
h = 6× k +1 (3.51)
adicã armonicile 5, 7, 11, 13, º. a. m. d. Aºadar spectrul de armonici al tensiunilor de linie este mult
mai favorabil decât la ondulorul monofazat cu comandã similarã. În ceea ce priveºte tensiunile de
fazã v10 , v 20 ºi v 30 , conþinutul de armonici este cel identic cu cel al tensiunilor de linie, amplitu-

dinea acestora fiind mai redusã ca urmare a variaþiei în treptele ± d ºi ± 2 d .

V V
3 3
Curenþii de fazã i1 , i 2 ºi i 3 se pot determina în acelaºi mod ca la cazul monofazat. Conþinu-
tul lor de armonici va fi considerabil diminuat ca urmare a sarcinii de tip R+L. În figura 3.14 sunt
reprezentate numai fundamentalele i1' , i 2 ' ºi i 3 ' ale curenþilor de fazã, decalaþi cu j în urma ten-
siunilor de fazã corespunzãtoare.

· Conducþia în invertor.
În invertoarele trifazate, conducþia este mult mai complicatã decât la cele monofazate ca
urmare a circulaþiei trifazate a curentului. Pentru a analiza modul de închidere a curenþilor se consi-
derã intervalele de la 1 la 4 din figura 3.14. Delimitarea intervalelor de mai sus se face fie de la
schimbarea semnului unui curent, fie de la modificarea comenzii. Conducþia decurge dupã:
 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare
Fig. 3.15. Conducþia pe intervalul 1
Fig. 3.16. Conducþia pe intervalul 2
Fig. 3.17. Conducþia pe intervalul 3
Fig. 3.18. Conducþia pe intervalul 4
16
– curs –
a) Intervalul 1, fig. 3.15:
- sunt comandate T1+ , T2- ºi T3+ ;
- curenþii au sensurile: i1' < 0 , i1' < 0 ºi i 3 ' > 0 ;
- conduc comutatoarele statice: T2- , T3+ ºi dioda D1+ ;
b) Intervalul 2, fig. 3.16:
- sunt comandate T1+ , T2- ºi T3- ;
- curenþii au sensurile: i1' > 0 , i1' < 0 ºi i 3 ' > 0 ;
- conduc comutatoarele statice: T1+ , T2- ºi dioda D 3- ;
c) Intervalul 3, fig. 3.17:
- sunt comandate T1+ , T2+ ºi T3- ;
- curenþii au sensurile: i1' > 0 , i1' < 0 ºi i 3 ' < 0 ;
- conduc comutatoarele statice: T1+ , T3- ºi dioda D +2 ;
d) Intervalul 4, fig. 3.18:
- sunt comandate T1- , T2+ ºi T3- ;
- curenþii au sensurile: i1' > 0 , i1' > 0 ºi i 3 ' < 0 ;
- conduc comutatoarele statice: T2+ , T3- ºi dioda D1- ;
Analiza conducþiei pe cele patru intervale conduce la con-
cluziile urmãtoare:
- participã la conducþie fie comutatoarele statice, fie diodele
antiparalel, acestea în funcþie de comandã ºi în sensul cu-
rentului;
- conducþia este în permanenþã neîntreruptã, ca urmare a
existenþei cãilor de închidere, indiferent de structura lor, la
un moment dat, a stãrii comutatoarelor statice ºi/sau diode-
lor.
Pe de altã parte, dacã scriem teorema a doua a lui Kir-
chhoff în nodul 0, pentru figura 3.15, rezultã:
i1' + i 2 ' = i 3 ' , (3.52)
Dar de la sursã este absorbit numai curentul i ' , iar la
3
sursã se întoarce i 2 ' . Evident:
i 2 ' = i 3 ' - i1' , (3.53)
ceea ce înseamnã cã i ' circulã în interiorul sarcinii, având
1
loc de fapt ºi un scurtcircuit al fazelor 1 ºi 3 prin dioda D1+ ºi
comutatorul T3+ . Acest lucru se întâmplã practic pentru orice
configuraþie a comenzii ºi sensuri ale curenþilor. Numai cu
totul întâmplãtor este posibil ca cele 3 comutatoare statice sã
preia efectiv conducþia, dar ºi în aceastã situaþie au loc de
asemenea scurtcircuite bifazate.
 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 17
– curs –
3.2.2. Comanda PWM pentru invertoare trifazate

PWM pentru invertoare trifazate se va analiza pentru convertorul de tensiune din figura
3.13. Cele trei braþe ale ondulorului se comandã cu trei tensiuni de forma:
)
u c1 ( t ) = U c sin wt
) æ 2×pö
u c 2 ( t ) = U c sin ç wt - ÷ (3.54)
è 3 ø
) æ 4×pö
u c 3 ( t ) = U c sin ç wt - ÷
è 3 ø
2×p
unde w= (3.55)
T
T fiind perioada de comandã, fig. 3.19.
Logica de comandã rezultã, pentru fiecare braþ, dupã modelul de la PWM unipolar. În fig.
3.19, din motive de complexitate a desenului, este reprezentatã numai determinarea tensiunilor v10 '
ºi v 20 ' ºi a tensiunilor de linie:
v12 (t ) = v10' (t ) - v 20' (t ) (3.56)
Fundamentala tensiunii v12 (t ) , V12 ' (t ) , rezultã, în acelaºi mod ca la modulaþia în undã rec-
p
tangularã, defazatã cu înaintea tensiunii de comandã u c1 (t ) . Determinarea tensiunilor v 21 (t ) ºi
6
v 31 (t ) se face în acelaºi mod, rezultând tot un sistem trifazat simetric de succesiune directã.
Tensiunile de fazã v10 (t ) , v 20 (t ) ºi v 30 (t ) se calculeazã cu relaþiile (3.49) rezultând pul-
suri de lãþime variabilã ºi cu amplitudini în douã trepte.

