Sunteți pe pagina 1din 35

Capitolul 5 Reele optice de acces

5.1 Introducere Acest capitol analizeaz arhitectura reelelor de acces de banda larg (broadband), privind Reele Optice Pasive (PONs: Passive Optical Networks). Potenialul reelelor PON de a transmite limi mari de band utilizatorilor n reelele de acces i avantajele acestora vis--vis de tehnologia curent a fost recunoscut pe scar larg. n ultimii ani, reelele PON au fcut mari progrese privind standardizarea i dezvoltarea. n acest capitol, vom analiza n primul rnd reeaua Ethernet PON (EPON), standardizat IEEE 802.3ah. Vom discuta reelele PON bazate pe ATM (APON), i versiunile imbunatatite, Broadband PON (BPON), ct i Generalized Framing Procedure (GFP) PON (GFP-PON). Apoi vom analiza tehnologiile disponibile pentru implementarea multiplexrii cu diviziune n lungime de und (WDM: wavelength-division multiplexing) n reelele PON i progresul cercetrii n acest domeniu. n final, vom analiza chestiuni legate de implementarea PON n reelele de acces. Reeaua de acces, cunoscut ca reea first-mile, face legatura intre sediile centrale ale distribuitorilor de servicii cu abonaii acestora. Aceast reea este cunoscut generic sub nume ca: reea last mile, reeaua de acces a abonailor (subscribers access network) sau local loop. Clienii cer soluii de acces first-mile cu lime mare de banda pentru a putea avea parte de servicii din Internet bogate n media i totodat comparabile la pre cu reelele deja existente. Similar, firmele cer o infrastructur de band larg prin care s se poat conecta cu reelele lor LAN la backbone-ul Internet (n englez backbone nseamn n general ira spinrii, iar n informatic nseamn reeaua de baz pentru interconectarea reelelor). Preten ii n Re elele de Acces n ultimii ani s-a pus accent pe dezvoltarea reelelor backbone de capacitate mare. Astzi, operatorii de reele backbone ofer legturi de capacitate mare OC-192(10 Gbps). Cu toate acestea, tehnologii de reele de acces ca DSL (Digital Subscriber Loop) ofer cel mult 1.5 Mbps lime de band downstream i 128 kbps upstream. Deci, reeaua de acces este limitarea principal cnd vine vorba de oferirea unor servicii ca VOD (Video-on-demand), jocuri interactive sau conferine video, etc., abonailor. Cele mai folosite tehnologii, n prezent, sunt DSL (Digital Subscriber Loop) i CATV (Community Antenna Television) (cable TV). Cu toate acestea, cele dou tehnologii implementate n zilele noastre au limitri din cauza faptului c au fost bazate pe o infrastructur care a fost iniial cldit pentru voce i respectiv, semnale analogice de televiziune; iar versiunile retehnologizate ale acestora pentru a transmite date nu sunt optime. Pe lang acest lucru, DSL are o limitare de distan ntre orice abonat DSL i un sediu central de 5km din cauza distorsiunilor ce pot aprea pe distane mai mari. n general, distribuitorii DSL nu ofer servicii pe distane mai mari de 3.5km. Prin urmare, doar o anumit parte poate beneficia de astfel de abonamente, selectat geografic din cauza faptului c unele zone rezidentiale sunt la distane mai mari. Dei alte versiuni de DSL, cum ar fi VDSL(very high-bit rate DSL), care pot atinge o lime de band de 50 Mbps downstream se dezvolt treptat, aceste tehnologii prezint o limitare mai scazut a distanei. De exemplu, distan maxim pentru care o tehnologie VDSL poate funciona n mod normal este de maxim 500m. Reelele de televiziune prin cablu (CATV) ofer servicii Internet, transmind date prin canale dedicate de Radio-Frecven(RF channels) n cablul coaxial. Reelele prin cablu sunt construite, n general, pentru a oferi serivicii de difuzare(broadcasting), deci nu se potrivesc cu cerinele vizate. Suprancarcarea reelei implic scderea performanelor reelei, care, de fel, este suprtoare pentru abonai. Pentru generaia urmtoare de aplicaii n band larg (broadband) este clar nevoie de o reea de acces mai rapid. Urmtorul val de reele de acces tinde s aduc fibr optic mai aproape de casa abonatului. Modelul FTTx Fiber-to-the-home (FTTH), Fiber-to-the-Curb(FTTC), Fiber-to-the-building(FTTB), etc. prezint o ofert fr de precedent abonailor. Toate aceste tehnologii au ca int aducerea fibrei optice pana n cas sau ct 5.1.1.

mai aproape de cas, de unde tehnologii ca VDSL pot prelua controlul. Soluiile FTTx sunt bazate n general pe Reelele Optice Pasive (PON Passive Optical Network). O comparatie intre diferite tehnologii de acces este prezentat n Fig 5.1.

Fig 5.1 Comparaie ntre diferite tehnologii de acces n acest capitol, vom revizui principalele dezvoltri n reelele PON, din ultimii ani EPON, APON, GFP-PON i WDM-PON, urmnd ca n final sa studiem diverse probleme legate implementarea acestor reele. Generaia urmtoare de Re elele de Acces Fibra optic este un mediu de transport capabil sa transmit trafic intens pe limi de banda mare, ca i servicii de voce, date sau video la distane de peste 20 de kilometri. Cea mai simpl metod de a folosi fibr optic n reele locale de acces este topologia PtP(Point-to-Point), cu fibr dedicat de la Central Office la fiecare terminal al abonatului(Fig. 5.2(a)). ns, aceast arhitectur nu este o soluie bun din punct de vedere economic. Costul implementrii acestei soluii n Central Office, ct i costul unui numr mare de traductoare i transreceivere este mare. De exemplu, pentru N abonai la o distan medie de L km de sediul providerului(CO: Central Office) este nevoie de un numr de 2N transreceivere i o lungime total a fibrei de N x L(presupunnd ca o singur fibr este folosit pentru transmisii bidirecionale). Pentru a reduce acest cost, se introduce un concentrator pentru fiecare cartier, zon, folosindu-se astfel doar L km de fibr (presupunand neglijabila distan dintre switch i abonati), ns se va mri numrul de transceivere (emitor+receptor) la 2N+2, dat fiind faptul c inc o legatura este adaugat reelei (Fig. 5.2(b)). Pe lng asta, arhitectura de reea curb-switched necesit alimentare electric. Acum, unul din cele mai mari costuri pentru Local Exchange Carriers (LECs) este furnizarea i ntreinerea alimentrii electrice n bucla local( local loop). 5.1.2.

Figure 5.2 Modalitati de implementare a Fiber-to-the-home (FTTH). Prin urmare, solutia evidenta este inlocuirea acestui curb switch cu un spliter(Passive optical splitter). Tehnologia PON este vazuta de catre multi ca o solutie buna la problema first-mile[PeKe99, Lung99]; o reea PON minimizeaza numarul de transreceivere folosite, terminale CO i usureaza lucrul cu fibr. O reea PON este o reea optic point-to-multipoint (PtMP) fara niciun element activ n calea sursa-destinatie a semnalului. Singurele elemente interne folosite sunt componentele optice pasive, cum sunt fibr optic, lipituri sau splitere. O reea de acces bazata pe o reea PON cu o singura linie are nevoie doar de N+1 transreceivere i de L km de fibr (Fig 5.2(c)). 5.2. Privire de ansamblu asupra tehnologiei PON 5.2.1. Splitere optice/cuploare O reea PON foloseste dispozitive pasive(nu au nevoie de putere) pentru a imparti semnalul optic dintro fibr n mai multe fibre i invers, pentru a combina mai multe semnalele optice intr-unul singur. Acest dispozitiv este cuplorul optic. Privit n cea mai simpla forma, dispozitivul consta n dou fibre sudate. Puterea semnalului primita pe oricare din porturile de intrare este impartita intre ambele porturi de iesire. Raportul de impartire a unui spliter poate fi controlat n functie de lungimea zonei lipite. Prin urmare, raportul de impartire este un parametru constant. Cuploarele N x N sunt facute fie folosind mai multe cuploare 2 x 2(vezi Sectiunea 2.2.6), fie folosind tehnologia ghidului de unda planar.

Cuploarele sunt caracterizate de urmatorii parametri: 1. Splitting Loss: Raportul dintre puterile la iesire i intrare ale cuplorului, masurate n dB. Pentru un cuplor ideal 2 x 2, aceasta valoare este de 3dB. 2. Insertion Loss (atenuarea de insertie): Pierderile de putere rezultate din imperfectiunile rezultate n urma procesului de fabricare a cuplorului. De obicei, aceasta valoare are o valoare intre 0.1dB i 1dB. 3. Directivitate: Cantitatea pierduta de putere la intrare intre dou porturi de intrare. Cuploarele sunt dispozitive foarte precise, valoarea acestui parametru atingand valori de 40-50dB. De multe ori cuploarele au o singura intrare sau o singura iesire. Cuplorul cu o singura intrare se numeste spliter, iar cel cu o singura iesire se numeste combiner. Cateodata, cuploarele 2 x 2 sunt asimetrice(cu raport de 5/95 sau 10/90). Aceste tipuri de cuploare sunt folosite pentru monitorizare. Ele se numesc cuploare de monitorizare. 5.2.2. Topologii de reele PON Reeaua first mile este o reea PtMP, providerul furnizand servicii mai multor abonai. In funcie de topologia potrivit pentru aceste reele de acces, ele se mpart n structuri arborescente, inel sau linie (Fig. 5.3). Reelele PON pot fi implementate uor in oricare din topologiile de mai jos folosind cuploare de monitorizare 1:2 si splitere optice 1:N. Ba chiar mai mult, se pot face diferite modificri ale acestora pentru obinerea unor configuraii redundante, ca inel dublu sau arbore dublu; ba chiar se poate adauga redundan doar pe o anumit parte a reelei.

Fig. 5.3. Topologii PON Toate transmisiunile in reelele PON se fac ntre un terminal OLT, Optical Line Terminal si ONUs, Optical Network Units (Fig. 5.3). Terminalul OLT conecteaz reteaua optica la reeaua metropolitan (MAN) sau WAN. Avantajele folosirii PON: 1. crete distana ntre CO si abonat pn la 20 km. 2. se pot furniza servicii de band larg, cu soluii de ordinul Gbps.

3. permite broadcast (fie IP video, fie analog)


4. 5. nu sunt folosite elemente active ca multiplexoare, deci nu este nevoie de alimentare din punct de vedere capat-la-capat este transparent, permind diverse imbuntiri.

5.2.3. Burst-mode Din cauza diferitelor amplasri ale dispozitivelor ONU, distana dintre ONU si CO variaz. Prin urmare atenuarea nu este constant pentru fiecare ONU in parte. Puterea semnalului recepionat poate fi diferit pentru diferite dispozitive ONU(cunoscut sub numele de problema aproape-departe). Figura 5.4 ilustreaz nivelul de putere al semnalului in 4 sloturi de timp primit de OLT de la 4 ONU diferite, n TDM-PON. Dup cum se observ, nivelul puterii nu este acelai, principala cauz posibil fiind variaia distanei. Dac ONU nu i calibreaz receptorul, primind semnal de putere mare de la un dispozitiv ONU aflat n apropiere este foarte posibil ca 1 s fie interpretat ca 0, sau invers, n cazul n care primete semnal de putere mic de la un ONU deprtat.

