Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea de Inginerie şi Management în Electronică şi Telecomunicaţii

Catedra: Sisteme şi Reţele de Comunicaţii Optoelectronice

Lucrare de control
Tema: Comutatori optici

La disciplina: Optoelectronica

A efectuat studentul gr.IMTC-161 Efrem Marcu

A verificat lector universitar: Dorogan Andrei

Chişinău 2015

Cuprins:
1
1. Introducere ....................................................................................................3

2. Noţiune de comutator optic ...........................................................................4

2.1 Parametrii comutatoarelor optice...............................................................5

3. Tipurile comutatoarelor optice de bază............................................................6

3.1 Comutatoare optice mecanice....................................................................7

3.2 Comutatoare electro-optice........................................................................8

3.3 Comutatoare termo-optice.........................................................................9

3.4 Comutatoare pe bază de SOA....................................................................9

3.5 Comutatoare AWS...................................................................................11

3.6 Comutatoare cu matrice de chei optoelectronice........................................12

3.7 Comutatoare cross. Principiul de realizare şi arhitectura.............................13

3.8 Comutator optic digital realizat cu un cuplor în formă de Y.......................14

3.9 Comutator Optic cu Motor Pas cu Pas............................................................16

3.10 Comutatoare Optice Prismă………………………………………………...16

3.11 Comutatoarele MEMS. Construcţia şi princiul de funcţionare…….......…..17

3.11.1 Structura MEMS a oglinzilor..............................................................18

3.11.2 Substratul oglinzii................................................................................19

3.11.3 Substratul electrodului de conducere..................................................20

3.11.4 Metode de fabricare…………………………….................................21

4. Calculul unui traseu de comunicații prin fibră optică............................................22

5. Concluzii................................................................................................................27

6. Bibliografie.............................................................................................................28

2
 1. Introducere

Actuala "eră a tehnologiei" este rezultatul a numeroaselor invenţii şi descoperiri şi

responsabilă pentru această evoluţie este nevoia iar apoi, capabilitatea noastră de a
transmite date şi informaţii prin variate modalităţi. Pornind de la cablurile din fire de
cupru, ale secolului trecut, până la cablurile din fibre optice, puterea noastră de a
transmite mai multă informaţie, mai repede şi peste mari distanţe, a mărit granițele
dezvoltării tehnologice din toate domeniile.

De la apariţia laserelor cu divergenţă foarte mică, a apărut preocuparea pentru

transmiterea informaţiei pe cale optică. Într-un timp foarte scurt, de la transmiterea
directă prin atmosferă s-a trecut la transmisia prin ghiduri de undă conductoare de
lumină, medii transparente, dielectrice, protejate - fibrele optice. În acest caz lumina
rămâne concentrată într-un fir subţire de sticlă care constituie fibra optică.

Sistemele cu fibre optice de primă generaţie puteau transmite lumina pe distanţe

de câţiva kilometri fără a utiliza repetoare, dar aveau o atenuare în fibră de circa 2
dB/km. Curând apare cea de-a doua generaţie, care folosea lasere InGaAsP ce
emiteau pe lungimea de undă de 1,3 µm, unde atenuarea era de 0,5 dB/km, iar
dispersia pulsului mai mică de 850 nm. Dezvoltarea primelor sisteme hardware
pentru cabluri transatlantice de fibră a demonstrat că fibrele monomod sunt cele mai
fiabile. Când s-a produs liberalizarea pieţei telefoniei internaţionale în 1980,
companiile au construit sisteme backbone naţionale de fibră optică monomod cu
surse de lumină de 1300 nm. Această tehnologie s-a răspândit şi în alte aplicaţii de
telecomunicaţii, şi rămâne standardul pentru cele mai multe sisteme de fibre optice.
Oricum, o nouă generaţie de fibre optice monomod se dezvoltă şi îşi găseşte aplicaţii
în sistemele care servesc un număr mare de utilizatori. Operează cu unde luminoase
de 1,55 µm, unde atenuarea în fibră este de 0,1-0,2 dB/km, permiţând astfel distanţe
mai lungi între repetoare. Mai important, fibrele dopate cu erbium pot funcţiona ca
amplificatoare optice la această lungime de undă, eliminând necesitatea
regeneratoarelor electro-optice. Cablurile submarine pot opera la viteze de 5

3
Gbiţi/sec şi pot fi upgradate de la viteze mai mari numai prin înlocuirea părţii
electronice a terminalelor. Amplificatoarele optice sunt atractive şi în cazul sistemelor
care trimit aceleaşi semnale la terminale multiple.

