Proiect EA

1 Electroalimentare 2 - proiect
Universitatea Politehnica Bucuresti

Facultatea de Transporturi
Specializarea Telecomenzi si Electronica in Transporturi
PROIECT ELECTROALIMENTARE II
PROFESOR INDRUMATOR: STUDENT:

As. dr.ing. Valentin Iordache Baciu Adrian Florin 8412
1. Tema proiectului de Electroalimentare:
Să se proiecteze trei surse stabilizate de tensiune continuă, conform cerințelor

următoare:
 o sursă stabilizată cu componente discrete, în configurație serie;

 o sursă stabilizată cu circuit integrat specializat, LM723;
 o sursă stabilizată cu circuit integrat specializat, în comutație (conform
temei individuale).
Parametrii de pornire pentru calculul surselor vor fi următorii:
 se consideră Z, ziua nașterii și L, luna nașterii studentului.

 alimentare monofazată, cu frecvenţa de 50 Hz, cu tensiune sinusoidală
cu valoare nominală de 220V, având variaţii admise de -15%…+10% din
valoarea nominală;
 pentru sursa cu componente discrete: tensiunea de ieșire U0, curentul
de ieșire I0 se vor calcula după formula:
U0 = 10 + Z/2 [V]=19.5
I0 = 50 + L*5 [mA]=95
 pentru sursa cu circuit integrat LM723: tensiunea de ieșire VS Max,
curentul de ieșire IS Max se vor calcula după formula:
VS Max = 10 + Z/2 [V]=19.5
IS Max = 50 + L*5 [mA]= 95
În funcție de valorile VS Max și IS Max se va alege una din schemele din figurile
3.3, 3.4 sau 3.5.
 pentru sursa cu circuit integrat în comutație:
Vin Max = 10 + 19/2 [V]=19.5
Vin Min = 8 + 19/3 [V]=14.33
Vout = 3 + 19/5 [V]=6.8
Iout = 1 + 9/12 [A]=1.75

 sursele vor fi protejate la supratensiuni și/sau supracurenți;

 temperatura mediului ambiant: 30°C
Proiectul va trebui să conţină:
 memoriu de calcul, cuprinzând toate etajele proiectate;

 schema electrică pentru fiecare stabilizator, pe care se vor trece valorile
componentelor rezultate în urma calculelor;
 nomenclatoarele de componente: denumirea componentei, codul
acesteia, valoare, dimensiuni;
 desenul cablajului imprimat (realizat de mână), pentru una din
schemele cu circuit integrat;
 răspunsuri la întrebări (scrise de mână);
 bibliografie.
Bibliografie recomandată:
 I. Ristea, C.A. Popescu, Stabilizatoare de tensiune, Editura Tehnica,

Bucureşti, 1983
 Mircea A. Ciugudean, Stabilizatoare de tensiune cu circuite integrate
liniare. Dimensionare, Editura de Vest, Timişoara, 2001
 Mihai Dincă, Electronică. Manualul studentului, Vol I şi II
 Agenda radio-electronistului
 Cursurile de Electroalimentare şi Dispozitive electronice
 www.datasheet.com
2. Sursa de alimentare nestabilizată
2.1. Etajul de redresare şi filtrul de netezire
Se va folosi un etaj de redresare dublă alternanţă în punte cu filtru capacitiv.

Filtrul de netezire capacitiv este suficient deoarece după acesta urmează un
stabilizator de tensiune.
Filtrarea capacitivă constă în conectarea unui condensator C în paralel, pe

ieşirea redresorului, cu respectarea polarităţii în cazul condensatoarelor polarizate
(electrolitice). Condensatorul se va încărca pe porțiunea crescătoare a
semialternanței, pe porțiunea descrescătoare fiind cel care furnizează curentul de
sarcină. Tensiunea pe acesta se reface pe porțiunea crescătoare a următoarei
semialternanțe. Această variație a tensiunii se numește riplu (UZ) și depinde de
mărimea condensatorului şi de mărimea curentului folosit de sarcină.
Forma tensiunii de la ieșire, cu și fără filtru de netezire, este ilustrată în figura

următoare:
O particularitate importantă a filtrării capacitive constă în faptul că, în

absenţa consumatorului (cu ieşirea în gol), tensiunea de ieşire este egală cu valoarea
de vârf a pulsurilor, depăşind astfel de √2 ori valoarea eficace a tensiunii alternative
care se redresează. De exemplu, dacă transformatorul furnizează în secundar o
tensiune de 10V (valoare eficace), valoarea de vârf a pulsurilor este de √2 ∙ 10𝑉 =
14,1𝑉, neglijându-se căderile pe diode. Prin filtrare capacitivă, tensiunea în gol la
ieşirea redresorului va fi, deci, de cca. 14V.
Tensiunea minimă de la ieşirea redresorului cu filtru de netezire se alege

astfel încât sa fie mai mare decât suma dintre tensiunea de ieşire U0 şi căderile de
tensiune pe celelalte blocuri înseriate între filtrul de netezire si ieșirea
stabilizatorului (de exemplu Elementul Regulator Serie). Deci:
UC ≥ U0 + Ustab ≥ 19.5 + 0.5 = 20
Se consideră valoarea riplului: 𝑈𝑍 = 𝑈0 /6=19.5/6=3.25
Rezultă că valoarea de vârf a tensiunii redresate va fi: 𝑈𝑟𝑒𝑑 = 𝑈𝐶 + 𝑈𝑍 =

20+3.25=23.25
Tensiunea în secundar va trebui însă să fie mai mare, datorită pierderii pe cele
două diode prin care circulă curentul. Tensiunea de deschidere a unei diode cu siliciu
(în mod normal 0,6...0,7V) se apropie de 1V la curenţi mari.
Am folosit o dioda model GL34D tensiunea inversa maxima fiind de 200V si curentul
direct maxim de 8.5A iar curentul de sarcina minim este de 0.5A.
Deci tensiunea efectivă în secundar va avea valoarea de vârf:

𝑈𝐶 +𝑈𝑍 +2𝑈𝐷
𝑈𝑆 = = (20 + 3.25 +1.4)/1.44=17.11
√2
Puntea redresoare conţine diode identice. Acestea sunt alese în funcţie de

curentul care trece prin ele, și anume I0, precum și de tensiunea inversă maximă,
VRRM (se poate aproxima cu valoarea tensiunii US).
Pentru ca în timp de o semiperioadă (Δt = 10ms) condensatorul să se descarce

cu ΔU = UZ sub un curent I0, capacitatea acestuia trebuie să aibă valoarea:
∆𝑄 𝐼0 ∙∆𝑡
𝐶= = = 95 ∗ 10/3.25*10^6=293*10^6=293µ𝐹
∆𝑈 𝑈𝑍
Tensiunea maximă pe care trebuie să o suporte condensatorul trebuie să fie

mai mare decât Ured.Folosesc condensatorul CE-330/100P 330µF/100V
Atenție! Pentru toate componentele electronice se caută valorile standard,

apropiate de valorile rezultate din calcule, în foile de catalog, în funcție de domeniul
de toleranță și tensiunea de lucru (dacă este cazul).
2.2. Transformatorul
Datele de pornire cunoscute pentru calculul transformatorului de reţea sunt:

𝑈𝑃 = 220𝑉, 𝑈𝑆 = 17.11V, 𝐼0 = 95𝑚𝐴.
Puterea totală în secundar va fi:
PS = US ∙ I0 ∙ 1,1 ∙ 1,2 [W] = 17.11 ∗ 95 ∗ 10−3 ∗ 1.1 ∗ 1.2 = 2.14𝑊
unde 1,1 şi 1,2 sunt coeficienţi de siguranţă ai tensiunii de ieşire şi ai redresării.
Puterea totală în primar va fi:
PP = PS ∙ (1 + PFe + PCu ) [W] = 2.14 ∗ 1,08 = 2.31𝑊
unde PFe = 0,035 reprezintă pierderile în miezul magnetic, iar PCu = 0,045 reprezintă
pierderile în conductoarele de cupru.
Calculul ariei secțiunii miezului se face pentru frecvenţa f = 50Hz după

formula:
50 ∙ 𝑃𝑃 2,31
𝑆𝐹𝑒 ≥ (1,4 … 1,9)√ [𝑐𝑚2 ] = 1.9 ∗ √50 ∗ = 1,9 ∗ 1,51 = 2.86𝑐𝑚2
𝑓 50
unde valori mai reduse ale coeficientului se adoptă pentru puteri mai mici (de
ordinul câţiva wați).
Numărul de spire pe volt (necesar pentru a se obţine cu o tensiune de 1V, o

anumită inducţie maximă B) pentru înfăşurarea primară se calculează după formula:
104 𝑠𝑝 10000
𝑤𝑃 = [ ]= = 13,1𝑠𝑝/𝑉
4,44 ∙ 𝑓 ∙ 𝐵 ∙ 𝑆𝐹𝑒 𝑉 4,44 ∗ 50 ∗ 1,2 ∗ 2,86
unde inducţia magnetică B = 0,8...1,2T (recomandându-se valoarea superioară

pentru puteri mai mici).
Numărul de spire pe volt pentru înfăşurarea secundară se calculează după

formula:
𝑠𝑝
𝑤𝑆 = 𝑤𝑃 (1 + 𝑃𝐹𝑒 ) [ ] = 13,1(1 +0,035)=13.55
𝑉
Numărul de spire în înfăşurarea primara va fi: 𝑛𝑝 = 𝑤𝑝 ∗ 𝑈𝑝 = 13,1 ∗ 220 =

2882
Numărul de spire în înfăşurarea primară va fi: 𝑛𝑆 = 𝑤𝑆 ∙ 𝑈𝑆 = 13,55 ∗

17,11 = 231.84 ≅ 232
Diametrul conductoarelor de bobinaj se calculează după formula, alegându-se

valori standardizate, prin rotunjire superioară față de valoarea rezultată din calcul:
𝐼𝑃 𝑃𝑝
𝑑𝑃 ≥ 1,13√ [𝑚𝑚2 ] ≥ 1,13√ ≥ 1,13 ∗ 0.072 ≥ 0.081𝑚𝑚
𝐽 𝑗 ∗ Up
𝐼
𝑑𝑆 ≥ 1,13√ 𝑆 [𝑚𝑚2 ] ≥ 1,13 ∗ 0.25 ≥0.282mm
𝐽
𝐴
unde 𝐽 = 2 este densitatea de curent admisibilă a conductoarelor de cupru.
𝑚𝑚2
Valorile standard pentru conductor de cupru prin rotunjire superioara este :
Primar 0.09 (fara izolatie) 0.113(cu izolatie)
Secundar 0.30(fara izolatie) 0.337(cu izolatie)
Se alege un transformator cu tole de tip E+I.
Se determină dimensiunea tolelor, alegându-se valori standardizate, prin

rotunjire superioară față de valoarea rezultată din calcul, după formula:
𝑎 = (3,7 … 4,4)√𝑆𝐹𝑒 [𝑚𝑚] = 3,7 ∗ 2.86 = 10.58𝑚𝑚(E 12.5)
Se determină grosimea pachetului de tole:

100𝑆𝐹𝑒 2,86
𝑏= [𝑚𝑚] = 100 ∗ = 11.44
2𝑎 25
Se verifică dacă bobinajele încap în fereastra transformatorului, prin

verificarea factorului de umplere:
𝑛𝑃 𝑑𝑃2 + 𝑛𝑆 𝑑𝑆2 2882 ∗ 0.0127 + 232 ∗ 0.113 36. ,6 + 26.21

𝐹𝑢 = = = = 0.13
3𝑎2 468.75 468.75
Dacă Fu < 0,3 (rămâne spaţiu nefolosit în fereastră) se pot micşora SFe sau a.
Dacă Fu > 0,41(bobinajul nu încape în fereastră) se cresc mărimile SFe sau B.
Se alege grosimea tolei g = 0,35mm şi rezultă numărul de tole:

𝑏 11.44
𝑛𝑟𝑡𝑜𝑙𝑒 = = = 32.6 ≅ 33𝑡𝑜𝑙𝑒
𝑔 0.35
3. Sursă de alimentare stabilizată, cu componente discrete
3.1. Stabilizator parametric cu tranzistor serie
Stabilizatoarele de tensiune controlează și reglează în mod continuu nivelul

tensiunii de ieșire. Componenta principală este elementul regulator serie (ERS) care
este elementul de execuţie al schemei. Este format dintr-un tranzistor sau grup de
tranzistoare bipolare și are următoarele roluri:
 menţine tensiunea de ieşire la nivelul specificat, sub controlul

amplificatorului de eroare;
 furnizează curentul de ieşire;
 reduce sau blochează curentul la ieşire la acţionarea circuitelor de
protecţie;
 micşorează rezistenţa serie a stabilizatorului.
Pentru configurația serie se folosește un tranzistor bipolar în serie cu sarcina,

cu rolul de a amplifica curentul furnizat de un stabilizator parametric simplu, realizat
de obicei cu o diodă zener. Funcţionarea unui stabilizator parametric se bazează pe
capacitatea diodei Zener de a menţine tensiunea constantă la bornele sale într-un
domeniu dat (numit domeniu de stabilizare). Performanţele de stabilizare a tensiunii
de ieşire, asigurate de un astfel de stabilizator, sunt strict determinate de
caracteristica tensiune-curent a diodei folosite.
Rezistența RB are rol de limitare a curentului prin dioda zener (rezistență de

balast) și de polarizare a bazei tranzistorului.
3.2. Stabilizator cu reacție cu tranzistor serie
Stabilizatorul cu reacţie se bazează pe utilizarea unei scheme de amplificator

cu reacţie negativă. În acest caz tensiunea de ieşire se menţine constantă printr-un
proces de reglare automată la care tensiunea de ieşire sau o fracţiune din ea se
compară cu o tensiune de referinţă. Semnalul diferenţă, numit şi de eroare, este
amplificat şi comandă elementul regulator serie pentru a restabili valoarea prescrisă

a tensiunii de ieșire.
Stabilizatoarele de tensiune realizate cu amplificatoare operaţionale (AO) sunt

stabilizatoare cu componente discrete la care ca amplificator de eroare se foloseşte
un amplificator operaţional în configuraţie ne-inversoare. Pe intrarea ne-inversoare
se aplică tensiunea de referinţă, obţinută de la un stabilizator parametric, iar pe
intrarea inversoare se aplică o fracţiune din tensiunea stabilizată, obţinută de la un
divizor al tensiunii de ieşire. AO având amplificarea în buclă deschisă foarte mare,
lucrează astfel încât potenţialul bornei inversoare să fie mereu egal cu cel al bornei
ne-inversoare. Orice abatere a tensiunii de ieşire care determină o dereglare a
acestei egalităţi înseamnă apariţia unei tensiuni diferenţiale, de o anumită
polaritate, în funcţie de sensul de variaţie a tensiunii de ieşire (creştere sau
micşorare).
De exemplu, o scădere a tensiunii de ieşire determină apariţia unei tensiuni

diferenţiale pozitive, care înseamnă o creştere a curentului de ieşire al AO, faţă de
situaţia anterioară modificării tensiunii de ieşire. In acest fel creşte şi intensitatea
curentului de comandă în baza tranzistorului regulator. Ca urmare tensiunea
colector-emitor a acestuia scade iar tensiunea de ieşire revine la valoarea U0.
Alegerea amplificatorului operațional
Amplificatorul operațional este unul de uz general și se va alege astfel încât să

poată fi alimentat cu tensiunea UC min de la intrarea stabilizatorului.
Aleg amplificatorul operational AD704JNZ cu o tensiune de alimentare intre 4-