Fig. 3.19. MLI trifazat

 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 18
– curs –
· Calculul tensiunilor de ieºire.
Fiecare braþ al invertorului este un invertor în semipunte, fig. 3.12. Valoarea de vârf a tensi-
unii v10 (t ) , în cazul modulaþiei liniare, m A £ 1 , va fi:
)
V10 ' = m A × d ,
V
(3.57)
2
)
V10 ' m
V10 ' = = A× d
V
iar valoarea efectivã: (3.58)
2 2 2
Ca urmare a comenzii trifazate pe cele trei braþe, valoarea efectivã a tensiunilor de linie va

V12 = 3 × V10 ' = m A × × = 0,612 × m A × Vd ,

3 Vd
fi: (3.59)
2 2
Cazul modulaþiei neliniare, m A > 1 , se analizeazã la fel ca la ondulorul monofazat având
aceleaºi particularitãþi. Valoarea maximã a tensiunii de linie este cea caracteristicã modulaþiei în
undã rectangularã, ecuaþia (3.45).
Valoarea efectivã a tensiunilor de fazã pe sarcina conectatã în stea se obþine din (3.59) prin
relaþia de legãturã:
V10 = 12 = 0,353 × m A × Vd
V
(3.60)
3

· Conþinutul de armonici
Tensiunile v10 ' , v 20 ' ºi v 30' conþin spectrul de armonici caracteristic PWM bipolar. Dato-
2×p
ritã comenzii decalate cu pe cele trei braþe, la fel ca la PWM unipolar, armonicile multiplu de
3
trei se anuleazã din tensiunile de linie, ca urmare a faptului cã defazajul dintre ele este:

2×p
jh = 3 × h × = h ×2×p (3.61)
3

Ca urmare, prin alegerea unei modulaþii în frecvenþã:

mF = 3 × p , (3.62)

spectrul de armonici se poate diminua considerabil. Astfel, în tabelul 3.2 sunt prezentate, pentru un
astfel de caz, valorile efective ale fundamentalei ºi principalelor armonici raportate la tensiunea de
alimentare Vd . Se constatã o diminuare a conþinutului de armonici faþã de cazul monofazat. În ca-
zul modulaþiei neliniare apar toate armonicile impare, mai puþin cele multiplu de trei.

Tabelul 3.2
mA
0,2 0,4 0,6 0,8 1
h
1 0,122 0,245 0,367 0,490 0,612
mF ± 2 0,010 0,037 0,08 0,135 0,195
mF ± 4 0,005 0,011
2 × mF ±1 0,116 0,200 0,207 0,192 0,111
2 × mF ± 5 0,008 0,020
3× mF ± 2 0,027 0,085 0,124 0,108 0,038
3 × mF ± 4 0,007 0,029 0,064 0,096
 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 19
– curs –
3.2.3. Modulaþia fazorialã
Un sistem trifazat simetric de tensiuni se poate scrie sub forma:
v1 (t ) = V × cos j
)

æ 2×pö
v 2 (t ) = V × cosç j -
)
÷ (3.65)
è 3 ø
æ 4×pö
v 3 (t ) = V × cosç j -
)
÷
è 3 ø
)
fiind în fapt definit prin douã mãrimi; valoarea maximã V ºi faza iniþialã j.

[ ]
Se ataºeazã sistemului trifazat un numãr complex, numit fazor spaþial,
v(t ) = v1 (t ) + a × v 2 (t ) + a 2 × v 3 (t ) ,
2
(3.66)
3
2× p
j
unde: a=e 3 (3.67)

Dezvoltând (3.66) rezultã:

é æ
jç j -
2×p ö
÷
æ
- jç j -
2× p ö
÷
æ
jç j -
4× p ö
÷
æ
- jç j -
4×p ö ù
÷
ê × p × p 3 øú
2 ê e jj + e - jj è 3 ø +e è 3 ø è 3 ø +e è
2 4
v(t ) = V̂ ú = V̂e jj
j j
+e 3 × +e 3 ×
e e
3 ê 2 2 2 ú
ê ú
ë û
(3.68)
Pe de altã parte un ondulor trifazat cu modulaþie în undã dreptunghiularã realizeazã un sis-
tem de tensiuni, care se modificã la fiecare interval p 3 , ca urmare a modificãrii stãrii comutatoa-
relor statice. În tabelul 3.3 sunt calculate tensiunile rezultante ºi fazorul spaþial pentru cele 6 secven-
þe diferite pe o perioadã. Calculele sunt efectuate pentru tensiunile oferite de braþele ondulorului din
fig. 3.13 ºi formele v10 ' , v 20 ' ºi v 30 ' din fig. 3.14.
Tabelul 3.3
Tensiuni
Secvenþa CS comandate Fazor spaþial V
v110 v120 v130