Pentru a face aceast difereniere a streamului de bii ce urmeaz a fi recepionat, receptorul ONU trebuie sa modifice repede pragurile de 1 si 0 la nceputul fiecrui slot de timp, adic s opereze in burst-mode. Este nevoie de un receptor burst-mode doar in dispozitivul OLT. ONU citesc streamul continuu de bii (informaii sau bii idle) trimii de OLT i nu este nevoie s se re-ajusteze. Alternativa, ajustarea s se fac de dispozitivele ONU astfel nct nivelul de putere ajuns la OLT sa fie corespunztor nu este preferat ntruct pentru rezolvarea acestei soluii trebuie mrit complexitatea dispozitivelor ONU, este nevoie de protocoale de semnalizare si rspuns de la OLT la fiecare ONU sau, cel mai important, poate reduce performana tuturor ONU la nivelul celui mai ndeprtat. O alt problem este c nu e deajuns s oprim ONU sa trimit. Chiar i n absena datelor, laserele genereaz zgomot spontan de emisie. Zgomotul venit de la mai multe ONU aflate n apropierea OLT pot foarte uor perturba semnalul venit de la unitile deprtate(the capture effect). Prin urmare, ONU trebuie s-i opreasca laserele ntre sloturile de timp. Ethernet PON (EPON) EPON transport trafic de date incapsulat in cadre Ethernet(definite n standardul IEEE 802.3). Folosete cod de linie cu 8/10 bii(unde 8 bii de utilizator sunt codai ca 10 bii de linie ), i lucreaz la rate de transfer Ethernet standard. 5.3.1. Ctigul Ethernet Prima generaie de reele PON standardizata de ITU-T G.983 folosea ATM ca protocol MAC (MediumAccess Control). Cand s-a incercat standardizarea pentru prima data, in 1995, comunitatea de telecomunicatii credea ca ATM va fi folosita in retelele backbone. Avantajul ATM era acela ca oferea servicii bune de voce si date la un nivel garantat de performanta. Totusi, Ethernet a depasit ATM in popularitate. Astazi, cardurile Ethernet sunt foarte ieftine si sunt folosite peste tot in retelele LAN. Cum retelele de acces sunt preferate pentru 5.3.

utilizatorii de la capat si retelele LAN, ATM nu a fost cea mai buna alegere pentru a conecta retelele LAN bazate pe Ethernet. Ethernet Gigabit este in continua dezvoltare si produse de tip 10-Gigabit Ethernet devin disponibile. Protocolul Ethernet este un protocol MAC mult mai eficient comparativ cu ATM care foloseste overhead mare pentru pachetele IP de lungime variabila. Tehnologiile QoS(quality-of-service) noi-adaptate au facut ca retelele Ethernet sa fie capabile sa transmita cu o eficienta ridicata voce, date si video. Aceste tehnici includ transmisiuni duplex, prioritizari(802.1p), etichetari VLAN(virtual LAN) (802.1Q). 802.1p permite prioritizarea traficului in functie de clasa de prioritate la nivelul MAC. 802.1Q defineste arhitectura pentru VLAN. 802.1Q nu specifica in mod direct suportul QoS, insa se defineste o extensie, permitand astfel cadrelor Ethernet sa transporte informatie prioritara. In concluzie, EPON sunt mult mai promitatoare comparativ cu ATM PON (APON). Urmatoarul paragraf descrie EPON, asa cum este descris in IEEE 802.3ah [EPON02]. 5.3.2. Principiul de funcionare Cadrele transmise in directia OLT -> ONU (downstream) de catre OLT trec prin 1:N splitere passive, ajungand astfel la fiecare ONU. Valorile caracteristice ale lui N sunt intre 8 si 32. Dat fiind faptul ca EPON functioneaza broadcast in directia downstream, acesta se incadreaza perfect in toata filozofia Ethernet. Pachetele se transmit cu broadcast de catre OLT si se extrag la destinatie de catre ONU in functie de LLID(Logical Link Identifier).

In directia fluxului de date dinspre utilizator, cadrele de date de la unitatea optica de retea (ONU) vor ajunge doar in terminalul liniei optice (OLT), catre nicio alta unitate optica de retea din cauza proprietatilor directionale ale combinatorului optic pasiv. Prin urmare in aceasta directie a fluxului comportamentul EPON este similar cu cel al unei arhitecturi punct-la-punct. Cu toate acestea spre deosebire de o retea punct-la punct reala, in EPON, pot aparea coliziuni intre cadrele de date transmise simultan de catre diferite unitati optice de retea. Astfel in directia fluxului de date dinspre utilizator spre retea unitatile optice de retea trebuie sa implementeze unele mecanisme de arbitrare pentru a evita coliziunile si pentru a imparti in mod eficient si corect capacitatea canalului. Este dificil de implementat un mecanism de control al accesului la mediu deoarece unitatile optice de retea nu pot detecta coliziunile in fibra provenite de la combinator catre terminalul optic din cauza proprietatii de directionalitate a combinatorului optic. Un terminal optic poate detecta o coliziune si informeaza unitatile optice de retea trimitand un semnal jam(un semnal de 32 de biti prin care informeaza statiile sa nu transmita); cu toate acestea intarzierile de propagare destul de mari in PON(retea optica pasiva) unde distanta tipica dintre terminalul liniei optice si unitatea optica pasiva este de 20 km, reduce puternic eficienta unui asemenea sistem. Pentru a introduce

determinismul in livrarea cadrelor in directia fluxului de date dinspre utilizator spre retea au fost propuse diferite scheme. Figura 5.6 ilustreaza operatia de upstream( fluxul de date dinspre utilizator spre retea), divizarea timpului, fluxul de date intr-o retea optica pasiva peste Ethernet.

FIGURA 5.6 Upstream-ul in EPON Toate unitatile optice de retea sunt sincronizate cu o referinta comuna si fiecareia ii este alocat un slot temporal in care sa transmita. Fiecare slot temporal este capabil sa transmita cateva cadre Ethernet. O unitate optica de retea trebuie sa stocheze cadrele receptionate de la abonat pana la sosirea slotului sau temporal in care poate transmite. In momentul in care acesta soseste unitatea optica va trimite in rafala cadrele stocate la viteza maxima a canalului. Daca in spatiul de stocare (buffer) nu sunt suficiente cadre pentru a umple spatiul temporal se va transmite un sir de biti de completare. Asadar alocarea sloturilor temporale este un pas foarte important. Posibila alocare a sloturilor temporale poate varia de la o alocare statica (acces multiplu cu diviziuni temporale fixate), la o adaptare dinamica a sitemului bazata pe o dimensiune instantanee a cozii in fiecare unitate optica de retea. In sistemul dinamic terminalul optic de linie poate juca rolul de a colecta dimensiunile cozii de la unitatile optice de retea iar apoi sa emita sloturile temporale. Desi aceasta abordare conduce la un semnificant surpus al semnalizarii intre ONU si OLT centralizarea informatiei poate conduce la o utilizare mai eficienta a benzii. Sunt posibile sisteme mai avansate de alocare a latimii de banda, incluzand sistemele ce utilizeaza notiunea de prioritizare a traficului,Quality-of-Service(Qos), Service Level Agreements(SLAs), etc

5.3.3 Protocolul de control multipunct (Multi-Point Control Protocol) MPCP

Protocolul de control multipunct este un protocol de sprijin ce faciliteaza realizarea sistemului cu alocare dinamica a sloturilor temporale. MPCP a fost standardizat in IEEE802.3ah. MPCP are drept scop definirea unui protocol de semnalizare intre terminalul optic de linie si unitatea optica de retea si nu defineste in niciun mod sistemul de alocare a latimii de banda. MPCP consta in trei functii:

1. Descoperirea unitatilor optice de retea: in aceasta etapa unitatea optica de retea este descoperita si
inregistrata in retea in timp ce se incearca compensarea timpului dus-intors (RTT).

2. Gestionarea mesajelor de tip RAPORT : unitatile optice de retea genereaza mesaje de tip RAPORT
prin care se solicita terminalului de linie latimea de banda. Terminalele de linie trebuie sa proceseze mesajele RAPORT astfel incat sa poata realiza alocarea benzii. 3. Gestionarea mesajelor de tip GATE: aceste mesaje sunt utilizate de catre terminalele de linie pentru a acorda slotul temporal in care unitatea optica de retea poate incepe transmisia. Sloturile temporale sunt calculate la nivelul terminalului de linie in timpul alocarii latimii de banda.

Descoperirea unitatilor optice de retea:

Aceasta descoperire este procesul prin care unitatile optice de retea nou conectate sau cele care au fost deconectate sunt inregistrate in retea. Pasii sunt aratati in figura 5.7

1.

2.

3.

4. 5.

OLT: Terminalul de linie face disponibila in mod periodic o fereastra temporala de descoperire pe durata careia li se ofera unitatilor optice de retea deconectate oportunitatea de a se inregistra. Un mesaj de tip DISCOVERY GATEeste difuzat in retea catre toate unitatile optice. Acest mesaj contine si momentul temporal de inceput si de sfarsit al ferestrei temporale. ONU: Toate unitatile optice de retea ce doresc sa se inregistreze asteapta in interiorul ferestrei de descoperire o durata de timp aleatoare si apoi transmite un mesaj de tip REGISTER_REQ. Mesajul REGISTER_REQ contine adresa MAC a unitatii optice de retea. Generarea timpului aleator este necesara pentru a reduce probabilitatea ca mesajele REGISTER_REQ, transmise de mai multe unitati optice, sa interfere. OLT: Dupa ce terminalul de line primeste un mesaj valid de tipul REGISTER_REQ inregistreaza unitatea optica de transmisie si ii aloca un identificator logic de legatura (Logical LINK Identifier- LLID). Terminalul va transmite in acest pas un mesaj de tip REGISTER nou descoperitelor unitati optice, mesaj ce contine LLID. OLT: Terminalul va transmite un mesaj standard de tip GATE ce va indica slotul temporal in care se pot transmite datele. ONU: In timp ce receptioneaza mesajul de tip GATE, unitatea optica raspunde cu un mesaj de tip REGISER_ACK in slotul temporal alocat. Odata cu receptia mesajului REGISTER_ACK, procesul de descoperire e complet si operatiunile normale pot incepe.

FIGURA 5.7 Schimbul de mesaje in cadrul fazei de descoperire La fiecare pas timpii de asteptare sunt contorizati la nivelul unitatii optice de retea si la nivelul terminalului de linie. Daca un mesaj care este asteptat nu este primit pana la expirarea timpului de asteptare terminalul de linie genereaza un mesaj de tip DEREGISTER care va determina unitatea optica de retea sa reia inregistrarea.

Gestionarea mesajelor de tip raport

Mesajele de tip RAPORT sunt transmise de catre unitatile optice de retea in fereastra de transmisie alocata, impreuna cu cadrele de date . Un mesaj de tip raport este generat in cadrul nivelului control al clientului si i se acorda o eticheta temporala in controlerul MAC asa cum este ilustrat in figura 5.8.

FIGURA 5.8 Transmiterea mesajelor de tip REPORT in protocolul MPCP

De regula mesajele de tip raport vor contine dimensiune dorita a urmatorului slot temporal in functie de dimensiunea cozii unitatilor optice de retea. Mesajele de tip raport sunt generate periodic chiar si atunci cand nu se face nicio cerere pentru latimea de banda. Astfel pentru buna functionare a acestiu mecanism, terminalul de linie trebuie sa acorde periodic unitatii optice de retea o fereastra de transmisie. La nivelul terminalului de linie mesajul de tip RAPORT este prelucrat iar datele obtinute sunt utilizate in cadrul urmatoarei etape de alocare a latimii de banda.

