Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Republicii Moldova

Facultatea electronică și telecomunicații

Proiect de an
Disciplina: Comunicații Optice

Tema: Studiul comutatorilor optici. Comutatorii

acusto-optici şi calculul unui traseu de comunicaţii
prin fibră optică

A realizat studentul grupei

TST-181: Sîrbu Ionel

A verificat lector superior: Dorogan Andrei

Chișinău 2022
 Cuprins

1. Introducere...................................................................................................... 4

2. Modulatoare optice. ................................................................................... 4-5

3. Modulatoarele acusto-optice. .................................................................... 5-8

4. Modulatoare electro-optice............................................................................ 9

4.1. Caracteristicile modulatoarelor electro-optice. ...................................... 10

4.2. Efectul Pockels ...................................................................................... 11-12

4.3. Modulatoare electro-optice integrate. ............................................... 13-14

4.4. Modulator electro-optic de intensitate. ............................................ 14-16

4.5. Modulator electro-optic de frecvență. ................................................16-17

4.6. Conectarea cristalelor electro-optice. ..................................................... 18

5. Modulatoare de electro-absorbție. ......................................................... 18-19

6. Codurile de modulare. ........................................................................... 19-20

6.1. Codul NRZ .................................................................................................. 20

6.2. Codul RZ ..................................................................................................... 20

6.3. Codul NRZI ................................................................................................. 21

6.4. Codul Manchester ....................................................................................... 21

6.5. Codul Miller ................................................................................................ 21

6.6. Codul Biphase-M ....................................................................................... 22

Concluzii ............................................................................................................ 23

Bibliografie. .......................................................................................................23

2
 Introducere
Astăzi tot procesul tehnologic este rezultatul a numeroaselor invenţii şi descoperiri,
responsabilă pentru această evoluţie este nevoia iar apoi,capabilitatea noastră de a transmite date
şi informaţii prin variate modalităţi. Pornind de la cablurile din fire de cupru, ale secolului trecut,
până la cablurile din fibre optice, puterea noastră de a transmite mai multă informaţie, mai
repede şi peste mari distanţe, a mărit graniţele dezvoltării tehnologice din toate domeniile.
Începănd de la apariţia laserelor cu divergenţă foarte mică, a apărut preocuparea pentru
transmiterea informaţiei pe cale optică. Într-un timp foarte scurt, de la transmiterea directă prin
atmosferă s-a trecut la transmisia prin ghiduri de undă conductoare de lumină, medii
transparente, dielectrice, protejate - fibrele optice. În acest caz lumina rămâne concentrată într-
un fir subţire de sticlă care constituie fibra optică.
Sistemele cu fibre optice de primă generaţie puteau transmite lumina pe distanţe de câţiva
kilometri fără a utiliza repetoare, dar aveau o atenuare în fibră de circa 2 dB/km. Curând apare
cea de-a doua generaţie, care folosea lasere InGaAsP ce emiteau pe lungimea de undă de 1,3 µm,
unde atenuarea era de 0,5 dB/km, iar dispersia pulsului mai mică de 850 nm. Dezvoltarea
primelor sisteme hardware pentru cabluri transatlantice de fibră a demonstrat că fibrele
monomod sunt cele mai fiabile. Când s-a produs liberalizarea pieţei telefoniei internaţionale în
1980, companiile au construit sisteme backbone naţionale de fibră optică monomod cu surse de
lumină de 1300 nm. Această tehnologie s-a răspândit şi în alte aplicaţii de telecomunicaţii,şi
rămâne standardul pentru cele mai multe sisteme de fibre optice.
O nouă generaţie de fibre optice monomod se dezvoltă şi îşi găseşte aplicaţii în sistemele care
servesc un număr mare de utilizatori. Operează cu unde luminoase de 1,55 µm, unde atenuarea
în fibră este de 0,1-0,2 dB/km, permiţând astfel distanţe mai lungi între repetoare. Mai
important, fibrele dopate cu erbium pot funcţiona ca amplificatoare optice la această lungime de
undă, eliminând necesitatea regeneratoarelor electro-optice. Cablurile submarine pot opera la
viteze de 5 Gbiţi/sec şi pot fi upgradate de la viteze mai mari numai prin înlocuirea părţii
electronice a terminalelor. Amplificatoarele optice sunt atractive şi în cazul sistemelor care trimit
aceleaşi semnale la terminale multiple.
Progresele din acest domeniu sunt determinate de realizarea şi perfecţionarea diodelor laser
acordabile,a fibrelor optice cu pierderi de dispersie mici, a circuitelor optice integrate de mare
viteză a tehnologiilor de conectare şi a modulatorilor externi. S-a reuşit ca pe distanţe de zeci de
km să se transmită informaţii cu debite de peste 11 Gbiţi/sec, bidirecţional pe două fibre optice,
sau pe o singură fibră folosind tehnica multiplexării şi demultiplexării prin lungime de undă.
Fibrele optice au început să fie folosite şi pentru transmisia programelor de TV prin cablu.
3
 Utilizările fibrelor monomod cu λ=1,3µm şi λ=1,7µm permite mărirea distanţelor între noduri
la 40-50 km şi se tinde spre sute de km,în loc de 2-10 km la fibrele multimod.
Prin interconectarea reţelelor FDDI (Fiber Distributed Data Interface), LAN (Local Area
Network) şi MAN (Metropolitan Area Network) se va putea avea acces la suporturi
informaţionale ale diferitelor unităţi de calcul.
Noţiune de comutator optic
Comutatorul este un element pasiv care posedă unul sau mai multe porturi, ce transmit sau
redirecţionează puterea optică în una din fibrele optice ale sistemului de comunicare prin fibra
optică.
Parametrii comutatoarelor optice
Comutatoarele optice sunt caracterizate de doi parametri principali viteza de comutare şi
capacitate.
După viteza de comutare se cunosc patru tipuri de comutatoare :
• comutatoarele de viteză mică de comutare, mai mult de 1 mls sunt utilizaţi pentru
operaţiile de configurare şi reconfigurare automată a dispozitivelor, de exemplu: reconfigurarea
traficului de informaţie pentru a ocoli un bloc ieşit din funcţiune, sau reînoirea tabelelor de
rutare. Însa pentru o reţea mare este nevoie de comutatoare de capacitate mare.
• comutatoarele de viteza medie, aproximativ o microsecundă, sunt utlizate pentru rutare în
retele pentru comutarea traficului dintr-o fibră în alta. Aici este detul utilizarea comutatoarelor
de 2x2.
• comutatoare de viteză mare o nanosecunda, sunt utilizate pentru comutarea fluxului de
informaţie, care necesită o comutare mai rapidă decăt timpul de trecere a pachetului(42 de
nanosecunde pentru o celula de 53 de bytes a unei centrale telefonice automate la viteza de 10
Gigabiţi pe secundă).
• comutatoarele de viteză foarte mare o picosecunda, sunt utilizate pentru modularea
fluxului luminos printr-un flux de date. Timpul de comutare în acest caz trebuie să fie minimum
cu un ordim mai mic decît durata unui interval de bit (100 de picosecunde pentru un flux de 10
gigabiţi ).