- d - d V1 = × Vd
Vd V V 2
1 T1 T6 T2

( )
2 2 2 3
- d V2 = 1 + j 3 × d
Vd Vd V V
2 T1 T3 T2

( )
2 2 2 3
- d V2 = - 1 + j 3 × d
Vd V V
- d
V
3 T4 T3 T2
2 2 2 3
V4 = -2 ×
Vd Vd Vd
- d
V
4 T4 T3 T5
2

( )
2 2 3
- d V5 = - 1 - j 3 × d
V Vd V
- d
V
5 T4 T6 T5
2

( )
2 2 3
- V6 = - 1 + j 3 ×
Vd Vd Vd Vd
6 T1 T6 T5
2 2 2 3
Dacã se reprezintã în planul complex cei 6 fazori spaþiali obþinuþi rezultã desenul din fig.
3.20, în paranteze fiind notate comutatoarele statice comandate. Se mai poate obþine ºi al ºaptelea
fazor spaþial:
V0 = 0 (3.69)
 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 20
– curs –
pentru cazul în care sunt comandate simultan
fie CS1, CS3 ºi CS5, fie CS2, CS4 ºi CS6.
Cu alte cuvinte, utilizând toate combina-
þiile posibile ale stãrilor celor 6 comutatoare
statice, nu se pot obþine decât 7 fazori spaþiali
precis determinaþi. Pentru aplicaþiile din dome-
niul acþionãrilor electrice este necesar un sistem
trifazat de tensiuni continue reglabile în frec-
venþã ºi amplitudine, adicã mãrimile j ºi V̂
variabile. Teoretic este posibil acest lucru prin
combinarea, în fiecare din cele 6 cadrane din
fig. 3.30, a fazorilor adiacenþi, plus fazorul V0 .
Fig. 3.20. Fazorii spaþiali
În acest sens, în fig. 3.21 este prezentatã posibilitatea de realizare a fazorului:
V * = V * × e jj * (3.70)
aflat în cadranul I.
Pe de altã parte nu se poate realiza o deplasare continuã a fa-
zorului V * în cadranul I, ci direct, pe intervale de timp, numi-
te perioade de eºantionare, Te , a cãrei mãrime trebuie strâns
corelatã cu frecvenþa de comutaþie a ondulorului. De obicei se
adoptã:
Te = c ,
T
(3.71)
2
Tc =
1
unde: (3.72)
fc
Fig. 3.21. Realizarea fazorului V *
fc fiind frecvenþa de comutaþie.
Aproximarea fazorului V * se realizeazã prin durate de realizare diferite ale fazorilor V1 ,
V2 ºi V0 , astfel încât sã se obþinã fazorul impus. În aceste condiþii se poate scrie:
V1 × t1 + V2 × t 2 + V0 × t 0 = V * × Te (3.73)
respectiv:
t1 + t 2 + t 0 = Te (3.74)
unde t1, t2 ºi t0 sunt duratele de realizare a fazorilor V1 , V2 ºi V0 pe o perioadã de eºantionare Te .
Calculul duratelor de mai sus se face din triunghiul ABC dupã:

= =
AC BC AB
2×p
(3.75)
æp ö
sin ç - j* ÷ sin j
*
sin
è3 ø 3
Dar:
= × V*
AB 2
2×p
(3.76)
sin 3
3
Pe de altã parte:
V1 = V2 = × Vd
2
(3.77)
3
iar:
 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 21
– curs –

AC = 1 V1 = 1 × × Vd
t t 2
(3.78)
Te Te 3
ºi:
BC = 2 V2 = 2 × × Vd
t t 2
(3.79)
Te Te 3

Din (3.75), (3.76), (3.78), ºi (3.79) se obþine:

3 × V* æp ö
t1 = × Te × sin ç - j* ÷ (3.80)
Vd è3 ø
3 × V*
t2 = × Te × sin j* (3.81)
Vd
t 0 = Te - t1 - t 2 (3.82)
Considerându-se o comandã simetricã a
comutatoarelor statice rezultã diagrama de co-
mandã din fig. 3.22, unde t1, timpul de comandã
al comutatorului static T1 are valoarea:
t1 = 2 × t1 + 2 × t 2 + 2 × t 0 = Te + t1 + t 2 (3.83)
pentru T3:
t 2 = 2 × t 2 + 2 × t 0 = Te - t1 + t 2 (3.84)
ºi pentru T5:
t 0 = Te - t1 - t 2 (3.85)
Comutatoarele statice T2 , T4 ºi T6 se
comandã în antifazã cu T1 , T3 ºi T5 , deci nu
este necesarã calcularea altor timpi. Dupã ace-
eaºi metodologie se poate face calculul pentru
fiecare poziþie a fazorului V * ºi cadran, relaþiile
de calcul fiind asemãnãtoare. Evident, modula-
þia nu se poate face decât numeric necesitând
Fig. 3.22. Calculul timpilor de comandã
un microprocesor specializat.

