Lucrări de Laborator

Elemente de Electronică

în Ingineria Industrială

1
 Sistemul electric: TRANSFORMATOR DE MICĂ PUTERE (max. 630 [VA])

Sistemul electric transformator de mică putere se referă în principiu la trans-

formatoarele de reţea de tip coborâtor de tensiune (fig. 1), având ca scop transformarea
tensiunii reţelei U1 într-o tensiune joasă U2 (12, 24, 48 [V]) adaptată la consumatorul care
constituie sarcina. Protecţia subansamblului se face cu ajutorul siguranţelor fuzibile (f1, f2).

Înfăşurarea Înfăşurarea
primară secundară

f1 A f2
a
I1 w1
I2

Sarcina
spire
U1

U2
w2 I2
I1
spire
siguranţe X x siguranţe
fuzibile fuzibile

Fig. 1. Sistemul electric transformator de mică putere

Ansamblu transformator de mică putere se compune din miezul transformatorului

din tablă silicioasă şi înfăşurările, primară şi secundară, realizate din sârmă de cupru izolată şi
bobinate pe carcase din pertinax sau textolit care se asamblează pe coloanele miezului magnetic.
Intrările şi ieşirile bobinelor se scot pe o placă de borne şi se marchează convenţional A, X
pentru bobinajul primar care va fi cuplat la tensiunea reţelei şi a, x pentru bobinajul secundar
care va fi cuplat la sarcină (fig. 2).
A X
A X
a x

A X a x
a x
Fig. 2. Marcarea bornelor transformatoarelor
monofazate şi simbolizarea acestora

Transformatoarele monofazate de mică putere se simbolitează prin grupuri de 2, 3

sau patru litere cu următoarele semnificaţii: T - transformator; M - monofazat; A - uscat; C
(după A) - de comandă; P (după C) - capsulat; N - naval. Exemplu TMA - transformator
monofazat uscat: se utilizează în instalaţiile cu sarcini rezistive, pentru alimentare şi separare şi

2
în tablouri electrice; TMAC - transformator monofazat uscat de comandă: se utilizează pentru
sarcini inductive etc.
Calculul transformatoarelor de mică putere, până la 630 [VA] se face pornind de la
datele cunoscute:
 U1 - tensiunea primară, în [V];
 U2 - tensiunea secundară, în [V];
 S2 - puterea nominală la bornele secundare, în [VA];
 f - frecvenţa reţelei de alimentare, în [Hz];
 Cu = 8,9 daN/dm3 - greutatea specifică a cuprului înfăşurărilor;
 Fe = 7,55 ... 7,6 daN/dm3 - greutatea specifică a miezului magnetic.
Se aleg înainte de începerea calculelor:
 tipul de construcţie a transformatorului: în manta sau cu coloane (fig. 3);

a/2
a

Hf
Hf

a/2
a

a Bf a a/2 Bf a Bf a/2 b
a. b.
Fig. 3. Formele de construcţie a miezului magnetic la transformatoarele mici
a. în coloane; b. în manta
  = 0,035; 0,05 [cm] - grosimea tolei avută la dispoziţie;
 j = 1,6 ... 2 [A/mm2] — densitatea de curent în înfăşurarea primară j1 şi cea
secundară j2 (valorile mici/mari se iau pentru înfăşurarea cu tensiunea mare/mică);
 B - inducţia magnetică;
  - randamentul,
 U2 - căderea de tensiune pe înfăşurarea secundară;
 A - pătura de curent specifică;
 ku - coeficientul de umplere a ferestrei transformatorului.
Mărimile B, , U2, A şi ku se aleg din tabelului următor:

S2 [VA] 25 63 100 160 250 400 630

 [%] 76 81 85 91 94 96 97
U2 [%] 26 21 15 10 6 5 5
A [A/cm] 129 134 136 146 150 166 190
B [T] la 0,35 1,26 1,19 1,18 1,17 1,15 1,14 1,10
 [mm] 0,50 1,18 1,15 1,14 1,13 1,12 1,11 1,09
ku 0,20 0,23 0,24 0,26 0,28 0,30 0,31
3
 Se calculează:
 puterea absorbită din reţea
S2
S1  100 [VA];

 curentul primar:
S1
I1  [A]
U1
 curentul secundar:
S2
I2  [A]
U2
 secţiunea miezului magnetic:
SFe  S1 [cm2]
 a - lăţimea tolei corespunzătoare secţiunii SFe (fig. 3), în [cm] (pe cât posibil
astfel ca SFe să se apropie de un pătrat);
 numărul de tole necesar:
S
n  Fe
a
 grosimea miezului magnetic:
b=n
 numărul de spire pe volt:
2225  spire 
w0 
f B SFe  V 
 numărul de spire pe înfăşurarea primară:
w1 = w0 U1 [spire]
 numărul de spire pe înfăşurarea secundară:
 U 
w 2  w 0 U 2 1   [spire]
 100 
 pătura de curent totală:
2I w   w1 I1  w 2 I 2 [A]
 diametrul conductorului înfăşurării primare:
I1
d1  1,27 [mm]
j1
 diametrul conductorului înfăşurării secundare:
I2
d 2  1,27 [mm]
j2

4
 secţiunea totală a spirelor înfăşurărilor:
- pentru transformatoarele cu miezul în manta
SCu   102 w1 d12  w 2 d22  [cm2]
- pentru transformatoarele cu miezul în coloane
SCu col1   10 2 w1 d12
[cm2]
2
SCu col 2   10 w 2 d 22
 secţiunea ferestrei miezului:
- pentru transformatoarele cu miezul în manta
SCu
Sf  [cm2]
ku
- pentru transformatoarele cu miezul în coloane
SCu col1  SCu col 2
Sf  [cm2]
ku
 înălţimea ferestrei, în cm:
2I w 
Hf  [cm]
A
 lăţimea ferestrei miezului, în cm:
Sf
Lf  [cm]
Hf
 greutatea miezului magnetic:
- pentru transformatoarele cu miezul în manta
G Fe  4 SFe H f  L f  a   Fe  10 3 [daN]
- pentru transformatoarele cu miezul în coloane
G Fe  2 SFe H f  L f  a   Fe  10 3 [daN]
 lungimea medie a unei spire,
l  2a  b  2 L f  [cm]
 greutatea cuprului înfăşurărilor:
G Cu  SCu l  Cu  10 3 [daN]

