PROIECTAREA TRANSFORMATORULUI DE REŢEA,

DE MICĂ PUTERE
AI.1. Generalităţi
•Transformatorul de reţea monofazic de mică putere este o componentă prezentă în
aproape toate tipurile de scheme de alimentare ale aparatelor electronice staționare. El este
destinat să realizeze următorele funcțiuni:
-modifică valorile tensiunilor și curenților, de la nivelul la care sunt preluate de
către circuitul primar, de la rețea, la valorile cerute în circuitul sau circuitele secundarului;
-izolează galvanic față de rețea șasiul aparatului electronic, în care este montat,
asigurând astfel electrosecuritatea persoanelor care îl manipulează.
•Un transformator de rețea are următoarele părți componente (fig. AI.1):
-carcasa electroizolantă;
-infășurări: primară și secundară (sau secundare);
-miez magnetic;
-sistem de strângere a miezului și de fixare a transformatorului.
Infășurările primare și secundară (sau secundare) sunt confecționate din
conductoare de cupru sau aluminiu, izolate cu email și
așezate pe o carcasă din material electroizolant
4 (preșpan, textolit, sticlotextolit, material plastic, etc.)
În interiorul carcasei se găsește introdus miezul
35
magnetic, constituit din tole de tablă de ferosiliciu,
strânse cu o manta. Tolele se obțin prin ștanțare, în
1 matrițe, după care se supun unui tratament termic de
2 recoacere, pentru detensionarea și refacerea
proprietăților magnetice afectate de prelucrarea
mecanică. Mantaua este realizată tot prin ștanțare, din
tablă de fier 1-1,5 mm grosime care apoi este acoperită
galvanic (de obicei-zincat pasivizat). Întregul
transformator este de obicei impregnat, prin imersie în
parafină topită sau în lacuri ce polimerizează prin
încălzire în cuptor, la 80-100̊C.
Pentru a înțelege mai ușor metodica proiectării unui transformator de rețea, se cer mai
întâi precizate unele noțiuni care intervin în calcule.
Tipul de tolă. De obicei se folosesc tole STAS de tip (E+I)- fig. AI.2. Dimensiunile
tolei se precizează prin litera E, urmată de dimensiunea de bază a tolei a, exprimată în [mm].
Astfel, există următoarele tipuri de tola: E5; E6,4; E8; E10; E12,5; E14; E16; E18; E20; E25;
E32.
 Principalii parametri geometrici, ai unei tole(E+I)STAS, sunt prezentați în fig. AI.2.
Grosimea tolelor este g1= 0,35 mm sau g2= 0,5 mm.
Aria ferestrei tolei, AF[cm2], reprezintă suprafața destinată introducerii înfășurărilor
și este prezentată hașurat în figura AI.2.

Fig. AI.2. Tole STAS standard: AF – aria ferestrei tolei.

Valoare ei este dată de relația:

AF[cm2]= 0,03·a2[mm].
Secțiunea de fier, SFe[cm2], reprezintă aria secțiunii miezului magnetic situată în
interiorul carcasei bobinate (fig. AI.3.).

Fig. AI.3. Secțiune prin transformator: SFe – secțiunea de fier.

Factorul de umplere al ferestrei, γ, reprezintă raportul dintre aria totală Atot[cm2]

ocupată de înfășurări în fereastra tolei și aria ferestrei tolei, AF[cm2]:
A𝑡𝑜𝑡[cm2] A𝑡𝑜𝑡[cm2]
γ= A𝐹[cm2] = 0,03·𝑎2[mm].

Valoarea lui γ este de obicei (0,65-0,75), pentru ca tranformatorul să poată fi realizat comod
în producția de serie.
AI.2. Date inițiale de proiectare
De obicei, din proiectarea schemei electrice a unui produs electronic dotat în partea de
alimentare cu transformatorul de rețea, rezultă valorile eficace ale tensiunilor și curenților
necesare în secundar, U2k, respectiv I2k, precum și numărul de înfășurări, K (fig. AI.4). Se
cunoaște, de asemenea, tensiunea eficace în primar, U1=220 V, care este tensiunea rețelei
monofazice de current alternativ, precum și frecvența rețelei, care este de 50 Hz.

Fig. AI.4. Transformatorul de rețea – schema electrică: n1 – numărul de înfășurări în înfășurarea primară, n2k – numărul de înfășurări în
secundar k; d1 – diametrul înfășurării din primar; d2k – diametrul înfășurării în secundar k.