3.6. Timpul mort în invertoare

Timpul mort între comanda comutatoarelor statice de tip CS + ºi CS - , fig. 3.2, este necesar
din aceleaºi motive ca la convertoarele c.c.-c.c. de 4 cadrane. Efectele acestuia sunt identice, adicã
se produce o creºtere sau o descreºtere a tensiunii de ieºire în funcþie de sensul curentului. Tensiu-
nea ºi curentul fiind alternative ºi defazate, variaþia de tensiune are semne diferite în cadrane diferite
în cadrul unei perioade. Astfel, pentru cazul invertorului monofazat în fig. 3.36 este prezentatã for-
ma tensiunii pentru un defazaj j al curentului. În plus faþã de modificarea pe perioadã a amplitudi-
nii tensiunii de ieºire mai apare o deformare suplimentarã a acesteia, care conduce la înrãutãþirea
conþinutului de armonici.
Compensarea efectului timpului mort este mult mai dificil de realizat la invertoare ca urmare
a formei de variaþie realã a curentului de ieºire, i 0 ( t ) , care ridicã dificultãþi mari de sesizare a trece-
rii prin zero spre valori pozitive ºi negative. Din acest motiv, în aplicaþiile practice nu se compen-
seazã acest efect. Dacã semiconductoarele de putere au timpi t ON ºi t OFF mici (MOSFET, IGBT),
variaþia de tensiune, la fel ca la convertoarele c.c.-c.c. este neglijabilã.
 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 22
– curs –

Fig. 3.36. Efectul timpului mort

3.7. Regimul de redresor al invertoarelor

Se considerã braþul de invertor din fig. 3.37, unde se presupune cã schema conþine ºi o t.e.m.
sinusoidalã e(t), (cazul unei maºini de c.a.).
Se considerã mãrimile i(t) ºi v(t) sunt si-
nusoidale. Dacã se aplicã reprezentarea
complexã se scrie ecuaþia:
V = E + j× w× L × I (3.111)
Corespunzãtor acestei ecuaþii ºi unui
p
defazaj j < al curentului în urma tensiu-
2
nii rezultã diagrama fazorialã din fig. 3.38.
Pe de altã parte, curentul I se poate compu-
Fig. 3.37. Braþ de invertor ne dupã: I = I W + IQ (3.112)
Puterea activã pe sarcinã este:
P = E × IW (3.113)
fiind pozitivã, ceea ce indicã un transfer de putere de la invertor la sarcinã.

Fig.3.38. Diagrama fazorialã pentru regim de invertor Fig. 3.39. Diagrama fazorialã cu regim de redresor
p
Se poate imagina ºi situaþia din fig. 3.39, când defazajul j > . În acest caz, puterea activã,
2
datã tot de relaþia (3.113) este negativã, ceea ce înseamnã cã are loc o circulaþie de putere de la sar-
cinã spre sursa de alimentare Vd prin intermediul convertorului. Evident, curentul i(t) inverseazã de
 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 23
– curs –
semn, el trecând prin diodele antiparalel cu comutatoarele statice, ajungând la sursa de c.c., Vd .
Rezultã aºadar un regim în care curentul alternativ produs de sursa e(t) este transformat de conver-
tor în c.c., deci funcþioneazã în regim de redresor.

Evident, trecerea din regim de invertor în regim de redresor se realizeazã prin impunerea
tensiunii de ieºire a convertorului v(t):
- prin faza iniþialã d, de exemplu d1, pentru regim de invertor, d1 pentru regim de redresor,
fig. 3.38 ºi 3.39;
- prin mãrirea tensiunii v(t) prin care se poate regla ºi curentul de funcþionare dupã:
V-E
I= (3.114)
j× w× L
Reglarea independentã a fazei, mãrimii ºi frecvenþei, este cel mai uºor de realizat prin co-
mandã PWM, trecerea funcþionãrii dintr-un cadran în altul, fig. 3.40, realizându-se continuu ºi fãrã
comutãri externe.
Se impune unele precizãri suplimentare privind utilizarea
regimului de redresor. În general, regimul de redresor este o funcþi-
onare auxiliarã, utilizatã în special pentru realizarea regimurilor de
frânare ale maºinilor de c.a. În acest caz apare problema recuperãrii
energiei de frânare. Se întâlnesc douã situaþii: la puteri mici ºi mij-
locii, sursa de alimentare a invertorului este un redresor cu diode
care nu permite circulaþia puterii spre reþeaua de alimentare. Toatã
energia de frânare se va stoca în condensatorul de filtrare C, fig.
3.37, producând creºterea tensiunii în circuitul intermediar. Pentru
Fig. 3.40. Funcþionarea în patru a putea evita supratensiunile ce pot apare, se prevede în circuitul
cadrane intermediar, fig. 3.37, un chopper de frânare de un cadran realizat
din comutatorul static CSF ºi rezistenþa de frânare RF . Comanda acestuia se realizeazã printr-un
regulator de tensiune care, la atingerea unei tensiuni Vd + DVd , DVd fiind ales convenabil, gene-
reazã intrarea în conducþie a CSF ºi disiparea energiei pe RF. Trecerea în stare blocatã a CSF se reali-
zeazã la atingerea tensiunii Vd - DVd . O schemã similarã se utilizeazã la convertoarele c.c.-c.c. de
patru cadrane ºi tot pentru regimurile de frânare.

La puteri mari, energia de frânare se recupereazã în reþea, alimentarea invertorului fãcându-

se de la un redresor comandat c.a.-c.c., de patru cadrane. În acest caz partea de comandã este deose-
bit de complicatã, întrucât presupune atât conducerea invertorului cât ºi a redresorului comandat,
cele douã convertoare funcþionând dependent. Ca urmare a dezvoltãrii tehnicilor de comandã PWM,
în ultima perioadã se realizeazã aºa-numitele redresoare PWM, care sunt de fapt scheme de inver-
toare, la care însã regimul principal de funcþionare este cel de redresor comandat. Deºi comanda
este mai elaboratã decât la un redresor comandat de reþea, se preferã utilizarea redresoarelor PWM
ca urmare a reducerii considerabile a filtrului pe partea de c.c.