Capacitatea este numărul de canale comutate sau numarul de module standarte de comutare
(STM 1). Comutatorul optic 16x16 are capacitate mare chiar şi în ciuda faptului că nu este
comparabli cu comutatoarele electronice cu capacitatea 2048x2048 canale.
Comutatoarele mai au căţiva parametri secundari.
Coeficientul de atenuare a semnalului comutat este raportul dintre puterea semnalului la ieşire
4
în regim de deconectare şi a puterii în regim conectat. El poate varia de la 40-50 la 10-15 dB în
dependenţă de tipul comutatorului.
Atenuarea de trecere este raportul dintre puterea semnalului pe canalul comutat şi a puterii
semnalelor pe restul ieşirilor, care trebuie să fie căt mai mare.
Pierderile de polarizare este slăbirea semnalului din cauza polarizării sale, care deasemenea
trebuie să fie minime. Nivelul acestor pierderi depinde foarte mult de amplasarea comutatorului
în cadrul SCFO. Pentru a micşora nivelul pierderilor la polarizare este utilizată o fibră optică ce
nu polarizează lumina.

Tipurile de comutatoare optice de bază

În prezent se cunosc mai multe construcţii de comutatoare optice.
• Comutatoare optice mecanice;
• Comutatoare electro-optice;
• Comutatoare termo-optice;
• Comutatoare optoelectronice pe bază SOA;
• Comutatoare AWS;
• Comutatoare pe cristale fotonice;
• Comutatoare pe matrici cu cristale lichide a ghidurilor de undă în multistrat;
• Comutatoare cu matrice de chei optoelectronice;
• Comutatoare acusto-optice;

Comutatoare optice mecanice

Acestea utilizează mişcarea mecanică a elementului care comutează fluxul luminos de la
portul de intrare la cel de ieşire. Se cunosc trei tipuri de astfel de comutatoare :
• Comutatoare cu ghid de undă care se roteşte, avînd un anumit unghi de rotire prestabilit
pentru a comuta portul de intrare cu unul sau mai multe porturi de ieşire dispuse circular.
• Comutatoare cu prismă sau oglindă rotitoare (plată sau sferică concavă), care are un
unghi de rotire prestabilit pentru a îndrepta raza de lumină de la portul de intrare la cel de ieşire.
• Comutatoare de tip stea sau arbore care funcţionează pe baza focusării fluxului luminos
pe unul din porturi din contul modificării coeficientului de legătură prin intermediul acţiunii
mecanice asupra ramificatorului în zona de comutare optică (de exemplu: răsucire sau
întindere).
Comutatoarele optice mecanice au unul sau doua intrări şi n ieşiri,timpul de comutare al
cărora este de la 10-500 de milisecunde. Ca urmare ele sunt utilizabile numai de sistemele de
5
reconfigurare automată. Caracteristica principala a acestor comutatoare sunt pierderile introduse
foarte mici 0.5 dB şi o atenuare de trecere foarte mare pîna la 80 dB. Capacitatea acestor
comutatoare este de sute de porturi de ieşiri, de exemplu comutatoarele de tip FS-S, FS-M, FS-L,
ale companiei Fujikura care au de la 50 pîna la 1600 porturi de ieşire. Însa numarul porturilor de
intrare este maxim 2. Necătînd la faptul că aceste comutatoare sunt practic perfecte în
construcţia lor,utilizarea lor în sisteme măreşte problematică nu numai din cauza numărului mic
de intrari ci şi din cauza procesului complicat de dirjare a lor.

Fig. 1 Comutatoare optice mecanice

Comutatoare electro-optice
Acestea deasemenea utilizează ramificatoare orientate pentru focusarea fluxului luminos pe
unul din porturile de ieşire din contul dirijarii cu coeficientul de legătură însa prin intermediul
modificării coeficientului de refracţie al materialului ramificatorului ăn regiunea de legatură
optică. Un exemplu de astfel de comutator este cel cu ghid de undă din niobat de litiu (LiNbO3),
coeficientul de refracţie al căruia se modifică sub influenţa tensiunii aplicate la electrozii
conectaţi la zona de legatură optică. Comutatoarele optice au o viteză mare de comutare între 10
şi 100 picosecunde însa care este limitată de capacitatea parazidică a electrozilor şi care pot fi
folosiţi în modulatoarele externe. Capacitatea acestui tip de comutatoare este mică (2x2), dar ea
poate fi mărită conectănd mai multe comutatoare împreună. În afară de aceasta comutatoarele
electro-optice introduc pierderi de polarizare destul de mari.

6
 Fig. 2 Comutator optic bazat pe efectul electro-optic

Comutatoare termo-optice
Aceste comutatoare sunt bazate pe modificarea coeficientului de refracţie sub influenţa
temperaturii. În calitate de dispozitiv de comutare este folosit interferometrul Mah-Zender
(MZI), materialul ghidului de undă al căruia îşi modifică coeficientul de refracţie efectiv sub
influenţa temperaturii şi ca rezultat este modificată şi constanta de propagare a modei. Aceasta la
rîndul sau induce modificarea fazei între elementele de comutare ale interferometrului. De baza
se scot elementele de comutare cu capacitate de 2x2, care prin conectarea în cascada într-o
anumita ordine permite de a crea un comutator 8x8. Baza elementului principal o constituie MZI
construit din 2 reflectoare conectate în serie, legate între ele prin doua ghiduri de undă de diferită
lungime pentru a crea o diferenţă de fază. Cănd diferenţa de fază este egală cu a atunci este
comutat canalul 1. Cănd diferenta de fază este egală cu b atunci este comutat canalul 2. Originea
7
termică a procesului de comutare îi dă caracteristicilor dispozitivului caracter inerţional. În afară
de aceasta le induc pierderi foarte mari şi atenuare de trecere foarte mică.

Fig. 3 Comutatoare termo-optice

Comutatoare optoelectronice pe bază SOA

Aceste comutatoare pot fi fabricate pe baza amplificatoarelor optice pe semiconductoare
(SOA), de exemplu al amplificatoarelor laser cu rezonator Fabri-Perrot. Acest comutator are o
viteza de comutare destul de înaltă (1 ns). Pe baza lui în componenţă cu alte elemente optice
pasive, ramificatoare pot fi construite comutatoare de capacitate mare. Însa costul înalt al SOA
face această construcţie nerentabilă în comparaţie cu comutatoarele electro-optice de aceiaşi
viteză.