Progresele din acest domeniu sunt determinate de realizarea şi perfecţionarea

diodelor laser acordabile, a fibrelor optice cu pierderi de dispersie mici, a circuitelor
optice integrate de mare viteză a tehnologiilor de conectare şi a modulatorilor externi.
S-a reuşit că pe distanţe de zeci de km să se transmită informaţii cu debite de peste 11
Gbiţi/sec, bidirecţional pe două fibre optice, sau pe o singură fibră folosind tehnica
multiplexării şi demultiplexării prin lungime de undă. Fibrele optice au început să fie
folosite şi pentru transmisia programelor de TV prin cablu (CATV).

Utilizările fibrelor monomod cu λ=1,3µm şi λ=1,7 µm permite mărirea

distanţelor între noduri la 40-50 km şi se tinde spre sute de km, în loc de 2-10 km la
fibrele multimod.

Prin interconectarea reţelelor FDDI (Fiber Distributed Data Interface),

LAN(Local Area Network) şi MAN(Metropolitan Area Network) se va putea avea
acces la suporturi informaţionale ale diferitelor unităţi de calcul (mini,
microcalculatoare, PC-uri sau diferite tipuri de echipamente periferice).

2. Noţiune de comutator optic.

Comutatorul este un element pasiv care posedă unul sau mai multe porturi, ce
transmit sau redirecţionează puterea optică în una din fibrele optice ale sistemului de
comunicare prin fibra optică.

Comutarea și procesarea datelor sunt realizate prin conversia unui semnal optic
înapoi în forma sa electronică. Comutatoarele asigură un grad mare de flexibilitate
pentru funcțiile de comutare și de rutare. Conversia electro-optica dintr-un nod
intermediar în rețea introduce o întîrziere suplimentară. Componentele de comutare
optică pot să inverseze lățimea mare de bandă a fluxurilor optice de date fară o

4
conversie electro-optică. Pentru sistemele WDM se dezvoltă comutatoare dependente
de lungimea de undă.

2.1 Parametrii comutatoarelor optice.

Comutatoarele optice sunt caracterizate de doi parametri principali viteza de

comutare şi capacitatea. Dupa viteza de comutare se cunosc patru tipuri de
comutatoare :

 comutatoarele de viteză mică de comutare, mai mult de 1 mls sunt utilizaţi

pentru operaţiile de configurare şi reconfigurare automată a dispozitivelor, de
exemplu: reconfigurarea traficului de informaţie pentru a ocoli un bloc ieşit din
funcţiune, sau reînoirea tabelelor de marşrutizare. Însa pentru o reţea mare este
nevoie de comutatoare de capacitate mare.

 comutatoarele de viteză medie, aproximativ o microsecundă, sunt utlizate

pentru rutarea sau marşrutizarea în rețele pentru comutarea traficului dintr-o
fibră în alta.

 comutatoare de viteză mare o nanosecundă, sunt utilizate pentru comutarea

fluxului de informaţie, care necesită o comutare mai rapidă decît timpul de
trecere a pachetului (42 de nanosecunde pentru o celula de 53 de biți a unei
centrale telefonice automate la viteza de 10 Gigabiţi pe secundă).

 comutatoarele de viteză foarte mare o picosecundă, sunt utilizate pentru

modularea fluxului luminos printr-un flux de date. Timpul de comutare în acest
caz trebuie să fie minimum cu un ordim mai mic decît durata unui interval de
biți (100 de picosecunde pentru un flux de 10 Gigabiţi ).

Capacitatea  este numărul de canale comutate sau numărul de module standarte

de comutare (STM 1). Comutatorul optic 16x16 are capacitate mare chiar şi în ciuda
faptului că nu este comparabil cu comutatoarele electronice cu capacitatea
2048x2048 canale.

5
 Comutatoarele mai au cîţiva parametri secundari care sunt :

Atenuarea de trecere este raportul dintre puterea semnalului pe canalul

comutat şi a puterii semnalelor pe restul ieşirilor, care trebuie să fie cît mai mare.

Pierderile de polarizare este slăbirea semnalului din cauza polarizării sale,

care deasemenea trebuie să fie minime. Nivelul acestor pierderi depinde foarte mult
de amplasarea comutatorului în cadrul SCFO. Pentru a micşora nivelul pierderilor la
polarizare este utilizată o fibră optică ce nu polarizează lumina.

Coeficientul de atenuare a semnalului comutat este raportul dintre puterea

semnalului la ieşire în regim de deconectare şi a puterii în regim conectat. El poate
varia de la 40-50 la 10-15 dB în dependenţă de tipul comutatorului.