Gestionarea mesajelor de tip GATE Fereastra de transmisie a unitatii optice de retea este indicata in cardul unui mesaj de tip GATE transmis de catre terminalul de linie. Se specifica timpii de start si durata a transmisiunii. In timpul receptionarii mesajului de tip GATE unitatea optica de retea verifica LLID si isi programeaza registrii locali cu timpii de start de transmisiune si durata a transmisiunii asa cum se arata in fgura 5.9.

FIGURA 5.9 Transmiterea mesajelor de tip GATE in protocolul MPCP

Unitatea optica de retea va verifica deasemenea, in concordanta cu ceasul local , daca timpul cand mesajul de tip GATE a sosit este apropiat de valoarea etichetei temporale continute in mesaj. Daca valoarea diferentei depaseste un anumit prag unitatea optica va considera ca este desincronizatasi va comuta in modul deconectat. ONU va incerca sa se inregistreze din nou utilizand urmatorul proces de descoperire. Figura 5.10 arata procesul de gestionare al schimbului de mesaje de tip GATE si REPORT. Cand timpul conform ceasului local al unitatii optice de retea atinge valoarea timpului de start al transmisiunii receptionat atunci ONU va incepe transmisiunea datelor.

Sincronizarea ceasului

Functionarea corecta a protocolului MPCP depinde de sincronizarea ceasurilor terminalului de retea si al unitatii optice de retea pentru a compensa pentru timpul dus-intors (RTT). Se asteapta ca timpul dus-intors sa fie diferit pentru fiecare unitate optica atata timp cat acestea sunt localizate la diferite distante fata de terminalul de retea. Sincronizarea ceasurilor pentru a compensa pentru timpul dus intors este importanta pentru ca OLT nu trebuie sa urmareasca diferitii timpi dus-intors ale diferitelor unitati optice atunci cand aloca sloturile temporale in mesajele de tip GATE.

FIGURA 5.10 Gestionarea schimbului de mesaje de tip GATE si REPORT

FIGURA 5.11 Calculul timpului dus-intors (RTT)

Cele de mai sus se realizeaza dupa cum urmeaza. Oricand unitatea optica de retea primeste un mesaj MPCP isi seteaza ceasul local in functie de eticheta temporala a mesajului primit. Cand terminalul primeste un mesaj MPCP el calculeaza RTT ca fiind diferenta dintre timpul sau localsi eticheta temporala a mesajului. Orice modificare importanta in valoarea RTT implica faptul ca ceasurile unitatii optice de retea si terminalului optic de retea nu mai sunt sincronizate si OLT va genera un mesaj de tip DEREGISTER pentru acea unitate optica. ONU va incerca sa se inregistreze din nou in retea prin intermediul procesului de descoperire.

5.3.4

Alocarea dinamica a latimii de banda (DBA). Algoritmi in EPON Operatiunea EPON este difuzata in directia fluxului de date dinspre retea spre utilizator (de la OLT spre ONU): pachetele sunt difuzate de catre OLT si extrase de catre unitatea optica de retea destinatie pe baza adresei MAC. In directia upstream, directia fluxului de date de la retea spre utilizator, (de la ONU catre OLT) unitatile optice de transmisie trebuie sa imparta capacitatea canalului si resursele. Atat timp cat unitatile optice nu pot comunica una cu cealalta, terminalul optic trebuie sa aloce sloturi temporale in care unitatilor optice le este permis sa transmita date. O metoda o reprezinta alocarea statica a sloturilor temporale pentru fiecare unitate optica , care realizeaza accesul multiplu cu divizare in timp sincron. Aceasta conduce la o solutie foarte de rentabila de vreme ce terminalul optic nu mai trebuie sa sondeze unitatile optice de retea si sa programeze sloturile temporale , fapt ce va duce la evitarea necesitatii mesajelor de tip REPORT in protocolul MPCP. Cu toate acestea abordarea TDMA are o limitare majora: lipsa multiplexarii statistice. Blocajul traficului de retea apare in situatiile in care unele sloturi temporale revarsa chiar si cu usoare incarcari conducand la intarzierea pachetelor pentru cateva perioade ale sloturilor temporale in timp ce un mare numar de sloturi va ramane inutilizabil.

Prin urmare nevoia unui algoritm de alocare dinamica a benzii, in care terminalul de retea programeaza sloturile temporale in care unitatile optice de retea pot transmite este pentru a putea realiza o multiplexare statistica Unul din primele protocoale propuse a fost IPACT. Vom descrie IPACT astfel:

IPACT

Protocolul IPACT poate fi sumarizat dupa cum urmeaza :

1. 2.

Terminalul optic urmareste continuu cel mai vechi timp de programare prin variabila Tschedule. Astfel Tschedule este modificat dupa fiecare alocare a slotului temporal. Oricand un mesaj de tip raport contine slotul temporal cerut de catre unitatea optica de retea soseste la terminalul de retea, agentul DBA la nivelul terminalului este invocat pentru a calcula timpul de start al urmatorului slot temporal de transmisie al acelui ONU. Pentru a mentine o utilizare ridicata in canalul upstream, agentul DBA aloca urmatorul slot temporal, imediat adiacent catre sloturile temporale deja alocate cu doar un interval de timp de separare de garda. Timpul de start este calculat astfel: Tstart = Tschedule+Tguard

Agentul DBA trebuie deasemenea sa se asigure ca unitatea optica de retea are suficient timp sa proceseze mesajele de tip GATE inainte ca programarea alocarii sloturilor sa inceapa. Tlocal reprezinta timpul local si Tprocessing reprezinta timpul de procesare. Timpul de start este asadar reinnoit astfel: daca Tstart<Tlocal+Tprocessing Tstart= Tlocal+ Tprocessing

3.

Interval de timp maxim planificabil :

Daca terminalul optic de retea al fiecarei unitati optice trebuie sa trimita continutul intregului buffer intr-o transmisiune, unitatile optice cu un volum mare de date vor monopoliza intreaga banda, iar ulterioarele intarzieri medii din retea vor deveni foarte mari. Pentru a evita aceasta situatie trebuie sa limiteze valoarea maxima a dimensiunii transmisiei. Vom defini aceasta ca un sistem de servicii limitat, in care fiecarei unitati optice de retea ii este alocat un slot temporal pentru a trimite un numar de octeti egal cu cel solicitat dar nu mai mare de o limita superioara ce este denumita interval de timp maxim planificabil . Pot fi astfel mai multe sisteme care sa specifice aceasta limita. Pot fi fixe, spre exemplu, in functie de SLA pentru fiecare unitate optica, sau dinamice bazate pe conditiile retelei. In urmatoarea sectiune vom considera alte cateva discipline de serviciu: fixed , gated, constant credit, linear credit si elastic. Lasand constant slotul temporal pentru a transmite un mesaj de tip

REPORT de durata Treport si de lungime maxima maxLength, rezulta planificarea maxima a slotului temporal. Ignorand alte overhead-uri temporale(intervale de timp suplimentare) si timpii de sincronizare, lungimea slotului temporal in cadrul sistemului cu servicii limitate este: Lungime(length)=REPORT.length+Treport Daca Lungime > maxLength Lungime = maxLength

4. Odata ce toate punctele anterioare au fost calculate, mesajul GATE (poarta, mesajul de intrare) este transmis de OLT (Optical Line Terminal = Terminal de Linie Optica). Tschedule este acum modificat astfel:

Tschedule = Tstart + lungime

- mesajul GATE cu lungime garantata de 84 octeti (excluzand overhead-ul/adaosul optic)

- mesajul REPORT care raporteaza lungimea cozii de 550 octeti

- 400 octeti de date provenite de la utilizator, incluzand cadre Ethernet

Figura 5.12

Diagrama de alegere a intervalelor de timp pentru schema serviciului limitat in IPACT.

Figura 5.12 reprezinta o diagrama de alegere a intervalelor de timp pentru schema de functionare limitata in IPACT. Pentru simplitate, doar trei ONU (Optical Network Unit = Unitate Optica de Retea) sunt reprezentate in exemplu. Dupa completarea procedurii de descoperire in MPCP, OLT distribuie mesaje individuale de tip GATE tuturor ONU. Fiecare ONU trimite mesajul sau de tip REPORT in intervalele de timp numite timeslot associate lui. Cand un mesaj de tip REPORT ajunge de la un ONU, OLT planifica intervalele de timp (timeslots) in modul descris anterior. Se poate observa in Figura 5.12 ca, atunci cand ONU2 cere un interval de timp (timeslot) necesar pentru 21.000 octeti, este asigurat Intervalul de Timp Maxim Planificabil de 15.500 octeti. Daca acel ONU si-a golit memoria tampon (buffer-ul) complet, el va trebui sa raporteze 0 octeti inapoi catre OLT. In mod corespunzator, in urmatorul ciclu, i se aloca acelui ONU un interval de timp (timeslot) mic pentru a trimite un mesaj de tip REPORT (care in figura 5.12 este de 84 octeti). Se poate observa ca acel canal de upstream este folosit aproape in intregime, 100% (exceptand mesajele de tip REPORT si timpul de garda). ONU-urilor inactive le sunt alocate intervale de timp (timeslots) foarte mici. Prin urmare, daca sistemul lucreaza cu o incarcare mica, atunci ONU-urile vor fi chestionate cu o frecventa mare. Reguli de functionare Acum, vom analiza cateva reguli de functionare pentru IPACT [KBSM04]. Dimensiunea buffer-ului ( dimensiunea intervalului de timp timeslot- cerut) pentru ONU este transmis catre OLT utilizand un mesaj de tip REPORT asa cum este definit in MPCP. Factorul DBA de la OLT poate decide pe baza urmatoarelor reguli ale serviciului dimensiunea urmatorului interval de timp (timeslot) alocat acelui ONU. O marime fundamentala este durata ciclului , care poate fi definita ca timpul scurs intre doua intervale de timp (timeslots) succesive alocate aceluiasi ONU.

1. 2. 3.

Serviciul fix ignora dimensiunea intervalului de timp (timeslot) si aloca mereu un interval de timp (timeslot) fix, astfel corespunzand TDMA sincron. In concluzie, are durata ciclului constanta. Serviciul limitat aloca dimensiunea ceruta a intervalului de timp (timeslot), dar nu mai mult decat Intervalul de Timp Maxim Planificabil WMAX . Este cea mai prudenta proiectare si are cea mai mica durata a ciclului dintre toate proiectarile. Serviciul poarta/intrare (Gated) nu impune un Interval de Timp Maxim Planificabil, pe care il impune serviciul limitat. Astfel, agentul DBA aloca exact intervalul de timp (timeslot) cerut de ONU.

4.

5.

6.

