Componente şi circuite pasive – Proiectarea transformatorului de reţea de mică putere – Iacob Daniela

412 C

Laborator C.C.P.
20 mai 1999
Iacob Daniela
412 C

Proiectarea transformatorului
de reţea de mică putere
1. Prezentare generală

Transformatorul de reţea monofazic de mică putere este o componentă

prezentă în aproape toate tipurile de scheme de alimentare ale
aparatelor electronice staţionare. El este destinat să realizeze
următoarele funcţiuni:

• modifică valorile tensiunilor şi curenţilor, de la nivelul la care

sunt preluate de către circuitul primar, de la reţea, la valorile cerute
în circuitul sau circuitele secundarului;
• izolează galvanic faţă de reţea şasiul aparatului electronic, în
care este montat, asigurând astfel electrosecuritatea persoanelor
care îl manipulează.

Un transformator de reţea are următoarele părţi componente:

• carcasă electroizolantă;
• înfăşurări: primară şi secundară (sau secundare);
• miez magnetic;
• sistem de strângere a miezului şi de fixare a transformatorului.

Înfăşurările primară şi secundară (sau secundare) sunt confecţionate

din conductoare de cupru sau aluminiu, izolate cu email şi aşezate pe o
carcasă din material electroizolant (preşpan, textolit, steclotextolit,
material plastic etc.)

În interiorul carcasei se găseşte introdus miezul magnetic, construi din

tole de tablă de ferosiliciu, strânse cu o manta sau cu scoabe, prezoane
şi piuliţe pentru a împiedica vibraţia tolelor în timpul funcţionării.

De obicei se folosesc tole STAS, de tip ( E + I ). Dimensiunea tolei se

precizează prin litera E, urmată de dimensiunea de bază a tolei a,
exprimată în milimetrii [mm]. Astfel, există următoarele tipuri de tolă:
E5; E6,4; E8; E10; E12,5; E14; E16; E18; E20; E25; E32.

1
Componente şi circuite pasive – Proiectarea transformatorului de reţea de mică putere – Iacob Daniela
412 C

Întregul transformator este de obicei impregnat, prin imersie în parafină

topită sau în lacuri ce polimerizează prin incălzire în cuptor, la 80 – 100
°C.

2. Date iniţiale de proiectare

De obicei, din proiectarea schemei electrice a unui produs electronic

dotat în partea de alimentare cu transformator de reţea, rezultă valorile
eficace ele tensiunilor şi curenţilor necesare în secundar, U2k , respectiv
I2k , precum şi numărul de înfăşurări secendare, K. Se cunoaşte, de
asemenea, tensiunea eficace în primar, U1 = 220 V (tensiunea reţelei
monofazice de curent alternativ) precum şi frecvenţa reţelei, care este
de 50 Hz.
În cazul de faţă avem de proiectat un transformator cu două înfăşurări
secundare:
U 21 = 80 (V) U22 = 8 (V)
I21 = 0,5 (A) I22 = 5 (A)

Prin proiectarea transformatorului se urmăreşte găsirea prin calcul a

datelor necesare realizării sale în practică, şi anume:

• n1 – numărul de spire din primar;

• n2k – numărul de spire din secundarul k;
• d1 – diametrul sârmei de bobinaj din primar;
• d2k – diametrul sârmei de bobinaj din secundarul k;
• a – tipul de tolă STAS;
• N – numărul de tole necesar.

3. Metodica de proiectare

• Se evaluează puterea totală absorbită din

secundar, P2 [W]:
P2 [W] = Σ P2k = Σ U2kI2k .
În cazul nostru:
P2 = 80 V ⋅ 0,5 A + 8 V ⋅ 5 A = 80 W

• Se calculează puterea absorbită în primar, P1 [W],

considerând randamentul transformatorului η ≈ 0,85:
P1 [W] = P2 / η = P2 / 0,85 = 1,176 ⋅ P2
În cazul nostru:
P1 = 1,176 ⋅ 80 = 94,08 W

• Se dimensionează secţiunea în fier, SFe [cm2], a

miezului magnetic, din relaţia]:

2
Componente şi circuite pasive – Proiectarea transformatorului de reţea de mică putere – Iacob Daniela
412 C

SFe [cm2] = 1,2 ⋅ ( P1 [W])1/2

În cazul nostru:
SFe = 11,64 cm2

• Se calculează numărul necesar de spire pe volt n0

[sp/V], cu relaţia dedusă din legea inducţiei
electromagnetice, pentru f = 50 Hz şi pentru
inductanţa maxim admisă de tole Bmax = 1,2 T:
n0 [sp/V] = 40 / (SFe [cm2])
În cazul nostru:
n0 = 40 / 11,64 = 3,4 sp/V

• Se calculează numărul de spire necesare în primar,

n1 , cu relaţia:
n1 = n0 ⋅ U1 .
În cazul nostru:
n1 = 3,4 ⋅ 220 = 748 spire

• Se calculează numărul de spire al secundarului k,

n2k , cu relaţia:
n2k = 1,1 ⋅ U2k ⋅ n0
În cazul nostru:
n21 = 1,1 ⋅ 80 ⋅ 3,4 = 300 spire
n22 = 1,1 ⋅ 8 ⋅ 3,4 = 30 spire

• Se evaluează curentul din primar, I1 [A] :

I1 [A] = ( P1 [W] ) / ( U1 [V] )
În cazul nostru:
I1 = 94,08 / 220 = 0,43 A

• Se dimensionează diametrul d1 [mm] al sârmei de

bobinaj din primar şi d2k , din secundarul k, pentru o
densitate de curent maxim admisă în cupru Jmax= 3
[A/mm2] cu relaţia:

d1 ; 2k [mm] = 0,65 ( I1 ; 2k [A] )1/2 .