3. Tipurile de comutatoare optice de bază.

În prezent se cunosc mai multe construcţii de comutatoare optice. Acestea sunt

prezentate mai jos :

 Comutatoare optice mecanice

 Comutatoare electro-optice

 Comutatoare termo-optice

 Comutatoare optoelectronice pe bază SOA

 Comutatoare AWS(Active Waveguide Switch )

 Comutatoare cross

 Comutatoare pe matrici cu cristale lichide a ghidurilor de undă în multistrat

 Comutatoare cu matrice de chei optoelectronice

6
 3.1 Comutatoare optice mecanice.

Acestea utilizează mişcarea mecanică a elementului care comutează fluxul

luminos de la portul de intrare la cel de ieşire. Se cunosc trei tipuri de astfel de
comutatoare :

 Comutatoare cu ghid de undă care se roteşte, avînd un anumit unghi de rotire

prestabilit pentru a comuta portul de intrare cu unul sau mai multe porturi de
ieşire dispuse circular.

 Comutatoare cu prismă sau oglindă rotitoare (plată sau sferică concavă), care
are un unghi de rotire prestabilit pentru a îndrepta raza de lumină de la portul
de intrare la cel de ieşire.

 Comutatoare de tip stea sau arbore care funcţionează pe baza focusării fluxului
luminos pe unul din porturi din contul modificării coeficientului de legătură
prin intermediul acţiunii mecanice asupra ramificatorului în zona de comutare
optică (de exemplu: răsucire sau întindere).

Comutatoarele optice mecanice (fig. 3.1.1) au unul sau doua intrări şi n ieşiri,
timpul de comutare al cărora este de la 10-500 de milisecunde. Ca urmare ele sunt
utilizabile numai de sistemele de reconfigurare automată. Caracteristica principala a
acestor comutatoare sunt pierderile introduse foarte mici 0.5 dB şi o atenuare de
trecere foarte mare pîna la 80 dB. Capacitatea acestor comutatoare este de sute de
porturi de ieşiri, de exemplu comutatoarele de tip FS-S, FS-M, FS-L, ale companiei
Fujikura care au de la 50 pîna la 1600 porturi de ieşire. Însa numarul porturilor de
intrare este maxim 2 necătînd la faptul că aceste comutatoare sunt practic perfecte în
construcţia lor, utilizarea lor în sisteme măreşte problematica nu numai din cauza
numărului mic de intrari ci şi din cauza procesului complicat de dirjare a lor.

7
 Fig. 3.1.1 Comutatoare optice mecanice

3.2 Comutatoare electro-optice.

Acestea deasemenea utilizează ramificatoare orientate pentru focusarea fluxului

luminos pe unul din porturile de ieşire din contul dirijarii cu coeficientul de legătură
însa prin intermediul modificării coeficientului de refracţie al materialului
ramificatorului în regiunea de legatură optică. Un exemplu de astfel de comutator este
cel cu ghid de undă din niobat de litiu (LiNbO3), coeficientul de refracţie al căruia se
modifică sub influenţa tensiunii aplicate la electrozii conectaţi la zona de legatură
optică. Comutatoarele optice au o viteză mare de comutare între 10 şi 100
picosecunde însa care este limitată de capacitatea parazidică a electrozilor şi care pot
fi folosiţi în modulatoarele externe. Capacitatea acestui tip de comutatoare este mică
(2x2), dar ea poate fi mărită conectînd mai multe comutatoare împreună. În afară de
aceasta comutatoarele electro-optice (fig. 3.2.1) introduc pierderi de polarizare destul
de mari.

Fig. 3.2.1 Comutator optic bazat pe efectul electro-optic

8
 3.3 Comutatoare termo-optice.

Aceste comutatoare sunt bazate pe modificarea coeficientului de refracţie sub

influenţa temperaturii. În calitate de dispozitiv de comutare este folosit
interferometrul Mah-Zender (MZI), materialul ghidului de undă al căruia îşi modifică
coeficientul de refracţie efectiv sub influenţa temperaturii şi ca rezultat este
modificată şi constanta de propagare a modei. Aceasta la rîndul său induce
modificarea fazei între elementele de comutare ale interferometrului. De baza se scot
elementele de comutare cu capacitate de 2x2, care prin conectarea în cascada întro
anumita ordine permite de a crea un comutator 8x8. Baza elementului principal o
constituie MZI construit din 2 reflectoare conectate în serie, legate între ele prin două
ghiduri de undă de diferită lungime pentru a crea o diferenţă de fază. Cînd diferenţa
de fază este egală cu a atunci este comutat canalul 1. Cînd diferenta de fază este
egală cu b atunci este comutat canalul 2. Originea termică a procesului de comutare îi
dă caracteristicilor dispozitivului caracter inerţional. În afară de aceasta le induc
pierderi foarte mari şi atenuare de trecere foarte mică. În fig. 3.3.1 este reprezentat un
model de comutator termo-optic.