Serviciul cu Imprumut-Constant adauga un imprumut constant dimensiunii intervalului de timp (timeslot) cerut. Ideea din spatele adaugarii acestui imprumut este urmatoarea: se presupune ca la ONU ajung x octeti in intervalul de timp scurs de la momentul trimiterii mesajului de tip REPORT de catre ONU pana la momentul in care ONU primeste mesajul corespunzator de tip GATE cu alocarea intervalului de timp (timeslot) pentru acel ONU. Daca dimensiunea garantata/alocata a ferestrei este egala cu fereastra ceruta + x (exemplu: am un imprumut de dimensiune x), acesti x octeti nu trebuie sa astepte urmatorul mesaj de tip GRANT sa soseasca; octetii vor fi trimisi in acest interval de timp (timeslot) garantat/alocat, si prin urmare, intarzierea medie a pachetului se asteapta sa fie mai mica. Serviciul cu Imprumut-Liniar utilizeaza o abordare similara cu cea a proiectarii serviciului cu Imprumut-Constant. Oricum, dimensiunea imprumutului este proportionala cu fereastra ceruta. Ratiunea este urmatoarea: traficul de retea are un anumit grad de predictibilitate [PaWi00]; in mod specific, daca observam o lunga explozie de date, este probabil ca aceasta explozie sa continue pentru o anumita perioada de timp in viitor. In consecinta, sosirea unei cantitati mai mari de date in timpul ultimului ciclu poate semnaliza faptul ca observam o explozie de pachete. Serviciul elastic/flexibil este o incercare de a scapa de limita fixa impusa de Intervalul de Timp Maxim Planificabil WMAX. Singurul factor limitator este durata ciclului. Fereastra maxima este alocata in asa masura astfel incat dimensiunea acumulata a ultimelor N Grants (incluzandu-l si pe cel care a fost deja alocat) nu depaseste N WMAXocteti (unde N este numarul de ONU-uri). In acest fel, daca un singur ONU are date de trimis,poate primi un Grant de dimensiune pana la N WMAX.

Rezultatele Simularii pentru Diverse Proiectari de Servicii (proiectari ale functionarii) Se considera un PON alcatuit dintr-un OLT si din N ONU-uri. Fiecare ONU are alocat un timp de intarziere a propagarii pe downstream ( de la OLT la ONU) si un timp de intarziere a propagarii pe upstream (de la ONU la OLT). Pentru a mentine un model general, consideram timpul de intarziere a propagarii pe upstream independent de cel pe downstream si le selectam in mod aleator (uniform) din intervalul [50 ms, 100 ms]. Aceste valori corespund unor distante intre OLT si ONU-uri aflate in intervalul [10 km, 20 km]. Vitezele de transmisie corespunzatoare pentru PON si pentru legatura de acces a utilizatorului pot sa nu aiba aceeasi valoare. In model, consideram RD Mbps ca fiind rata de date (banda) necesara legaturii de acces de la utilizator la un ONU, si RU Mbps ca fiind rata legaturii de upstream de la ONU la OLT. Trebuie sa se tina cont de faptul ca, daca RU N RD , problema utilizarii benzii nu exista, deoarece banda efectiva (throughput) este mai mare decat maximul incarcarii aggregate de la toate ONU-urile. In acest studiu, consideram un sistem cu N = 16 si RD si RU egale cu 100 Mbps, respectiv 1000 Mbps. Fiecare ONU are o memorie tampon (buffer) limitata de dimensiune Q (setata in simulari la 10 Megaocteti). Simularea a fost efectuata utilizand drumuri de trafic sintetic care arata proprietatile de auto-similitudine si o dependenta intr-o raza lunga de actiune (LRD). Figura 5.13 prezinta intarzierea medie a pachetului pentru diverse proiectari ale serviciului/functionarii in functie de incarcarea oferita de un ONU. In aceasta simulare, toate ONU-urile au incarcare identical. Asa cum poate fi vazut, toate schemele de functionare, exceptand functionarea fixa (serviciul fix) au un grafic aproape identic. Vom analiza rezultatele serviciului fix/functionarii fixe mai jos. Pentru restul tipurilor de servicii/functionare, nicio metoda nu da o imbunatatire vizibila a timpului de intarziere a pachetului. Explicatia acestei constatari consta in faptul ca toate aceste metode incearca sa trimita un volum mai mare de date prin cresterea intervalului de timp (timeslot) garantat/alocat. In timp ce aceasta poate goli coada intr-un numar redus de cicluri, durata ciclului poate fi ea insasi crescuta. In general, toate aceste servicii au un efect neglijabil asupra intarzierii pachetului. Graficul serviciului fix este interesant ca o ilustrare a dependentei intr-o raza lunga de actiune a traficului. Chiar si la o incarcare usoare de 5 %, intarzierea medie a pachetului este deja foarte mare (aproximativ 15 ms). Acest lucru se intampla din cauza faptului ca cele mai multe pachete ajuns in siruri foarte lungi de pachete. De fapt, pachetele erau asa de mari incat momoriile tampon (buffer-ele) de 10 Megaocteti s-au umplut si in jur de 0.14% din pachete au fost aruncate (pierdute). De ce observam acest comportament anormal doar la serviciul fix? Motivul este acela ca toate celelalte servicii au o durata a ciclului mult mai mica; nu exista sufficient timp intr-un ciclu pentru a primi mai multi octeti decat cei specificati de WMAX; de aceea coada nu se construieste. La serviciul fix insa, durata ciclului este mare (si fixa) de la inceput si anumite explozii de date care sosesc foarte aproape una de alta pot determina bufferul sa se umple rapid.

Intarzierea medie = functie (incarcarea din ONU) Legenda: - Serviciul Fix - Serviciul Limitat - Serviciul Poarta/Intrare (Gated) - Serviciul cu Imprumut-Constant - Serviciul cu Imprumut-Liniar - Serviciul elastic/flexibil

Figura 5.13 Intarzierea medie a pachetului pentru diverse proiectari ale serviciului. Figura 5.14 arata durata ciclului pentru diverse proiectari ale serviciului/functionarii. Se poate observa faptul ca serviciul fix are o durata a ciclului constanta, in timp ce serviciul poarta/intrare (gated) are o durata a ciclului foarte mare la o incarcare mare, deoarece Intervalul de Timp Maxim Planificabil nu este impus pentru serviciul poarta/intrare (gated).

Figura 5.14 Durata medie a ciclului pentru diverse proiectari ale serviciului.

Derivate ale IPACT Multi alti algoritmi DBA (Dynamic Bandwidth Allocation = Alocare Dinamica a Latimii de Banda) au fost propusi in literature de specialitate de catre cercetatori prin consolidarea principiilor de baza ale IPACT. Derivatele IPACT-ului includ garantii ale latimii de banda pentru trafic de prioritate ridicata [MaZC03], banda efectiva determinista (DEB = Deterministic Effective Bandwidth) cu control de acces [Zhan03], si multe altele. 5.3.5 Considerente pentru Serviciile bazate pe IP peste EPON EPON = Ethernet Passive Optical Network (Retea Optica Pasiva de Ethernet) Forta conducatoare din spatele extinderii Ethernet-ului in zona de acces a abonatului este eficienta Ethernet-ului in livrarea pachetelor IP. Convergenta dintre retelele de date si cele de telecom va duce migrarea unui numar din ce in ce mai mare de servicii de telecomunicatie la retelele de date bazate pe lungimea variabila a pachetului. Pentru a asigura o convergenta indeplinita cu success, aceasta migrare ar trebui sa fie insotita de implementarea unor mecanisme specifice disponibile de regula doar in retelele de telecom. Fiind conceput cu nivelul IP in minte, se asteapta ca EPON sa functioneze perfect cu fluxuri de trafic IP, asemanator cu orice retea de comutatie Ethernet. O deosebire de arhitectura de comutatie tipica este aceea ca, in EPON, latimea de banda efectiva a utilizatorului este partitionata, de exemplu, pachetele nu pot fi transmise de un ONU la orice moment de timp. Din aceasta caracteristica rezulta doua probleme unice EPON-urilor: a) o problema de slot potential in utilizare datorata pachetelot cu lungime variabila b) planificarea sloturilor pentru a suporta clase de trafic de timp real si incarcare controlata.. Aceste doua probleme sunt discutate mai jos. Problema utilizarii slot-ului Problema utilizarii slot-ului are legatura cu cadrele Ethernet care nu pot fi fragmentate si drept rezultat, pachetele cu lungime variabila pot sa nu umple complet un slot dat. Aceasta problema se manifesta la un serviciu fix cand slot-urile de dimensiune constanta sunt date unui ONU fara sa tina cont de ocuparea cozii acestuia. Sloturile pot sa nu fie umplute la capacitatea lor si in cazurile cand OLT garanteaza/aloca unui ONU un slot mai mic decat ceea ce a cerut acel ONU pe baza dimensiunii cozii sale. Faptul ca exista un spatiu ramas neutilizat la sfarsitul slot-ului inseamna ca latimea de banda efectiva a utilizatorului este putin mai mica decat latimea de

banda data (alocata) utilizatorului de catre un operator de retea in concordanta cu fiecare SLA ( Service Level Agreement = Acord la Nivel de Serviciu). Figura 5.15 prezinta utilizarea slot-ului pentru drumurile obtinute intro retea Ethernet LAN in Bellcore [PaWi00] pentru un pachet. Crescand dimensiunea slot-ului se imbunatateste utilizarea, de exemplu, latimea de banda efectiva a utilizatorului se apropie de latimea de banda atribuita de operator; cu toate acestea, are efecte negative asupra latentei (intarzierii) datelor deoarece slot-urile mai mari cresc durata globala a ciclului.

Utilizare = functie ( dimensiunea intervalului de timp timeslot ) Figura 5.15 Utilizarea slot-ului pentru diverse dimensiuni ale slot-ului. Utilizarea slot-ului poate fi de asemenea imbunatatita prin intrebuintarea unei planificari mai bune a pachetelor. In loc sa se opreasca transmisia cand cadrul din capatul cozii depaseste spatiul liber ramas in slot, mai degraba algoritmul se poate uita inainte in buffer si sa aleaga un pachet mai mic pentru transmisia imediata (planificarea primei potriviri). Cu toate acestea, s-a dovedit faptul ca planificarea primei potriviri nu este o abordare atat de buna. Pentru a intelege problema, trebuie sa ne uitam la efectele reordonarii pachetelor din perspectiva sarcinii utile a protocolului TCP/IP ( Transmission Control Protocol/ Internet Protocol = Protocolul de Control al Transmisie / Protocolul Internet) transportata de cadrele Ethernet. Chiar daca TCP va reface ordinea corecta a pachetelor, o reordonare excesiva poate avea urmatoarele consecinte:

1. Potrivit protocolului de retransmisie rapida, receptorul TCP va trimite o confirmare (ACK)


imediata pentru fiecare pachet primit intr-o ordine nefireasca, intrucat pentru pachetele sosite in ordine, el poate genera o confirmare cumulative (tipic pentru oricare alt pachet) [Stev94]. Aceasta va conduce la plasarea in retea a mai multor pachete care nu sunt necesare. 2. In al doilea rand, si mai important, reordonarea pachetelor in ONU-uri poate rezulta intr-o situatie in care n pachete sunt transmise inaintea unui pachet ce trebuia trimis mai devreme. Acest fapt va genera n confirmari (ACK) (n-1 confirmari duplicate) pentru pachetul ce trebuia trimis mai devreme. Daca n depaseste un prag prestabilit, va declansa retransmisia pachetelor si reducerea dimensiunii ferestrei de congestie a TCP-ului. In present, valoarea pragului in cele mai multe stive de protocol TCP/IP este setat la 3 (vezi Protocolul de Retransmisie Rapida in [Stev94] sau in alta parte).