Prin proiectarea transformatorului se urmărește găsirea prin calcul a datelor necesare realizării
sale în practică, și anume:
n1- numărul de spire din primar;
n2k- numărul de spire din secundarul k;
d1- diametrul sârmei de bobinaj din primar;
d2k- diametrul sârmei de bobinaj din secundarul k;
a-tipul de tola STAS;
N- numărul de tole necesar.
AI.3. Metodica de proiectare a transformatorului de
rețea
• Se evaluează puterea totală absorbită din secundar, P2[W], astfel;
P2[W]=∑𝑘 P2k=∑𝑘 𝑈2k 𝐼2𝑘.
• In continuare, se calculează puterea absorbită în primar, P1[W], considerând
randamentul transformatorului η≈ 0,85:
 𝑃2[𝑊] 𝑃2[𝑊]
P1[W]= = =1,176 P2[W].
η 0,85

• Se dimensionează secțiunea în fier, SFe[cm2], a miezului magnetic, din relația:

SFe[cm2]= (0,8 … 1,6) √𝑃1[𝑊].

De obicei, pentru început se alege:

SFe[cm2]= 1,2√𝑃1[𝑊].

• Se calculează numărul necesar de spire, n0, cu relația:

𝑠𝑝 40
n0[ ⁄𝑉 ]=SFe[cm2],

dedusă din legea inducției electromagnetice, pentru f= 50 Hz și pentru inducția maxim admisă
de tole:
Bmax= 1,2 T
Justificarea acestei relații este următoarea:
Tensiunea indusă într-o înfășurare de n spire este:
𝑑φ
U= ,
𝑑𝑡

unde φ este fluxul magnetic prin miezul transformatorului. Dar φ= BSFe, unde B este inducția
în miez. Considerând că relațiile anterioare sunt scrise în valori eficace (tensiunea se exprimă
de regulă cu valori efective), rezultă că prima relație poate fi retranscrisă în regim sinusoidal
astfel:
𝑑𝐵𝑒𝑓
Uef=Sef 𝑑𝑡

sau, trecând la valori de vârf pentru inducție:

𝑑𝐵𝑣
Uef√2=SFe 𝑑𝑡 ,

Unde Bv este amplitudinea inducției în regim sinusoidal.

Deoarece în regim sinusoidal devierea unei mărimi în raport cu timpul este
echivalentă cu înmulțirea cu ω=2πf, unde f este frecvența, relația anterioară scrisă pentru
amplitudini devine:

Uef√2=SFe2πfBv.
Cum inducția în miez, pentru tole de ferosiliciu laminat la cald, poate lua cel mult
valoarea Bmax=1,2 T, rezultă că numărul de spire pe vold (necesar pentru a obține o tensiune
indusă de 1 V eficace) este:
𝑛 √2
n0 = 𝑈𝑒𝑓 = 2π𝑓𝑆𝐹𝑒𝐵𝑚𝑎𝑥

Pentru f= 50 Hz și SFe exprimat în [cm2], rezultă:

 √2 · 10^4 38
n0 = 100 · SFe[cm2] · 1,2 = SFe[cm2]

Se alege acoperitor:
40÷48
n0 = SFe[cm2]

deoarece astfel se evită saturația puternică a miezului la o creștere a tensiunii de rețea

peste valorea normală de 220 Vef.
• Se calculează numărul de sipre necesar în primar, n1, cu relația:
n1 = n0U1.
• Se calculează numărul de spire al secundarului k, n2k, cu relația:
n2k = 1,1 U2kn0
• Se evaluează curentul din primar, I1:
𝑃1[𝑊]
I1[A] = 𝑈1[𝑉]

• Se dimensionează diametrul d1[mm] al sârmei de bobinaj din primar și d2k[mm], din

secundarul K, cu relația:

d1;2k[mm]= 0,35 √𝐼1; 2𝑘[𝐴]

pentru o densitate de curent maxim admisă în cupru:

𝐼 𝐴
Jmax = πd2 = 3[𝑚𝑚^2].
4

Valoare rezultată prin calcul pentru diamentrul d[mm] se rotunjește la valoarea standardizată
imediat superioară din tabelul AI.1.
• Se calculează aria ocupată de înfășurări în fereastra tolei pentru primar A1[cm2] și pentru
secundar A2[cm2], utilizând coeficienții de calcul, C1 pentru cazul că bobinajul se va face cu
izolație între straturi, sau C2 în cazul că bobinajul se va face fără izolație între straturi. Acești
coeficienți sunt în funcție de diametrul ales pentru conductoarele de bobinaj și sunt dați în
tabelul AI.1.
𝑛1 𝑛2𝑘
A1[cm2]= ; A2[cm2]= .
𝐶1;2 𝐶1;2

• Se calculează aria totală ocupată de înfășurări, Atot[cm2]:

Atot[cm2]= A1[cm2]+ A2[cm2].
• Se diminuează tola necesară, respectiv parametrul a[mm], pentru un factor de
umplere optim (γ0= 0,7) cu relația:

𝐴𝑡𝑜𝑡[𝑐𝑚2 ]
a[mm]= √ =6,9√𝐴𝑡𝑜𝑡[𝑐𝑚2 ].
0,03 · 0,7
Dacă parametrul a[mm] nu rezultă o valoare standardizată, atunci se alege valoarea
standardizată imediat superioară sau inferioară și se verifică dacă, cu valoarea aleasă astfel, se
𝐴𝑡𝑜𝑡[𝑐𝑚2 ]
obține: γSTAS=√0,03 𝑎𝑆𝑇𝐴𝑆[𝑚𝑚]=0,65 ÷ 0,75.