Fig. 3.3.1 Comutatoare termo-optice

3.4 Comutatoare optoelectronice pe bază SOA.

Aceste comutatoare pot fi fabricate pe baza amplificatoarelor optice pe

semiconductoare (SOA), de exemplu al amplificatoarelor laser cu rezonator Fabri-
Perrot. Acest comutator are o viteza de comutare destul de înalta (1 ns). Pe baza lui în
componenţă cu alte elemente optice pasive, ramificatoare pot fi construite
9
comutatoare de capacitate mare. Însa costul înalt al SOA face această construcţie
nerentabilă în comparaţie cu comutatoarele electro-optice de aceiaşi viteză.

Fig 3.4.1 Comutator acusto optic

Cel mai obișnuit tip este un modulator acousto-optic. Pierderile de transmisie printr-o
piesă de cristal sau de sticlă sunt mici, atâta timp cât valul acustic este oprit, în timp
ce o reflecție puternică Bragg are loc cu valul acustic pornit, astfel încât pierderile să
fie în mod tipic de ordinul a 50% per trecere, 75% pe dublu pas într-un rezonator
liniar cu laser. Pentru generarea undei acustice, este necesar un driver electronic cu o
putere RF de ordinul a 1 W (sau mai multe wați pentru dispozitive cu deschidere
mare) și o frecvență radio (RF) de ordinul a 100 MHz.

Fig. 3.4.2: Configurarea schematică a unui modulator acusto-optic non-rezonant. Un

traductor generează un val de sunet, la care un fascicul de lumină este parțial
difracționat.

Există diferite tipuri de compromisuri. De exemplu, materialul dioxid de telur cu

coeficienții elasto-optici înalți necesită puteri acustice mici, dar are un prag de daune
moderat. Intensitățile optice mai mari pot fi tolerate prin cuarț cristalin sau silice
topită, dar cu prețul unor puteri acustice mai mari (și astfel și puteri RF). Puterea
10
acustică necesară depinde, de asemenea, de deschiderea optică a dispozitivului:
dispozitivele mari de deschidere, necesare pentru laserele de mare putere, necesită
puteri acustice mai mari. Generarea de căldură în comutatorul Q poate fi atunci atât
de puternică încât este necesară o răcire cu apă. La niveluri scăzute de putere, răcirea
conductivă este suficientă.

Viteza de comutare (sau lățimea de bandă a modulației) este în cele din urmă limitată
nu de traductorul acousto-optic, ci de viteza acustică și diametrul fasciculului.

Pentru a suprima reflexiile de pe suprafețele optice, acoperirile antireflexive sunt

frecvent utilizate. Există, de asemenea, întrerupătoare Q în care elementul activ este
operat la unghiul lui Brewster.

3.5 Comutatoare AWS.

Sunt bazate pe dezvoltarea comutatoarelor electro-optice pe baza

amplificatoarelor optice semiconductoare. Ca rezultat au fost create scheme integrale
optoelectronice cu amplificatoare optice. O schema integrala de acest tip prezintă o
stuctură multistrat în care sunt incluse un ghid de undă, un amplificator optic, un
laser, un modulator optic, un detector, un receptor şi un transmiţator optic.

Baza shemei integrale optice este heterostructură cu gid de undă evidenţiat.

Coeficientul de refracţie în acest strat are profil în trepte (SISCH) care este
determinat de regiunile cuantice potenţiale (QW). Aceste regiuni potenţiale servesc ca
capcane pentru purtătorii de sarcină. Stratul ghidului de undă este creat prin cresterea
epitaxială a stratului InGaAsP între două straturi InP (deasupra de tip p dedesupt de
tip n), care crează jonctiunea p-n propriu zisă. Din cauza stratului de sarcină spaţială
mic în acest strat pătrund purtători de sarcina de ambele semne care sunt captaţi de
regiunile cuantice potenţiale. Ca rezultat este creat un surplus de purtători de sarcina
care pot recombina sub influenţa semnalului optic, care se propagă prin ghidul de

11
undă şi crează condiţiile necesare pentru amplificarea semnalului cu largimea de
apoximativ 60 nm, cu lungime de undă centrală de 1550 nm. O astfel de structură se
numeşte structura cu ghid de undă activ.