Comutatoare AWS
Sunt bazate pe dezvoltarea comutatoarelor electro-optice pe baza amplificatoarelor optice
semiconductoare. Ca rezultat au fost create scheme integrale optoelectronice cu amplificatoare
optice. O schema integrală de acest tip prezintă o stuctură multistrat în care sunt incluse un ghid
de undă,un amplificator optic,un laser, un modulator optic, un detector, un receptor şi un
transmiţator optic.
Baza shemei integrale optice este heterostructură cu gid de undă evidenţiat. Coeficientul de
refracţie în acest strat are profil în trepte (SISCH) care este determinat de regiunile cuantice
potenţiale (QW). Aceste regiuni potenţiale servesc ca capcane pentru purtătorii de sarcina.
Stratul ghidului de undă este creat prin cresterea epitaxială a stratului InGaAsP între doua
straturi InP (deasupra de tip p dedesupt de tip n),care crează jonctiunea p-n propriu zisă. Din
cauza stratului de sarcină spaţială mic în acest strat pătrund purtători de sarcina de ambele semne

8
care sunt captaţi de regiunile cuantice potenţiale. Ca rezultat este creat un surplus de purtători de
sarcina care pot recombina sub influenţa semnalului optic, care se propagă prin ghidul de undă şi
crează condiţiile necesare pentru amplificarea semnalului cu largimea de apoximativ 60 nm, cu
lungime de undă centrală de 1550 nm.O astfel de structură se numeşte structura cu ghid de undă
activ.

Fig. 4 Comutator AWS

În cazul polarizarii indirecte a jonctiunii p-n,curentul prin ea nu trece. Regiunile cuantice
potenţiale captează fotonii şi dispozitivul lucrează ca un atenuator optic. În cazul unui curent
mediu prin joncţiune dispozitivul lucrează ca un conductor optic fără pierderi. În cazul unor
curenţi de valoare înaltă ghidul de undă capătă proprietăţile unui amplificator optic cu
coeficientul de amplificare de 18 dB pe mm, pentru lungimea de undă de 1550 nm.
Dirijind curentul prin jonctiune prin intermediul contactului auxiliar ce se află pe
heterojonctiune se poate modula fluxul luminos în ghid. Cu ajuorul aceluias contact poate fi
detectat fotocurentul în ghidul de undă. Heterostructura poate fi transformată în laser dacă vor fi
create suprafeţe reflectante pe marginile sale. În cazul realizării scheimei optice a unui comutator
este nevoie de a schimba direcţia în ghid cu 90 de grade. Acest efect este obţinut un urma
reflexiei totale a semnalului de la marginile create în structura heterojoncţiunii în locul
conexiunii ghidurilor de undă. Reflexia totală a semnalului pentru unghiul incident de este
posibila din cauza coeficientului mare de refracţie a stratului de InGaAsP, n=3.5.
Una din problemele principale ale comutatorului cu ghid de undă activ este devierea razei
luminoase. Anume din această cauză sunt folosite dispozitivele integrale analogice prismelor
optice unghiulare. Aceiaşi problemă poate fi rezolvată şi cu ajutorul cristalelor fotonice, care
sunt structuri dielectrice periodice cu zona interzisă care impedică propagarea luminii de un
9
anumit spectru de frecventă. Creănd într-un astfel de cristal defecte liniare sau punctiforme
(cavităţi de rezonanţă sau canale interne respectiv) este posibil de a comuta unda optică
purtătoare dintr-un canal intern în altul. Cristalele fotonice rezolva trei probleme importante din
sistemele optice :
- rotirea axei de propagare a semnalului optic practic fără pierderi ;
- intersectarea a două giduri de undă, dispuse într-un singur plan, cu pierderi induse minime ;
- filtrarea sau evidenţierea a unui sau mai multor canale cu posibilitatea de comutare posterioară.
Un exemplu de comutator de acest tip este compus dintr-un sistem rezonator optic, compus
din 4 sau 8 cavităti rezonatoare,care uneşte bara principală cu barele ieşirilor. Unda optică
propagîndu-se prin bara principală rectiliniu, generează în cavităţile rezonatoare oscilaţii ale
anumitor mode, care în rezultatul interacțiunii dintre ele trec în bara de ieşire, propagăndu-se în
sens direct şi opus.
Construcţia cavităţilor rezonatoare determină parametrii filtrelor (de exemplu numărul
modelor) şi eficienţa transmiterii energiei din bara principală în cele de ieşire. În cazul unei
singure cavităţi rezonatoare, rezonatorul se configurează pentru regim monomod. În cazul a două
cavităţi rezonatoare se folosesc două mode simetrice, una fiind proiecţia inversă a alteia.
emnalul de intrare este comutat pe una din barele de ieşire, rezonatorul fiind configurat pentru
diferite unde purtătoare.

Comutatoare pe matrici cu cristale lichide a ghidurilor de unda in multistrat

Ele sunt bazate pe proprietăţile cristalelor lichide de aşi modifica transparenţa sub influenţa
unei tensiuni de dirijare.

Comutatoare cu matrice de chei optoelectronice

Sunt bazate pe aşa numita tehnologie intelectuală, globală (N4) de interacţiune cu ajutorul
razelor de lumina, care se propagă în spațiu. Modulele unor astefel de comutatoare sunt compuse
din trei sau patru matrici plan paralele fixate în spațiu, care ionteracționeză prin intermediul unei
raze laser.
Ca elemente a matricilor de intrare sunt laserele cu cavitate rezonatoare și suprafată de
emisie verticală (VCSEL), care emit raze laser pe matricea intermediară, creată de elementele de
interacțiune de origine difracționara (DOIE). Aceste elemente îndreapată razele incidente la unul
sau mai multe elemente intelectuale DANE ale matricei de ieşire în baza unor sabloane de
comutare predefinite. Ele sunt numite intelectuale deoarece indeplinesc concomitent 4 functii:
detectează semnalul receptionat, il amplifică, inversază impulsurile de amplificare, si stimulază

10
emisia laserului VCSEL. Elementele DANE realizează operatia logică sau-nu asupra datelor de
ieşire (razele laserului în urma DOIE).
Utilizînd un aşa set de matrice poate fi comutat orce element al matricei de intrare pe oricare din
elementele matricei de ieşire (conexiune punct-punct), sau cu mai multe astfel de elemente
(comexiune punct-multipunct), numărul punctelor conectate în acelaşi timp depinzănd de
puterea laserului şi de pragul de declanşare a detectorului.