• Se calculează grosimea pachetului de tole, b[mm], utilizând tola STAS:

 𝑆𝐹𝑒[𝑐𝑚2 ]
b[mm]=0,02 𝑎𝑆𝑇𝐴𝑆[𝑚𝑚]

• Se calculează numărul de tole necesar pentru confecționarea miezului magnetic, în

funcție de grosimea acestora, g (0,35 mm sau 0,5 mm):
𝑏[𝑚𝑚]
N=𝑔[𝑚𝑚].

Metodica proiectării unui transformator de rețea se poate reține ușor, utilizând tabelul
recapitulativ AI.2.

TABELUL AI.2
Metodica proiectării transformatorului de rețea

Date inițiale de proiectare Date care trebuie să rezulte Relația de calcul utilizată
prin calcul
U2k[V]; I2k[A] P2[W] P2=∑𝑘 𝑈2𝑘𝐼2𝑘
η= 0,85 P1[W] P1=1,176 P2
SFe[cm2] SFe=1,2√𝑃1
Bmax[T] n0[sp/V] (40÷48)
n0=𝑆𝐹𝑒[𝑐𝑚2 ]
f[Hz[
U1[V] n1[spire] n1= n0U1
k;U2k[V] n2k[spire] n2k=1,1n0U2k
U1[V] I1[A] 𝑃1
I1=𝑈1
𝐴 d1[mm]; d2k[mm]
I2k; Jmax=3[𝑚𝑚^2 d1;2k=0,65√𝐼1; 2𝑘
C1-cu izolație între straturi A1[cm2]; A2[cm2] 𝑛1 𝑛2𝑘
A1=𝐶1;2; A2=𝐶1;2
C2-fara izolație între straturi Atot[cm2]
Atot=A1 + A2
γoptim=0,7 a[mm]=tipul de tolă STAS a= 6,9√𝐴𝑡𝑜𝑡
aSTAS[mm] b[mm]=grosimea pachetului 𝑆𝐹𝑒
b= 0,02 𝑎𝑆𝑇𝐴𝑆
de tole
−0,35 𝑚𝑚 N[tole]= nr. de tole necesar N= 𝑔
𝑏
g{
−0,5 𝑚𝑚

AI.4. Exemplu de proiectare

Se cere să se proiecteza un transformator de rețea care are ca date inițiale:
U1= 220 V; f= 50 Hz;
U21=U22= 24V; I21=I22=1,5 A;
U23=6,3 V; I23= 0,3 A

• Se evaluează puterea totală în secundar:

P2=2 · 24 · 1,5 + 6,3 · 0,3 = 73,89 W
 • Puterea absorbită în primar pentru η= 0,85 va fi:
P1=1,176 · 73,89 = 86,89 W
• Secțiunea miezului SFe necesară este:

SFe= 1,2√86,89=11,18 [cm2].

• Numărul de spire/volt ce trebuie bobinat va fi:
40
n0=11,18=3,4 sp/V.

• Se calculează numărul de spire din primar:

n1= 3,6 · 220 = 792 spire.
• Se calculează numărul de spire al secundarelor:
n21=n22=1,1 · 3,6 ·24 = 71 spire;
n23= 1,1 · 3,6 · 6,3 = 24,8 spire;
Valoarea n23 se rotunjește la:
n23=25 spire.
• Se calculează curentul absorbit în primar:
86,89
I1= 220 =0,39 A.

• Se evaluează diametrele conductoarelor din primar și din secundare:

d1=0,65√0,39=0,4 mm;

d21=d22=0,65√1,5=0,79 mm;

d23=0,65√0,3=0,35 mm.
Se aleg diametrele standardizate:
d1=0,4 mm; d21=d22=0,8 mm; d23= 0,35 mm.
• Se calculează aria ocupată de înfășurări în ipoteza că bobinajul se face fără izolație
între straturi, utilizînd coeficienții de calcul C2 din tabelul AI.1 (în acest caz există doar
izolație între primar și secundar, precum și la exteriorul bobinajului):
792
A1=470= 1,7 cm2
71 25
A2=2(127)+594=1,17 cm2

• Se calculează aria totală ocupată de înfășurări:

Atot=1,7 + 1,17= 2,87 cm2
• Se dimensionează tola necesară pentru γoptim=0,7 , astfel:

a[mm]=6,9√2,87= 11,6 mm.

 ○ Observație: Se alege tola STAS E 12,5 și se verifică γ cu tola aleasă:
2,87
γSTAS=0,03·12,5^2=0,612<0,7;

deci, tola STAS este bine aleasă.

• Se calculează apoi grosimea pachetului de tole, b, cu relația:
11,18
b=0,02·1246,5 mm.

• Numărul de tole necesar, cu grosimea g=0,35 mm, va fi:

46,5
N=0,35=133 tole.