5
 Sistemul electric: REZISTENŢĂ ÎNCĂLZITOARE (max 3000 [W])

Sistemul electric rezistenţă încălzitoare se referă în principiu la rezistenţele, în cea

mai mare parte bobinate utilizate ca rezistenţe etalon, şunturi, reostate, elemente de încălzire,
aparate electrocasnice, sobe, cuptoare industriale etc. Scopul lor este de a transforma tensiunii
reţelei prin:
1 - realizarea unei căderi de tensiune U în special pentru schemele utilizând
curent continuu (reostate);
2 - măsurarea unor curenţi mari prin măsurarea unor curenţi paraleli proporţionali
(şunturi);
3 - transformarea energiei electrice în energie termică (cuptoare industriale,
calorifere electrice, termoplonjoare, reşouri etc.)
Un ansamblu rezistenţă încălzitoare se compune din:
1. elementul încălzitor propriu-zis realizat dintr-un material conductor de mare
rezistivitate, la capetele sale fiind sertizate sau alămite elemnente specifice
pentru cuplarea în schemele de utilizare;
2. elementele suport care pot fi şamotă sau ceramică (şi uneori mică).
Din punct de vedere constructiv pot fi în construcţie liberă sau capsulată, iar din
punct de vedere al materialului de mare rezistivitate pot fi spiralizate din sârmă sau sub
formă de bare cu secţiune circulară sau paralelipipedică (dreptunghi, pătrat).
Câteva materiale mai des utilizate pentru realizarea rezistenţelor încălzitoare sunt
prezentate în tabelul 1 unde se păoate regăsi compoziţia lor chimică, rezistivitatea electrică
(), coeficientul de dilatare termică (), temperatura de topire (t), temperatura de lucru (l)
şi greutatea specifică ().
Tabelul 1. Materiale conductoare de mare rezistivitate
Denumire Compoziţia   
2 -6 t l
% mm 10 o o kg
o C C
m C dm3
Manganină 86Cu 0,42 5...10 960 60* 8,4
12 Mn 8,9
2 Ni
Constantan 60Cu 0,44...0,52 -5 1270 400...450 8,8...11,3
40 Ni
Nichelină 66Cu 0,4 20 1230 250
34 Ni 7,1...7,25
Kantal D 23 Cr
4,8 Al 1,3 90 1510 1150
3,2 Co
70 Fe
* în mod normal, temperatura de lucru a manganinei este de 200-300 °C, dar peste 60 °C aceasta prezintă modificări ale proprietăţilor.

6
 Calculul rezistenţelor încălzitoare de mică putere, până la 2000 [W] se face pornind
de la următoarele date cunoscute:
 U - tensiunea de alimentare, în [V];
 P - puterea nominală a elementului, în [W];
 tipul de rezistenţă încălzitoare - de tip deschis;
 materialul izolant rezistent la temperatură - şamotă spongioasă.
Se aleg înainte de începerea calculelor:
 sârma din material de mare rezustivitate (din tabelul 1);
 pentru aparate electrocasnice se recomandă nichelina
Alegerea mărimilor , , t şi l,  se aleg din tabelul 1
Se calculează:
 1. rezistenţa elementului încălzitor R:
U2 U2
P [ W]  R [ ] ;
R P
 2. curentul consumat I:
U
I [A]
R
 3. încărcarea specifică p:
a. pentru aparate electrocasnice se utilizează valorile informative:
- fier de călcat: p = 4 ... 5,5 /cm2];
- oală de fiert: p = 5... 7 /cm2];
- plită descoperită: p = 9... 11 [/cm2];
- fierbător: p = 10 ... 11 /cm2];
b. pentru alte tipuri de încălzitoare se utilizează relaţia:
P
p [/cm2]
2  d1 l 1
în care d1 [cm], respectiv l1 [cm] sunt diametrul, respectiv lungimea de aşezare a materialului
de mare rezistivitate pe izolatorul suport;
 4. diametrul sârmei încălzitoare d [mm]:
2
1 3 P 
d   [mm]
2,91  U  p
 5. valoarea la rece a rezistenţei R0 []:
U2
R0  []
P1   t 
temperatura t fiind temperatura la care se încălzeşte elementul încălzitor;
 6. rezistenţa specifică r [/m]:

r  1,27 [/m]
d2

7
  7. lungimea sârmei încălzitoare L [m]:
R0
L [m]
r
 8. diametrul de spiralizare D [mm]:
D  410 d [mm]
D  d1
 9. pasul spiralei  [mm]:
  2 3 d [mm]
 10. lungimea elementului încălzitor spiralizat L1 [mm]:
L1  101  D [mm]
L1  l 1

Aplicaţie:
Să se calculeze caracteristicile unei rezistenţe încălzitoare (punctele 1 la 10 de mai
sus) cu următoarele menţiuni:
• tensiunea de alimentare: 220 [V], c.a.;
• puterea nominală a rezistenţei încălzitoare: 2.000 [W];
• material utilizat: nichelină;
• tipul: rezistenţă incălzitoare de tip deschis;
• material izolant: cărămidă refractară.

8
 Produsul electric: REZISTOARE DE UZ GENERAL

Elementele care au proprietatea de a produce o cădere de tensiune, necesară în

diverse circuite electronice, poartă numele de rezistoare.
În electronică, rezistoarele sunt extrem de utilizate, fiind folosite ca: elemente de
sarcină, divizoare de tensiune, elemente de decuplare şi filtrare etc.
Rezistoarele sunt componente electronice pasive pentru care raportul între tensiunea
U aplicată unui conductor şi curentul I care îl străbate:
U
R [] (1)
I
definit de legea lui Ohm este o constantă.
Unitatea de măsură pentru rezistenţa electrică este ohmul [], ce poate fi definit ca
rezistenţa unui conductor străbătut de un curent de un amper atunci când i se aplică o tensiune
de un volt. În practica curentă sunt foarte des folosiţi multiplii ohmului: kiloohmul [k] şi
megaohmul [M]. Relaţia de transformare este: 1 [M = 103 [k = 106 .
Pentru realizarea constructivă a rezistoarelor este indicată definirea valorii rezistenţei
pe baza relaţiei experimentale:
l
R [] (2)
s
în care l [m] reprezintă lungimea conductorului, s [mm2] – secţiunea conductorului şi 
[mm2/m] o constantă de material care defineşte natura conductorului, denumită rezistivitate
sau rezistenţă specifică.
Rezistoarele sunt caracterizate de o serie de mărimi, unele înscrise pe ele de
către producător, altele date în cataloagele de specialitate, între care cei mai importanţi
sunt:
a - valoarea nominală (Rn), reprezintă rezistenţa elementului considerat, făcând
abstracţie de toleranţele permise, măsurată la 20 ± 5 [°C ]şi marcată pe corpul rezistorului.
Valoarea nominală este exprimată în [], [k], [M]. Au fost adoptate 6 serii de valori
normalizate pentru diferite toleranţe (notate E6; E12; E24; E48; E96; E192). Spre exemplu,
pentru rezistoarele cu toleranţa de 20%, notate în seria E6, vom avea următoarele valori: 10 –
15 – 22 – 33 – 47 – 68. Valoarea nominală a rezistenţei necesare se obţine din valoarea cea
mai apropiată din seria de valori corespunzătoare, folosind un coeficient de multiplicare care
poate fi: 0,01; 0,1; 1; 10; 100; 1000 etc. În exemplul dat, dacă se alege valoarea 47, se vor
obţine următoarele valori nominale: 47 · 0,01 = 0,47 [] şi similar, înmulţind cu ceilalţi coeficienţi
de multiplicare avem: 4,7 []; 47 []; 470 []; 4,7 [k]; 47 [k]; 470 [k] etc.;
b - toleranţa maximă admisă (măsurată în %), reprezintă abaterea valorii reale faţă
de valoarea nominală care este înscrisă pe rezistor. Pentru definirea acestei mărimi au fost
elaborate trei clase de precizie normală şi trei clase de precizie specială. Clasele de precizie
9
normale sunt: clasa de precizie I (± 5 [%]), clasa de precizie II (± 10 [%]) şi clasa de precizie
III (± 20 [%]), iar clasele de precizie speciale sunt: ± 2 [%], ± 1 [%] şi ± 0,5 [%]. Tot din
punct de vedere al toleranţei rezistoarele se împart în trei categorii şi anume: rezistoare etalon
(± 0,5 [%], ± 1 [%], ± 2 [%]), rezistoare de precizie (± 2 [%], ± 5 [%]) şi rezistoare de uz
curent (± 5 [%], ± 10 [%], ± 20 [%]).
c - puterea nominală [W], reprezintă puterea maximă pe care o poate disipa un
rezistor în timp îndelungat fără a-şi modifica sensibil valoarea. Puterea nominală Pn rezultă
din următoarele relaţii:
U2
Pn  R  I 2  (3)
R
Practic, la alegerea tipului de rezistor se ia un coeficient de siguranţă astfel încât
puterea nominală să fie cu 30 – 40 % mai mare decât valoarea rezultată din calcul.
Puterea disipată nominală este cuprinsă într-un şir de valori, date în waţi [W], de
fabricaţie curentă: 0,5 – 0,1 – 0,125 – 0,25 – 0,1 – 1 – 2 – 3 – 4 – 5 – 6 – 7 – 8 – 9 – 10 – 16
– 25 – 40 – 50 – 75 – 100 – 250 – 500;
d - tensiunea maximă de lucru [V], sau tensiunea nominală limită, este tensiunea
maximă continuă sau valoarea eficace maximă a tensiunii alternative care poate fi aplicată la
bornele unui rezistor fără ca acesta să se distrugă. Tensiunea maximă de lucru rezultă din
valoarea puterii nominale conform relaţiei:

U max  R  Pn (4)
Rezistoarele de fabricaţie industrială au tensiunile maxime de lucru cuprinse între
100 şi 1.000 [V]. Sunt şi rezistoare speciale care au tensiunea maximă de lucru până la 20
[kV] (rezistoare de înaltă tensiune);

Tipuri constructive
Din punct de vedere constructiv rezistoarele se clasifică în: rezistoare fixe, a căror
rezistenţă se stabileşte la fabricaţie şi rămâne constantă pe întreaga durată de funcţionare şi
rezistoare variabile, a căror rezistenţă se poate modifica în limite stabilite în timpul funcţionării.
După caracteristica tensiune curent (fig. 1) se deosebesc două categorii de rezis-
U toare: liniare şi neliniare.
2 Din punct de vedere al realizării elementului rezistiv
există trei tipuri de rezistoare: rezistoare bobinate, pentru
1 care elementul rezistiv este un conductor metalic de mare
rezistivitate bobinat pe un suport izolant, rezistoare pelicu-
lare, la care elementul rezistiv este constituit dintr-o peliculă
rezistivă de grosime mai mică decât 100 [mm], depusă pe
I un suport izolant şi rezistoare de volum, la care elementul

Fig.1. Caracteristica U = f ( I ) a rezistiv este constituit din întregul corp al rezistorului.

rezistoarelor: Rezistoarele fixe sunt rezistoarele a căror valoare
1 - rezistoare liniare; nu se modifică teoretic în timp. Practic, valoarea lor se
2 - rezistoare neliniare. modifică datorită condiţiilor de lucru şi în special datorită
10
temperaturii şi umidităţii. Această variaţie faţă de valoarea lor nominală se produce într-un
timp relativ lung şi poartă denumirea de derivă. În principiu, rezistoarele fixe sunt realizate în
trei variante constructive şi anume:
1. Rezistoare bobinate. Sunt confecţionate din materiale conductoare ce au o
rezistivitate mare (constantan, crom-nichel, nichelină etc.), bobinate pe carcase din material
izolant şi acoperite cu un strat protector din lac sau email. Pentru puteri nominale mici suportul
este din bachelită sau ceramică, iar pentru puteri mari din tuburi metalice acoperite cu azbest
şi porţelan. Valorile nominale ale rezistoarelor bobinate sunt cuprinse între 2 [] şi 50 [k], la
puteri de 1; 2: 4; 5; 6; 8; 12; 25; 40; 50 [W] şi pot fi confecţionate pentru toate cele trei clase
de precizie normale. Caracteristicile acestor rezistoare sunt: zgomot propriu scăzut, rezistenţă
la suprasarcini mare şi stabilitate în timp foarte bună.
Rezistoarele bobinate pot fi realizate în următoarele moduri (fig. 2): într-un singur
strat (pentru rezistoare de valoare mică), în dublu strat (la care pe suport se bobinează
întreţesut două rânduri de spire în sens contrar), în buclă (la care sensul de bobinare se
modifică la fiecare jumătate de pas al spirei), bifilar (la care cele două înfăşurări sunt simetrice),
pe mai multe secţiuni (bobinate în sensuri opuse şi conectate apoi în serie la mijlocul
rezistorului).

Fig. 2. Modul de bobinare al rezistoarelor: a) într-un singur strat; b) în dublu strat; c) în

buclă; d) bobinare bifilară; e) bobinare pe mai multe secţiuni.

Din punct de vedere al protecţiei faţă de mediul ambiant rezistoarele bobinate se

clasifică în: rezistoare neprotejate, ce nu pot funcţiona în mediu umed sau la temperaturi ce
depăşesc 250°C şi la care conductorul fiind aparent, pot fi prevăzute cu prize intermediare
semireglabile, rezistoare protejate prin vopsire, acoperite cu un lac protector, protejate împotriva
umidităţii dar nu pot funcţiona la temperaturi mai mari de 125°C, rezistoare vitrificate, acoperite
cu un strat compus din fluorit (feldspat, acid boric, sodă calcinată, oxid de crom şi altele)
vitrificate în cuptor, care asigură o bună protecţie atât la umiditate cât şi la climat tropical,
rezistoare tropicalizate - rezistoare introduse în tuburi de sticlă sau de porţelan etanşate,
asigurând o protecţie perfectă împotriva umidităţii şi a climatului tropical, putând lucra până
la o temperatură maximă de 275°C.