Comutatoare cros. Principiul de realizare şi arhitectura.

În ciuda numeroaselor succese în dezvoltarea tenologiilor pentru counicaţiile optice legate de
dezvoltarea WDM, comutarea canalelor a utilajelor şi a datelor păna la momentul dat era
efectuată prin metode electronice, adică marşrutizarea şi comutatoarele cros. Aceast se explică
prin unele particularităţi de construcţie a comutatoarelor electronice în special funcţionalitatea şi
universionalitatea. Însă folosirea aparatelor de transformare a semnalului electric în optic aducea
la o transformare dublă a semnalului şi ca rezultat în semnal erau induse erori. În rezultat reţeaua
a devenit neomogena, iar costul utilajului a crescut considerabil. Din această cauza sunt
efectuate cercetări pentru a crea reţele de fibră optica omogene bazate numai pe comutatoare
optice.

Fig. 5 Stările de comutare (a- DIRECTĂ și b- CROSS) ale unui comutator optic de tip
crossconnect (OXC) cu două intrări și două ieșiri.

Un comutator optic de tip crossconnect are două intrări și două ieșiri. La o comutare
DIRECTĂ, porturile de intrare și de ieșire se conectează astfel: P1 cu P2 și P4 cu P3. La o
comutare CROSS, porturile de intrare și de ieșire se conectează invers decât în primul caz: P1 cu
P3 și P4 cu P2.

11
Fig. 6 Două variante tehnologice pentru comutatoare optice de tip crossconnect: a- variantă cu o
pereche de electrozi metalici și b-variantă cu două perechi de electrozi metalici.

Comutator optic digital realizat cu un cuplor în formă de Y

La comutatorul optic digital în formă de Y, în prezența unui câmp electric aplicat pe
electrozii metalici ai cuplorului în formă de Y, indicele de refracție pentru substratul de LiNbO3
utilizat se modifică diferit pe cele două porturi (P2 și P3, adică nLiNbO3 crește sau scade,
respectiv scade sau crește – în funcție de sensul câmpului electric aplicat pe cele două ramuri de
ghidare optică). Selecția de comutare pentru UEM corespunzătoare semnalului optic de intrare
(în portul P1) se realizează pe calea cu valoarea cea mai mare a indicelui de refracție nLiNbO3.

Fig. 7 O structură de comutator optic digital realizată cu un cuplor în formă de Y având un port
de intrare și două porturi de ieșire.

Fig. 8 O structură de comutator optic la care cuploarele optice în formă de Y sunt înlocuite cu
cuploare rezonante de 3 dB.
În figura 9 cuploarele optice în formă de Y sunt înlocuite cu cuploare rezonante de 3 dB.
12
Comutarea de tip CROSS se realizează pentru următoarea corespondență de porturi: P1 - P3 și
P4 - P2 în absența tensiunii aplicate și comutarea DIRECTĂ cu următoarea corespondență de
porturi: P1 - P2 și P4 - P3 în prezența tensiunii aplicate.

Fig. 9 Un exemplu de comutator controlat optic, cu buclă optică neliniară (care operează cu efect
Kerr neliniar).

Comutatorul optic din figura 9 apaține unor structuri de dispozitive foarte rapide pentru
diferite tipuri de aplicații (pentru atenuarea zgomotului de background în comunicații optice,
pentru atenuarea unor impulsuri optice la intrarea unor canale de date, inclusiv pentru
demultiplexarea unui șir de biți care sunt multiplexați cu divizare de timp – DTDM –
Demultiplexing the Time Division Multiplexed). Mărimea atenuării de amplitudine este
determinată de interferența semnalelor optice (interferență constructivă sau distructivă) care
parcurg bucla cu FO în sensuri diferite de la cuplorul cu rol de splitter (având o splittare teoretică
de 50/50, care diferă de o splittare practică - cu 45/55 sau cu 55/45, care conduce la o diferență
de intensitate între cele două semnale optice ce parcurg bucla cu FO în sensuri diferite).

Comutatoarele MEMS.Construcţia şi princiul de funcţionare

Sistemele optice micro-electro-mecanice (MEMS) sunt promiţătoare pentru multe
componente optice. Comutatoarele optice 3D (3 dimensionale) atrag mult interes ca comutatoare
complet optice mari datorită potenţialului mare, costului jos, consumului mic de energie şi
furnizarea gabaritelor compacte menţinînd perfomanţe optice înalte.
Configurarea de bază a modulelor de comutare optică 3D MEMS care folosesc interconexiuni
optice în spaţiu liber e prezentat în fig. 2.3.1. Modulul consta din un tablou de oglinzi MEMS
care se incline pe 2 axe şi un tablou colimator de fibre optice. Pentru fiecare port de intrare şi
ieşire sunt dedicate oglinzi. Fasciculele optice de la portul de intrare sunt colimate de tabloul de
collimator şi sunt reflectate de oglinzile MEMS ce se înclină în 2 plane. Cănd oglinzile sunt

13
înclinate în 2D, şi fasciculul e abătut 2 dimensional. Conexiunea dintre orice port de intrare şi
orice port de ieşire poate fi obtinut prin controlarea unghiul de înclinare a fiecărei oglinzi.

Fig. 10 Structura de bază a comutatoarelor optice 3D MEMS.

Tabloul de oglinzi MEMS, e un element funcţional a comutatorului optic3D MEMS.

Caracteristicile a comutatorului optic depend mult de carateristicile tabloului de oglinzi, aşa cum
reflectivitatea şi suprafaţa plată. Au fost introduse o mulţime de tipuri de oglinzi mono-cristal cu
caracteristici bune au fost introduse. Dar, a fost raportat puţin în privinţa metodelor de fabricare
a oglinzilor. Noi am dezvoltat procese cu randament înalt pentru fabricarea tablourilor cu oglinzi
MEMS înclinabile cu arcuri torsionale cu o rezistenţă înaltă care asigură mişcarea de înclinare.
Acest material descrie structura dezvoltării oglinzilor înclinabile MEMS şi metodelor de
fabricare. De asemenea sunt prezentate rezultatele pentru mişcarea de înclinare a oglinzilor care
indică că tablourile cu oglinzi sunt promiţătoare pentru aplicare în comutatoarele optice 3D
14
MEMS.
Structura MEMS a oglinzilor
O schemă a secţiunii transversale unui dispozitiv MEMS cu oglinzi înclinabile în 2 plane e
prezentată în fig. 11 Oglinda MEMS constă din 2 substrate de monocristal din silicon: substratul
oglinzii şi substratul electrodului de conducere. Aceste substrate sunt prelucrate independent şi
asamblate după metoda cipurilor inversate pentru a primi un gol umplut cu aer între oglindă şi
electrozi. Oglinda este pusă în mişcare de forţa electrostatică generată la aplicarea tensiunii între
oglindă şi electrozi. Unghiul de înclinare e controlat prin aplicarea unei tensiuni de mişcare la
fiecare electrod.