36v.
Alegerea tranzistorului
Căderea de tensiune pe tranzistor între colector și emitor, atunci când acesta

se află în saturație se va considera a fi 𝑈𝐶𝐸 𝑠𝑎𝑡 = 0,5𝑉 = 𝑈𝑠𝑡𝑎𝑏 . Prin urmare, ținând
cont de variațiile tensiunii de rețea se determină:
𝑈𝐶 𝑚𝑖𝑛 = 𝑈0 + 𝑈𝑠𝑡𝑎𝑏 = 19,5 + 0.5 = 20𝑉
𝑈𝐶 𝑚𝑎𝑥 = 𝑈𝐶 𝑚𝑖𝑛 + 25%𝑈𝐶 𝑚𝑖𝑛 = 20 + 25%20 = 25𝑉
Pentru a putea alege tranzistorul din componența elementului regulator serie

avem nevoie de trei parametri:
𝑈𝐶𝐸0 = 𝑈𝐶 𝑚𝑎𝑥 − 𝑈0 = 25 − 19,5 = 5,5𝑉
𝐼𝐶 𝑚𝑎𝑥 = 𝐼0 = 95𝑚𝐴
𝑃𝐷 𝑚𝑎𝑥 = 𝑈𝐶𝐸0 ∙ 𝐼𝐶 𝑚𝑎𝑥 = 5,5 ∗ 95 ∗ 10−3 = 0,522𝑊
Folosesc tranzistorul NPN BC546A care este cel mai apropiat pentru valorile
mele,curentul de colector este de 100mA iar puterea de 0,500W.
Alegerea diodei zener
Pentru acest tip de stabilizator, valoarea tensiunii de stabilizare a diodei zener

se alege astfel încât să fie mai mică decât tensiunea de ieșire U0.
Diodele Zener cu tensiuni sub 5 V, au un coeficient de variaţie al tensiunii cu

temperatura, de valoare negativă, iar cele peste 6 V, au coeficient pozitiv. Prin
urmare, dacă este posibil, pentru a obține o stabilitate mai bună a tensiunii cu
temperatura, se va alege o diodă zener în plaja de tensiuni 5...6V.
Aleg o dioda Zener cu tensiunea de 5,6V cu o putere disipata de 5W, iar

curentul Zener fiind de 220mA .Model: 1N5339BRLG
Calculul rezistențelor
Rezistența R1 are rol de limitare a curentului prin dioda zener (rezistență de

balast). Valoarea ei se calculează cu următoarea formulă (considerând curentul
absorbit de intrarea ne-inversoare ca fiind neglijabil):
𝑈𝐶 𝑚𝑖𝑛 − 𝑈𝑍 20 − 5,6
𝑅1 = = = 116,36
𝐼𝑍𝑚 0.220
unde IZm este curentul minim prin dioda zener (din foaia de catalog).
Se calculează curentul maxim prin diodă și puterea maximă disipată de

aceasta, atunci când tensiunea de la intrare are valoarea maximă:
𝑈𝐶 𝑚𝑎𝑥 − 𝑈𝑍 (25 − 5,6)

𝐼𝑍 𝑚𝑎𝑥 = = = 0,166𝐴 < 𝐼𝑍𝑀 = 220𝑚𝐴
𝑅1 116,36
𝑃𝐷𝑍 = 𝑈𝑍 ∙ 𝐼𝑍 𝑚𝑎𝑥 = 5,6 ∗ 0,166 = 0,92 < 𝑃𝑚𝑎𝑥 = 5,88 ,
unde IZM este curentul maxim prin diodă, Pmax este puterea maximă pe diodă,
acestea găsindu-se în foaia de catalog a acesteia. Dacă cel puțin una din condiții nu
este verificată se alege o diodă zener de putere mai mare și se refac calculele
anterioare.
Condiția de echilibru a stabilizatorului, când tensiunea de ieșire are valoarea

U0 este:
𝑈+ = 𝑈−
Tensiunea pe intrarea ne-inversoare este 𝑈+ = 𝑈𝑍 , iar tensiunea pe intrarea

inversoare este tensiunea de pe rezistența R3 ce se obține din formula divizorului de
tensiune:
𝑅3
𝑈− = 𝑈0
𝑅2 + 𝑅3
Rezultă, deci:
𝑅2
𝑈0 = (1 + )𝑈
𝑅3 𝑍
𝐼0 95
Se consideră curentul prin divizorul de tensiune ca fiind 𝐼𝐷 = = =
100 100
0,95𝑚𝐴, ce traversează ambele rezistențe (curentul absorbit de intrarea inversoare
este neglijabil). Rezultă, astfel:
𝑈0 19,5
𝑅2 + 𝑅3 = = = 20,52 KΩ => R2 = 20,52 − R3(1)
𝐼𝐷 0,95
𝑅2 𝑈0 𝑅2 19,5 𝑅2 𝑅2
𝑈0 = (1 + ) 𝑈𝑍 => −1= => −1= => 2,48 = (2)
𝑅3 𝑈𝑍 𝑅3 5,6 𝑅3 𝑅3
𝐷𝑖𝑛 1 𝑠𝑖 2 => 20,52 − 𝑅3 = 2,48𝑅3 => 𝑅3 = 5,89𝐾Ω => R2 = 14,63
Din cele două relații se determină valorile rezistențelor R2 și R3.
3.3. Configurația Darlington
Stabilizarea tensiunii la ieșire se menține atâta timp cât amplificatorul

operațional este capabil să furnizeze curentul necesar polarizării elementului
regulator serie.
Se va calcula IB folosind formula:

𝐼𝐶 𝐼0 95
𝐼𝐵 = ≅ = = 0,86
𝛽𝑇1 𝛽𝑇1 110
ImaxA0=150mA=> nu necesita Darlington
Factorul de amplificare 𝛽𝑇1 se alege din foaia de catalog a tranzistorului, la

valoarea minimă din domeniul specificat.
Dacă IB este mai mare decât curentul maxim de ieșire al AO, putem micșora
acest curent de bază necesar cu ajutorul unui etaj Darlington.
Cel de-al doilea tranzistor se alege folosind aceleași trei condiții:
𝑈𝐶𝐸0 = 𝑈𝐶 𝑚𝑎𝑥 − 𝑈𝐵𝐸 𝑇1 − 𝑈0

𝐼0
𝐼𝐶 𝑚𝑎𝑥 =
𝛽𝑚𝑖𝑛 𝑇1
𝑃𝐷 𝑚𝑎𝑥 = 𝑈𝐶𝐸0 ∙ 𝐼𝐶 𝑚𝑎𝑥
În această situație, curentul de bază al ERS va fi curentul de bază al

tranzistorului T2:
𝐼0
𝛽𝑚𝑖𝑛 𝑇1 𝐼0
𝐼𝐵 𝐸𝑅𝑆 = 𝐼𝐵 𝑇2 = =
𝛽𝑚𝑖𝑛 𝑇2 𝛽𝑚𝑖𝑛 𝑇1 ∙ 𝛽𝑚𝑖𝑛 𝑇2
3.4. Radiatorul
Radiatorul are rolul de a disipa căldura disipată de elementul regulator serie.

Circuitul termic al puterii disipate de tranzistor, de la nivelul joncțiunii și până când
căldura este degajată în mediul ambiant este reprezentat în figura de mai jos.
Parametrii principali care influenţează transferul de căldură sunt:

 Rth j-c: rezistenţa termică de transfer între joncţiune şi capsulă.