În cazul nostru:
d1 =0,65 ⋅ (0,43)1/2 = 0,4 mm
d21 = 0,65 ⋅ ( 0,5 )1/2 = 0,46 mm
d22 = 0,65 ⋅ ( 5 )1/2 = 1,45 mm
Se aleg diametrele standardizate:
d1 = 0,4 mm
d21 = 0,45 mm
d22 = 1,5 mm

3
Componente şi circuite pasive – Proiectarea transformatorului de reţea de mică putere – Iacob Daniela
412 C

• Se calculează aria totală ocupată de înfăşurări în

fereastra tolei pentru primar A1 [cm2] şi pentru
secundar A2 [cm2], utilizând coeficienţii de calcul C1
pentru cazul că bobinajul se va face cu izolaţie între
straturi, sau C2 în cazul că bobinajul se va face fără
izolaţie între straturi. Aceşti coeficienţi sunt funcţie
de diametrul ales pentru conductoarele de bobinaj şi
sunt daţi în tabele:
A1 [cm2] = n1 / C1 ; 2 ; A2 [cm2] = Σ ( n2k / C1 ; 2 )

În cazul nostru:

a) cu izolaţie între straturi:

A1 = 748 / 350 = 2,14 cm2

A2 = 300 / 277 + 30 / 26,5 = 2,22 cm2

b) fără izolaţie între straturi:

A1 = 748 / 470 = 1,6 cm2
A2 = 300 / 371 + 30 / 33,5 = 1,70 cm2

• Se calculează aria totală ocupată de înfăşurări, Atot

[cm2]:
Atot [cm2] = A1 [cm2] + A2 [cm2]
În cazul nostru:

a) cu izolaţie între straturi:

Atot = 2,14 + 2,22 = 4,36 cm2
b) fără izolaţie între straturi:
Atot = 1,6 + 1,7 = 3,3 cm2

• Se dimensionează tola necesară, respectiv parametrul

a [mm], pentru un factor de umplere optim ( γ = 0,7)
cu relaţia:
a [mm] = ( Atot [cm2] / (0,03 ⋅ 0,7) )1/2 = 6,9 ( Atot [cm2] )1/2

Dacă pentru parametrul a nu rezultă o valoare standardizată, atunci se

alege valoarea standardizată imediat superioară sau inferioară şi se
verifică dacă, cu valoarea aleasă astfel, se obţine:

γ STAS = Atot [cm2] / (0,03 ⋅ aSTAS2 [mm]) = 0,65 ÷ 0,75

În cazul nostru:

a) cu izolaţie între straturi:

a = 6,9 ⋅ (4,36)1/2 = 14,41 mm

4
Componente şi circuite pasive – Proiectarea transformatorului de reţea de mică putere – Iacob Daniela
412 C

Se alege standardizarea E14 şi se verifică:

γ STAS = 4,36 / ( 0,03 ⋅ 142 ) = 0,74 acceptabilă

b) fără izolaţie între straturi:

a = 6,9 ⋅ (3,3)1/2 = 12,53 mm

Se alege standardizarea E12,5 şi se verifică:

γ STAS = 3,3 / ( 0,03 ⋅ 12,52 ) = 0,70 acceptabilă

• Se calculează grosimea pachetului de tole, b [mm],

utilizând tola STAS:
b [mm] = SFe [cm2] / (0,02 ⋅ aSTAS [mm])
În cazul nostru:

a) cu izolaţie între straturi:

b = 11,64 / (0,02 ⋅ 14) = 41,57
b) fără izolaţie între straturi:
b = 11,64 / (0,02 ⋅ 12,5) = 46,56

• Se calculează numărul de tole necesar pentru

confecţionarea miezului magnetic, funcţie de
grosimea acestora, g ( 0,35 mm sau 0,5 mm):
N = b[mm] / g[mm]
În cazul nostru:

a) cu izolaţie între straturi:

*) pentru g = 0,35
N = 41,57 / 0,35 = 119 tole.
*) pentru g = 0,5
N = 41,57 / 0,5 = 83 tole.
b) fără izolaţie între straturi:

*) pentru g = 0,35
N = 46,56 / 0,35 = 133 tole.
*) pentru g = 0,5
N = 46,56 / 0,5 = 93 tole.

4. Concluzii

• Există patru modalităţi de a construi acest transformator.

• Pentru fiecare mod de a construi avem aceleaşi numere de spire

şi aceleaşi grosimi ale sârmei de bobinaj:
n1 = 748
n21 = 300
n22 = 30
d1 = 0,4
5
Componente şi circuite pasive – Proiectarea transformatorului de reţea de mică putere – Iacob Daniela
412 C

d21 = 0,45
d22 = 1,5

• Diferă doar realizarea bobinajului şi grosimea tolelor:

a) Bobinaj cu izolaţie între straturi:

Tole E14 ( a = 14 mm)

Grosime 0,35

 N = 119 tole

Grosime 0,5

 N = 83 tole

b) Bobinaj fără izolaţie între straturi:

Tole E12,5 ( a = 12,5 mm)

Grosime 0,35

 N = 133 tole

Grosime 0,5

 N = 93 tole