11
 2. Rezistoare peliculare. Rezistoarele peliculare constau dintr-un strat rezistiv
pelicular având grosimea cuprinsă intre 0,001 şi 100 [mm], depus pe un suport izolant. Prin
acest procedeu pot fi realizate rezistoare având valori foarte mari (până la 10.000 [M]).
Suportul rezistoarelor peliculare trebuie să aibă bune proprietăţi mecanice şi de
stabilitate termică şi chimică pentru a permite o bună aderenţă a peliculei. Se folosesc suporţi
ceramici sau de sticlă.
Rezistoarele peliculare se clasifică în funcţie de natura peliculei rezistive în rezistoare
cu peliculă de carbon aglomerat, rezistoare cu peliculă de carbon cristalin, rezistoare cu
peliculă de bor-carbon şi rezistoare cu peliculă metalică sau din oxizi metalici:
- Rezistoarele cu peliculă de carbon aglomerat se obţin prin depunerea
pe suporturi ceramice a unui amestec de grafit sau negru de fum, oxizi metalici semiconductori
şi răşină formaldehidică, după care se usucă şi se supun unui tratament termic prin care se
asigură aderenţa pe suport şi polimerizarea materialului.
- Rezistoarele cu peliculă de carbon cristalin sunt realizate prin depunerea
carbonului cristalin, realizat prin piroliza unei hidrocarburi saturate, pe suportul izolant.
- Rezistoarele cu peliculă de bor-carbon au o tehnologie asemănătoare
celor cu carbon cristalin, stratul rezistiv fiind obţinut prin piroliza unor compuşi organici ai
borului.
- Rezistoarele cu peliculă metalică sau din oxizi metalici sunt realizate prin
evaporare în vid sau pulverizare catodică a unor aliaje metalice ca nicromul (Ni-Cr) sau monelul
(Ni-Cu), precum şi a unor oxizi dintre care cel mai folosit este bioxidul de staniu (SnO2).
Pentru toate tipurile de rezistoare peliculare terminalele se montează prin presarea
unor căpăcele metalice, prin lipire şi, pentru rezistoarele cu peliculă de carbon cristalin, prin
nichelare sau argintare.
3. Rezistoare de volum. În cazul rezistoarelor de volum elementul rezistiv este constituit
din întreaga masă, de formă cilindrică sau paralelipipedică, a rezistorului. Materialele folosite pentru
realizarea acestor rezistoare sunt: carbonul sub formă de grafit sau negru de fum, un material
izolant de umplutură, necesar, pentru creşterea stabilităţii termice la umiditate şi la creşterea rezistenţei
mecanice şi un liant izolant, care în mod obişnuit este răşina fenolformaldehidică. Materialul de
umplutură este bioxidul de titan, bioxidul de zirconiu, talcul, mica, caolinul.

Rezistoare variabile. În anumite circuite unde este necesară schimbarea de la un

moment la altul a valorii rezistenţei se folosesc rezistoare variabile. Variaţia mărimii rezistenţei
se obţine prin deplasarea unui contact mobil (cursor) pe suprafaţa unui element rezistiv delimitat
de două contacte terminale.
Din punct de vedere constructiv rezistoarele variabile pot fi rectilinii, elicoidale
sau circulare. La rândul lor cele circulare pot fi simple, conţinând un singur element rezistiv,
duble, conţinând două elemente rezistive ale căror contacte mobile pot fi acţionate independ-
ent prin două tije coaxiale, sau în tandem, conţinând două sau mai multe elemente rezistive,
cu contacte mobile acţionate simultan, sau rotative printr-un număr mare de rotaţii.
Din punct de vedere al tehnologiei de fabricaţie distingem trei tipuri de rezistoare variabile:
a) rezistoare variabile bobinate, construite atât de tip rectiliniu cât şi de tip circu-
lar, cu valori nominale cuprinse între 100 [] şi 50 [k]. Suportul se confecţionează din

12
pertinax, din ceramică sau aluminiu izolat cu mică, iar elementul rezistiv este constituit din
conductor de manganin sau nicrom. După bobinare elementele rezistive se impregnează sau
se vopsesc pentru a fixa spirele şi a împiedica deplasarea lor în timpul funcţionării.
b) rezistoare variabile peliculare construite de tip circular cu valori nominale cuprinse
între 50 [] şi 10 [M]. Elementul rezistiv este o peliculă de carbon depus pe un suport din
pertinax. Contactul mobil se realizează de obicei din aliaje cupru-nichel-zinc sau din grafit.
c) rezistoare variabile de volum, sunt obţinute prin presarea unor materiale rezistive
sub formă de prafuri. Contactele terminale sunt înglobate în masa piesei.

Marcarea şi simbolizarea rezistoarelor

Pentru marcarea rezistoarelor sunt în general folosite două metode şi anume:
marcarea clară şi marcarea în codul culorilor. Prin ambele metode, se înscriu pe corpul
rezistorului informaţii privind valoarea nominală şi toleranţa.
Marcarea clară constă în aceea că pe corpul rezistorului se înscriu cu cifre valoarea
ohmică şi toleranţa. La rândul ei, valoarea rezistenţei poate fi indicată direct în ohmi, kiloohmi
sau megaohmi, simbolizate [], [k], [M], sau prescurtat pentru valori de ordinul ohmilor
nu se pune nici un simbol, iar pentru valori de ordin superior se notează k, respectiv M,
rezistoarele de ordinul kiloohmilor sau megaohmilor. În unele cazuri simbolul unităţii de măsură
se introduce în locul virgulei.
La rezistoarele cu toleranţa ±20% aceasta poate lipsi de pe rezistor, fiind subînţeleasă.
Marcarea în codul culorilor constă în înscrierea pe corpul rezistorului sub formă
de puncte sau inele colorate a valorii codificate a acestuia (tabelul 1). Pe rezistor se înscriu
mai aproape de unul din capete trei sau patru inele (sau puncte) colorate, având următoarele
semnificaţii valorice:
- primul inel (I) - prima cifră semnificativă;
- al doilea inel (II) - a doua cifră semnificativă;
- al treilea inel (III) - ordinul de multiplicare;
- al patrulea inel (IV) - toleranţa (clasa de precizie). Când acesta lipseşte se
subînţelege ± 20% .
Tabelul 1. Codul culorilor pentru rezistoare.

CULOAREA I II III IV
Negru 0 0 1 = 100
Maro 1 1 10 = 101
Roşu 2 2 100 = 102
Portocaliu 3 3 1000 = 103
Galben 4 4 10000 =104
Verde 5 5 100000 = 105
Albastru 6 6 1000000 = 106
Violet 7 7 100000000 = 107 ± 0,5 %
Gri 8 8 - ±1%
Alb 9 9 - ±2%
Auriu - - - ±5%
Argintiu - - - ± 10 %
* Fără marcaj ± 20 %

13
 Simbolizarea rezistoarelor fixe în scheme se face specificându-se în mod codificat
puterea (fig. 3.).

a) b) c) d) e) f) g) h) i)

Fig.3. Simbolizarea rezistoarelor:

a) semn general; b) rezistor de 0,25 [W]; c) rezistor de 0,5 [W]; d) rezistor de 1 [W];
e) rezistor de 5 [W]; f) rezistor de 9 [W]; g) rezistor cu două prize fixe; h) şunt;
i) rezistenţă încălzitoare.