 Rth c-r: rezistenţa termică de transfer între capsulă şi radiator.
 Rth r-a: rezistenţa termică de transfer între radiator şi mediul ambiant.
 Rth j-a: rezistenţa termică de transfer între joncţiune şi mediul ambiant.
PDmax este puterea maximă disipată de tranzistorul de putere al ERS.
Se va folosi un radiator din tablă de aluminiu de grosime d (1...10mm).
TJmax (temperatura maximă a joncţiunii) şi Rth j-c se vor găsi în foaia de catalog a
tranzistorului de putere ales.
Temperatura mediului ambiant va fi între 15...30°C.

𝑇𝐽𝑚𝑎𝑥
𝑅𝑡ℎ 𝑗−𝑎 =
𝑇𝑎𝑚𝑏
200 … 275
𝑅𝑡ℎ 𝑐−𝑟 =
𝐴𝐶
𝑅𝑡ℎ 𝑗−𝑎 = 𝑅𝑡ℎ 𝑗−𝑐 + 𝑅𝑡ℎ 𝑐−𝑟 + 𝑅𝑡ℎ 𝑟−𝑎 ⟹ 𝑅𝑡ℎ 𝑟−𝑎
Aria radiatorului se află din formula:

1
𝐴 = 650𝑚 4
[𝑐𝑚2 ],
√𝑚
𝑅𝑡ℎ 𝑟−𝑎 − 33
√𝜆𝑑
unde m este un coeficient de culoare şi poziţie a radiatorului, iar λ este
conductivitatea termică (210W/ºC pentru aluminiu şi 280W/ºC pentru cupru).
Coeficientul m se alege din următorul tabel:
Poziţie: Orizontală Verticală

Culoare: naturală neagră naturală neagră
m 1 0,5 0,85 0,43
În funcţie de tipul capsulei tranzistorului de putere din ERS se va determina

aria suprafeţei de contact dintre capsulă şi radiator (AC) în mm2.
3.5. Elemente de protecţie

Protecţia la supracurenți
Este realizată prin intermediul siguranţelor fuzibile F1, F2, F3 şi F4.
Dacă aparatul lucrează cu conductor de împământare se vor amplasa

siguranţe pe ambele fire de alimentare. F1 şi F2 sunt conectate în primarul
transformatorului şi au valoarea de 1,5Ip, unde Ip este curentul nominal din primarul
transformatorului.
F3 protejează la supracurent toate elementele conectate în secundarul

transformatorului. Valoarea ei va fi de 1,5I0. Siguranţele vor fi de tip lent.
F4 este o siguranţă ultrarapidă inserată pentru a decupla alimentarea

stabilizatorului în cazul în care este acţionată protecţia cu tiristor. Valoarea ei va fi
de 1,5I0.
Protecţia la supratensiune
Se realizează pentru intrare şi pentru ieşire, iar supratensiunile ce pot apare

pot fi de durată, sau scurte (impuls).
Protecţia la impulsuri scurte pe intrare se face cu filtrul R4C2.
Dioda D6 protejează la tensiuni inverse ce pot apare la înserierea mai multor

surse, sau datorită unor sarcini inductive.
Condensatoarele C4 şi C5 absorb supratensiuni în impuls şi micşorează

impedanţa de ieşire a sursei. Pentru frecvenţe joase şi medii protecţia este asigurată
de condensatorul electrolitic, iar la frecvenţe înalte, protecţia este asigurată de cel
ceramic.
Protecţia la supratensiuni în regim permanent se face prin scurtcircuitare şi

este asigurată de tiristorul Th. La apariţia unei supratensiuni pe ieşire, dioda D7 din
ieşirea stabilizatorului se deschide şi amorsează tiristorul, scurtcircuitând punctul de

intrare în stabilizator şi distrugând fuzibilul F4 datorită supracurentului produs.
Amorsarea la impulsuri foarte scurte de tensiune a tiristorului este împiedicată de
filtrul R5C3.
Condiţiile pentru alegerea tiristorului sunt:

𝑈 ≥ 1,1𝑈𝑟𝑒𝑑 = 1,1 ∗ 19,5 = 21.45
{ 𝐴𝐾
𝐼𝐴 = 2𝐼0 = 190𝑚𝐴
Tiristor: T95-1000
VGT=3V
După alegerea tiristorului se găsi în foaia de catalog a acestuia valoarea

tensiunii de amorsare VGT. În funcție de aceasta se va alege dioda zener: 1N5357B
Cu o tensiune maxima de 20V, puterea 5W
𝑈𝐷7 ≅ 1,2(𝑈0 − 𝑉𝐺𝑇 ) = 1,2(19,5 − 3) = 19,8(tens max)
Filtrul R4C2 va avea valorile:
R4 = 47 []
C2 = 100 [nF]
Filtrul R5C3 va avea valorile:
R5 = 220 []
C3 = 100 [μF]
Dioda D6 se alege astfel încât VRRM > U0 şi ID > I0.
Dioda D6 are VRRM=75 ID=100mA model: 1N4148WT
Condensatorul C4 este de 470 [μF].
Condensatorul C5 este de 0,1 [μF].

X1 X3 V: --
V(p-p): --
V(rms): --
FUSE C2 FUSE V(dc): --
T1
100nF V(f req): --
D1 D2
Q1
R4 1BH62 1BH62 X4 BC546BP
10:1 V
X2 47Ω PR1
D3 D4
FUSE C5 D6
C1 R1 R2 C4
0.1µF 1N4148
1BH62 1BH62 0.43µF120Ω 15kΩ 470µF
FUSE U1
Electroalimentare 2 - proiect
D5
1N5339BRLG
OPAMP_5T_VIRTUAL R3
6kΩ
Schema electrica:
D7
1N5357BG
S1
R5 C3
47Ω 100µF
19
4. Stabilizator de tensiune cu circuit integrat LM723
Regulatorul de tip 723 a fost primul circuit integrat analogic (liniar) destinat
stabilizatoarelor de tensiune.
Cu ajutorul circuitului integrat LM723 se pot realiza stabilizatoare de putere
mică fără alt tranzistor extern sau de putere medie.Folosirea tranzistorului extern este
obligatorie pentru un curent de sarcină mai mare de cca 800mA,(curentul maxim al
circuitului integrat fiind de 150mA).Totuși și în cazul curenților de sarcină mai mici
decât acesta, este necesar să se calculeze puterea disipată în situația cea mai
defavorabilă pe circuitul integrat, pentru a se stabili dacă el se poate utiliza fără
tranzistor extern.
Mărimile limită și caracteristice principale ale acestuia sunt :
 tensiunea maximă de intrare (între V+ și masă): ViMAX=40V

 tensiunea minimă de intrare: Vimin=9,5V
 tensiunea maximă între intrările amplificatorului și +2V
masă:
 tensiunea maximă între intrările amplificatorului și +7V
masă:
 tensiunea diodei Zener (numai la capsula TO-116): 7,3±0,4V
 curentul maxim de ieșire : IsMAX=150mA
 curent maxim de încărcare a ieșirii de referinţă: 15mA
 temperatura maximă a joncțiunilor: tjMAX=150°C
 rezistența termică joncțiune-mediu ambiant:  Rthja=200°C/W
 puterea dispată maximă la temperatura mediului de  PdMAX25=625mW /
20°C:  PdMAX25=800mW
 tensiunea de referință:  Vref=7,15±0,2V
 gama temperaturii mediului pentru funcționarea  55...+125°C.
normală:
 curentul consumat fără sarcină: la tamb=30°C:  <5mA dar tipic este de
2,5mA
 stabilizarea la variația rețelei de la -10% la +10% :  0,01%(tipică) (crește la
0,02% dacă temperatura
mediului variază în gamă
largă)
 stabilizarea tipică la variația sarcinii de la 0 la  <0,1% (crește la 0,2%
100mA, fără limitare de curent,(pentru tamb=25°C): dacă temperatura mediului
variază în gamă largă)