Fig. 3.5.1 Comutator AWS

În cazul polarizarii indirecte a jonctiunii p-n, curentul prin ea nu trece. Regiunile

cuantice potenţiale captează fotonii şi dispozitivul lucrează ca un atenuator optic. În
cazul unui curent mediu prin joncţiune dispozitivul lucrează ca un conductor optic
fără pierderi. În cazul unor curenţi de valoare înaltă ghidul de undă capătă
proprietăţile unui amplificator optic cu coeficientul de amplificare de 18 dB pe mm,
pentru lungimea de undă de 1550 nm.

Dirijind curentul prin jonctiune prin intermediul contactului auxiliar ce se află

pe heterojoncțiune se poate modula fluxul luminos în ghid. Cu ajuorul aceluiaș
contact poate fi detectat fotocurentul în ghidul de undă. Heterostructura poate fi
transformată în laser dacă vor fi create suprafeţe reflectante pe marginile sale. În
cazul realizării scheimei optice a unui comutator este nevoie de a schimba direcţia în
ghid cu 90 de grade.Acest efect este obţinut în urma reflexiei totale a semnalului de la
marginile create în structura heterojoncţiunii în locul conexiunii ghidurilor de undă.
Reflexia totală a semnalului pentru unghiul incident este posibila din cauza
coeficientului mare de refracţie a stratului de InGaAsP, n=3.5.

Una din problemele principale ale comutatorului cu ghid de undă activ este
devierea razei luminoase. Anume din această cauză sunt folosite dispozitivele
12
integrale analogice prismelor optice unghiulare. Aceiaşi problemă poate fi rezolvată
şi cu ajutorul cristalelor fotonice, care sunt structuri dielectrice periodice cu zona
interzisă care impedică propagarea luminii de un anumit spectru de frecventă. Creînd
într-un astfel de cristal defecte liniare sau punctiforme (cavităţi de rezonanţă sau
canale interne respectiv) este posibil de a comuta unda optică purtătoare dintr-un
canal intern în altul. Cristalele fotonice rezolvă trei probleme importante din
sistemele optice :

- rotirea axei de propagare a semnalului optic practic fără pierderi ;

- intersectarea a două giduri de undă, dispuse într-un singur plan, cu pierderi induse
minime ;

- filtrarea sau evidenţierea a unui sau mai multor canale cu posibilitatea de comutare
posterioară.

Un exemplu de comutator de acest tip este compus dintr-un sistem rezonator optic,
compus din 4 sau 8 cavităti rezonatoare, care uneşte bara principală cu barele
ieşirilor. Unda optică propagîndu-se prin bara principală rectiliniu, generează în
cavităţile rezonatoare oscilaţii ale anumitor mode, care în rezultatul interacțiunii
dintre ele trec în bara de ieşire, propagîndu-se în sens direct şi opus.

Construcţia cavităţilor rezonatoare determină parametrii filtrelor (de exemplu

numărul modelor) şi eficienţa transmiterii energiei din bara principală în cele de
ieşire. În cazul unei singure cavităţi rezonatoare, rezonatorul se configurează pentru
regim monomod. În cazul a două cavităţi rezonatoare se folosesc două mode
simetrice, una fiind proiecţia inversă a alteia. Semnalul de intrare este comutat pe una
din barele de ieşire, rezonatorul fiind configurat pentru diferite unde purtătoare. În
fig. 3.5.1 este reprezentat structura unui comutator AWS.

3.6 Comutatoare cu matrice de chei optoelectronice.

Sunt bazate pe aşa numita tehnologie intelectuală, globală (N4) de interacţiune cu

ajutorul razelor de lumina, care se propagă în spaţiu. Modulele unor astfel de

13
comutatoare sunt compuse din trei sau patru matrici plan paralele fixate în spatiu,
care interacționeză prin intermediul unei raze laser.

Ca elemente a matricilor de intrare sunt laserele cu cavitate rezonatoare și

suprafață de emisie verticală (VCSEL), care emit raze laser pe matricea intermediară,
creată de elementele de interactiune de origine difractionara (DOIE). Aceste elemente
îndreapată razele incidente la unul sau mai multe elemente intelectuale DANE ale
matricei de ieşire în baza unor sabloane de comutare predefinite. Ele sunt numite
intelectuale deoarece indeplinesc concomitent 4 functii: Detectează semnalul
receptionat, îl amplifică, inversază impulsurile de amplificare, și stimulează emisia
laserului VCSEL. Elementele DANE realizează operația logică sau-nu asupra datelor
de ieşire (razele laserului în urma DOIE).

Utilizînd un aşa set de matrice poate fi comutat orce element al matricei de

intrare pe oricare din elementele matricei de ieşire (conexiune punct-punct), sau cu
mai multe astfel de elemente (comexiune punct-multipunct), numărul punctelor
conectate în acelaşi timp depinzînd de puterea laserului şi de pragul de declanşare a
detectorului.