Aplicaţie:
Să se calculeze rezistenţa echivalentă pentru circuitul rezistiv divizor de tensiune
din figura 4. În afară de relaţiile prezentate în lucrare se vor folosi legile lui Kirhoff: suma
curenţilor într-un nod este nulă (legea 1) şi suma căderilor de tensiune pe un ochi este nulă
(legea 2). Se vor stabili curenţii i1 ... i6 precum şi valorile şi puterea rezistenţelor R4, R5, R6. Se
va ţine cont şi de modul de legare a rezistoarelor (serie sau paralel) pentru calculul rezistenţei
echivalente:
- la legarea în serie:
n
R es   R i  R1  R 2    R n
i 1

- la legarea în paralel:
n
1 1 1 1 1
   
R ep i 1 R i R1 R 2 Rn

i4 R4
i1 R =100 [] i U1=12 [V]
1 5 R5
U0=24 [V] V U2=5 [V]
i2 i6 R6
R3=470 [k] i3 U3=1,5 [V]
0 [V]
Fig. 4. Schema unui circuit rezistiv divizor de tensiune

14
 Produsul electric: CONDENSATOARE DE UZ GENERAL

Condensatoarele sunt elemente pasive de circuit, de largă utilizare în dispozitivele

electronice, care au proprietatea de a acumula sarcini electrice. Constructiv, reprezintă un
ansamblu format din două piese bune conducătoare de electricitate, denumite armături şi care
pot fi cilindrice, sferice, plane, separate între ele printr-un material dielectric care poate fi
solid, lichid sau gazos (sticlă, hârtie, ulei, aer etc.).
Cantitatea de electricitate q care se acumulează pe armături este direct proporţională
cu valoarea diferenţei de potenţial Uc, ce se aplică acestora:
q  C  U c [C] - coulomb
Factorul de proporţionalitate C se numeşte capacitatea condensatorului.
Procesul de acumulare a sarcinii electrice reprezintă încărcarea condensatorului şi
nu este altceva decât o înmagazinare de energie de la sursa de alimentare, sub formă potenţială
în câmpul electric dintre armăturile condensatorului. Îndepărtând sursa de alimentare conden-
satorul va rămâne încărcat, adică între armături va exista acelaşi câmp electric şi aceeaşi
tensiune. Legând condensatorul într-un circuit pasiv, în care există un consumator, el se
transformă în generator de energie, proces ce poartă numele de descărcarea condensatorului.
Considerând un condensator plan, având n armături, capacitatea lui depinde de
natura dielectricului, caracterizat prin constanta dielectrică e, de dimensiunea armăturilor şi de
distanţa d între ele. Cu cât dielectricul are o constantă mai ridicată, suprafaţa armăturilor s mai
mare şi distanţa între ele d mai mică, cu atât capacitatea condensatorului este mai mare.
Teoretic, capacitatea unui condensator plan se determină cu relaţia:
S
C (n  1) [F]
d
Unitatea de măsură a capacităţii electrice este faradul, notat [F] şi reprezintă
capacitatea unui condensator care fiind supus la tensiunea de un volt se încarcă cu o sarcină
de un coulomb [C]. Deoarece faradul este o unitate cu valoare foarte mare, în electronică se
folosesc submultiplii lui şi anume : picofaradul [pF], nanofaradul [nF] şi microfaradul
[F]. Relaţia de transformare este:
1 [F] = 106 [mF] = 109 [nF] = 1012 [pF]
Condensatoarele sunt caracterizate de o serie întreagă de mărimi, unele scrise pe
ele de către uzinele producătoare, altele date în cataloagele de specialitate.
Cei mai importanţi parametrii ce caracterizează un condensator sunt:
- valoarea nominală, exprimată în [F], [nF], [pF], reprezintă capacitatea
elementului considerat şi este înscrisă de obicei pe corpul condensatorului;
- toleranţa maximă admisă, exprimată [%], reprezintă abaterea valorii reale a
condensatorului faţă de valoarea nominală. Ea se exprimă prin clasele de precizie, analoge
celor prezentate la rezistoare. Aceste clase sunt normalizate în trei grupe principale: E6; E12;
15
E24. Alte valori rezultă prin multiplicarea cu un coeficient, numit coeficient de multiplicare şi
care poate fi 10, 100, 1.000 etc;
- rigiditatea dielectricului [V], reprezintă tensiunea continuă maximă la care
poate rezista un condensator având dielectricul cu grosimea de l cm, timp de un minut, fără să
apară străpungeri sau conturnări. Ea depinde de frecvenţa tensiunii aplicate, în sensul că
scade rapid odată cu creşterea acesteia;
- tensiunea nominală sau tensiunea de regim [V], reprezintă tensiunea continuă
maximă la care condensatorul funcţionează în condiţii normale de temperatură (25 ± 5 [°C])
şi umiditate a mediului ambiant (50 – 60 [%]) timp îndelungat (aproximativ 10.000 ore). În
cazul în care pe condensator este aplicată o tensiune alternativă, valoarea de vârf a acestei
tensiuni nu trebuie să depăşească tensiunea nominală;
- stabilitatea capacităţii la variaţiile de temperatură, se referă la modificarea
capacităţii la schimbarea temperaturii şi se apreciază prin coeficientul de stabilitate a
condensatoarelor notat CTC, care se calculează cu relaţia:
1 C
CTC  
C T
unde DC/DT este variaţia relativă a capacităţii la schimbarea temperaturii cu un grad. Pentru
o bună stabilitate acest coeficient trebuie să aibă o valoare neglijabilă, ceea ce se realizează
prin asocierea condensatoarelor având un coeficient CTC pozitiv cu condensatoare cu
coeficient negativ. Această metodă de asociere pentru obţinerea unui CTC nul într-o gamă
largă de temperatură poartă numele de termocompensarea variaţiilor de capacitate;
- stabilitatea în timp caracterizează variaţia parametrilor condensatoarelor în
timp. S-a constatat că după un timp îndelungat apare aşa-numitul fenomen de îmbătrânire a
materialului dielectric, ce se manifestă prin micşorarea rezistenţei de izolaţie şi a rezistenţei de
pierderi. Fenomenul este mai accentuat la condensatoarele având ca dielectric hârtie şi foarte
puţin observabil la condensatoarele cu mică;
- tangenta unghiului de pierderi, notată tg reprezintă raportul dintre puterea
activă şi puterea reactivă a condensatorului pentru o tensiune sinusoidală de o anumită frecvenţă
f. Această mărime se, poate calcula cu relaţia:

1 1
tg   
2f  rp  C   rp  C

unde rp este rezistenţa derivaţiei de pierderi şi  pulsaţia curentului alternativ:

  2  f

Clasificarea condensatoarelor poate fi făcută din două puncte de vedere, şi anume:

- din punct de vedere al dielectricului utilizat condensatoarele se clasifică în:
condensatoare cu dielectric gazos, condensatoare cu dielectric lichid şi condensatoare
cu dielectric solid care poate fi anorganic sau organic;
- din punct de vedere constructiv distingem: condensatoare fixe şi
condensatoare variabile.
16
 Condensatoarele fixe sunt caracterizate prin faptul că au o valoare bine determinată
şi relativ invariabilă în timp. Ca aspect arată ca nişte cilindri, tubuleţe, pastile dreptunghiulare
sau rotunde, fiecare prevăzute cu două terminale.
Clasificarea acestor condensatoare se face în funcţie de dielectricul utilizat.
O primă categorie a condensatoarelor fixe o formează condensatoarele cu mică,
caracterizate prin pierderi mici de energie, dimensiuni reduse şi preţ scăzut. Au o construcţie
relativ simplă, fiind formate din foiţe de mică pe care se aplică armăturile prin presare sau
metalizare. De armături sunt lipite direct terminalele. Pentru sporirea stabilităţii capacităţii
condensatorului, sunt acoperite cu cleiuri minerale sau sunt ermetizate în material plastic.
Sunt folosite în circuitele de radiofrecvenţă, în circuitele rezonante, în circuitele de blocare,
de decuplare, de filtraj, de cuplaj etc. Condensatoarele cu mică sunt fabricate pentru valori ale
capacităţii nominale de la picofarazi la sute de nanofarazi, la valori ale tensiunii nominale până
la mii de volţi.
Condensatoarele ceramice sunt caracterizate printr-o bună stabilitate a capacităţii în
timp şi prin pierderi reduse. Pot fi de tip disc cu dielectricul ceramic, cu coeficient de temperatură
definit, având capacitatea cuprinsă între 1,5 [pF] şi 220 [pF], de tip disc cu coeficientul de
temperatură nedefinit, având valori cuprinse între 470 [pF] şi 10 [nF], dar cu toleranţe mari cuprinse
între + 100 [%] şi – 20 [%], tip plachetă cu coeficient de temperatură definit, cu capacităţi cuprinse
între 33 [pF] şi l [nF], utilizate la tensiuni până la 70 V, de tip plachetă cu coeficient de temperatură
nedefinit si capacităţi de la 4,7 [nF] la 0,1 [F], dar cu toleranţe cuprinse în game largi, între + 80
[%] şi – 20 [%] şi de tip tubular cu aceleaşi caracteristici ca şi condensatoarele ceramice de tip
disc, dar cu gabarite ceva mai mari. În principiu sunt formate dintr-un suport ceramic argintat pe
două feţe, pelicula de argint constituind armăturile, iar suportul ceramic dielectricul. Condensatorul
propriu-zis este acoperit cu un strat protector de răşină. Condensatoarele ceramice se folosesc
acolo unde pierderile trebuie să fie mici şi stabilitatea capacităţii bună. Au însă dezavantajul că
sunt fragile, neputând suporta şocuri sau vibraţii.
Condensatoarele cu hârtie impregnată sunt utilizate în special în circuitele de
curent continuu şi sunt caracterizate printr-o tensiune mare de străpungere (aproximativ l.000
[V]). Marele lor dezavantaj este instabilitatea capacităţii în timp şi dependenţa de agenţii
mediului ambiant. Luându-se măsuri constructive speciale se pot realiza condensatoare de
acest fel cu rigiditate dielectrică îmbunătăţită şi stabilitate ridicată.
Din punct de vedere constructiv, un astfel de condensator este format din două
benzi metalice subţiri care formează armăturile izolate cu câteva straturi de hârtie subţire
impregnată care formează dielectricul. Ansamblul se rulează sub formă de bobină cilindrică şi
se înglobează în material plastic sau se introduce în tuburi metalice etanşe, cu garnituri de
cauciuc prin care trec terminalele.
Condensatoarele cu pelicule plastice sunt constructiv condensatoare bobinate,
ca dielectric folosindu-se folii de materiale plastice nepolare. Acestea au proprietatea că au
pierderi dielectrice mici, sunt foarte slab dependente de temperatură şi aproape independente
de frecvenţă. Din această categorie cele mai utilizate sunt condensatoarele cu polistiren tip
stiroflex şi condensatoarele cu poliester metalizat tip mylar, utilizate în toate circuitele ce
necesită toleranţe mici.
Condensatoarele cu hârtie metalizată se deosebesc de condensatoarele cu hârtie

17
impregnată prin faptul că în locul benzilor metalice se folosesc două straturi subţiri de metal
depuse pe hârtie prin metoda volatilizării. Au proprietatea de regenerare, fenomen ce constă
în restabilirea rigidităţii dielectrice, după străpungere. Faţă de condensatoarele cu hârtie
impregnată, au dimensiuni mult mai mici, în general sunt fabricate pentru tensiuni mult mai
mari de 150 V curent continuu şi capacităţi cuprinse între l.000 [pF] şi 100 [F]. Sunt utilizate
în circuitele de filtraj şi circuitele de cuplare şi decuplare.
Condensatoarele electrolitice sunt caracterizate printr-o construcţie specială ce
determină folosirea lor în circuitele electronice şi sunt dependente de polaritatea tensiunii de
alimentare. În principiu sunt alcătuite dintr-o folie de aluminiu pur (99,8%) şi o armătură
negativă constând dintr-un electrolit format dintr-o soluţie de acid boric cu adaus de amoniac
sau borax. Electrolitul se află într-o cuvă de aluminiu care constituie terminalul armăturii
negative, acoperind complet armătura pozitivă. Dielectricul dintre cele două armături este o
peliculă subţire de oxid de aluminiu, obţinută prin electroliză la suprafaţa armăturii pozitive.
Caracteristicile condensatoarelor electrolitice sunt: rigiditatea dielectrică foarte
ridicată, fapt ce determină o tensiune de lucru mare, capacitatea electrică pe unitatea de
suprafaţă mare, fapt ce face posibilă realizarea unor condensatoare cu capacităţi mari şi
volum redus, precum şi proprietatea de autoregenerare a dielectricului ce constă în refacerea
peliculei de oxid în cazul străpungerii.
Pentru a se obţine capacitate mare este necesar ca suprafaţa activă a armăturii
pozitive să fie cât mai mare. Din acest motiv folia de aluminiu poate fi spirală, tubulară,
concentrică, în pliuri etc.
Condensatoarele electrolitice cele mai moderne se confecţionează cu foi metalice
de tantal. Aceste condensatoare sunt caracterizate prin dimensiuni reduse, curenţi de fugă
mici şi o bună stabilitate în timp.
În afara condensatoarelor cu capacitate fixă în construcţiile electronice se folosesc
şi condensatoare variabile, caracterizate printr-o plaje mare de variaţie a capacităţii.