 stabilizarea la variația sarcinii de la 0 la 100mA, cu  <0,2% crește la 0,4% dacă
limitare de curent, (pentru tamb=25°C): temperatura mediului
variază în gamă largă)
deriva termică a tensiunii
de ieșire: < 1,5∙10-4/°C.
În figura de mai jos este prezentată schema bloc a circuitului integrat LM723,
cu numerotarea terminalelor pentru două tipuri de capsulă ( între paranteze pentru
capsula metalică TO-100 ).
Schema bloc a circuitului integrat LM723 include un circuit pentru producerea

tensiunii de referinţă stabilizată și compensată termic, un amplificator de eroare tip
diferenţial, un element de reglare cu tranzistoarele T14 și T15, un transistor “de
protecţie” T16 și o diodă stabilizatoare DZ de 7,3±0,4V. Dioda stabilizatoare integrată
DZ se utilizează numai în stabilizatoare de tensiune negativă și în stabilizatoarele în
regim flotant.
Dispunerea pinilor la capsula circuitului integrat LM723 este următoarea:
Aplicaţiile circuitului integrat LM723 sunt numeroase și se utilizează ca

stabilizator de tensiune pozitivă și stabilizator de tensiune negativă, ambele în regim
normal sau în regim flotant (pentru tensiuni mari). Calitaţile lui principale sunt:
stabilizarea tensiunii de referinţa de valoare foarte mare și compensarea termică
excelentă a acestei tensiuni.
Cea mai răspândită aplicaţie a circuitului integrat LM723 este aceea de
stabilizator de tensiune pozitivă cuprinsă între 2…33 V.
Stabilizatoarele cu LM723 sunt de precizie, de aceea și calculele circuitelor
stabilizatoare sunt relativ pretenţioase și mai extinse.
Tensiunea minima necesara la intrarea in stabilizator:

𝑉𝑟 = 𝑉𝑠 𝑚𝑎𝑥 + 𝑉𝐶𝐸𝐼𝑠 + 𝑉𝑜𝑟𝑚 + 𝑉𝑝𝑖𝑜 + 0,8 = 19.5 + 1,6 + 0,15 + 1 + 0,8
= 23,05 [𝑉]
unde VCEls = VCEls 14 + VBE 15 max ≅ 1,6 [V] - tensiunea la limita regiunii de
saturaţie a tranzistorului compus 𝑇14 − 𝑇15 , din circuitul integrat ( conexiune
Darlington ).
𝑉𝑜𝑟𝑚 – amplitudinea ondulaţiilor tensiunii de la intrarea stabilizatorului (

tensiune redresată ); se poate aprecia la 0,1…0,2 V pentru acest tip de stabilizator de
curent redus. Am ales Vorm = 0,15 [V].
𝑉𝑝𝑜 - valoare acoperitoare a căderii de tensiune pe rezistorul de protecţie Rp în

cazul unei limitări simple de curent. Uneori acest tip de protecţie asigură funcţionare
fără pericol și în scurtcirucit.
Dacă se impune de la început o limitare de curent cu întoarcere sau dacă
aceasta se anticipează ( Vs sau VSmax ridicată, Ismax >50 mA ), atunci în locul tensiunii
Vpo = 0,6 V se va lua o tensiune Vpio = 0,8…1,2 V. ( rezistorul Rp va fi mai mare ).
Am ales Vpio = 1 [V] . Rezerva de tensiune ( 0,8…1 ) asigură depărtarea de
saturaţie a transiztorului T14 ( la conexiunea Darlington numai primul tranzistor se
poate satura) și acoperă erorile de calcul și de realizare de la stabilizator și redresor.
Am ales rezerva de tensiune de 0,8 [V].
Vmin trebuie sa indeplineasca conditia:
Vrmin ≥ 9,5 + Vorm
23,05 ≥ 9,5 + 0,15
Adoptând o cădere relativă de tensiune pe rezistenţa internă a redresorului
λ=0,1, rezultă tensiunea nominală la ieșirea acestuia:
𝑉𝑟 𝑚𝑖𝑛 23,05
𝑉𝑟 = = = 25,89 [𝑉]
𝛥𝑉𝑟𝑜− 1 − 0,1(1 + 0,1)
1− (1 + 𝜆)
𝑉𝑟𝑜
Apoi tensiunea maxima si tensiunea in gol:
𝛥𝑉𝑟𝑜+
𝑉𝑟 𝑚𝑎𝑥 = 𝑉𝑟 (1 + (1 + 𝜆)) = 25,89(1 + 0,1(1 + 0,1)) = 28,73 [𝑉]
𝑉𝑟𝑜
𝑉𝑟𝑜 = 𝑉𝑟 (1 + 1,5𝜆) = 25,89(1 + 0,15) = 29.77[𝑉]

𝛥𝑉𝑟𝑜+
𝑉𝑟𝑜 𝑚𝑎𝑥 = 𝑉𝑟𝑜 (1 + ) = 29,73(1 + 0,1) = 32,703 [𝑉]
𝑉𝑟𝑜
Se verifică condiţia ca la funcţionarea în gol a stabilizatorului să nu se
depașească tensiunea maximă admisă pe circuitul integrat:
Vro max = 32,703 [ V] ≤ ViMax = 40 [V]

Se determină puterea disipată maximă pe capsula circuitului integrat în cazul
limitării de curent. Drept curent de acţionare a protecţiei se adoptă o valoare cu
5…10% mai mare decât Ismax. Curentul la care se face limitarea se admite:
𝐼𝑙𝑖𝑚 = 1,1 ∗ 𝐼𝑠𝑚𝑎𝑥 = 1,1 ∗ 95 = 104.5 [𝑚𝐴]
Astfel, puterea disipată maximă pe circuitul integrat în regim de limitare va fi:
𝑃𝑑𝑚𝑎𝑥 = 𝐼𝑙𝑖𝑚 (𝑉𝑟 𝑚𝑎𝑥 − 𝑉𝑠 − 𝑉𝑝𝑖𝑜 ) + 2,5 ∗ 𝑉𝑟 𝑚𝑎𝑥

= 104.5(28,73 − 19.5 − 1) + 2,5 ∗ 28,73 = 860 + 71.852
= 931[𝑚𝑊]
Aici s-au adunat: puterea disipată pe tranzistorul de reglare intern T15 și puterea
disipată pe restul circuitului integrat care consumă tipic un curent de 2,5 mA. Se
determină puterea disipată maximă admisă de capsulă la temperatura maximă a
mediului, ţinând cont că în catalog se dă puterea disipată maximă admisă la
temperatura ta = 25°C, notate în lista de caracteristici PdMax 25 :
𝑡𝑗 𝑚𝑎𝑥 − 𝑡𝑎 𝑚𝑎𝑥 150 − 35

𝑃𝑑𝑀𝐴𝑋 = 𝑃𝑑𝑀𝐴𝑋25 ∗ = 800 ∗ = 737 [𝑚𝑊]
125 125
Condiţia 𝑃𝑑𝑚𝑎𝑥 < 𝑃𝑑𝑀𝑎𝑥 nu este îndeplinită, deci este nevoie de tranzistor
extern pentru realizarea stabilizatorului.
Tranzistorul extern este: BC817-16 care are o putere maxima disipata de
300mW=>𝑃𝑑𝑀𝐴𝑋 = 738 + 300 = 1038𝑚𝑊
Puterea disipată pe circuitul integrat cu limitare de curent simplă în regim de

scurtcircuit este:
𝑃𝑑𝑠𝑐 𝑚𝑎𝑥 = 𝐼𝑙𝑖𝑚 (𝑉𝑟 𝑚𝑎𝑥 − 𝑉𝑝𝑖𝑜 ) + 2,5𝑉𝑟 𝑚𝑎𝑥 = 104.5(28,73 − 1) + 2,5 ∗ 28,73 =
= 2897,78 + 71,82 = 2968.82[𝑚𝑊]
Deoarece condiţia 𝑃𝑑𝑠𝑐 𝑚𝑎𝑥 < 𝑃𝑑𝑀𝑎𝑥 nu este indeplinită este necesara o
protecţie prin limitare de curent cu întoarcere pentru ca sursa să poată suporta regimul
de scurtcircuit.
Tensiunea in gol “de calcul” a redresorului este:

′
𝑉𝑟𝑜 𝑚𝑎𝑥 = 𝑉𝑟 𝑚𝑎𝑥 (1 + 𝜆) = 28,73(1 + 0,1) = 31.603
Rezistenţa internă a redresorului de alimentare este:
𝜆𝑉𝑟 0,1 ∗ 25,89

𝑅𝑖𝑟 = = = 24,77[Ω]
𝐼𝑙𝑖𝑚 104.5 ∗ 10−3
Prin urmare, curentul de scurtcircuit care se poate admite prin circuitul integrat
fără a se depași puterea maximă disipată admisă este :
𝐼𝑠𝑐
′ −3
𝑉𝑟𝑜 𝑚𝑎𝑥 − 2,5 ∗ 10 ∗ 𝑅𝑖𝑟 − 0,45
≤
2𝑅𝑖𝑟
√(𝑉𝑟𝑜′ −3 ∗ 𝑅 − 0,45)2 − 4𝑅 (𝑃𝑑 −3 ∗ 𝑉 ′
𝑚𝑎𝑥 − 2,5 ∗ 10 𝑖𝑟 𝑖𝑟 𝑀𝐴𝑋 − 2,5 ∗ 10 𝑟𝑜 𝑚𝑎𝑥 )
−
2𝑅𝑖𝑟
≤ [𝐴]
𝐼𝑠𝑐
31,603 − 2,5 ∗ 10−3 ∗ 24,77 − 0,45
≤
2 ∗ 24,77
√(31,603 − 2,5 ∗ 10−3 ∗ 24,77 − 0,45)2 − 4 ∗ 24,77 ∗ (1.038 − 2,5 ∗ 10−3 ∗ 24,77)
−
2 ∗ 24,77
= 0.288𝐴
În locul tensiunii Vpo s-a luat valoarea minimă a tensiunii Vp, Vpmin=0,45V,
deoarece în regim de scurtcircuit s-a admis funcţionarea la PdMax, deci tjMax=150°C. Pe
baza valorii curentului
Isc se poate estima înca din aceasta fază căderea de tensiunea pe rezistorul Rp
și se poate aprecia dacă există șansa ca limitarea de curent cu întoarcere să fie
aplicabilă. Astfel, dacă tensiunea Vpi va rezulta, orientativ, de valoare acceptabilă
(≤1,2…1,5) numai dacă Isc rezultă mai mare sau egal cu cca. 0,35*Ilim (deoarece
condiția nu este îndeplinită în acest caz, protecția prin limitare poate să dea greș).
Pentru determinarea exactă a valorii tensiunii Vp la care acţionează protecţia,
se apreciază temperatura maximă a plachetei circuitului integrat cu relaţia:
𝑡𝑗 𝑚𝑎𝑥 = 𝑡𝑎 𝑚𝑎𝑥 + 𝑃𝑑𝑚𝑎𝑥 ∗ 𝑅𝑡ℎ𝑗𝑎 = 35 + 0,737 ∗ 155 = 149.235 [℃]
în care 𝑅𝑡ℎ𝑗−𝑎 este rezistenţa termică dintre joncţiuni și mediul ambiant și este
cunoscută din datele de catalog ale circuitului integrat pentru tipul de capsulă utilizat.
Desigur, 𝑡𝑗𝑚𝑎𝑥 rezultă mai mică decât 𝑡𝑗𝑀𝐴𝑋 = 150°𝐶, deoarece circuitul nu s-a
încarcat până la 𝑃𝑑 𝑚𝑎𝑥 .
Vp = 0,7 − 1,7 ∗ 10−3 ∗ t jmax = 0,7 − 0,253 = 0,446[𝑉]
În cazul unei limitări cu întoarcere, Rp se determină cu relaţia:
𝑉𝑠 19.5 19,5
𝑅𝑝 = = = = 1.523[Ω]
𝑉𝑠 + 𝑉𝑝 19.5 + 0.446 12.80
𝐼𝑠𝑐 − 𝐼𝑙𝑖𝑚 0.288 0,445
− 0.104
𝑉𝑝 𝑚𝑖𝑛
≅ 2 [Ω]
unde Vp min = 0,7 − 1,7 ∗ 10−3 ∗ 150 = 0.445 [V] este tensiunea de
protecţie la temperatura 𝑡𝑗𝑀𝑎𝑥 .
𝑉𝑝𝑖 = 𝐼𝑙𝑖𝑚 ∗ 𝑅𝑝 = 0.104 ∗ 2 = 0.208𝑉
La începutul calculelor am ales o tensiune 𝑉𝑝𝑖𝑜 = 1[𝑉], deci calculele nu

trebuie reluate, deoarece mica diferenţa rezultată va fi acoperită din rezerva de 0,8 V
admisă la calculul tensiunii 𝑉𝑟 𝑚𝑖𝑛 : |Vpio − Vpi | = |1 − 0.208| = 0.792[V].
Rezistoarele R4 si R5, care împreuna cu Rp realizează limitarea cu întoarcere se
determină conform următoarelor relaţii:
𝑉𝑠 + 𝑉𝑝𝑖 19,5 + 0.208

𝑅4 + 𝑅5 = = = 13.13[𝑘Ω] ≅ 15[𝑘Ω]
𝐼𝑑𝑝 1.5
𝐼𝑠𝑐 ∗ 𝑅𝑝 16 ∗ 2
𝑅4 = 𝑅5 ( − 1) = 𝑅5 ( − 1) = 𝑅5 70.91
{ 𝑉𝑝 𝑚𝑖𝑛 0,445
71.91𝑅5 = 15𝑘Ω => 𝑅5 = 208[Ω] => 𝑅4 = 15𝑘 − 208 = 14.792[𝑘Ω]

unde Idp = 1.5 mA reprezintă curentul prin divizorul de protecţie.
Pentru ca Ilim și Isc să ramană aproximativ constanţi la modificarea
tensiunii Vsmax la Vsmin, e necesar ca valorile rezistoarelor R4, R5 să fie modificate
simultan de la valorile rezultate mai sus până la valorile:
𝑉𝑠 𝑚𝑖𝑛 + 𝑉𝑝 𝑅4
𝑅5 𝑚𝑖𝑛 = ∗ 𝑅4 ș𝑖 𝑅4 𝑚𝑖𝑛 = 𝑅5 𝑚𝑖𝑛 ∗ ,
𝐼𝑙𝑖𝑚 ∗ 𝑅𝑝 − 𝑉𝑝 𝑅5
ceea ce este complicat

În cazul când R4, R5 se lasă nemodificate, pentru tensiunea Vsmin curentul
Isc nu se modifică iar limitarea are loc la curentul :
𝑉𝑠𝑚𝑖𝑛 ∗𝑅4 𝑉𝑝
𝐼𝑙𝑖𝑚 𝑚𝑖𝑛 = + 𝐼𝑠𝑐 ∗ ,
𝑅𝑝 𝑅5 𝑉𝑝𝑚𝑖𝑛
care deseori este acceptabil, nefiind depărtat prea mult de Ilim.

