CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII GENERALE

Transformatorul electric este un aparat static cu două sau mai multe înfăşurări, cuplate magnetic, cu
ajutorul căruia se schimbă valorile mărimilor electrice ce caracterizează puterea în curent alternativ
(tensiune, curent, uneori numărul de faze) frecvenţa rămânând aceeaşi.
Funcţionarea transformatorului are la bază fenomenul inducţiei electromagnetice. Pentru realizarea
unui cuplaj magnetic cît mai strâns, înfăşurările sînt aşezate pe un miez feromagnetic dar la frecvenţe mai
mari de 10 kHz transformatorul se realizează fără miez feromagnetic.
Calculul transformatorului reprezintă–sub aspect matematic-o problemă nedefinită, admiţând mai
multe soluţii, întrucât numărul necunoscutelor este mai mare decât numărul ecuaţiilor care leagă aceste
necunoscute. Datorită acestui fapt, la calcularea transformatorului trebuiesc adoptate anumite valori iniţiale
pentru unele mărimi electromagnetice şi constructive, pe baza experienţei acumulate la construcţia şi
exploatarea transformatoarelor deja existente. Având în vedere acest aspect, la proiectarea unui transformator
se obţin, de obicei câteva variante de calcul ale acestui, dintre care se alege cea mai convenabilă.
Algoritmul de proiectare care va fi prezentat în continuare se poate aplica în principal la
transformatoarele de mică şi de medie putere (maxim 200 kVA), la frecvenţă industrială, de uz curent, având
răcire naturală în aer şi de utilizare normală (pentru transformatoarele speciale se vor avea în vedere
particularităţile de funcţionarea ale acestora).
Cele mai importante elemente constructive ale transformatorului sunt: miezul feromagnetic,
înfăşurările, schela, construcţia metalică, accesoriile.
În continuare se va prezenta modul de dimensionare al fiecărui element constructiv dar înainte se
vor face câteva precizări privind enunţul temei de proiectare şi stabilirea unor mărimi nominale ale
transformatorului pe baza acestei teme.
Ca şi date intrare pentru acest algoritm de proiectare vom avea:
► tipul de transformator din punct de vedere al numărului de faze (monofazat sau trifazat);
► tipul materialului din care se vor executa înfăşurările (cupru sau aluminiu)
► tipul de tole folosite la executarea miezului magnetic (laminate la rece cu cristale orientate sau
laminate la cald cu cristale neorientate), tipul de izolaţie a acestora (cel mai adesea carlitul);
grosimea lor (0,35 mm sau 0,5 mm)şi pierderile lor specifice la 1 Tesla şi 50 Hz de P10/50).
► puterea aparentă nominală Sn = [kVA];
► tensiunea nominală primară de linie U1n = [V];
► tensiunea nominală secundară de linie U2n = [V];
► frecvenţa nominală f= [Hz];
► factorul de putere nominal în secundar cos2 = ;
2
 ► schema şi grupa de conexiuni ;
► serviciul de funcţionare: ;
► clasa de izolaţie în care se încadrează materialele electroizolante ;
► tipul constructiv al circuitul magnetic (cu coloane sau în manta) ;
Facem precizarea că acest algoritm poate fi aplicat numai pentru transformatoarele cu răcire în aer
(uscate).
Dacă datele cu privire la materialele şi tipul constructiv nu sunt menţionate în tema de proiectare
acestea vor fi adoptate de către proiectant.

1.1. STABILIREA MĂRIMILOR NOMINALE ALE TRANSFORMATORULUI

Mărimile nominale ale transformatorului pot fi diferite de cele menţionate în tema de proiectare sau
pot fi derivate din acestea. În general datele iniţiale de proiectare pentru un transformator sunt:
 S2 [VA] - puterea aparentă nominală în înfăşurarea secundară;
Această putere reprezintă puterea utilă a transformatorului, corespunzătoare clasei de izolaţie, adică
puterea în regim de durată pentru care nu se depăşeşte temperatura maximă admisibilă, dată clasa de izolaţie,
în condiţiile în care transformatorul este alimentat cu tensiune nominală în înfăşurarea primară.
Pentru un transformator cu o singură înfăşurare secundară, acestă putere se poate lua egală cu puterea
nominală dată în tema de proiectare: S2 = Sn;
 U2 [V] - tensiunea secundară pe fază la sarcină nominală;
 U1 [V] - tensiunea nominală primară pe fază;
Aceste tensiuni se determină în funcţie de tipul transformatorului şi schema de conexiuni a
transformatorului.
La transformatorul monofazat cele două tensiuni sunt egale cu cele date în tema de proiectare:
U2 = U2n;
U1 = U1n;
La transformatorul trifazat înfăşurările pot fi conectate între ele în stea , triunghi sau zig-zag după
schemele de conexiune indicate în figura 1.1.
Conexiunile stea şi triunghi se practică atât pentru înfăşurările primare (racordate la reţeaua de
alimentare) cât şi pentru cele secundare (racordate la receptor), iar conexiunea zig-zag îndeosebi pentru
înfăşurările secundare. Relaţiile între mărimile de linie (l) şi de fază (f) pentru cele trei tipuri de conexiuni
sunt următoarele:

3
 A B C a b c n
(a) (b) (c) A B C
(a) (b) (c)

x y z
X Y Z X Y Z
(x) (y) (z) (x) (y) (z)

a) b) c)

Figura 1.1 - Scheme de conexiuni la transformatorul trifazat

a) Conexiunea stea Y (y)

b) Conexiunea triunghi D sau Δ (d sau δ)
c) Conexiunea zig-zag z
Tensiunile pe fază atât la înaltă tensiune cât şi la joasă tensiune se vor calcula în funcţie de
conexiunea care există la nivelul respectiv:
 pentru conexiunea stea (figura 1.1. a):
U 2n U1n
U2  sau U1  (1.1)
3 3
 pentru conexiunea triunghi (figura 1.1. b):
U 2  U 2n sau U1  U1n (1.2)

U 2n
 pentru conexiunea zig-zag (figura 1.1. c): U 2  (1.3)
3
Precizăm faptul că pentru obţinerea unei tensiuni identice la conexiunile zig-zag şi stea, la aceeaşi
tensiune primară, numărul de spire secundar al înfăşurării zig-zag trebuie majorat de 1,15 ori fată de numărul
de spire al înfăşurării în conexiunea stea.
 f [Hz] - frecvenţa tensiunii de alimentare (se dă în tema de proiectare);
 m - numărul de faze
Pentru transformatoarele monofazate se va considera m = 1 iar pentru cele trifazate se va lua m=3.
 cos2 – factorul de putere al circuitului secundar(se dă deasemenea în tema de proiectare);
Pe baza mărimilor de mai sus se calculează următoarele:
 curentul nominal pentru înfăşurarea secundară:
S2
I2  ; [A] (1.4)
m  U2
unde S2= puterea aparentă nominală în înfăşurarea secundară, în VA;
m = numărul de faze;
U2 = tensiunea secundară pe fază la sarcină nominală, în V;
 puterea activă în secundar şi primar:

4
 P2  S2  cos  2 ; [ W]
P2 (1.5)
P1  ; [ W]

Randamentul transformatorului nu este cunoscut încă, dar acesta poate fi estimat prin analiza
statistică a unor date obţinute la transformatoarele din exploatare. Prin urmare în relaţia 1.5 se va considera
randamentul preliminar al transformatorului . Acesta se va alege din figura 1.2. o diagramă obţinută din
analiza statistică.
 componentele active (I1a)şi reactive (I1r) ale curentului primar:
P2
I1a  ; [A]
m    U1
(1.6)
S22  P22
I1r  k1  I1a  ; [A]
m    U1
unde P2 = puterea activă în secundar, în VA;
m = numărul de faze;
U1 = tensiunea nominală primară pe fază, în V;
k1 este un coeficient ce ţine cont de caracterul sarcinii;
k1 = (0,4  0,5) - pentru sarcini active;
k1 =(0,5  0,6) - pentru sarcini inductive;
 factorul de putere în primarul transformatorului:
I1a
cos 1  (1.7)
I  I12r
2
1a

P1
S1  ; [VA ]
cos 1
 puterea aparentă şi curentul primar: (1.8)
S1
I1  ; [A]
m  U1
unde P1 = puterea activă în primar, în W;
m ‚ numărul de faze;
U1 = tensiunea nominală primară pe fază, în V;

5
 

0,80

0,60

0,40

0,20

Sn [VA]

 100 200 300 400 500

0,975

0,95

0,925

Sn [VA]
0,90
50 100 150 200 250
Figura 1.2. - Curba randamentului în funcţie de puterea transformatorului