Chiar daca la ONU se iau masuri de precautie pentru a limita numarul pachetelor sosite intr-o ordine nefireasca la 1 sau 2, restul caii capat-la-capat poate contribui la o reordonare aditionala. In timp ce reordonarea reala genereaza in mod tipic mai putin de 3 confirmari duplicate si este ignorata de emitatorul TCP, impreuna cu reordonarea introdusa de ONU, numarul confirmarilor duplicate poate depasi numarul 3, astfel fortand emitatorul sa retransmita un pachet. Ca rezultat, latimea de banda efectiva globala a datelor utilizatorului poate sa scada.

Deci, care este solutia? Este rezonabil sa presupunemca traficul care intra in ONU este o combinatie din multiple fluxuri. In cazul utilizatorilor business, va fi vorba despre combinarea fluxurilor provenite de la mai multe calculatoare din acel business. In cazul unei retele rezidentiale, putem sa ne asteptam la mai multe conexiuni in acelasi timp. Acest lucru se intampla din cauza faptului ca PON nu va cara doar date, va cara de asemenea si voce peste IP (VoIP) si traffic video, ca rezultat al convergentei retelei de acces. De asemenea, aparatele de acasa devin echipamente plug-and-play. Concluzia este aceea ca , daca avem mai multe conexiuni, putem reordona pachete care apartin unor conexiuni diferite si niciodata nu le vom reordona daca nu apartin aceleiasi conexiuni. Conexiunile pot fi distinse examinand perechea de adrese sursa/destinatie si numerele porturilor sursa/destinatie. Aces lucru va avea nevoie de ONU sa se uite la informatia din pachete de la nivelul 3 si de la nivelul 4. Astfel, decizia de compromis pe care proiectantii EPON-ului trebuie s-o ia este daca are sens sa cresti considerabil puterea ceruta pentru procesare intr-un ONU pentru a imbunatati utilizarea latimii de banda.

Rivalitatea Circuitelor ( TDM versus IP) Migrarea retelelor cu comutare de circuite TDM la retele cu comutare de pachete IP progreseaza intr-un ritm rapid. Dar, chiar daca reteaua de acces de noua generatie va fi optimizata pentru trafic de date, echipamentele mostenite (boxe RF, TV analog, PBX) si servicii mostenite (T1/E1, ISDN, POTS) vor ramane in uz in viitorul apropiat. Prin urmare, este critic pentru retelele de acces de noua generatie, ca Ethernet PON-urile, sa fie capabile sa furnizeze si servicii bazate pe IP si servicii mostenite sensibile la intarzieri care inca nu au fost in atentia implementarii pe Ethernet. Problema in implementarea unei scheme de rivalitate circuit-peste-pachet este cel mai des legat de distribuirea ceasului. Intr-o schema, utilizatorii furnizeaza un ceas ONU-ului respective, care apoi este transmis OLT-ului. Dar, deoarece ONU-urile nu pot transmite tot timpul, informatia de ceas trebuie sa fie distribuita in pachete. OLT-ul va regenera ceasul utilizand aceasta informatie. Este intr-o oarecare masura banal sa impui o constrangere astfel incat OLT sa trebuiasca sa fie un stapan al ceasului pentru toate echipamentele de downstream ale unui ONU. In acest scenariu, un ONU va reface ceasul de la canalul sau de receptie, il va folosi la canalul de transmisie, si il va distribui tuturor echipamentelor mostenite conectate de el. Video in timp real si Voce peste IP (VoIP) Performanta unei retele bazate pe pachete poate fi caracterizata in mod convenabil de cativa parametri: latimea de banda, intarzierea pachetului (latenta) si variatia intarzierii (jitter) , si rata de pachete pierdute. Calitatea Serviciului (QoS) se refera la capacitatea unei retele sa furnizeze limite pentru cativa sau toti parametrii. Este util sa diferentiem mai tarziu Calitatea Serviciului statistica de cea garantata. Calitatea Serviciului statistica se refera la un caz in care parametrii pot sa depaseasca limitele specificate cu o mica probabilitate. In mod corespunzator, Calitatea Serviciului garantata se refera la o arhitectura a retelei unde este garantat ca parametrii sa ramana intre limitele specificate pentru intreaga durata a conexiunii. O retea este obligata sa furnizeze Calitatea Serviciilor (exemplu, limite la parametrii de performanta) pentru a asigura o functionare corecta a serviciilor de timp real ca video peste pachete (conferinte video digitale, VoD), voce peste IP (VoIP), tranzactii in timp real, etc. Pentru a fi in stare sa garantezi Calitatea Serviciilor pentru servicii de nivel mai inalt, Calitatea Serviciilor trebuie sa fie mentinuta in toate segmentele de retea traversate, incluzand si portiunea de acces la retea a caii capat-la-capat. Discutia noastra curenta se refera doar la Calitatea Serviciilor in retelele de acces EPON. Standardul original Ethernet bazat pe protocolul MAC CSMA/CD nu a fost niciodata interesat de Calitatea Serviciilor. Toate conexiunile (fluxurile de trafic) erau tratate in mod egal si li se dadea un serviciu best-effort din partea retelei. Primul pas major facut pentru permiterea mecanismelor de Calitatea Serviciilor in Ethernet a fost introducerea unui mod full-duplex. Full-duplex MAC poate transmite cadre de date la orice moment de timp; asta a eliminat intarzierile non-deterministe cauzate de accesul la mediu. Intr-o legatura fullduplex, o data ce pachetul este dat unui nivel MAC emitator, intarzierea lui, variatia intarzierii (jitter), si probabilitatea de pierderi sunt cunoscute sau predictibile pe tot drumul pana la nivelul MAC receptor. Intarzierea si variatia intarzierii (jitter) pot fi afectate de blocajul de la capatul liniei cand portul MAC este ocupat cu transmiterea cadrului anterior in timp ce urmatorul cadru devine disponibil. Cu toate acestea, cu un canal de 1Gbps, variatia intarzierii devine neglijabila deoarece cadrul Ethernet de dimensiune maxima este transmis in doar 12 ms. Este important de retinut ca full-duplex MAC nu face Ethernet-ul o retea capabila sa ofere Calitatea Serviciilor: comutatoarele localizate in puncte de jonctiune pot furniza in continuare servicii non-deterministe, best-effort.

Urmatorul pas in activarea mecanismelor de Calitatea Serviciilor in Ethernet a fost intriducerea o doua noi extensii ale standardului: a) 802.1p Supliment la Bridge-urile MAC: Accelerarea Clasei de Trafic si Filtrarea Dinamica a Multicast-ului (mai tarziu imbinate in 802.1D) b) 802.1Q Retele Locale cu Bridge-uri Virtuale 802.1Q defineste o extensie a formatului cadrului permitand cadrelor Ethernet sa care informatii de prioritate. 802.1p specifica comportarea implicita a comutatorului (bridge-ului) pentru diferite clase de prioritate; in mod specific, el permite o coada in bridge care sa fie servita doar atunci cand toate cozile cu prioritati mai mari sunt goale. Standardul distinge urmatoarele clase de trafic:

1. Controlul Retelei caracterizata de o cerinta obligatorie de a ajunge acolo pentru a


mentine si a oferi support infrastructurii retelei.

2. Vocea caracterizata de o intarziere de mai putin de 10 ms si prin urmare de un jitter


maxim (o transmisie cu un singur sens prin infrastructura retelei)

3. Video caracterizata de o intarziere mai mica de 100 ms.


4. Incrcare controlata - aplicaii importante de afaceri fac obiectul unor forme de control de admitere, fie c pre-planificarea cerinelor reelei la o extrem a lrgimii de band pe flux la pornirea fluxului este pornita la celelalte. 5. Excelent efort sau cel mai bun efort al CEO - cele mai bune servicii de tip efort pe care o organizaie de servicii de informare le-ar livra celor mai importani clienti. 6. Cel mai bun efort traficul LAN aa cum il tim astzi. 7. Fundalul - transferuri n vrac i alte activiti care sunt permise pe reea, dar care nu ar trebui s influeneze utilizarea reelei de ali utilizatori i aplicaii. Atat full-duplex, cat i P802.lp/P802.1Q sunt extensii standard importante dar nu suficienti facilitatori pentru QoS. Partea rmas este controlul admiterii. Fr ea, fiecare clas de prioritate se poate degrada intermitent pana la cel mai bun efort de performan. Aici, EPON poate oferi o metod simpl pentru efectuarea controlului admitere. Mai devreme, am menionat c MPCP se bazeaz pe mesajele GATE trimise de la OLT la ONU pentru a aloca fereastra de transmisie. O simpla modificare a protocolului poate permite unui singur mesaj GATE sa acorde mai multe ferestre, cte una pentru fiecare clas de prioritate. Mesajul RAPORT poate fi, de asemenea, extins sa raporteze starile cozilor, pentru fiecare clas de prioritate. Performana CoS-Aware EPON Acum, vom investiga modul n ateptare cu prioriti cu limita de intarziere ce poate permite s ne furnizeze o ntrziere pentru unele servicii. Mai jos, vom descrie o configurare de simulare n care datele care sosesc de la utilizator sunt clasificate n trei clase de prioritate (in loc de apte) i trimise la diferitele cozi din ONU. Cozile sunt apoi deservite n ordinea prioritii lor; o coad de prioritate mai mica este deservita doar atunci cnd toate cozile cu prioritate mai mare sunt goale. n acest experiment, ONU etichetat are o sarcin constant. Vom investiga performana fiecrei clase atunci cand incarcarea retelei variaz. Clasa de cel mai bun efort (BE) are cea mai mic prioritate. Acest nivel de prioritate este utilizat pentru transferuri ale datelor in timp non real. Nu exist nici o garanie de livrare sau de ntrziere n acest serviciu. Coad BE in ONU este servita numai dac cozile cu prioritate mai mare sunt goale.Din moment ce toate cozile de ateptare din sistem impart acelasi buffer, pachetele care sosesc la cozile de prioritate mai mare pot deplasa pachetele BE care sunt deja n coada BE. In experiment, sursa etichetata are traficul BE cu o ncrctur medie de 0,4 (40 Mbps). Clasa de asigurare de expediere (AF) are prioritate mai mare dect clasa BE. Coada AF este servita nainte de coada BE. n experimentul nostru, traficul AF consta intr-un flux VBR cu rata de bii

medie de 16 Mbps. Acest lucru corespunde la trei coduri de fluxuri video MPEG-2. Deoarece traficul AF este, de asemenea, extrem de imprevizibil (LRD), este posibil ca unele pachete sa fie pierdute. Acest lucru se va ntmpla n cazul n care ntregul buffer este ocupat de AF sau pachetele cu prioritate mai mare. Clasa de prioritate avansare garantata (GF) a fost folosita pentru a imita o linie de tip T1 n reelele de acces bazate pe pachete. Clasa de GF are cea mai mare prioritate i poate deplasa datele BE i AF de la cozile lor, dac nu este suficient spaiu tampon pentru a stoca pachet GF. Un nou pachet GF va fi pierdut numai n cazul n care tamponul ntreg este ocupat de pachete GF. Coada GF este deservita nainte de cozile AF i BE. Datele T1 care sosesc de la utilizator sunt impachetate n ONU prin plasarea a 24 octei de date ntr-un pachet. Inclusiv antetele Ethernet i Users Datagram Protocol (UDP) / IP rezulta ntr-un interval de 70 de octeti generat la fiecare 125 ms. Prin urmare, datele T1 consuma o lrgime de band egal cu 4.48 Mbps. Desigur, am putea pune 48 octei de date T1 ntr-un singur pachet i il putem trimite intr-un pachet de 94-byte la fiecare 250 ms. Acest lucru ar consuma doar 3.008 Mbps, dar va creterea intrzierea de mpachetare. Figurile 5.16 i 5.17 arat media si maximul de pachete de ntrziere pentru fiecare tip de trafic. Sarcina medie a ONU-lui etichetat a fost stabilit la 40Mbps de date BE, 16 Mbps de date AF, i 4.48 Mbps de date GF, sau la un total de aproximativ 60 Mbps. Axa orizontal reprezinta incarcarea reelei efectiva. Aceste cifre arat modul n care parametrii de trafic depind de reea global de ncrcare.