3.7 Comutatoare cross. Principiul de realizare şi arhitectura.

În ciuda numeroaselor succese în dezvoltarea tenologiilor pentru counicaţiile

optice legate de dezvoltarea WDM, comutarea canalelor a utilajelor şi a datelor pîna
la momentul dat era efectuată prin metode electronice, adică marşutizarea şi
comutatoarele cros. Aceasta se explică prin unele particularităţi de construcţie a
comutatoarelor electronice în special funcţionalitatea şi universionalitatea. Însa
folosirea aparatelor de transformare a semnalului electric în optic aducea la o
transformare dubla a semnalului şi ca rezultat în semnal erau induse erori. În rezultat
reţeaua a devenit neomogena, iar costul utilajului a crescut considerabil. Din această
cauză sunt efectuate cercetări pentru a crea reţele de fibră optică omogene bazate
numai pe comutatoare optice.

14
Fig. 3.7.1 Stările de comutare (a- DIRECTĂ și b- CROSS) ale unui comutator optic
de tip crossconnect (OXC) cu două intrări și două ieșiri.

Un comutator optic de tip crossconnect are două intrări și două ieșiri. La o

comutare DIRECTĂ, porturile de intrare și de ieșire se conectează astfel: P1 cu P2 și
P4 cu P3. La o comutare CROSS, porturile de intrare și de ieșire se conectează invers
decât în primul caz: P1 cu P3 și P4 cu P2.

Fig. 3.7.2 Două variante tehnologice pentru comutatoare optice de tip crossconnect:
a- variantă cu o pereche de electrozi metalici și b-variantă cu două perechi de
electrozi metalici.

3.8 Comutator optic digital realizat cu un cuplor în formă de Y.

La comutatorul optic digital în formă de Y (fig. 3.8.1), în prezența unui câmp

electric aplicat pe electrozii metalici ai cuplorului în formă de Y, indicele de refracție
pentru substratul de LiNbO3 utilizat se modifică diferit pe cele două porturi (P2 și P3,
adică nLiNbO3 crește sau scade, respectiv scade sau crește – în funcție de sensul
15
câmpului electric aplicat pe cele două ramuri de ghidare optică). Selecția de comutare
pentru UEM corespunzătoare semnalului optic de intrare (în portul P1) se realizează
pe calea cu valoarea cea mai mare a indicelui de refracție nLiNbO3.

Fig. 3.8.1 O structură de comutator optic digital realizată cu un cuplor în formă de Y

având un port de intrare și două porturi de ieșire.

Fig. 3.8.2 O structură de comutator optic la care cuploarele optice în formă de Y sunt
înlocuite cu cuploare rezonante de 3 dB.

În figura 3.8.2 cuploarele optice în formă de Y sunt înlocuite cu cuploare

rezonante de 3 dB. Comutarea de tip CROSS se realizează pentru următoarea
corespondență de porturi: P1 - P3 și P4 - P2 în absența tensiunii aplicate și comutarea
DIRECTĂ cu următoarea corespondență de porturi: P1 - P2 și P4 - P3 în prezența
tensiunii aplicate.

16
3.9 Comutator Optic cu Motor Pas cu Pas.

Comutatorul optic motorizat folosesşte un motor Pas-cu-Pas de precizie înaltă

pentru a roti fibra de intrare precis către poziţiile fibrelor de ieşiri aliniate. Puterea
mecanică adăugătoare a motorului Pas-cu-Pas permite comutarea mai multor tipuri de
fibre cu miez mare, care sunt des folosite în industria ştiinţelor vieţii şi biomedicale.

Fig. 3.9.1 Comutatoare optice cu motor pas cu pas

3.10 Comutatoare Optice Prismă.

Comutatorul optic prismă produs de DiCon obţine comutarea canalelor prin

înserarea sau scoaterea fizică unei prisme optice în calea semnalului. Un număr mai
mare de canale e obţinut prin folosirea a mai multor prisme aranjate în serie şi în
cascadă. Comutatorul optic Prismă e ideal pentru aplicaţiile de protacţie a reţelelor
unde este necesară blocarea.

17
 Fig. 3.10.1 Comutatoare optice prismă

3.11 Comutatoarele MEMS. Construcţia şi princiul de funcţionare.

Sistemele optice micro-electro-mecanice (MEMS) sunt promiţătoare pentru multe

componente optice. Comutatoarele optice 3D (3 dimensionale) atrag mult interes ca
comutatoare complet optice mari datorită potenţialului mare, costului jos, consumului
mic de energie şi furnizarea gabaritelor compacte menţinînd perfomanţe optice înalte.
Cîteva construcţii de comutatoare optice MEMS au fost raportate şi au stîrnit interes.