3.8. Tipuri de invertoare

3.8.1. Invertoare de curent ºi tensiune

Aceste douã tipuri de invertoare diferã ca schemã ºi alimentare în funcþie de parametru de

ieºire dorit: tensiune sau curent. Dacã pentru invertoarele de tensiune alimentarea este de la o sursã
de tensiune, cu filtru C, fig. 3.2, 3.12, 3.13, pentru invertoarele de curent este de la o sursã de cu-
rent, fig. 3.41, unde bobina LF are o asemenea mãrime încât asigurã practic curentul absorbit de
invertor, I d = const .
 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 24
– curs –
A doua diferenþã este constructivã ºi constã în
dispariþia diodelor antiparalel, care nu mai sunt necesare
întrucât comutatoarele statice CS comutã direct curentul
de sarcinã. Astfel, în fig. 3.42 este prezentatã funcþiona-
rea invertorului din fig. 3.41 pentru cazul modulaþiei în
undã dreptunghiularã de perioadã T. comanda
comutatoarelor statice este identicã cu cea de la
invertoarele de tensiune. Forma curentului de sarcinã,
i 0 (t ) , este de tip dreptunghiular bipolar, cu variaþie între
+ I d ºi - I d . Evident, acesta va conþine o fundamentalã
Fig. 3.41. Invertor de curent monofazat în i 01 ( t ) ºi un spectru de armonici cu rang identic ca la
punte
invertorul de tensiune.
Tensiunea de ieºire v 0 (t ) rezultã din:
v 0 ( t ) = z( t ) × i 0 ( t ) (3.115)
unde z( t ) este impedanþa sarcinii. Tensiunea va fi
evident defazatã cu unghiul j în faþã, ca urmare a
caracterului inductiv al sarcinii. În fig. 3.42 este
prezentat acest lucru pentru fundamentala v 01 ( t ) .
O altã diferenþã este datã de timpul mort.
Realizarea unei pauze între comanda „ON” a CS +
ºi CS - ar conduce la întreruperea cãii de închidere
a curentului i 0 (t ) ºi la apariþia supratensiuni în-
semnate:
u L F (t) = L F 0
d i (t)
(3.116)
dt
Fig. 3.42. Invertor de curent cu modulaþie în undã pentru un interval redus nu conduce practic la scur-
dreptunghiularã tcircuitarea sursei Vd .
Având în vedere aceste motive, la invertoarele de curent nu se practicã timpul mort.
Invertoarele de curent se realizeazã ºi în variantã trifazatã, dupã modelul din fig. 3.13, mai
puþin diodele antiparalel. De asemenea se utilizeazã toate variantele de comandã PWM. Ca arie de
rãspândire, convertoarele de curent sunt minoritare, având în general destinaþii speciale, strict solici-
tate de sarcinã.

3.8.2. Invertoare de tensiune ºi curent realizate cu comutatoare statice

Sunt în prezent cele mai rãspândite invertoare. Pânã la puteri de ordinul sutelor de KW se
utilizeazã IGBT-uri, BJT-uri ºi MOSFET-uri, acompaniate, dupã caz, de diode antiparalel rapide.
Pentru puteri mai mari se utilizeazã tiristoare GTO.
Schemele de convertoare frecvent utilizate sunt:
- invertoare monofazate în semipunte, fig. 3.12;
- invertoare monofazate în punte, fig. 3.3 ºi 3.41
- invertoare trifazate, fig. 3.13.
Schemele sunt completate cu circuite de protecþie adecvate la supratensiuni ºi supracurenþi, precum
ºi cu circuite de comandã, individualizate pentru fiecare tip de comutator static utilizat.

3.8.3. Invertoare cu tiristoare obiºnuite

Aceste invertoare au fost dezvoltate iniþial, când comutatoarele statice erau disponibile pen-
tru puteri mici. În prezent mai sunt utilizate doar la puteri mari.
 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 25
– curs –
Principala problemã a acestor tipuri de invertoare constã în realizarea întreruperii conducþiei
tiristoarelor printr-o cale exterioarã ºi anume circuite L, C cu acumulare de energie.

3.8.2.1. Invertoare monofazate de tensiune

O primã variantã de stingere este cunoscutã sub numele de invertor Bedford – McMurray,
fig. 3.43, fiind un invertor cu stingere autonomã.
Circuitele de stingere sunt realizate din
semibobinele cuplate magnetic L 2 ºi capaci-
tãþile C1 , ...C 4 , identice ca valoare. Se consi-
derã, fig. 3.44, cã invertorul este comandat cu
undã dreptunghiularã.
Sarcina Z este de tip R+L, ceea ce face ca
variaþia curentului de sarcinã i 0 ( t ) sã fie de
forma din fig. 3.44. Pe intervalul [0, t2] sunt
comandate tiristoarele T1 ºi T4.
Pe primul interval [0, t1], i 0 ( t ) < 0 , con-
ducþia se închide prin diodele D1 ºi D4. Existã
evident relaþia:
i 5 = i1 = i 4 = i i
(3.117)
Fig. 3.43. Invertor monofazat Bedford - McMurray i =i =0 2 3