Marcarea valorii nominale a capacităţii se face, ca şi la rezistoare, prin inscripţio-

narea în clar sau prin codul culorilor; în general orice condensator trebuie să aibă notat pe
el cel puţin două valori: capacitatea [pF], [nF], [F] şi tensiunea nominală de lucru [V].
La marcarea clară, valorile cuprinse între 1 şi 9.999 [pF] se scriu lângă simbolul
condensatorului sub formă de număr întreg, fără a se mai nota unitatea de măsură.
Condensatoarele cu valoare mică, de ordinul unităţilor şi fracţiunilor de unităţi vor fi notate
întreg, adică se va trece valoarea urmată de unitatea de măsură. Capacităţile cu valoare mai
mare de 10000 [pF] se exprimă în microfarazi sau fracţiuni. Notaţia se face sub formă zecimală,
fără a se mai trece unitatea de măsură. Condensatoarele variabile şi ajustabile sunt notate fie
prin valoarea maximă a capacităţii lor, fie prin valorile lor minime şi maxime, exprimate în
[pF], fără ca unitatea de măsură să mai fie menţionată.
Marcarea în codul culorilor se face tot prin benzi colorate, după criteriul menţionat
la rezistoare (tabelul 1), cu singura deosebire că, de cele mai multe ori, lipseşte banda ce
marchează toleranţa. Valorile în codul culorilor sunt date în [pF].
Citirea benzilor se face considerând prima bandă ca fiind cea de lângă picioruşele
terminale, pentru condensatoarele tip disc, şi plachetă şi banda mai îngroşată pentru

18
 condensatoarele cilindrice. Pe
Tabelul 1. Codul culorilor pentru condensatoare
condensator pot exista cinci benzi
I V IV III II I colorate, patru benzi sau trei benzi. Prima
II bandă reprezintă coeficientul de
III II
IV III temperatură, a doua – prima cifră sem-
V IV

V
nificativă, a treia – a doua cifră
CULOAREA I II III IV
C>10 p C10p semnificativă, a patra – ordinul de mul-
Negru 0 0 0 1 = 10
0
20 % 2 pF
Maro 33 1 1 10 = 10
1
1% - tiplicare, iar a cincea – toleranţa. Dacă
Roşu -75 2 2 100 = 10
2
2 % 0,25 pF sunt numai patru benzi lipseşte
Portocaliu -150 3 3 1000 = 10
3
- -
Galben -220 4 4 10000 = 10 + 100 %
4
-
coeficientul de temperatură, iar dacă sunt
Verde -330 5 5 100000 = 10
5
5% 0,5 pF numai trei lipseşte şi toleranţa. Uneori pe
Albastru -470 6 6 - - - condensator sunt marcate trei benzi pe o
Violet -750 7 7 - - -
Gri - 8 8 0,01 =10 20+80%
-2
- parte şi două pe cealaltă parte. Cele trei
Alb - 9 9 0,1 =10
-1
10% 1 pF reprezintă benzile doi, trei şi patru, adică
Auriu +100 - - - - -
cele care indica valoarea condensatorului.
Celelalte două, marcate pe cealaltă faţă, definesc coeficientul de temperatură şi toleranţa.
Exemplu: Pe condensator sunt identificate următoarele benzi colorate: galben, verde,
albastru, negru, verde. Căutând corespondenţele în tabelul 1, obţinem: coeficientul de
temperatură –220; valoarea nominală 560 [pF] şi toleranţa 5% (C > 10 [pF]).
La condensatoarele cu polistiren, neprotejate în material plastic, valoarea tensiunii
de lucru este marcată prin colorarea unui capăt al condensatorului şi anume cel la care este
conectată armătura exterioară. Semnificaţia culorilor este următoarea:
albastru – 25 [V] cc; galben – 63 [V] cc; verde – 250 [V] cc;
a) b) c) negru – 630 [V] cc.
Fig. 1. Simbolizarea În scheme condensatoarele se figurează printr-un simbol
condensatoarelor. caracteristic (fig. 1) lângă care se scrie prescurtat valoarea şi tensiunea
a) condensator - semn maximă. La condensatoarele electrolitice dacă nu este notată
general; b) conden- polaritatea tensiunii continue, ea se va subînţelege deoarece linia mai
sator electrolitic; scurtă reprezintă armătura ce se leagă la +, iar linia frântă în formă de
c) condensator variabil U, cuva condensatorului, ce se leagă la borna – a sursei.
Aplicaţie: Să se calculeze capacitatea echivalentă a
C2 C3 circuitului din figura 2 şi energia înmagazinată sub formă
C4 de câmp electric. Se cunosc: C1, C7 = 10.000 F] / 100
[V]; C2, C3 = 5.000 F] / 100 [V;] C4, C5, C6 = 4.700
C5
F] / 100 [V]; C8, C9 = 1.000 F] / 100 [V] şi tensiunea
C1 C6 de încărcare a circuitului U = 70 [V]. Pentru legarea
C8 C7 condensatoarelor în serie se utilizează relaţia:
n
U C9 1 1 1 1 1
    
Ctot i 1 Ci C1 C2 Cn
iar pentru legarea condensatoarelor în paralel:
Fig. 2. Schema unei baterii de n

condensatoare Ctot   Ci  C1  C2   Cn
i 1
19
 DISPOZITIVE ELECTRICE ŞI ELECTROMECANICE.
LĂMPI DE SEMNALIZARE, ÎNTRERUPĂTOARE, REZISTOARE,
CONTACTOARE. GENERALITĂŢI ŞI FUNCŢIONARE

Întrucât în domeniul echipamentelor industriale apar, în cadrul schemelor electrice, o

serie de dispozitive acţionate electric, în continuare se va face o scurtă descriere a câtorva
echipamentele electrice şi electromecanice, descriindu-se tipurile de bază, principiul de
funcţionare şi schemele simplificate de exemplificare a acestora.

1. Lămpi de semnalizare

Lămpile de semnalizare sunt componente de bază ale echipamentelor electrice, asigurând

optic comunicarea către operator a funcţionării unui anumit circuit electric, semnalizând astfel
prezenţa tensiunii în acel circuit.
Lămpile de semnalizare pot fi de trei tipuri:
1.a. Lămpi cu fir incandescent (de tip bec), care se bazează pe aducerea la
incandescenţă a unui conductor din aliaj metalic pe bază de wolfram aflat în vid în momentul
în care asupra acestuia se aplică o anumită tensiune (fig.1). Acest tip de lampă poate funcţiona
atât în curent continuu cât şi în curent alternativ;
1.b. Lămpi cu lumină rece, numite şi lămpi cu descărcare în gaze, de tip “neon”,
având ca principiu de funcţionare fenomenul de descărcare electrică într-un mediu de gaz
nobil (argon, neon, xenon, kripton). Un circuit utilizând un tub de neon este reprezentat în
figura 2;
1.c. Diodele electroluminiscente (denumite şi LED - Light Emitting Diode) asigură
semnalizarea optică a existenţei unei tensiuni într-un circuit de curent electric, bazându-se pe
B

c.c. (=) N
sau L c.a. (~) D
c.a. (~)

Fig.1. Schema electrică Fig.2. Schema electrică

de conectare a unei de alimentare a unui
lămpi cu incandescenţă. tub cu neon.
20
proprietatea acestui tip de diodă de a emite lumină atunci
când este direct polarizată (fig.3).
R

2. Întrerupătoare c.c. (=)

sau
c.a. (~)
Întrucât o descriere completă a acestor componente
ale unei scheme electrice ar presupune un volum destul de LED
mare de informaţie, în continuare se va face o descriere
succintă a lor.
Întrerupătoarele sunt, în principal, dispozitive Fig.3. Schema electrică a
electromecanice acţionate manual, care asigură trecerea sau unui circuit simplu cu LED.
nu a tensiunii printr-un circuit, permiţând astfel prezenţa tensiunii sau absenţa acesteia în
anumite porţiuni ale unei scheme electrice.
Întrerupătoarele pot fi de mai multe tipuri. Astfel, simplificat, ele pot fi:
2.a. Întrerupătoare simple, care închid sau deschid un anumit circuit electric
(fig.4);
2.b. Întrerupătoare basculante, caracterizate prin alimentarea unui circuit electric
sau al altuia (fig.5);

c.c. (=) I
c.c. (=)
sau sau
c.a. (~) c.a. (~)
L
L1 L2

Fig.4. Schema Fig.5. Schema electrică

electrică de alimentare de alimentare cu
cu întrerupător simplu. întrerupător basculant.