Se alege curentul prin divizorul tensiunii Vs=19.5V, Id=0.95mA și se

utilizează sistemul de ecuaţii următor:
Vs 19.5
R1 + P + R 2 = = = 20.52
Id 0.95
0,8 ∗ P + R 2 7,35
= = 0.37
0,8 ∗ P + R 2 + R1 Vs
R2 6,95
= = 0,35
{ 0,8 ∗ P + R 2 + R1 Vs
P = 470 [Ω]
R1 = 12.88 [kΩ]
R 2 = 7.17 [kΩ]
P = 470 [Ω]
iar valorile standard: {R1 = 13 [kΩ]
R 2 = 7.5[kΩ]
R 3 = (R1 + 0,5 ∗ P)||(R 2 + 0,5 ∗ P) = (13k + 0.5 ∗ 470)||(7.5k + 0.5 ∗ 470)
(13 ∗ 103 + 0,5 ∗ 470) ∗ (7.5 ∗ 103 + 0,5 ∗ 470)
= = 4.88kΩ
(13 + 7.5) ∗ 103 + 470
≅ 5.1 [kΩ]
Condensatorul electrolitic de la ieșire se adoptă de valoarea C1 = 47μF/25V, iar
condensatorul ceramic CC = 47 nF.
Redresorul se va dimensiona pentru un curent maxim de 95mA. Rezistenţa
internă la curent maxim trebuie sa fie de ordinul Rmax=VRmax/IMAX=28,73/95=30,24
kΩ. La variaţia tensiunii de intrare în domeniul dat, în cazul unui curent de sarcina
maxim, tensiunea pe sarcina se modifică cu cca 1,5 mV la o modificare a curentului
de sarcina de la 0 la 75 mA, tensiunea pe sarcina se modifică cu mai puţin de 30 mV .
Schema electrica:
5. Sursă de alimentare stabilizată în comutație
5.1. Accesul la WEBENCH® Power Architect
Pentru proiectarea unei surse stabilizate în comutație se va utiliza aplicația

online WEBENCH® Power Architect creată de compania Texas Instruments.
Înainte de accesarea aplicației este necesară crearea unui cont de utilizator pe

situl www.ti.com dând clic pe my.TI Login în colțul din dreapta sus al paginii.
Pentru a porni aplicația se accesează următoarea adresă:

http://www.ti.com/ww/en/analog/webench/power_architect.shtml
Se completează cerințele sursei ce trebuie proiectată și se dă clic pe Start

Design (sau pe Show Recommended Power Management ICs, dacă după încărcarea
aplicației se dă clic pe butonul ).

5.2. Fereastra Visualizer
Pe baza cerințelor sursei, în fereastra următoare sunt afișate următoarele:
 Soluțiile găsite de aplicație. În acest tabel sunt afișate detalii despre

circuitul integrat utilizat, amprenta totală (spațiul ocupat) a
componentelor electronice din schema sursei, costul total al sursei
(BOM – Bill Of Materials), randamentul sursei, numărul de componente,
frecvența de funcționare ș.a. Dacă se dă clic pe numele circuitului
integrat se poate accesa pagina de internet a acestuia, unde se găsește
și foaia de catalog.
 Graficul Randament vs. Amprentă vs. Cost în care sunt reprezentate pe

axa y dimensiunea amprentei, pe axa x randamentul sursei, iar
dimensiunea cercului reprezentând costul. Pentru a obține o sursă
eficientă și cât mai mică fizic este bine să se aleagă dintre cele aflate în
zona verde din colțul din dreapta-jos al graficului. Selectarea uneia din
surse se poate face direct din grafic, dând click pe cercul acesteia.
 Uneltele pentru filtrarea soluțiilor.

WEBENCH Optimizer permite adaptarea soluțiilor în funcție de cea mai

importantă caracteristică a acesteia, alegându-se fie o amprentă mică a sursei, fie
cel mai mic cost, fie un randament ridicat.
Change Inputs permite modificarea cerințelor sursei.
Feature Filters filtrarea soluțiilor propuse de aplicație în funcție de diverși

parametri ai circuitelor integrate utilizate.
Filter Results permite filtrarea soluțiilor propuse prin selectarea unui domeniu
țintă al unor caracteristici cheie ai surselor (randament, amprentă, cost, număr de
componente, frecvență ș.a.).
După ce se alege una din soluțiile propuse se dă clic pe butonul

corespunzător.
5.3. Fereastra Summary
În fereastra următoare sunt afișate următoarele:
 Optimization Tuning permite adaptarea soluției în funcție una din cele

trei caracteristici considerată cea mai importantă.
 Charts permite realizarea de grafice în funcție de curentul de ieșire și

valorile minimă, medie și maximă a tensiunii de intrare. Dând clic în
această fereastră se pot vizualiza graficele selectate (cele inițiale).
Pentru a vizualiza alte grafice se dă clic pe butonul și
se bifează în listă graficele dorite, apoi se dă clic pe Save.
 Schematic permite vizualizarea schemei sursei, cu valorile tuturor

componentelor. Acestea pot fi schimbate dând click pe componenta
dorită, apoi pe butonul Edit și se alege o alta din lista afișată.
 Operating Values afișează o listă cu parametrii de funcționare ai sursei,

pentru punctul de operare selectat (tensiune de intrare și curent de
ieșire).
 Bill of Materials afișează lista completă a componentelor electronice

folosite în schemă, împreună cu detaliile importante ale acestora.
Ferestrele prezentate pot fi accesate și cu ajutorul butoanelor din partea de

sus.
Aplicația permite și efectuarea de simulări electrice și termice, precum și

tipărirea sau exportarea schemei sursei în diferite formate CAD.
5.4. Mod de lucru
1) Se introduc datele de pornire calculate în tema proiectului.

2) Se alege una din soluțiile propuse de aplicație prin selectarea ei din
zona verde (cea mai mică și mai eficientă), cu aprobarea îndrumătorului
de proiect.
3) Se vor include în proiect schema sursei, graficele pentru eficiența sursei,
puterea de ieșire și puterea disipată maximă, tabelul cu valorile
parametrilor de funcționare ai sursei, tabelul cu lista de componente
electronice folosite în sursă, împreună cu detaliile importante ale
acestora.
4) Din foaia de catalog a circuitului integrat utilizat se vor extrage (și
traduce) descrierea acestuia, schema bloc internă, mod de funcționare,
tipuri de protecții, formule de calcul pentru componentele electronice
utilizate în schemă.
Sursa de alimentare in comutatie
Schema electrica
Grafice
- Graficul de Eficiență (Efficiency)
- Graficul pentru durata de lucru a sursei (Duty cycle)
- Graficul de Putere iesire(Pout)
- Graficul de Putere disipata maxima(Total Pd)
Valorile parametrilor de funcționare ai sursei
Lista componentelor
Test de simulare a temperaturii PCB-ului

Valorile tensiunilor la functionare
Categori:
Op_Point
Current
General
Power
LM25117
Descriere:
Lm25117 este folosit in aplicatii regulatoare step-down, de la un voltaj mare

sau de la un input supply foarte variat. Metoda de control este bazata pe modelul
curent de control folosind o rampa de curent emulata. Modul de curent control ofera
linii inerente de alimentar inainte, limitare de curent ciclu cu ciclu si usurinta de
compensare bucla. Utilizarea unei rampe de control emulate reduce senzitivitatea
zgomotului a circuitului de modulare puls-latime, care sa permita un control fiabil al
ciclurilor de functionare foarte mici necesare in aplicatii cu tensiune de intrare inalta.
Frecventa de operare este programabila de la 50kHz pana la 750 kHz.
Lm25117 controleaza intrerupatoare de putere NMOS externe high-side si

low-side cu control adapativ asupra timpului mort. Un mod de emulare al diodei,
selectabil de catre utilizator, permite modul de operare discontinuu pentru o mai buna
eficienta la conditiile de incarcare usoare. un regulator de polarizare de inalta
tensiune, care permite alimentarii cu polarizare externa sa aiba eficienta imbunatatita.
Caracteristicile unice analogice de telemetrie ale LM25117 ofera informatii medii ale
curentului de iesire. Caracteristici aditionale includ: inchidere termica, sincronizarea
frecventei, limita de curent hiccup mode si linia ajustabila de blocare a subtensiunii.
Schema Bloc
Moduri de functionare
Regulator de pornire pentru tensiune ridicată și dezactivare VCC
LM25117 conține un regulator intern de tensiune de înaltă tensiune care