Fig. 3.11.1 Structura de bază a comutatoarelor optice 3D MEMS.

Tabloul de oglinzi MEMS e un element funcţional a comutatorului optic 3D

MEMS. Caracteristicile a comutatorului optic depind mult de carateristicile tabloului
de oglinzi, aşa cum reflectivitatea şi suprafaţa plată. Au fost introduse o mulţime de
tipuri de oglinzi mono-cristal cu caracteristici bune. Dar, a fost raportat puţin în
privinţa metodelor de fabricare a oglinzilor. Noi am dezvoltat procese cu randament
înalt pentru fabricarea tablourilor cu oglinzi MEMS înclinabile cu arcuri torsionale cu
o rezistenţă înaltă care asigură mişcarea de înclinare. Acest material descrie structura
dezvoltării oglinzilor înclinabile MEMS şi metodelor de fabricare. De asemenea sunt
prezentate rezultatele pentru mişcarea de înclinare a oglinzilor care indică că
tablourile cu oglinzi sunt promiţătoare pentru aplicare în comutatoarele optice 3D
MEMS.
18
 3.11.1 Structura MEMS a oglinzilor

O schemă a secţiunii transversale unui dispozitiv MEMS cu oglinzi înclinabile în

2 plane e prezentată în fig. 3.11.1.1 Oglinda MEMS constă din 2 substrate de
monocristal din silicon: substratul oglinzii şi substratul electrodului de conducere.
Aceste substrate sunt prelucrate independent şi asamblate după metoda cipurilor
inversate pentru a primi un gol umplut cu aer între oglindă şi electrozi. Oglinda este
pusă în mişcare de forţa electrostatică generată la aplicarea tensiunii între oglindă şi
electrozi. Unghiul de înclinare e controlat prin aplicarea unei tensiuni de mişcare la
fiecare electrod.

Fig. 3.11.1.1 Secţiunea transversală a oglinzilor înclinabile MEMS

3.11.2 Substratul oglinzii

Fotografia efectuată de microscopul electronic a oglinzii înclinabile în 2 plane

MEMS şi a unui arc de torsiune sunt prezentate în fig. 3.11.2.1(a) şi (b), respectiv.
Oglinda MEMS, ce are 600 µm în diametru, e menţinută de o pereche de arcuri de
torsiune pliate şi conectate la o balama în formă de cerc pe axa X. Balamaua e
conectată cu baza prin o altă pereche de arcuri pliate pe axa Y. În consecinţă, oglinda
se roteşte pe axa X şi Y pentru a îndrepta fluxul optic în spaţiul 3D. Oglinda şi
arcurile sunt confecţionate din silicon mono-cristalic, care asigură o mişcare sigură a
oglinzilor. Arcurile au o rezistenţă înaltă care este definită de raportul dintre grosimea
arcului şi lăţimea lui. Arcurile cu rezistenţă înaltă sunt rigide în direcţia Z relative cu

19
direcţia de torsiune. Aceasta previne tragerea oglinzii în jos şi atingerea de dînsa a
electrozilor.

Fig. 3.11.2.1 Fotografia efectuată de microscopul electronic a unei oglinzi MEMS (a)
şi a unui arc torsional de rezistenţă înaltă (b).

3.11.3 Substratul electrodului de conducere

O fotografie efectuată de microscopul electronic a 4 electrozi cu o structură 3D în

cascadă e prezentată în fig. 3.11.3.1. Oglinda e pusă în mişcare de forţe electrostatice
generate la aplicarea tensiunii fiecărui electrod. Forţa electrostatică e invers
proporţională pătratului distanţei dintre oglindă şi electrod. Strctura 3D în cascadă a
electrodului reduce distanţa în comparaţie cu electrodul convenţional plat, deci
permite folosirea unui voltaj mai mic de conducere.

Fig. 3.11.3.1 Fotografie de electrozi SEM.

20
3.11.4 Metode de fabricare. Substratul oglindă electrod

Parcurgerea procesului pentru substratul oglinzii este prezentat în fig. 3.11.4.1. La

început, este creat un şablon pentru oglindă pe prescură de Silicon-pe-Semiconductor
prin litografie şi gravare uscată (Fig. 3.11.4.1 (a)). După aceasta este alipită
poliimida peste oglinda formată, folosind metoda centrifugală (Fig. 3.11.4.1 (b)).
Desenul pentru deschizăturile oglinzii pe opusul suprafeţii bombate-Si sunt profilate
iar sunt gravate folosind o mască de rezistentă. Oxidul cufundat (BOX) funcţionează
ca un stopant a gravării (Fig. 3.11.4.1 (d)). Oxidul cufundat e înlăturat cu ajutorul
acidului hidrofilic, iar apoi este aplicat încă un strat de poliimidă pe cealaltă parte a
oglinzii (Fig. 3.11.4.1 (f)). Poliimidul protejează oglinda de şocuri în timpul mişcării.
Stratul de poliimidă este eliminate cu ajutorul plasmei de oxigen (Fig. 3.11.4.1 (g)).
Folosind acest process uscat pentru a elibera oglinzile previne apariţia efectului de
alipire în timpul procesului.