Fig 5.15 Intarzierea medie de pachete pentru diferite clase de trafic ca functie de incarcarea efectiva a retelei

Fig 5.16 Intarzierea maxima de pachete pentru diferite clase de trafic ca functie de incarcarea efectiva a retelei Putem observa c traficul BE sufer cel mai mult atunci cnd incarcarea crete. Crete si ntrzierea sa, i rezultatele simulrii au artat c unele pachete au fost ignorate atunci cnd ncrcarea a reelei a depit 80%. Datele AF au experimentat, de asemenea, o ntrziere de cretere, dar nu au fost observate pierderi de pachete. ntrziere crescuta n traficul AF pot fi atribuita la secventele lungi de date. n mod evident, aplicarea unor traficuri de tip modelare pentru a limita dimensiunea izbunirilor la surs ar putea mbunti situaia. Datele GF au o foarte uoar cretere atat in ce priveste ntrzierile medii, cat si cele maxime. Acest lucru se datoreaz faptului c pachetele au fost generate cu o rat constant. n medie, ntrzierea n acest caz a urmat exact ciclul mediu, fiind o jumtate din asta. ntrzierea maxim este egal cu maxim observat in timpul ciclului si pentru orice sarcin de reea este delimitat de durata maxima a ciclului Tmax (care a fost aleasa pentru a fi 2 ms n experimente). Dup ce am primit un pachet (sau un grup de pachete) de la un ONU, tamponul ar trebui s aib cel puin 2 ms de valori de date, de exemplu, 384 octei de date T1. Acest lucru se datoreaz faptului c urmtorul pachet de la acelasi ONU poate ajunge dup un maxim de ntrziere de 2 ms. Atunci cnd un astfel de pachet ajunge ntrziat, ar trebui s gseasca tamponul non-gol. S spunem ca tamponul de ocupare minim este 24 octei care este timpul de transmisie de 125 ms pentru cadrul T1. n acest caz, latenta generala cu care se confrunt cadrul T1 de date va consta din: 1. 125 s de ntrziere datorita mpachetrii n ONU 2. Timp de asteptare in ONU (pn la Tmax) 3. Pn la 100 s de ntrziere de propagare (presupunnd distana maxim de 20 km), i 4. Timp de asteptare in tamponul de modelare. Fenomenul de penalizare cand avem o sarcina redusa O observaie interesant este c, combinand prioritatea implicit cu un mecanism simplu in EPON rezulta un fenomen foarte interesant: Cu cat sarcina scade de la moderata (0,25) la foarte uoara (0,05), ntrziere medie pentru clasa de prioritate cea mai mic (P2) crete semnificativ. Intrziere medie de pachete la o sarcin de 0,05 (sau 5 Mbit / s) este de 17.8 ms, mai mare cu 1200% dect ntrziere de 1,4 ms la o sarcin de 0,25 (25 Mbit/s). Un comportament similar este observat pentru ntrziere maxima pentru clasele P1 i P2. Ne referim la acest fenomen ca Light Load Penalty Fenomenul de Light Load Penalty poate fi explicat dup cum urmeaz. La sfritul fiecrui slot

de timp, ONU genereaz un mesaj de raport care conine numrul de octei care rmn n coada de ateptare (coad de ocupare reziduala). Coada de ocupare reziduala este aproape ntotdeauna mai mic dect slotul de timp pentru programare maxim, deoarece fenomenul de Light Load Penalty are loc numai la sarcini de lumin. Aceasta nseamn c indiferent de mrimea unui slot ONU solicitat n mesajul de raport, OLT va acorda dimensiunea solicitata slotului prin urmtorul mesaj de poarta. Cu toate acestea, n intervalul de timp dintre trimiterea unui raport de catre ONU i sosirea slotului de timp atribuit (de exemplu, ntre trimiterea unui raport i transmiterea datelor raportate n urmtorii sloti de timp alocati), pachetele mai pot ajunge la coad. Pachetele nou-venite pot avea prioritate mai mare dect unele pachete deja stocate n coad, i vor fi transmise n slotul urmtoarei transmisiuni nainte de pachetele cu prioritate inferioara. ntruct aceste pachete noi nu au fost raportate la OLT nainte, slotul dat nu poate gzdui toate pachetele stocate. Acest lucru face ca unele pachete cu prioritate mai mica s fie lsate n coad. Aceast situaie se poate repeta pe mai multe cicluri, provocnd ca unele pachete cu prioritate mai mica s fie amnate pentru cicluri multiple. Un pachet cu prioritate mai mica va fi transmis n cele din urm atunci cnd mai multe pachete cu prioritate mai mica se acumuleaza (i sunt raportate la OLT). Dar, traficul PO este periodic (CBR) i traficul P2 este imprevizibil (de exemplu, un nou pachet P2 nu poate ajunge pentru o lung perioad de timp), observm c n experimente, n medie, la o sarcin de 0,05, pachete P2 sunt ntrziate cu aproximativ 80 cicluri. Pe msur ce crete ncrcarea, coada din spatele unui pachet de prioritate mai mica crete mai repede i scade fenomenul de Light Load Penalty. La o sarcin de 0,25, media de ntrziere pentru pachetele P2 este de numai aproximativ 4.6 cicluri. Mai multe scheme au fost sugerate pentru a evita fenomenul de Light Load Penalty. Un mod de a elimina acest fenomen este de a implementa o coad n dou etape intr-un ONU. ntr-un sistem n dou etape, etapa I este formata din mai multe cozi de prioritate i etapa II const dintr-o coada de tip Primul Venit, Primul Servit (FCFS). Cnd un slot de timp ajunge, pachetele de date de la etapa II sunt transmise la OLT, astfel lasand libera coada;simultan, pachetele de date din etapa I sunt avansate in spatiile libere din coada etapei II. Mrimea total a bufferului in etapa a II se pot face exact egal cu numarul de octeti ai WMAX, astfel nct ONU nu solicit un slot mai mare dect numarul de octeti ai WMAX. Aceasta configurare va asigura c slotul dat este ntotdeauna 100% utilizat, adic, c restul neutilizat este ntotdeauna zero, deoarece nici un pachet nu este pe locul doi. Cel mai mare defect al sistemului n dou etape este c ntrzierea medie a pachetelor a crescut, deoarece fiecare pachet trebuie s petreac un timp mediu de jumtate de ciclu n cozile etapei I i un ciclu n cozile etapei II. O alta solutie interesanta la fenomen (fr a crete ntrzierea clasei de prioritate cea mai nalt cu un ciclu de timp ca ntr-o schema cu dou etape) este de a anticipa cantitatea de pachete de nalt prioritate care se ateapt pentru a ajunge la ONU i pentru a ajusta dimensiunea slotului de timp acordat n consecin. Desigur, pentru a prezice traficul cu acuratee rezonabil, trebuie s avem unele cunotine despre comportamentul traficului. n exemplul de mai sus, avem aceste cunotine despre traficul PO, i anume, tim c acest lucru este o constant - rata de bit (CBR). Prin urmare, atunci cnd se decide cu privire la dimensiunea slotului de timp urmtor pentru ONU, OLT poate estima momentul urmtoarei transmitere i poate creste dimensiunea slotului de timp prin cantitatea de date CBR pe care o anticipeaz. Putem numi acest sistem credit CBR, deoarece de la suplimentarea dimensiunii slotului de timp incrementat se bazeaz pe rata de sosire cunoscuta CBR. Dei acest sistem are performante relativ bune, o limitare major este aceea c, cunotine externe ale procesului de sosire sunt necesare. Chiar dac, pentru unele aplicaii de timp critice, putem avea astfel de cunotine, nu este deloc un caz universal, n special pentru traficul VBR.

5.4 Alte tipuri de Pons n afar de EPON, cteva tehnologii alternative au fost, de asemenea, dezvoltate pentru PON, de exemplu, APON (sau BPON), GFP-PON, i WDM-PON. Vom discuta despre ele mai jos. 5.4.1. APON/BPON ATM PON (APON) se bazeaz pe modul de transfer asincron(ATM). Cadrul downstreamului, aratat n Fig. 5.18 (a), const n 56 celule ATM (53 bytes fiecare) pentru rata de baz de 155 Mbps, pana la 224 celule pentru 622 Mbps. Exist dou celule dedicate stratului fizic de operare, administrare si ntreinere (PLOAM), una la nceput de cadru, i una la mijloc. Restul de 54 celule sunt celule de date ATM. Transmisiunea upstream Fig. 5.18 (b)) apare sub forma de izbucniri de celule ATM. Receptoarele pentru izbucniri sunt necesare la OLT pentru a se sincroniza la diferite ONU care pot fi situate la distante diferite de OLT i, prin urmare, puterea primita la OLT de la diferite ONU poate fi diferita. Celula ATM poate sa fie o celul de date ATM, sau o celul PLOAM. n direcia downstream, celulele PLOAM sunt folosite pentru a transporta permisiunile de la OLT la ONU. Fiecare permisiune e data o singur dat pentru ONU pentru a transmite sarcin util de date ntr-o celul ATM. 53 permisiuni pentru cele 53 de celule din cadrul de upstream, sunt mapate n celulele PLOAM. n timpul funcionrii sale, OLT trimite un flux continuu de permisiuni la toate ONU din PON. Astfel, OLT poate modera poriunea de lrgime de band upstream atribuita fiecrui ONU. n direcia downstream, celulele PLOAM sunt utilizate de ONU pentru a transmite dimensiunile cozilor lor la OLT.