Pe intervalul [t1, t2], T1 ºi T4 intrã în conduc-

þie, i 0 ( t ) > 0 , relaþia (3.117) rãmânând valabilã.
Pe întreg intervalul [0, t2], condensatoarele C1 ºi
C4, având practic tensiune nulã la borne, sunt descãrca-
te. În acelaºi timp, condensatoarele C3 ºi C4 sunt încãr-
cate, cu polaritatea din desen, la valorile:

u C 2 = u C 3 » Vd (3.118)

În momentul t2, când primesc comanda de intra-

Fig.3.44 Formele de undã pentru invertorul
Bedford – McMurray
rea în conducþie T2 ºi T3, condensatoarele C3 ºi C4 se
descarcã rapid prin tiristoare ºi semibobinele L 2 .
Ca urmare a cuplajului magnetic dintre
semibobine, în anozii tiristoarelor T1 ºi T4 se aplicã ten-
siunile de inducþie mutualã negative din semibobinele
L 2 , forþând ieºirea din conducþie a acestora(!?).
În continuare, conducþia ºi blocarea se produce
asemãnãtor, inversându-se rolul condensatoarelor ºi
tiristoarelor.
Invertorul poate fi folosit ºi cu regimurile de co-
mandã PWM, cu precauþia de frecvenþã de comutare,
care sã permitã regimurile tranzitorii de încãrcare ºi
descãrcare a capacitãþilor.
O a doua variantã de stingere, fig. 3.45, este cu-
noscutã sub numele de invertor McMurray, fiind un
invertor cu stingere independentã.
 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 26
– curs –

Fig.3.45. Invertorul McMurray.

În fig. 3.45 se recunoaºte imediat invertorul monofazat în punte format din tiristoarele T1,…,
T4, diodele D1, …, D4. Circuitele acumulatoare de energie L-C sunt conectate pentru stingerea prin
tiristoare auxiliare Ti1 ,..., Ti 4 , de putere mult mai micã decât cele ale invertorului.
Diagrama de forme de undã pentru comandã ºi ieºire sunt prezentate în fig. 3.46.
În fig. 3.46, a ºi b sunt prezentate inter-
valele de comandã pentru perechile de tiristoare
T1, T4, respectiv T2, T3. în fig. 3.46, c ºi d sunt
redate comenzile pentru tiristoarele auxiliare. Se
constatã cã la t = 0 sunt comandate simultan
perechile de tiristoare T1 - Ti1 ºi T4 - Ti 4 . Prin
T1 ºi T4 se închide curentul de sarcinã i 0 ( t ) ,
respectiv se furnizeazã tensiunea v 0 ( t ) pe
aceasta, fig. 3.46 – e, sarcina fiind de tipul R+L.
În acelaºi timp prin perechile T1 , Ti1 , respectiv,
T4 , Ti 4 începe încãrcarea condensatoarelor C1
ºi C 2 , tensiunea pe C1 , u C1 ( t ) fiind prezentatã
în fig. 3.46 – f. Circuitul LC fiind oscilant, tiris-
toarele Ti 2 , Ti 3 (!?) se autoblocheazã în mo-
mentul în care circuitul de încãrcare se anuleazã,
moment când:
u C1 = u C 2 = Vd , (3.119)

Urmãtoarea etapã are loc la:

t1 = - Dt
T
Fig. 3.46. Diagrama de semnale pentru invertorul
(3.120)
2
McMurray.
Comanda tiristoarelor principale este întreruptã înainte de
T
din motive cunoscute, al evitã-
2
rii scurtcircuitãrii sursei, numitã ºi conducþie „în cros” („în cruce”). Simultan sunt comandate în
impuls tiristoarele auxiliare Ti1 ºi Ti 4 . Condensatoarele C1 ºi C2 se descarcã prin D1 ºi Ti1 , res-
pectiv, D4 ºi Ti 4 , furnizând aºa-numitul „curent de comutaþie” i C . Curentul printr-o diodã va fi:
iD = iC - i0 (3.121)
În acelaºi timp tiristoarele principale T1 ºi T4 se blocheazã datoritã cãderii de tensiune de la
bornele diodelor antiparalel cu acestea. În acelaºi timp condensatoarele C1 ºi C2 încep sã se descar-
ce. La trecerea prin zero a tensiunii pe condensatoare, curentul de comutaþie, ca urmare a caracteru-
lui oscilant al circuitului LC, este nenul pãstrând în conducþie tiristoarele auxiliare Ti1 ºi Ti 4 . Ten-
siunea pe condensatoarele C1 ºi C2 schimbã de sens, acestea reîncãrcându-se la Vd cu polaritatea
schimbatã faþã de cea din fig. 3.45. La sfârºitul intervalului Dt , practic T1 ºi T4 se blocheazã ºi intrã
 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 27
– curs –
în conducþie, primind comandã, T2 ºi T3 . Curentul de reîncãrcare a condensatoarelor C1 ºi C2 co-
mutã pe T2 ºi T3 , închizându-se de la Vd prin Ti1 , Ti 4 . În felul acesta, condensatoarele sunt pre-
gãtite pentru blocarea conducþiei tiristoarelor T2 ºi T3 la sfârºitul perioadei T. Cel de al doilea im-
puls de comandã furnizat de perechile Ti1 , Ti 4 , respectiv, Ti 2 , Ti 3 , are rol la amorsarea conducþi-
ei prin invertor, având ca rol asigurarea încãrcãrii condensatoarelor la începerea funcþionãrii inver-
torului.
Schema este mai avantajoasã decât cea a invertorului Bedford – McMurray ca urmare a
faptului cã prin tiristoarele principale circulã numai curentul de sarcinã, curentul de comutaþie nu
depinde de sarcinã, iar randamentul conversiei superior ca urmare a circuitului de închidere a curen-
þilor de comutaþie. Schema poate sã funcþioneze ºi la frecvenþe mari, pânã la 5 KHz, precauþiile fi-
ind aceleaºi ca mai sus.