furnizează aportul de polarizare VCC pentru controlerul PWM și componentle cu
poartă NMOS.PIN-ul VIN poate fi conectat la o intrare de tensiune de pana la 42V.
UVLO(Blocaj la sub tensiune)
LM25117 conține un nivel dual UVLO (blocaj la sub tensiune). Când

tensiunea UVLO este mai mica de 0,4V, LM25117 este în modul de oprire.
Comparatorul de oprire oferă 100mV de histerezis pentru a evita fluctuatiile de
tensiune în timpul tranzițiilor.
Când tensiunea pinului UVLO este mai mare decât 0.4V, dar mai puțin de 1,25 V,
controlerul este în modul de așteptare.
Analizor de eroare și comparator PWM
Amplificatorul intern de eroare cu câștig mare generează un semnal de eroare

proporțional cu diferența dintre tensiunea pinului FB si referința internă de precizie
de 0,8V.In cazul unei erori amplificatorul este conectat la pinul COMP care permite
utilizatorului utilizatorului sa folosesaca componentele de compensare a buclelor tip
2, RCOMP,CCOMP și opțional CHF.
Protectii:
Ciclu de lucru maxim
Atunci când funcționează cu un ciclu de funcționare PWM ridicat, partea

superioară a dispozitivul NMOS este forțat în afara fiecărui ciclu de 320ns pentru a se
asigura că CHB este reîncărcat și pentru a permite timp pentru a eșantiona și
menținerea curentului în NMOS FET low-side..
Protecție termică
Sunt utilizate circuite interne de închidere termică pentru protejarea

controlerului în cazul în care temperatura maximă de joncțiune este depășita. Când
este activat, de regulă la 165 ° C, controlerul este forțat într-un mod de oprire ,
dezactivând ieșirea și regulatorul VCC. Această caracteristică este concepută pentru
a preveniți supraîncălzirea și distrugerea dispozitivului.
Calculul parametri:
Valorile rezistentelor RUV1 si RUV2:
Ruv2=Vhys/20 µA
Ruv1=1.25V* Ruv2/(Vin-1.25V)
Oscilatorul si sincronizarea:
RT=5,2*109/fsw-948
Pentru selectia RRAMP si CRAMP se foloseste o constanta k ce este definita ca si :
K=L0/ (RRAMP* CRAMP*RS*AS)

Proiect EA

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect EA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1 Electroalimentare 2 - proiect

Universitatea Politehnica Bucuresti

PROFESOR INDRUMATOR: STUDENT:

1. Tema proiectului de Electroalimentare:

Să se proiecteze trei surse stabilizate de tensiune continuă, conform cerințelor

 o sursă stabilizată cu componente discrete, în configurație serie;

Parametrii de pornire pentru calculul surselor vor fi următorii:

 se consideră Z, ziua nașterii și L, luna nașterii studentului.

 pentru sursa cu circuit integrat LM723: tensiunea de ieșire VS Max,

curentul de ieșire IS Max se vor calcula după formula:

VS Max = 10 + Z/2 [V]=19.5

IS Max = 50 + L*5 [mA]= 95

 pentru sursa cu circuit integrat în comutație:

Vin Max = 10 + 19/2 [V]=19.5

Vin Min = 8 + 19/3 [V]=14.33

Vout = 3 + 19/5 [V]=6.8

Iout = 1 + 9/12 [A]=1.75

 sursele vor fi protejate la supratensiuni și/sau supracurenți;

Proiectul va trebui să conţină:

 memoriu de calcul, cuprinzând toate etajele proiectate;

 I. Ristea, C.A. Popescu, Stabilizatoare de tensiune, Editura Tehnica,

2. Sursa de alimentare nestabilizată

2.1. Etajul de redresare şi filtrul de netezire

Se va folosi un etaj de redresare dublă alternanţă în punte cu filtru capacitiv.

Filtrarea capacitivă constă în conectarea unui condensator C în paralel, pe

Forma tensiunii de la ieșire, cu și fără filtru de netezire, este ilustrată în figura

O particularitate importantă a filtrării capacitive constă în faptul că, în

Tensiunea minimă de la ieşirea redresorului cu filtru de netezire se alege

UC ≥ U0 + Ustab ≥ 19.5 + 0.5 = 20

Se consideră valoarea riplului: 𝑈𝑍 = 𝑈0 /6=19.5/6=3.25

Rezultă că valoarea de vârf a tensiunii redresate va fi: 𝑈𝑟𝑒𝑑 = 𝑈𝐶 + 𝑈𝑍 =

Deci tensiunea efectivă în secundar va avea valoarea de vârf:

Puntea redresoare conţine diode identice. Acestea sunt alese în funcţie de

Pentru ca în timp de o semiperioadă (Δt = 10ms) condensatorul să se descarce

Tensiunea maximă pe care trebuie să o suporte condensatorul trebuie să fie

Atenție! Pentru toate componentele electronice se caută valorile standard,

Datele de pornire cunoscute pentru calculul transformatorului de reţea sunt:

Puterea totală în secundar va fi:

PS = US ∙ I0 ∙ 1,1 ∙ 1,2 [W] = 17.11 ∗ 95 ∗ 10−3 ∗ 1.1 ∗ 1.2 = 2.14𝑊

unde 1,1 şi 1,2 sunt coeficienţi de siguranţă ai tensiunii de ieşire şi ai redresării.

Puterea totală în primar va fi:

PP = PS ∙ (1 + PFe + PCu ) [W] = 2.14 ∗ 1,08 = 2.31𝑊

Calculul ariei secțiunii miezului se face pentru frecvenţa f = 50Hz după

Numărul de spire pe volt (necesar pentru a se obţine cu o tensiune de 1V, o

unde inducţia magnetică B = 0,8...1,2T (recomandându-se valoarea superioară

Numărul de spire pe volt pentru înfăşurarea secundară se calculează după

Numărul de spire în înfăşurarea primara va fi: 𝑛𝑝 = 𝑤𝑝 ∗ 𝑈𝑝 = 13,1 ∗ 220 =

Numărul de spire în înfăşurarea primară va fi: 𝑛𝑆 = 𝑤𝑆 ∙ 𝑈𝑆 = 13,55 ∗

Diametrul conductoarelor de bobinaj se calculează după formula, alegându-se

Valorile standard pentru conductor de cupru prin rotunjire superioara este :

Primar 0.09 (fara izolatie) 0.113(cu izolatie)

Secundar 0.30(fara izolatie) 0.337(cu izolatie)

Se alege un transformator cu tole de tip E+I.

Se determină dimensiunea tolelor, alegându-se valori standardizate, prin

𝑎 = (3,7 … 4,4)√𝑆𝐹𝑒 [𝑚𝑚] = 3,7 ∗ 2.86 = 10.58𝑚𝑚(E 12.5)

Se determină grosimea pachetului de tole:

Se verifică dacă bobinajele încap în fereastra transformatorului, prin

𝑛𝑃 𝑑𝑃2 + 𝑛𝑆 𝑑𝑆2 2882 ∗ 0.0127 + 232 ∗ 0.113 36. ,6 + 26.21

Dacă Fu > 0,41(bobinajul nu încape în fereastră) se cresc mărimile SFe sau B.

Se alege grosimea tolei g = 0,35mm şi rezultă numărul de tole:

3. Sursă de alimentare stabilizată, cu componente discrete

3.1. Stabilizator parametric cu tranzistor serie

Stabilizatoarele de tensiune controlează și reglează în mod continuu nivelul