Fig 5.18 Formatul cadrelor APON/BPON Lucrul initial privind PONS ATM a fost lansat la mijlocul anilor 1990 de ctre Full Service Access Network (FSAN) [FSAN05], iniiativ care a fost pornita de ctre furnizorii de servicii. Deoarece numele APON a condus utilizatori s cread c numai servicii bazate pe ATM ar putea fi sprijinite, terminologia a fost schimbata la Broadbcand PON (BPON). BPON a fost standardizat de Uniunea Internationala de Telecomunicatii(ITU) specificatia G.983.1. BPON ofera capabiliti de

acoperire pentru servicii, cum ar fi video i traficul Ethernet. 5.4.2 GFP-PON GFP-PON este standardizat de ITU n specificatia G.984.x. Ea propune rate de bii de pn la 2.5 Gbps. Se urmrete, de asemenea, o eficien mai mare n timp ce efectueaz servicii multiple peste PON. Aceasta propune un protocol folosind procedura Generic Framing(GFP). GFP ofer un mecanism de a se adapta traficului de nivele mai mari (Ethernet MAC/IP), peste un nivel de transport, cum ar fi retele optice sincrone / ierarhii sincrone digitale (SONETISDH). Alte funcionaliti cum ar fi asignarea largimii de banda dinamica, exploatarea i ntreinerea, etc sunt mprumutate de la APON. Aa cum sa discutat anterior, att APON cat i GFP-PON au dezavantajul unui protocol complex i punere n aplicare greoaie, n raport cu EPON, din aceasta cauza nu au ctigat mult popularitate n rndul utilizatorilor i vnztorii de echipamente tehnice. 5.5 WDM-PON Punem accent pe importana WDM n PON. Vom discuta apoi diverse arhitecturi WDM-PON care au fost propuse n literatura de specialitate. 5.5.1 Necesitatea de WDM n PON Dei PON este un pas important spre asigurarea accesului de band larg la utilizatorul final, nu este foarte scalabil. Avnd n vedere c forma de baz a PON avea doar un singur canal optic, limea de band disponibil este limitat la maximul ratei de bii de la un transceiver optic, care, n conformitate cu tehnologiile actuale este, 1 Gbps. Atenuarea datorata divizarii limiteaza maximul de ONU la 64. Aceasta lucru limiteaz scalabilitate reelei. Costul de implementare a fibrei n reeaua de acces fiind de mare, este important s se ia n considerare tehnologii care ar putea ajuta la scalarea capacitatea PON n viitor. Multi operatori de telecomunicaii au n vedere pentru a implementa Pons folosirea unui model FTTx pentru a suporta video Internet Protocol (IP), voce, date i servicii la un abonament mai ieftin dect daca s-ar cumula serviciile de mai sus desfurat separat. PON sunt n etapele iniiale de desfurare n multe pri ale lumii. Dei PON ofer lrgime de band mai mare dect reelele tradiionale de acces pe baz de cupru, exist necesitatea de a crete i mai mult lrgimea de band a PON prin folosirea multiplexarii lungimilor de unda (WDM), astfel nct mai multe lungimi de und sa poate fi susinute n upstream sau in downstream, sau in amandoua. Un astfel de PON este cunoscut ca un WDM-PON. Un WDM PON este o reea de acces punct-la-punct (spre deosebire de punct-lamultipunct n PON), n care exist o lungime de und separata, ntre OLT i fiecare ONU. Fiecare lungime de und este direcionata ctre un ghid de und pasiv (AWG). AWG este discutat pe scurt n seciunea 5.5.2. ntr-un WDM-PON, diferite ONU pot fi suportate la rate de bii diferite, dac este necesar. Fiecare ONU poate opera pana la o rata de bii complet a unui canal de lungime de und; Prin urmare, aceasta nu trebuie s mpart limea de band disponibil cu orice alte ONU n reea. n plus, spre deosebire de PON de baz, WDM-PON nu sufer pierderi de putere prin divizare. Utilizarea de lungimi de und individuale pentru fiecare ONU faciliteaz, de asemenea, confidenialitatea i reduce problemele de securitate pe care le are PON. n cele din urm, din cauza modelului periodic de rutare a unui AWG (descris mai jos), WDM-PON este uor scalabil. Pstrand n vedere astfel de avantaje, WDM a fost recomandat ca o imbunatatire la PON n ITU-T G.983. 5.5.2 Ghid de unda pasiv (AWG) Lungimea de und de rutare ntr-un WDM-PON poate fi pusa n aplicare printr-un AWG. AWG este un dispozitiv pasiv, cu o matrice de rutare fixa, aa c se potrivete bine cu PON. Un AWG ofer o rutare fixa a unui semnal optic dintr-un port de intrare dat la un port de ieire dat, bazat pe lungimea

de und a semnalul. Semnalele de lungimi de und diferite care vin ntr-un port de intrare vor fi fiecare rutate spre un port de ieire diferit. n mod similar, semnale diferite de aceeai lungime de und poate fi direcionate ctre porturi de intrare diferite, i ele vor fi rutate la diferite porturi de ieire. Unul dintre principalele avantaje ale AWG este comportamentul su periodic de rutare,asa cum se arat n Fig. 5.19. Se considera o sursa optica de spectru larg intrarea n portul de intrare x. Pentru semnalele optice ce intra n portul x si rutate la un anumit port de ieire y, rutele AWG pentru lungimile de und sunt separate de un interval de lungime de und fix numit n spectru liber (FSR). Prin urmare, avnd n vedere o lungime de und, lungimile de und la ieirea din portul y sunt o, o+FSR , o+2FSR i aa mai departe. Pentru port de ieire y + 1, lungimile de und rutate de la portul x sunt transferate printrun interval de lungime de und n comparaie cu y. Astfel, lungimile de unda de la portul y+1 sunt o+, o+FSR+ , o+2FSR+, i aa mai departe. Aceast proprietate periodic de rutare a AWG ajuta la scalarea reelei aa cum este descris n seciunea 5.5.4.

Fig 5.19 Comportamentul de rutare periodic al unui AWG 5.5.3 WDM-PON Arhitecturi Toate arhitecturile WDM-PON propuse n literatura de specialitate pn n prezent folosesc de obicei un canal separat pentru fiecare lungime de und pentru fiecare ONU n downstream (de la OLT la ONU). Cu toate acestea, diverse arhitecturi propuse n literatura de specialitate difer n ceea ce priveste resursele utilizate n upstream (de la ONU la OLT). Comunicarea upstream difer de comunicarea downstream datorita a dou motive principale de comunicare. Echipamentele ONU ONU1 (emitoare) trebuie s fie necostisitoare n cazul n care ONU sunt folosite ntr-o scar larg. Este de preferat s nu dispun de un echipament pentru lungime de unda specifice la ONU, deoarece este Transmitator si dificila gestionarea i meninerea. 1 receptor pe o singura Una dintre primele propuneri de arhitectura WDM-PON folosea WDM n banda de 1550-nm n lungime de unda Sursa downstream i o singur lungime de und n upstream in banda de 1300-nm partajata prin multiplexare Router pasiv inmodulata timp (TDMA). Transmisiunile upstream si downstream pot fi realizate pe o singura fibra optica prin bazat pe WDM Coarse WDM* (CWDM). In literatura [Zirn98], aceasta arhitectura a fost denumita 2 Compus ONU2 AWG(pentru PON(CPON). Un receptor pe o singura lungime de unda lucrand in rafala este utilizat la OLT pentru a downstream) Transmitator si receptiona semnalul de upstream. Receptorul in rafala este necesar pentru a se sincroniza cu semnalul , combinator receptor pe o singura de clock al diverselor transmitatoare ONU, care se pot afla la distante diferite fata de OLT. In figura Receptor pe o pasiv (pentru lungime de unda 5.20 este reprezentata dispunere unui CPON. singura upstream) * WDM spatiat intre lungime de cu distanta purtatoare egala sau mai mare de 20nm unda inrafala 1 2 n

,
n

Figura 5.20 Compus PON(CPON) [Zirn98]

ONUn Transmitator si receptor mope o singura lungime de unda

1,2n

O limitare a arhitecturii CPON este ca un laser pe o singura lungime de unda, cum ar fi laserul DFB, ar putea avea un pret prohibitiv pentru ONU. Si mai mult, ar putea fi dificil de controlat schimbarile de lungime de unda care pot aparea datorita fluctuatiilor de temperatura de la capatul indepartat(ONU). Arhitectura LARNET(Local Access Remote Network) [ZJSD95] incearca sa lucreze in jurul limitarilor mentionate mai sus utilizand o sursa cu spectu larg la ONU, cum ar fi un LED cu emisie laterala mai ieftin, la carui spectru este impartit de router-ul bazat pe AWG, in directia de upstream. Asa cum se arata in Subcapitolul 5.5.2, cand o sursa de banda larga este introdusa intr-un port de intrare al AWG-ului, lungimile de unda constitutive sunt directionate catre porturi de iesire diferite. LED-ul edge-emitting emite un spectru larg de frecvente centrate pe o singura frecventa, in comparatie cu laserele DFB care emit pe o singura lungime de unda. OLT-ul contine un receptor in rafala de banda larga(spre deosebire de receptorul pe o singura lungime de unda continut de CPON), care poate receptiona orice componenta spectrala a LED-ului. TDMA este utilizata pentru a imparti canalul de ONU1 upstream. In figura 5.21 este ilustrata arhitectura LARNET. 1 Sursa modulata WDM 1,2n Receptor de banda larga 1*N router bazat pe AWG 2 n Receptor LED ONU2 Receptor LED ONUn Receptor

,2
1

1,2 n

Figura 5.21 Arhitectura LARNET [ZJSD95]

1,2 n

LED

LARNET este atractiv deoarece tehnologia cu LED-uri edge-emitting este destul de matura si astfel de dispozitive sunt comercializate la scara larga de mult timp. LED-urile edge-emitting sunt mult mai ieftine in comparatie cu laserele DFB, asa ca sunt folositoare pentru economia echipamentelor ONU. Limitarile apar datorita divizarii spectrului larg al sursei de catre AWG, care conduce la o pierdere masiva de putere. In consecinta, distanta dintre OLT si ONU este redusa considerabil in LARNET. In ultimul timp au fost sugerate variante ale arhitecturii LARNET, in care semnalul de upstream de la un ONU poate fi intors in downstream catre toate celelalte echipamente ONU de la AWG, printr-un cablaj adecvat al AWG-ului [Desa01], bazat pe proprietatea de rutare periodica a acestuia. AWG-ul este in mod normal asezat foarte aproape de ONU. Deoarece timpul de propagare de la ONU la AWG este foarte mic, se poate folosi un protocol MAC CSMA/CD, cum ar fi Ethernet, pentru a rezolva problema traficului de upstream. Se doreste ca arhitectura RITENET (Remote Integrated Terminal Network) [FIMD94] sa evite transmitatorul de la ONU prin modularea si transmiterea inapoi a semnalului de downstream de la OLT. Semnalul de la OLT este impartit pentru downstream si upstream prin diviziunea in timp. Un cadru este impartit in doua parti: una este folosita pentru transmisiuni downstream si cealalta pentru upstream.Un router 2 x N bazat pe AWG este utilizat pentru a ruta semnalele. Din moment ce acelasi canal optic este folosit atat pentru upstream cat si pentru downstream, acestea trebuie separate pe doua fibre. Totusi, spre deosebire de LARNET si CPON, RITENET nu necesita impartirea canalului pentru upstream intre ONU-uri; prin urmare, nu exista o limita a debitului pentru upstream. In figura 5.22 este reprezentata arhitectura RITENET.

Figura 5.22 Arhitectura RITENET [FIMD95]

In timp ce RITENET ajuta la reducerea costurilor echipamentelor terminale de la ONU si distantei dintre OLT si ONU, semnalul de la OLT trebuie sa parcurga o distanta dubla. De asemenea, cum semnalul este acum impartit intre cele doua terminale, debitul PON trebuie dublat. In plus, numarul de fibre necesare este dublu, ceea ce dubleaza costurile de instalare si mentenanta. Un receptor WDM trebuie instalat la OLT (spre deosebire de LARNET si CPON), fapt ce conduce la cresterea costurilor echipamentului terminal OLT.

Toate arhitecturile de mai sus implica un singur laser care emite pe mai multe frecvente la OLT. Produse comerciale care emit mai multe frecvente individuale stabile din spectrul optic si care pot fi incadrate in grila standard ITU, sunt in present disponibile. Sursa cu mai multe lungimi de unde poate fi modulata cu modulatoare independente, cum se arata in figura 5.23. O sursa laser multimodala implica de asemenea o mai mare stabilitate in retea, in comparatie cu utilizarea mai multor lasere, deoarece o singura sursa poate fi controlata usor si efficient la variatiile de temperatura.