Fig. 3.11.4.1 Procesul de debit pentru oglinda substrat

Suprafaţa plată a oglinzii afectează caracteristicile optice a comutatorului cu

tablou cu oglinzi. Ambele părţi ale oglinzii sunt poleite cu Au pentru a reduce
interferenţele oglinzii şi de asemenea pentru a asigura o reflectivitate înaltă. Diferenţa
21
 4. CALCULAREA PARAMETRILOR LINIEI DE FIBRĂ OPTICĂ

4.1 CALCULAREA PARAMETRILOR DE DISPERSIE

Diafragma numerică caracterizează eficiența introducerii luminii în fibră dintr-

o sursă de difuzie cu un model de radiație I ( )  cos  .

unde n  n1  n 2 , n  1,43  1,425  0,005  n1 , (fibre de ghidare slabă), indicele

"gr", care înseamnă o fibră de gradient, aici si mai departe lăsă pentru scurtă durată.

Numărul de mode care poate fi distrubuit in linia de fibră optică.

2  a
V  NA
unde,  - constanta de propagare normala, cînd

Numărul grupelor de mode

Prin dispersie intermodă se înțelege întârzierea în timp a trecerii diferitelor

mode pe lungimea unității liniei, deoarece fiecare modă se propagă sub propriul său
unghi.

unde c- viteza luminii.

22
 Dispersia materialului este determinată de dispersia materialului fibrei.

Dispersia totală este calculată aproximativ ca valoarea efectivă.

Deoarece prevalează dispersia intermodală, capacitatea de informare a

legăturilor cu fibră optică

Lungimea regiunii de regenerare, limitată de dispersie (presupunem că 1 MHz

1 Mbit / s).

4.2 CALCULAREA PARAMETRILOR INTRARE-IEȘIRE

Parametrii sursei:

23
 ,

Apertura efectiva a emitorului:

Parametrii receptorului:

24
Apertura efectiva a receptorului:

КПД intrare

КПД ieșire

4.3 CALCULAREA COEFICIENTULUI DE ABSORBȚIE

25
 4,35 dB/km,

Ca material de bază alegem sticlă, coeficientul empiric fiind egal cu

К р  1,5 [ мкм 4  дБ / км]
, atunci

Coeficientul total de absorbție:

4.4 CALCULAREA POTENȚIALULUI DE ENERGIE A LINIEI DE FIBRĂ OPTICĂ

Potențialul energiei spectrale:

Potențialul energetic integrat:

26
 Trecem la decibeli:

4.5 CALCULAREA LUNGIMII SECȚIUNII DE REGENERARE SI CATITATEA LOR

Lungime de regenerare, este limitată de absorbție:

Comparăm lungimea sectorului,limitată de absorbție ( ) si

lungimea sectorului, limitata de dispersie ( ), si alegem ce mai mică –

aceasta va fi lungimea maximă a secțiunii de regenerare.

Numărul secțiunilor de regenerare:

5 Concluzii:

În această lucrare de control am descris tipurile de comutatorii optici, principul de

funcționare a fiecărui comutator, parametrii principali. Am studiat mai aprofundat
comutatorii: optici mecanici, electro-optici, termo-optici, pe bază de SOA, AWS, cu
matrice de chei optoelectronice, cros, MEMS, optici prismă, optici digitali cu un
cuplor în formă de Y, optici cu motor pas cu pas. Am efectuat calculul unui traseu de

27
comunicați prin fibră optică. Această lucrare de control a completat atît cunoștințele
teoretice, cît și cele practice , ce este o informație foarte utilă și importantă.

6 Bibliografie:

1. http://www.sursa.md/product_info.php/products_id/209

2. https://www.rp-photonics.com/q_switches.html

3. https://www.rp-photonics.com/q_switches.html

28
4. http://protlc.net/giduri-de-unda-comutatori-optici-comunicatii-optice-cu-
modulatie-numerica/

5. http://ru.scribd.com/doc/116748303/Optica-integrata-si-materiale-
optice#scribd

6. http://documents.tips/documents/mems-1.html

29