3.8.3.2. Invertoare trifazate de tensiune.

Pentru invertoarele trifazate de tensiune se utilizeazã variantele monofazate cu stingere au-

tonimã sau independentã, cu adaptãrile necesare funcþionãrii trifazate.
Pentru invertoarele cu stingere independentã existã mai multe variante:

· Cu circuit de blocare separat pe fiecare fazã ºi condensator unic.

Aceastã schemã provine de la invertorul monofazat McMurray, fig. 3.45, prin adãugarea celui de al
treilea braþ, identic cu primele douã, pentru asigurarea funcþionãrii trifazate. În principiu, funcþiona-
rea invertorului ºi proprietãþile sunt cele ale invertorului McMurray.

· Cu circuit de blocare separat ºi condensa-

Fig. 3.47. Invertor cu circuit de blocare separat ºi con-
densator divizat.
tor divizat, fig. 3.47. în figurã este prezentat
numai un braþ, corespunzãtor fazei A de ieºi-
re. Celelalte braþe, pentru fazele B ºi C sunt
identice. Funcþionarea invertorului este ase-
mãnãtoare cu cea a invertorului McMurray,
diagrama de comandã fiind prezentatã în fig.
3.48. Diferenþa constã în faptul cã existã câte
un condensator separat pentru blocarea con-
ducþiei fiecãrui tiristor principal, C2, pentru
T1, C1 pentru T2.

· Cu circuit de blocare ºi condensator unic,

Fig. 3.48. Diagrama de comandã pentru invertorul din
fig. 3.47
fig. 3.49. Condensatoarele C0 au rolul de a
crea punctul median 0 al sursei Vd . Este deci
necesar ca:
C 0 >> C (3.121)
Tiristoarele auxiliare Ti1 ,..., Ti 6 au rolul
de a conecta sursa de blocare pe tiristoarele
principale T1 ,..., T6 , dupã o diagramã asemã-
nãtoare cu cea din fig. 3.48, extinsã pentru
trifazat.
 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 28
– curs –

Fig. 3.49. Invertor de tensiune cu circuit de blocare ºi condensator unic.

Tiristoarele T ' ºi T " au rolul de a permite supraîncãrcarea condensatoarelor C cu o polarita-

te sau alta. Blocarea conducþiei unui tiristor se realizeazã în doi timpi, ca la tiristorul McMurray. În
primul timp se descarcã condensatorul C pe ansamblul tiristor – diodã aflat în conducþie, iar în tim-
pul al doilea se reîncarcã C cu polaritatea inversatã, pregãtitor pentru blocarea urmãtorului tiristor
succesiv electric. Inductivitatea L" are rolul de a evita variaþia bruscã, gradientul mare al curentului
de comutaþie la trecerea acestuia de pe circuitul de blocare, tiristorul principal, perioada de recupe-
rare(!?). Varianta pãstreazã toate proprietãþile invertorului McMurray. Se realizeazã ºi o variantã la
care condensator ul C este divizat în douã condensatoare egale ca în schema 3.47, în acest caz ne-
maifiind necesare cele douã condensatoare C0.
Stingerea autonomã se realizeazã de asemenea în mai multe variante:
· Schema cu condensator de blocare pe fiecare fazã derivã din cea a invertorului Bedford –
McMurray, în sensul cã se completeazã schema invertorului monofazat din fig. 3.43 cu un al treilea
braþ identic pentru generarea fazei C. Funcþionarea este asemãnãtoare, cu diferenþa generãrii unei
comenzi trifazate, de tip undã dreptunghiularã sau PWM.
· Schema cu condensator de blocare între faze este prezentatã în fig. 3.50.

Fig. 3.50. Invertor cu condensator de blocare între faze.

Condensatoarele de blocare sunt C12 ,..., C 62 , conectate între fazele invertorului. Bobinele L
sunt identice ºi cuplate magnetic. Se presupune cã condensatorul C13 încãrcat într-o fazã anterioarã
 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 29
– curs –
cu polaritatea din desen. Blocarea lui T1 se produce la intrarea în conducþie a tiristorului T3 , succe-
siv electric lui T1 . Condensatorul C13 se descarcã prin circuitul T1 ºi T3 . Curentul de descãrcare
are sens contrar celui de sarcinã prin T1 ºi ca urmare va produce blocarea conducþiei acestuia. Re-
încãrcarea condensatorului C13 cu aceeaºi polaritate se realizeazã în continuarea descãrcãrii prin
circuitul borna +, T3 , C13 , D1' , L1 , L 4 , D1 , pe seama energiei acumulate în circuitul oscilant L1 ,
L 2 , C13 . Diodele de tip D' au rol dublu. Pe de o parte, la anularea curentului de încãrcare, când
datoritã caracterului oscilant al circuitului L1 , L 4 , C13 (!?) , tensiunea pe condensator este maxi-
mã, blocheazã curentul de încãrcare pãstrând condensatorul încãrcat la tensiunea maximã. Pe de altã
parte se evitã descãrcarea acestora pe impedanþa sarcinii. Dezavantajul principal al schemei constã
în faptul cã inductivitãþile circuitelor de încãrcare ale condensatoarelor, L1 ,..., L 6 , sunt parcurse de
curentul de sarcinã, deci vor avea o dimensiune importantã, iar încãrcarea condensatoarelor va fi
influenþatã de curentul de sarcinã. Asemãnãtor se realizeazã ºi invertoare de curent cu stingere au-
tonomã.