Fig. 11 Secţiunea transversală a oglinzilor înclinabile MEMS

Substratul oglinzii
Fotografia efectuată de microscopul electronic, a oglinzii înclinabile în 2 plane MEMS şi a
unui arc de torsiune sunt prezentate în fig. 12 (a) şi (b), respectiv. Oglinda MEMS, ce are 600
µm în diametru, e menţinută de o pereche de arcuri de torsiune pliate şi conectate la o balama în
formă de cerc pe axa X. Balamaua e conectată cu baza prin o altă pereche de arcuri pliate pe axa
Y. în consecinţă, oglinda se roteşte pe axa X şi Y pentru a îndrepta fluxul optic în spaţiul 3D.
oglinda şi arcurile sunt confecţionate din silicon mono-cristalic, care asigură o mişcare sigură a
oglinzilor. Arcurile au o rezistenţă înaltă care este definită de raportul dintre grosimea arcului şi
lăţimea lui. Arcurile cu rezistenţă înaltă sunt rigide în direcţia Z relative cu direcţia de torsiune.
Aceasta previne tragerea oglinzii în jos şi atingerea de dănsa a electrozilor.

15
Fig. 12 fotografia efectuată de microscopul electronic a unei oglinzi MEMS (a) şi a unui arc
torsional de rezistenţă înaltă (b).

Substratul electrodului de conducere

O fotografie, efectuată de microscopul electronic a 4 electrozi cu o structură 3D în cascadă e
prezentată în fig. 13 Oglinda e pusă în mişcare forţe electrostatice generate la aplicarea tensiunii
fiecărui electrod. Forţa electrostatică e invers proporţională pătratului distanţei dintre oglindă şi
electrod. Strctura 3D în cascadă a electrodului reduce distanţa în comparaţie cu electrodul
convenţional plat, deci permite folosirea unui voltaj mai mic de conducere.

Fig. 13 Fotografie de electrozi SEM.

Metode de fabricare. Substratul oglindă electrod

Parcurgerea, procesului pentru substratul oglinzii este prezentat în fig. 14. La început, este
creat un şablon pentru oglindă pe prescură de Silicon-pe-Semiconductor prin litografie şi gravare
uscată (Fig. 14 (a)). După aceasta este alipită poliimida peste oglinda formată, folosind metoda
16
centrifugală (Fig. 2.3.4.1 (b)). Desenul pentru deschizăturile oglinzii pe opusul suprafeţii
bombate-Si sunt profilate (Fig. 5(c)) iar sunt gravate folosind o mască de rezistentă. Oxidul
cufundat (BOX) funcţionează ca un stopant a gravării (Fig. 2.3.4.1 (d)). Oxidul cufundat e
înlăturat cu ajutorul acidului hidrofilic, iar apoi este aplicat încă un strat de poliimidă pe cealaltă
parte a oglinzii (Fig. 2.3.4.1 (f)). Poliimidul protejează oglinda de şocuri în timpul mişcării.
Stratul de poliimidă este eliminate cu ajutorul plasmei de oxigen (Fig. 2.3.4.1 (g)). Folosind
acest process uscat pentru a elibera oglinzile previne apariţia efectului de alipire în timpul
procesului.

Fig. 14 Procesul de debit pentru oglinda substrat

Suprafaţa plată a oglinzii afectează caracteristicile optice a comutatorului cu tablou cu

oglinzi. Ambele părţi ale oglinzii sunt poleite cu Au pentru a reduce interferenţele oglinzii şi de
asemenea pentru a asigura o reflectivitate înaltă. Diferenţa dintre punctual superior şi cel inferior
e de 0.05 µm, aceasta indică o suprafaţă plată a oglinzii.

Comutatoare Optice Prismă

Comutatorul optic prismă, produs de DiCon obţine comutarea canalelor prin înserarea sau
scoaterea fizică unei prisme optice în calea semnalului. Un număr mai mare de canale e obţinut
prin folosirea a mai multor prisme aranjate în serie şi în cascadă. Comutatorul optic Prismă e
ideal pentru aplicaţiile de protacţie a reţelelor unde este necesară blocarea.

17
 Fig. 15 Comutatoare optice prismă

Comutator Optic cu Motor Pas cu Pas

Comutatorul optic motorizat foloseşte un motor Pas-cu-Pas de precizie înaltă pentru a roti
fibra de intrare precis către poziţiile fibrelor de ieşiri aliniate. Puterea mecanică adăugătoare a
motorului Pas-cu-Pas permite comutarea mai multe tipuri de fibre cu miez mare, care sunt des
folosite în industria ştiinţelor vieţii şi biomedicale.

Fig. 16 Comutatoare optice cu motor pas cu pas

Comutatoare acustico-optice.

Filtrul reglabil acusto-optic (AOTF), este cel mai des folosit pentru filtrare lumină de excitație,
în special excitație cu laser. Acest filtru funcționează prin stabilirea vibrațiilor acustice de
radiofrecvență într-un cristal adecvat și creând, de fapt, un rețeaua de difracție de transmisie în
vrac. Prin variarea în frecvența, se poate regla rapid filtrul pentru a difracta orice lungime de
undă a luminii în intervalul util, cu precizie ridicata. Un AOTF obișnuit va accepta lumina
incidentă cu un unghi maxim de semicon de aproximativ 5 grade. AOTF este un dispozitiv

18
controlat electronic care utilizează o unitate de control externă.
Modulatoarele acustico-optice fac comutatoare excelente. Acestea pot fi utilizate ca simple
dispozitive de pornire/oprire - pentru a porni sau opri un semnal. Alternativ, pot poate fi folosit
pentru a comuta un canal de intrare între două ieșiri posibile. Sau, dacă lumina incidentă conține
mai multe lungimi de undă (un flux WDM), putem selecta o singură lungime de undă și o
direcționăm către o altă destinație fără a afecta celelalte canale WDM din semnal. Acest lucru se
datorează faptului că efectul este foarte specific lungimii de undă.

