Comunicatii in Infrarosu

Curs de C

No. 1

Stefan FLOREA

www.microclub.pub.ro

Comunicatii in infrarosu. (Telecomanda)

Principiul de functionare a unui astfel de sistem este unul simplu, ce contine un emitator si un receptor. Emitatorul este constituit dintr-un LED in infrarosu. Receptorul pe de alta parte este constituit dintr-o fotodioda , sensibila la lumina in infrarosu. Aceasta are avantaje si dezavantaje.

Fig.1:Sistemul transmisie-receptie

Un avantaj ar fi viteza de receptie, de ordinul ns-lor, insa un mare dezavantaj este acela ca nu exista o sensibilitate foarte mare, fotoreceptorul fiind influentat si de lumina ambianta. O alta problema cu acest mod de transmitere de date este legata de distanta foarte mica pe care poate fi efectuat, si anume, se limiteaza practic la dimensiunile unei incaperi. Cu marirea distantei, scade si variatia curentului din dioda si apare receptia proasta. Solutia.... Se considera ca lumina ambianta este constanta. Un decodor aflat la receptie face o difernta de luminozitate si astfel deduce informatia din zgomot. Pentru transmiterea informatie se folosesc seturi de pulsuri cu o valoare uzuala de frecventa de f0 = 36kHz. Semnalul transmis nu este un singur impuls, ci este format din mai multe impulsuri cu frecventa data, a caror amvelopa este de forma unui impuls de comanda. Astfel se asigura protectie la zgomot si o rezolutie mai buna.

Stefan FLOREA

www.microclub.pub.ro

Circuitul de receptie este format din mai multe zone si arata ca in figura de mai jos:

Fig.3:Circuitul de receptie

Stefan FLOREA

www.microclub.pub.ro

Avem astfel: Un Amplificator (A), imedidat dupa fotodioda de receptie. Acesta are rolu de a amplifica semnalul care este receptionat de dioda si nu intervine in nici un fel in forma acestuia. Urmeaza un Filtru Trece Banda (FTB), al carui rol este de a asigura izolarea benzii de frecventa dorite (zona 36kHz) si eliminarea celorlalte armonice din componenta semnalului de intrare. In continuare intervine un Amplificator Variabil (A^) al carui rol este de a amplifica mai mult partile slabe si mai putin pe cele puternice ale semnalului care se afla la portile lui de intrare. Ultimul proces la care semnalul este supus presupune redresarea si refiltrarea, ajungandu-se ca la iesirea blocului Filtru Redresor (R+F) sa apara un simplu impuls de comanda. Toate aceste blocuri constitutive se afla impreuna intr-un circuit integrat, denumit receptor in infrarosu. In productia de masa sunt folosite 6-7 frecvente pentru transmis in infrarosu, printre care 36, 40, 56, 88 kHz, pentru a numi doar cateva. Acest lucru permite existenta in aceeasi incapere a mai multor aparate diferite comandate de la distanta fara a se crea confuzii.

TRANSMITEREA INFORMATIEI IN INFRAROSU

Transmisia in infrarosu se invarte in jurul frecventei stabilite de transmisie. Ne bazam ca putem transmite impulsuri cu o frecventa de 36kHz. Acestea trebuie insa codificate, iar codificarea si poate face variind parametrii impulsurilor: durata lor sau spatiul dintre ele. 1.Modulatia in durata Se alege pentru bitul 0 durata T0, iar pentru bitul 1 durata T1 . Durata minima de transmisie este impusa de receptor (Tmin). Astfel T0 este >= cu Tmin , iar T1 este = 1.5*T0 In cazul in care am stabilit T putem stabili si viteza de succesiune a impulsurilor.

Stefan FLOREA

www.microclub.pub.ro

Cazul cel mai defavorabil:

Fig.4:Transmisia prin modulatia in durata

Pentru generarea acestor impulsuri se poate folosi un timer si aceasta este solutia cea mai des folosita. Tot cu timer se poate rezolva problema impulsurilor de bucla. 2.Variatia distantei intre impulsuri Prin variatia distantei dintre impulsuri se incearca codificarea bit-ului de 1 si de 0.

Fig. 5: Codificarea prin variatia distantei dintre impulsuri

Un mare dezavantaj este acela ca nu se poate cunoaste viteza de transmisie exacta a unui grup de biti.

Stefan FLOREA

www.microclub.pub.ro

O solutie exista totusi, si anume: se asociaza 6 impulsuri pentru 4 biti care au 10 -15 s in pauze. Exista 64 de combinatii de pauze. Dintre acestea alegem 16 care au aceeasi durata totala si astfel avem o predictie destul de buna a duratei unei transmisii. Aceasta metoda nu este insa utilizata in transmiterea in infrarosu, dar urmatoarea are consecinte majore. 3.Metoda modulatiei in frecventa (MF) Aceasta metotda stabileste o valore de timp constanta pentru biti, fie 1 fie 0 au aceeasi durata, si codifica 0 ca fiind un singur impuls in acea durata , si 1 ca fiind 2 impulsuri in aceeasi durata de timp.

Fig. 6: Codarea prin modulare in frecventa

Dintre avantaje mentionam existenta unei durate unice de bit. Dezavantajele insa se traduc prin scaderea vitezei si cresterea ambiguitatii la transmisie, atunci cand un 1 este succedat de un 0 (ca si in exemplu). 4.Modulatia in frecventa modificata (MFM) Isi are originile in Metoda modulatiei in frecventa, de la care s-au eliminat impulsurile considerate de ceas C, in doua cazuri: Daca bitul curent este 1 Daca bitul precedent a fost 1 Astfel apare o codare diferita decat cea dinnainte prin faptul ca elimina ambiguitatea la transmisie.

Stefan FLOREA

www.microclub.pub.ro

Aceasta metoda se foloseste pentru inregistrari magnetice (dischete), si se mai foloseste si la transmisia de date insa, complica foarte mult sistemul de la receptie. 5.Codul Manchester Este cea mai intalnita metoda de codare folosita pentru transmisii in infrarosu. Durata de bit este constanta insa pozitia impulsului este diferita pe aceasta durata: Pentru 1 se da un impuls in a doua jumatate a bitului Pentru 0 se da un impuls in prima jumatate a bitului Exemplu:

Fig. 7: Transmisie in cod Manchester

Durata minima si durata maxima sunt egale, si este folosit chiar si in transmisiile in medii solide in retelele internet. In reteleistica este insa urmarita tranzitia de la mijlocul fiecarui interval si se judeca astfel: Daca este 1 se face o tranzitie la mijlocul intervalului din 0 in 1 Daca este 0 se face o tranzitie la mijlocul intervalului din 1 in 0 Se practica o secventa de biti de sincronizare pentru ca receptorul sa cunoasca precis care este inceputul transmisiei. La telecomenzi aceasta tehnologie se numeste RC5.

Stefan FLOREA

www.microclub.pub.ro

CONCLUZII:
Toate aceste metode sunt aplicabile si in transmisiile radio pe distanta mica, iar in acest domeniu posibilitatile de lucru sunt mai mari deoarece banda de frecvente este in jur de 440MHz. Cateva firme de unde se pot procura piese pentru constructia unor aparate cu transmisie radio sau infrarosu, folosind metodele de codare de mai sus, ar fi:
www.comet.srl.ro www.ecas.ro www.protehno.ro