R
B
c.c. (=)
sau S
c.a. (~)
L1 L2 T

O
Fig.6. Schema electrică a Fig.7. Schema electrică a unui
unui întrerupător tip întrerupător simplu pentru
“buton pornire-oprire”. curent alternativ trifazat.

21
 2.c. Întrerupătoare multipoziţie (rotative), care asigură, în funcţie de poziţia în
care se află, alimentarea unui anumit circuit electric;
2.d. Întrerupătoare cu impuls, de tip “buton pornire”, caracterizate prin revenirea
în poziţia iniţială în momentul în care întrerupătorul respectiv nu mai este apăsat (fig.6).
Bineînţeles că aceste tipuri de întrerupătoare pot fi mai complexe, exemplu fiind
întrerupătorul simplu pentru curent alternativ trifazat, care asigură prezenţa tensiunii pe toate
cele trei faze şi pe nulul reţelei concomitent (fig.7).

3. Rezistoare

Rezistoarele, cunoscute popular sub numele de rezistenţe, sunt componente pasive ale
unui circuit electric, cu două borne, care au proprietatea că între tensiunea la bornele lor şi
curentul care le parcurge există relaţia:
U = R × I,
cunoscută şi sub numele de legea lui Ohm. Cu alte cuvinte, aceste componente se bazează pe
proprietatea fizică a materialelor de a se opune într-o măsură mai mare sau mai mică trecerii
curentului electric.
Clasificarea rezistoarelor se poate face în funcţie de mai multe criterii. Astfel, acestea
pot fi:
3.1. După caracteristica tensiune-curent :
3.1.a. Rezistoare liniare, cu caracteristica tensiune-curent liniară;
3.1.b. Rezistoare neliniare, având caracteristica tensiune-curent neliniară;
3.2. După modul constructiv de realizare tehnologică:
3.2.a. Rezistoare cu rezistenţă fixă, la care valoarea rezistenţei se stabileşte
prin procesul de fabricaţie, rămânând constantă pe toată durata de utilizare;
3.2.b. Rezistoare cu rezistenţă reglabilă (potenţiometre), unde construcţia
acestora permite modificarea valorii rezistenţei în limite prestabilite cunoscute, prin deplasarea
pe elementul rezistiv (de formă rectilinie sau circulară) a unui contact, denumit cursor;
3.3. După tipul de material utilizat la construcţia elementului rezistiv:
3.3.a. Rezistoare cu pelicule (de exemplu de carbon sau bor-carbon);
3.3.b. Rezistoare cu pelicule din metale sau oxizi metalici;
3.3.c. Rezistoare de volum, având elementul conductor realizat dintr-un
amestec neomogen a mai multor componente, dintre care una este conducătoare de curent
electric;
3.3.d. Rezistoare bobinate, realizate prin înfăşurarea unui conductor metalic
de mare rezistivitate pe un suport izolator (ceramică, fibră de sticlă etc.);
3.3.e. Rezistoare cu element rezistiv realizat din materiale semicoductoare;
3.4. După modul de protejare a elementului conductor:
3.4.a. Rezistoare protejate:
3.4.a.1. Cu lac;
3.4.a.2. În materiale plastice;
3.4.a.3. Ermetizate;
3.4.b. Rezistoare neprotejate.

22
 a g Fig.8. Scheme convenţionale de reprezentare
a diferitelor tipuri de rezistoare: a. rezistor
b h simplu; b. rezistor cu rezistenţă variabilă;
c. rezistor cu contact mobil; d. rezistor cu
c i
contact mobil, cu poziţie de întrerupere;
e. potenţiometru cu contact mobil;
f. potenţiometru cu ajustare predeterminată;
d j
g. rezistor cu două prize fixe; h. şunt;
t°
i. element de încălzire; j. rezistor cu rezistenţă
e k neliniară dependentă de temperatură
u
(termistor); k. rezistor cu rezistenţă neliniară,
f dependentă de tensiune (varistor).

În figura 8 sunt prezentate principalele semne convenţionale utilizate la reprezentarea

diferitelor categorii de rezistoare.

4. Bobine

Bobina este un conductor electric izolat înfăşurat pe o carcasă (suport) cu secţiune

geometrică oarecare, realizat din material izolant. Această componentă este, din punct de
vedere electric, un dipol (respectiv un circuit cu două terminale). Proprietatea de bază a
bobinei este că ea poate acumula energie magnetică, adică în momentul alimentării cu tensiune
ea emite un câmp magnetic conform relaţiei:
Wm = 0,5 L × I2,
unde L - inductanţa bobinei, caracterizată de relaţia:
L =  / I,
unde  reprezintă fluxul magnetic şi I - curentul care parcurge bobina.
Bobinele pot fi fără miez (fig. 9, a, b, c) sau cu miez feromagnetic (fig. 10, a, b, c).

L L L L L L

a b c a b c
Fig.9. Simbolizarea bobinelor Fig.10. Simbolizarea bobinelor
fără miez: cu miez feromagnetic:
a. preferat; b. tolerat; c. vechi. a. preferat; b. tolerat; c. vechi.

23
5. Electromagneţi

Aceste componente se bazează pe interacţiunea unei bobine care emite câmp magnetic
în momentul în care se află sub acţiunea unui câmp electric şi pe proprietatea materialelor
feromagnetice de a fi atrase de acest câmp magnetic indus.
În figura 11 se prezintă schema simplificată a unui electromagnet care asigură acţionarea
alternativă a două circuite.

c.c. (=)
sau
c.a. (~) Fig.11. Schema electrică a
c.c. (=)
unui circuit electric cu
sau electromagnet.
c.a. (~)
L1 L2

6. Contactoare

Contactoarele sunt dispozitive electromecanice care combină electromagneţii cu

proprietatea întrerupătoarelor de a deschide sau închide un circuit electric. Cea mai simplă
utilizare a unui contactor este prezentată în figura 12.

c.c. (=)
sau d1
Bp d2 d3 Fig.12. Schema electrică
c.a. (~)
Bo
clasică de utilizare a unui
L1 L2 contactor, cu automenţinere şi
butoane de pornire, respectiv
d oprire.

24