Filtre reglabile acustooptice (AOTF)

Fig. 17

Filtrul reglabil acustooptic este disponibil de mulți ani, dar recent a generat mult interes pentru
potențialul său ca comutator selectiv al lungimii de undă. În acest rol are o caracteristică foarte
atractivă: poate schimba mai multe (arbitrare) lungimi de undă în același timp. De exemplu, dacă
ai avut un comutator cu două ieșiri și un flux de intrare format din șase lungimi de undă (1, 2, 3,
4, 5, 6) AOTF ar putea direcționa canalele 3, 5 și 6 la o ieșire și canalele rămase (1, 2, 4) la o
ieșire diferită. Orice combinație poate fi schimbată într-un singur pas! În acest dispozitiv undele
optice și acustice se deplasează fie în aceeași direcție (unde de copropagare) sau în direcții
opuse (unde de contrapropagare). Dispozitivul de bază este ilustrat în figura 18.

19
 Fig. 18.

Ne-am putea aștepta că acest dispozitiv reflectă pur și simplu lungimea de undă selectată. Într-
adevăr, acest lucru se întâmplă atunci când lungimea de undă acustică este fie aceeași, fie un
multiplu foarte mic (de 2 sau 3 ori) lungime de undă optică.

Lucrurile devin mult mai interesante atunci când lungimea de undă acustică este semnificativă
mai lungă (să zicem de 30 de ori) decât lungimea de undă optică. Reflecția încetează și unda
acustică acționează pentru a stimula unda optică să schimbe modurile. În Configurația ghidului
de undă ilustrată putem stimula schimbarea la ortogonală stare de polarizare! Când condițiile
sunt potrivite, lumina într-o singură polarizare poate fi perfect schimbată („flipped”) la
polarizarea ortogonală. În acest caz, „dreptul” conditiile includ:
• Lumină de intrare polarizată
• Un mediu de ghidaj de undă birefringent
Mediul ghid de undă trebuie să prezinte RI diferite față de cele două diferite
stări de polarizare (ortogonale).
• Relația dintre lungimea de undă optică și lungimea de undă acustică trebuie să fie
exact corect.

20
Acest lucru se datorează faptului că o schimbare a energiei este implicată în tranziția de la o
stare de polarizare la celălaltă. În timpul schimbării, unda optică este gata pentru a câștiga sau a
pierde energie din unda acustică. Nivelurile de energie trebuie să se potrivească.
• Lungimea de cuplare (în interiorul dispozitivului) trebuie să fie exact corectă.

Fig. 19

Dispozitivul de bază este ilustrat în Figura 19.

• Lumina nepolarizată (în acest exemplu, două lungimi de undă diferite) intră în dispozitiv
din stânga și este împărțit în cele două polarizări ortogonale de către un divizor de fascicul
prismă. Modul TE (Transverse Electric) continuă în AOTF și Modul TM (Magnetic transversal)
este reflectat.
• În timpul călătoriei sale prin AOTF, lungimea de undă λ² rezonează cu unda acustică și
polarizarea acesteia este inversată în modul TM. Lungimea de undă λ± este neafectat.
• Când lumina atinge a doua prismă de separare a fasciculului, lumină cu lungimea de
undă λ± trece prin prismă și lumina cu lungimea de undă λ² este reflectată de prismă.
Astfel, lungimile de undă au fost acum separate. Desigur, aceasta nu este un proces foarte
eficient într-o rețea obișnuită de fibră deoarece polarizarea se află în fibră, standard se schimbă
aleatoriu și nu numai că vom pierde (în medie) 3 dB de putere a semnalului, dar vom introduce,
de asemenea, efecte de zgomot dependente de polarizare. Deci într-un dispozitiv practic de care
avem nevoie pentru a procesa ambele stări de polarizare.

21
 Fig. 20.

Acest lucru este prezentat în Figura 20. Polarizările TM reflectate din prima Prismele de
separare a fasciculului sunt purtate în fibre de menținere a polarizării, care sunt apoi răsucite la
90°. Aceasta transformă polarizarea TM într-o polarizare TE. Lumina este atunci trimis printr-un
AOTF identic cu celălalt. Același lucru se întâmplă acum și polarizarea lungimii de undă λ² este
schimbată de la TE (noul TE) la TM. Ieșirea este apoi alimentată la a doua prismă de separare a
fasciculului (prin menținerea polarizării răsucite fibra) care recombină stările de polarizare și
separă canalele. Motivul pentru care se adoptă această abordare (schimbarea polarizărilor) este
că TE la TM Flip de polarizare absoarbe energie și (ușor) reduce lungimea de undă. TM la TE
face invers. Nu vrem problemele recombinării luminii la lungimi de undă diferite.

Avantajele majore ale AOTF-urilor sunt reglabilitatea lor pe o gamă largă de lungimile de undă
și capacitatea lor de a comuta mai multe canale simultan (prin suprapunând frecvenţe acustice).
Limitările nu sunt prea severe:
1. Numărul maxim de canale care pot fi comutate simultan este limitat de puterea maximă a
traductorului acustic.
22
2. Forma spectrului de putere schimbat efectiv este departe de pătratul frumos caracteristica pe
care ne-am dori. Pentru a îmbunătăți această caracteristică dispozitivul trebuie să fie „apodizat”.
Aceasta reduce pur și simplu puterea interacțiunii acustooptice în jurul marginilor regiunii de
interacțiune.
3. Viteza maximă de reglare (de comutare) este limitată de timpul necesar pentru unda acustică
care se deplasează de la un capăt la celălalt al regiunii de interacțiune. În practica aceasta este de
aproximativ 10 µsec.
4. Cea mai bună rezoluție a lungimii de undă (spațierea canalelor WDM) care poate fi obținută
(în LiNiO³) este de aproximativ 1 nm. Aceasta este limitată de lungimea maximă a interacțiunii
posibil. În acest moment, AOTF-urile comerciale nu sunt potrivite pentru aplicații WDM; cu
toate acestea, este de așteptat ca în viitorul apropiat să devină disponibile versiuni adecvate.
5. Abilitatea de a schimba orice lungime de undă în microsecunde, efectuați scanarea lungimii
de undă și generarea de filtrare cu mai multe benzi prin amestecarea mai multor frecvențe radio;
6. Capacitatea de a varia rapid intensitatea prin modificarea amplitudinii vibratii acustice.

Unele dezavantaje includ:

1. FWHM limitat (aproximativ 2 nm în vizibil), care restricționează ieșirea de lumină disponibilă
de la sursele de lumină albă atunci când AOTF este utilizat ca un filtru de excitație;
2. Dimensiuni fizice limitate, cum ar fi o deschidere mică (aproximativ 10 mm sau mai puțin) și
o grosime totală mare de aproximativ 25 mm;
3. Ieșire polarizată liniar, oferind un maxim de 50% T atunci când se utilizează lumină incidentă
nepolarizată.