3.8.5. Alte tipuri de invertoare.

3.8.5.1. Invertorul paralel.

Fig. 3.58. Invertor paralel.
Fig. 3.59. Forme de undã pentru invertorul
paralel.
Pentru puteri mici ºi sarcini care suportã armonici se realizeazã
scheme simple de invertoare. În fig. 3.58 este prezentat invertorul
parale cu tiristoare care este un invertor de tensiune monofazat.
Invertorul este alimentat de la sursa Vd constantã. Sarcina R este
conectatã la invertor prin transformatorul m cu punctul median în
primar. Comanda este de tipul undã dreptunghiularã, iar stingerea
tiristoarelor se realizeazã prin energia acumulatã în condensatorul C.
Prima jumãtate de perioadã, fig. 3.59 este comandat tiristorul T1 .
Conducþia se închide de la borna + , 0, A, T1 , inductivitatea L ºi bor-
na -. Impulsul de tensiune furnizat de semisecundarul 0A se regãseºte
pe rezistenþa de sarcinã sub forma tensiunii v 0 ( t ) , consideratã poziti-
vã. Evident: V0 A = Vd (3.159)
În acelaºi timp, în secundarul 0B se induce o
tensiune egalã cu cea a lui 0A, adicã:
V0 B = Vd (3.160)
Tensiunea la bornele secundarului va fi:
VAB = 2 × Vd (3.161)
La bornele AB ale secundarului este conectat
condensatorul C care se va încãrca, dupã forma din
fig. 3.59 la valoarea maximã:
U C = 2 × Vd (3.162)
ºi cu polaritatea din desen.
Când tiristorul T2 primeºte comanda la înce-
putul celei de a doua semiperioadã se creeazã un cir-
cuit de descãrcare a condensatorului C prin curentul
i C ( t ) , care este curentul de comutaþie al invertorului.
 Convertoare c.c. – c.a. Invertoare 30
– curs –
Acest curent, având în vedere sensul de circulaþie, conduce la micºorarea curentului prin T1
pânã la blocare ºi creºterea curentului prin T2 pânã ce acesta preia integral curentul de sarcinã
i s ( t ) . Dupã preluarea conducþiei, circulaþia curentului i s ( t ) are loc de la borna +, 0, B, T2 , L ºi
borna -, adicã va circula în sens invers prin semisecundarul 0B al transformatorului. Ca urmare ten-
siunea de ieºire v 0 ( t ) va schimba de semn, iar condensatorul C se va reîncãrca la valoarea:
U C = -2 × Vd (3.163)
Reglarea tensiunii de ieºire nu este posibilã, în schimb frecvenþa se poate modifica prin mã-
rimea perioadei T în limite care sã permitã încãrcarea condensatorului C. Inductivitatea LF are rolul
de a transforma invertorul în unul de curent, în sensul menþinerii aproximativ constante a amplitu-
dinii curentului de sarcinã.
Dacã sarcina este de tipul R+L, funcþionarea este asemãnãtoare însã formele de undã din fig.
3.59 sunt oarecum diferite ca urmare modificãrii formei de creºtere ºi descreºtere a curentului de
sarcinã. Pe de altã parte, energia acumulatã în inductivitatea sarcinii nu se poate descãrca integral în
circuitul de ieºire, acesta transformându-se prin intermediul transformatorului pe capacitatea C, a
cãrui tensiune la borne tinde sã creascã nelimitat. În realitate, ca urmare a pierderilor din circuit,
tensiunea maximã de încãrcare poate creºte pânã la (10…20) Vd , periclitând integritatea tiristoare-
lor. Evitarea acestui lucru se face cu schema cu diode de regim liber, fig. 3.60. Diodele de regim
liber sunt D1 ºi D2, fiind conectate la semisecundare, simetric, la prizele A ' , B' , segmentele AA' ºi
BB' reprezentând 10...20 % din spirele unui semisecundar.
Diodele D s1 ºi D s 2 împiedicã descãrcarea nedoritã a
condensatorului C în cazul unei sarcini având t.e.m.(vezi prin-
cipiul stingerii autonome).
Inductanþa L F nu mai joacã rolul de filtrare, invertorul
fiind de tensiune, ci, împreunã cu C formeazã un circuit osci-
lant, care menþine valoarea tensiunii de încãrcare în jurul valorii
de 2Vd .
Intrarea în conducþie a tiristorului T1 are loc în acelaºi
mod ca la invertorul paralel din fig. 3.58. Diferenþa constã în
circuitul de încãrcare al condensatorului care va fi: borna +, A,
D s1 , T1 , L F , D 2 , B' , D s 2 . Adicã se aplicã acestuia o tensiu-
ne mai micã, corespunzãtoare prizei semisecundarului B' B ,
tocmai pentru a evita supratensiuni de încãrcare. Descãrcarea ºi
Fig. 3.60. Invertor paralel cu diode întreruperea conducþiei printr-un tiristor se produce similar ca
de regim liber. invertorul obiºnuit.