23
 Concluzie

În urma efectuarii proiectului de an am realizat că comutatorii optici sunt dispozitive de baza în

comunicațiile prin fibra optica , deoarece cu ajutorul lor putem rezolva unele probleme
fundamentale, cu ajutorul matricilor (MEMS) putem comuta zeci de canale în loc de a trage zeci
de linii, astfel, cu ajutorul comutatorului putem redresa fluxul informational catre consumatarul
necesar, deasemeni în cazul unei probleme pe traseu putem redericționa fluxul astfel prevenim
pierderile pe care le poate duce compania în urma defectului, sau putem bloca semnalul, mai
mult ca atăt cu ajutorul comutatorilor ce lucreaza la viteze supra înalte putem efectua modularea
fluxului luminos printr-un flux de date. În dependenta de viteza de comutare și capacitatea sa de
comutare putem deosebi mai multe tipuri de comutatoare deși funcția lor de baza este aceiași,
de a comuta fluxul de date, însă ele toate au un tip de viață stabilit începănd cu comutatoarele
MEMS (1bilion cicluri ) și sfărșind cu Stepper Motor (10 milioanne cicluri), deoarece astazi
avem viteze de transmisiuni mega înalte, comutatorul devine un elemet de baza a comuticatiilor
prin (F.O).

Bibliografie

1. https://en.wikipedia.org/wiki/Wavelength-division_multiplexing

2. Danet_A.F._Analiza_Instrumentala_

3. Mihaela_Ghelmez_-_Optica

4. An Illustrated Dictionary of Optoelectronics and Photonics. Important Terms and

Effects (2002)

5. D.A. Johnson - Handbook of Optical Through the Air Communications

6. Sorin_Zamfira_Optoelectronica

7. M.Fox - Proprietatile optice a solidelor (Capitoul II)

8. https://www.scrigroup.com/calculatoare/retele-calculatoare/Componente-principale-
ale-sist24941.php

9. https://www.google.com/search?q=comutatori+optici+&tbm=isch&ved=2ahUKEwja
nbX0-P72AhVl8uAKHZeZCOsQ2-
cCegQIABAA&oq=comutatori+optici+&gs_lcp=CgNpbWcQAzIHCCMQ7wMQJ1
CYHFj4JWC5K2gAcAB4AIABqAGIAccFkgEDMC41mAEAoAEBqgELZ3dzLXd
pei1pbWfAAQE&sclient=img&ei=SkVNYtrQI-
XkgweXs6LYDg&bih=969&biw=1920

24
Calculul unui traseu de comunicații prin fibră optică.
Date iniţiale pentru calculul traseului de comunicaţii :
Parametrii fibrei optice
Diametru miezului 2a=58μm
Tipul fibrei Multimod cu gradient
Indicele de refracţie al miezului n1 = 1.438
Diametrul cămăşii 2b=125μm
Indicele de refracţie al cămăşii n2 = 1.417
Tangenta pierderilor în miez Tgδ=10−10
Coeficientul de absorbţie adiţional 𝛼𝑎𝑑 = 1𝑑𝐵/𝑘𝑚
Coeficientul dispersiei de material 𝑌𝑚 = 0.033
Parametrii emiţătorului optic
Lungimea de undă emisă λ=0.93μm
Lăţimea spectrală de emisie Δλ=2.08nm
Puterea de emisie 𝑃𝐸 = 188𝜇W
Viteza de transmisiune a informaţiei V=88 Mbps
Unghiul de divergenţă 2𝜑0.5 e𝑚i𝑡o𝑟 = 42˚
Parametrii modulului de recepţie
Sensibilitatea spectrală de prag 𝑆𝑆𝑟e𝑐.𝑚i𝑛 = 0.8nW/𝑀𝑏𝑝𝑠
Unghiul de divergenţă 2𝜑0.5 𝑟e𝑐 = 62˚
Lungimea traseului l=48km

1. CALCULAREA PARAMETRILOR VOLT

1.1 CALCULAREA PARAMETRILOR VARIABILE

Diafragma numerică caracterizează eficiența introducerii luminii în fibră dintr-o

sursă de difuzie cu un model de radiație.

𝑁𝐴g𝑟 = √n1∆n
în cazul în caren = n1 − n2 (Δn=1.438-1.412=0.021≪ n fibre de ghidare slabă),
indicele "gr", care înseamnă o fibră de gradient, este omis aici și în continuare
pentru scurtcircuit.

𝑁𝐴 = √1.438 ∗ 0.021 = 0.173

Numărul de moduri care pot fi distribuite în legăturile cu fibră optică:

V2
M=
2
 2  a
V= NA
Unde  - este constanta de propagare normalizată, atunci :
2𝜋 ∗ 29
2𝜋 ∗ 𝛼 ( ∗ 0.173)2
(𝜆 𝑁𝐴)2 0.93
𝑀= = = 573.867
2 2

Numărul de grupuri mod

𝑄 = √𝑀 = √573.867 = 23.955

Prin dispersie intermodă se înțelege întârzierea trecerii diferitelor moduri pe

lungimea unității liniei, deoarece fiecare mod se propagă în propriul său unghi.

∆𝑇𝑚o𝑑 n1 ∆n ∆n 0.021 = 7 ∗ 10−11𝑠/𝑚 = 70𝑘𝑠/𝑘𝑚

= ∗ | ∆𝑛≪𝑛1 ≈ =
𝑙 n2 𝑐 𝑐 3 ∗ 108

unde c- este viteza luminii.

Dispersia materialului este determinată de dispersia materialului fibros.

∆𝑇𝑚𝑎t ∆ 2.06∗10−9 ∗ 0.031 = 0.226 ∗ 10−12 𝑠/𝑚 =0.226 ns/km

𝑙
= ∗𝑐 |𝑌 𝑚 | = 0.93∗10−6∗3∗108

Varianța totală este aproximativ calculată ca valoare medie pătrată.

∆𝑇 √ ∆𝑇𝑚o𝑑 2 ∆𝑇𝑚𝑎𝑡 2
≈ ( ) +( ) = √702 + 0.2262 = 70 𝑘𝑠/𝑘𝑚
𝑙 𝑙 𝑙

Deoarece prevalează dispersia intermod, capacitatea de informare a legăturii cu

fibră optică.
1 𝑐 3 ∗ 108 10
Δƒ𝑙 = 2∆𝑇 0.71 ∗ 𝑚 = 7.1𝑀𝐻𝑧 ∗ 𝑘𝑚
≈ = = 1 ∗ 10
𝑙 2∆𝑘 2 ∗ 0.021

Lungimea regiunii de regenerare, limitată de dispersie (presupunem că 1 MHz ≈1

Mbit / s) ∆ƒ𝑙 7.1
𝑙 = = = 0.08 𝑚
∆𝑇
𝑉 88
 1.2 CALCULAREA PARAMETRILOR DE INTRARE ȘI IEȘIRE

𝑆𝑚ei𝑍 = 𝜋 ∙ 𝑎2 = 𝜋 ∙ 292 = 2.64 ∙ 10−9𝑚2

Parametrii sursei :

𝑁𝐴e𝑚i𝑡 = 𝑠 in𝜑0.5e𝑚i𝑡o𝑟 = 𝑠 in29° = 0.358

𝜆 0.93 ∙ 10−6 ∙ 180° −7

𝑎e𝑚i𝑡 = = = 6.34 ∙ 10 𝑚
4 ∙ 𝜑0.5e𝑚i𝑡 4 ∙ 29° ∙ 𝜋
𝑆e𝑚i𝑡 = 𝜋 ∙ 𝑎e𝑚i𝑡
2 = 𝜋 ∙ 6.342 = 1.262 ∙ 10−12𝑚2

Efectul de deschidere al emiţătorului :

𝑆𝑚ie𝑍
atunci cand 𝑆e𝑚i𝑡 ≤ 𝑆𝑚ie𝑍
𝑆ef e𝑚i𝑡 = {2𝑆e𝑚i𝑡
atunci cand 𝑆e𝑚i𝑡 > 𝑆𝑚ie𝑍
0.5
2.64 ∙ 10−9 3
𝑆ef e𝑚i𝑡 = = 1,045 ∙ 10 = 1045
2 ∙ 1.626 ∙ 10−12

Parametrii receptorului:

𝑁𝐴𝑟e𝑐 = 𝑠 in𝜑0.5𝑟e𝑐 = 𝑠 in31° = 0.0.51

𝜆 0.93 ∙ 10−6 ∙ 180° −7

𝑎𝑟e𝑐 = = = 4.42 ∙ 10 𝑚
4 ∙ 𝜑0.5𝑟e𝑐 4 ∙ 31° ∙ 𝜋
𝑆𝑟e𝑐 = 𝜋 ∙ 𝑎𝑟e𝑐
2 = 𝜋 ∙ 4.422 = 0.613 ∙ 10−12𝑚2

Apertura efectivă a emițătorului:

𝑆𝑚ie𝑍
atunci cand 𝑆𝑟e𝑐 ≤ 𝑆𝑚ie𝑍
𝑆ef 𝑟e𝑐 = {2𝑆𝑟e𝑐
atunci cand 𝑆𝑟e𝑐 > 𝑆𝑚ie𝑍
0.5
2.64 ∙ 10−9 3
𝑆ef 𝑟e𝑐 = = 2.1533 ∙ 10 = 2153
2 ∙ 0.613 ∙ 10−12
Eficiență de intrare
1
2 atunci cand 𝑁𝐴e𝑚i𝑡 ≤ 𝑁𝐴
𝑁𝐴
ni𝑛𝑡 = {
𝑆ef e𝑚i𝑡 ∙ ( ) atunci cand 𝑁𝐴 e𝑚i𝑡 > 𝑁𝐴
𝑁𝐴e𝑚i𝑡

0.173 2
ni𝑛𝑡 = 1045 ∙ 103 ∙ ( ) = 244
0.358

Eficiență de ieșire
1
2 atunci cand 𝑁𝐴𝑟e𝑐 > 𝑁𝐴
nie𝑠 = { ∙ 𝑁𝐴𝑟e𝑐
𝑆𝑟e𝑐 ( ) atunci cand 𝑁𝐴 𝑟e𝑐 < 𝑁𝐴
𝑁𝐴

𝑁𝐴𝑟e𝑐 = 0.51 > 𝑁𝐴 = 0.148 ⇒ nie𝑠 = 1

1.3 CALCULAREA COEFICIENTULUI DE ABSORBȚIE

8.69 ∙ 𝜋 ∙ n1 ∙ tan ð 8.69 ∙ 𝜋 ∙ 1.438 ∙ 10−10 −3

𝑑𝐵
𝛼𝑎𝑏𝑠 ≈ = = 4.22 ∙ 10
𝜆 𝑑𝐵 0.93 ∙ 10−6 𝑚
= 4.22
𝑘𝑚

Ca material de bază alegem sticlă, coeficientul empiric fiind egal cu

𝑘𝑟 = 1.5[𝑚𝑘𝑚4 ∙ 𝑑𝐵/𝑘𝑚], atunci :

𝑘𝑟 1.5 = 2 ∙ 10−3 𝑑𝐵/𝑚 = 2 𝑑𝐵/𝑘𝑚

𝛼𝑟 ≈ =
𝜆4 0.934

Coeficient total de absorbție

𝛼 = 𝛼𝑎𝑏𝑠 + 𝛼𝑟 + 𝛼𝑑 = 4.22 + 2 + 1 = 7.22 𝑑𝐵/𝑘𝑚

 1.4 CALCULAREA POTENȚIALULUI ENERGIEI VOLT

Energie spectrală:

𝑃𝐸 188 ∙ 10−6 ∙ 106 11

𝑏𝑝𝑠 5

𝐴𝑠𝑝 = = = 2.35 ∙ 10 = 2.35 ∙ 10 𝑀𝑏𝑝𝑠 /𝑠

𝑆𝑆𝑟e𝑐 𝑚i𝑛 0.8 ∙ 10−9 𝑠

Potențialul energetic integrat:

𝐴𝑠𝑝 2.35 ∙ 105 3

𝐴i𝑛𝑡 = = = 2.67 ∙ 10
𝑉 88

Transformarea în decibeli:

𝐴𝑑𝐵 = 10𝑙𝑔𝐴i𝑛𝑡 = 10𝑙𝑔(2.67 ∙ 103) = 34.2 𝑑𝐵

1.5 CALCULUL LUNGIMII SECȚIUNII DE REGENERARE ȘI

CANTITATEA LOR

Lungimea de regenerare limitată prin absorbție:

𝐴𝑑𝐵 34.2 = 4.73 𝑘𝑚

𝑙𝛼 =
𝛼 7,22

Comparăm lungimea secțiunii limitate prin absorbție 𝑙𝛼 (𝑙𝛼 = 4.73 𝑘𝑚) și

lungimea secțiunii limitate de dispersie𝑙∆𝑇 (𝑙∆𝑇 = 0.08) și alegem cea mai mică -
aceasta va fi lungimea maximă a secțiunii de regenerare. 𝑙𝑟eg =0.08

Numărul de site-uri de regenerare

𝑙 48
𝑁𝑟eg = = = 600
𝑙𝑟eg 0,08