Figura 5.23 Modularea unei surse laser cu mai multe lungimi de unda Routerele bazate pe AWG sunt blocurile de legatura pentru multe arhitecturi WDM-PON. Tehnologia optica integrata s-a maturizat de-a lungul timpului si numarul canalelor suportate a fost foarte bine proportionat. Astazi sunt disponibile commercial AWG-uri cu 40 de canale. Cu cat numarul acestor dispozitive creste, este de asteptat ca pretul lor sa scada. Din moment ce aceste dispozitive necesita amplasarea in aer liberin reteaua de acces, stabilitatea termica este o probema foarte importanta. In spatiu liber temperaturile pot varia intre -40C si 85C.Variatiile de temperatura pot modifica benzile de trecere la care functioneaza AWG-urile. Pentru imbunatatirea performantelor termie ale AWG-urilor au fost sugerate in literatura numeroase metode. Unele dintre acestea, cum ar fi pastrarea AWG-urilor intr-un mediu cu temperatura controlata, nu sunt potrivite pentru retelele passive, deoarece in acest caz router-ul ar trebui alimentat. Alte solutii sunt bazate pe modificarea frecventelor la intrare si iesire odata cu modificarea indicelui de refrectie datorita temperaturii, pentru a se adapta la modificarile de banda ale AWG-ului. Numeroase experimente bazate pe arhitecturile mai sus mentionate au fost mentionate in literature de specialitate recenta. Un experiment asupra unei retele optice de acces care furniza acces Gigabit Ethernet pentru mai mult de 100 de utilizatori a fost demonstrata in [KaTA03].O varianta a arhitecturii RITENET este utilizata, diferenta fiind ca, in loc sa se utilizeze o singura lungime de unda per ONU, sunt folosite doua: una pentru upstream si una pentru downstream. Acest artificiu elimina nevoia de diviziune in timp. Astfel, 256 de frecvente sunt folosite pentru a deservi 128 de utilizatori. Un OCSM(Optical Carrier Supply Module) este folosit pentru a genera 256 de frecvente, cu spatiere de 25 GHz. Un modul de test utilizand o varianta a arhitecturii LARNET a fost descrisa in [OHTP02]. O varianta a arhitecturii CPON, utilizand amplificatoare optice, denumita arhitectura SuperPON a fost descrisa in [VMVO00].

5.5.4 Scalabilitatea WDM-PON

Orice arhitectura de retea trebuie sa fie usor scalabila pentru a avea valoare. Pentru o retea de acces, scalabilitatea este necesara in ceea ce priveste latimea de banda si numarul de puncte de acces pentru utilizatori(ONU-ri) sustinute. Din moment ce costurile de implementare pentru o retea optica este ridicat in majoritatea tarilor datorita costului ridicat al fortei de munca, este important ca scalabilitatea sa fie obtinuta usor, fara implementari majore ulterioare. Costurile unor dispozitive optice, cum ar fi AWG-urile sunt de asemenea destul de ridicate; din acest motiv, trebuie sa existe posibilitatea reutilizarii si nu inlocuirii acestora in cazul in care se doreste scalabilitatea. Similar, deoarece un numar mare de ONU sunt instalate si astfel de dispozitive sunt localizate in casele, cladirile sau comunitatile utilizatorilor finali, este de dorit ca inlocuirile datorate scalabilitatii sa fie minime. Cum nu toti utilizatorii finali vor dori sa treca la o latime de banda mai mare in acelasi timp, ar trebui asigurat faptul ca utilizatorii mai vechi pot fi serviti in timpul scalarii retelei. Combinarea tuturor factorilor mentionati anterior face ca scalabilitatea in arhitecturile WDMPON sa fie o provocare. O noua solutie din [MMPE00] propune exploatarea modelului de rutare periodic al AWG-urilor prin implementarea AWG-urilor in serie. In figura 5.24 se arata cum AWG-uri suplimentare pot fi instalate pentru a scala reteaua de la 8 frecvente, in arhitectura 8-ONU WDM-PON la 32 de frecvente, in arhitectura 32-ONU WDM-PON. Indicele lungimii de unda reprezinta numarul lungimii de unda, in timp ce exponentul sau reprezinta sursa (ex: 12 reprezinta lungimea de unda 1 de la laserul 2). Aceasta idee are mai multe calitati. Vechile ONU-ri ONU1 pana la ONU8 raman neafectate si continua sa utilizeze lungimile de unda 11 pana la 41 si 12 pana la 42. Vechiul canal AWG 2x8 este pastrat si 8 noi canale AWG 1x4 sunt utilizate pentru a scala reteaua. Aceasta arhitectura are de asemenea avantajul reutilizarii frecventelor. De exemplu, in figura 5.24, laser 1 si laser 2 impart acelasi domeniu de lungimi de unda 1 pana la 16, dar servesc ONU-ri diferite.
5.6 Implementarea WDM-PON-urilor Mai multe modele au fost propuse pentru instalarea fibrei optice in reteaua de acces. In timp ce

FTTH(Fiber-To-The-Home) este obiectivul final, FTTC(Fiber-To-The-Curb),

Figura 5.24 Scalabilitatea arhitecturii WDM-PON. O arhitectura 8-ONU WDM-PON este scalata la 32 ONU FTTB(Fiber-To-The-Building), FTTP(Fiber-To-The-Premises), etc au fost propuse ca obiective intermediare. In FTTC/FTTB, ONU-urile aflate la margine sau in cladiri sunt utilizate pe post de puncte de distributie de banda pentru utilizatorii finali. Utilizatorii finali pot avea acces la internet de banda larga prin tehnologiile xDSL prin cupru in perechi rasucite sau wireless in bucla locala. Avantajul unei asemenea scheme este ca distanta pe cupru sau mediu wireless este mult mai mica, ceea ce face ca tehnologii ca VDSL (care are limitare de distanta la 450m) si accesul wireless sa devina posibile.

Figura 5.25 O retea WDM-PON bazata pe FTTC, implementata ca o retea cu acces liber. Furnizorii de servicii folosesc aceasta infrastructura pentru a deservi utilizatorii finali prin inchirierea benzii de la operatorul de acces la retea (ANO) Astfel, o retea FTTC se va comporta ca o singura infrastructura de acces in banda larga, prin care furnizorii de servicii pot oferi multiple servicii utilizatorilor finali. OLT-ul poate fi conectat la Internet printr-o structura de tip inel, printr-o retea LAN sau printr-o retea optica pe distante lungi. ONU-urile sunt definite ca puncte locale de acces (LAP) si au rol de centre de distributie de banda catre utilizatorii finali(vezi figura 5.25). Reteaua de acces trebuie sa fie impartita deoarece nu este posibil ca fiecare furnizor de servicii sa-si implementeze propria retea de acces datorita costurilor ridicate de instalare si operare si problemelor de conectivitate. Numim o astfel de retea retea cu acces deschis. Aceasta retea de acces ar putea fi administrata de un operator de retea de acces(ANO). Vom descrie conceptual de acces deschis in cele ce urmeaza. 5.6.1 Acces deschis

In contextul unei retele de acces de banda larga, termenul acces deschis implica abilitatea ca mai multi furnizori de servicii (SP-service providers) sa imparta infrastructura retelei de acces implementate pentru a oferi servicii utilizatorilor finali. Astfel, mai multe servicii pot fi livrate pe un canal de acces partajat. In figura 5.26 este reprezentat un model de acces deschis pentru implementarea PON.

Figura 5.26 O retea cu acces deschis de tip PON

O caracteristica predominanta in retelele de acces este ca un singur canal (ex: un canal de acces de 1Gbps in EPON) este partajat intre mai multi utilizatori. O diferenta importanta intre o retea de acces si o retea LAN este ca o retea de acces deserveste utilizatori independenti, care nu coopereaza si care concureaza pentru latimea de banda. In plus, timpul de propagare dintre OLT si ONU in EPON pot fi mult mai mari decat in cazul LAN. Astfel, este important sa asiguri un grad minim de performanta pentru fiecare utilizator, astfel incat un utilizator intensiv de banda sa nu afecteze performanta celorlalti utilizatori din retea. Similar, daca doi furnizori de servicii competitori ofera aceeasi categorie de servicii (de ex: IP video), atunci este necesar ca accesul lor la banda sa nu fie discriminatoriu. Majoritatea serviciilor sunt disponibile la cerere; astfel, utilizatorii se pot folosi de diverse servicii de la furnizori diferiti in intervale de timp diferite. Dezvoltarea unui set de cerinte de corectitudine pentru un astfel de scenariu si respectarea lui, este o problema importanta. Astfel de cerinte de corectitudine pot fi legate de transfer, intarzieri, jitter si alti parametric de retea. In plus, traficul intr-o retea de acces poate fi descris ca multiplexarea mai multor stream-uri asemanatoare, independente, care conduce la un traffic aglomerat. Astfel, reteaua ar putea fi supusa unei incarcaturi foarte mari pentru perioade scurte de timp. Prin urmare, modelul de trafic best-effort, pe care se bazeaza in prezent retelele de acces, are performante scazute la incarcatura mare. Prin urmare, alocarea corecta a benzii intr-o retea de acces ramane o provocare. Un algoritm de programare de nivel MAC (Media Access Control), bazat pe Dual-SLA, pentru a atinge corectitudinea intr-o retea de acces este propus in [BaKM05]. Dual-SLA implica seturi independente de SLA-uri: unul pentru furnizorii de servicii si celalalt pentru utilizatori. Algoritmul de programare incearca sa satisfaca aceste doua seturi de SLA-uri simultan. Totusi, avand in vedere faptul ca exista o singura resursa(latimea de banda) si doua entitati diferite (furnizorii si utilizatorii) care concureaza pentru aceasta, este posibil sa nu fie satisfacute ambele seturi de SLA-uri la toate valorile de incarcare a retelei. Schema de mai sus face diferenta intre SLA-ul primar, care trebuie satisfacut la fiecare moment de timp, si SLA-ul secundar, care este satisfacut cat mai bine posibil. Obiectivul este sa fii rezonabil in ceea ce priveste SLA-ul secundar raportat la o perioada mai lunga de timp. Rezultatele

arata ca schema de mai sus este mai buna in comparatie cu SLA-urile individuale sau fara SLA-uri intr-o retea cu acces direct. Vezi [BaKM05] pentru detalii.
5.7 5.8 Sumar

In acest capitol, mai intai am revazut arhitectura Ethernet PON (EPON), care este standardizata in 802.3ah. Am revazut protocolul de control multi-point (MPCP) standardizat pentru EPON. Apoi am discutat algoritmii de alocare dinamica a benzilor de frecventa (DBA) pentru EPON si protocolul IPACT in particular. Mai multe initiative comerciale asupra EPON sunt in curs de desfasurare si produsele sunt asteptate imediat ce eforturile de standardizare se vor sfarsi. Apoi am studiat ATM-PON(APON) ( care mai este denumit si PON de banda larga (BPON)) si GFP-PON. Am discutat WDM-PON, care a captat atentia ca fiind o solutie atractiva pentru a rezolva problemele legate de nevoile de acces de banda larga pe viitor. WDM-PON-urile sunt inca in proces de testare in mai multe organizatii si comunitati de cercetare. Aceste doua tehnologii (EPON si WDMPON) vor parcurge cu siguranta un drum lung in vederea atingerii cerintelor de banda larga ale utilizatorilor pe viitor. In sfarsit, am dezbatut mai multe aspecte legate de scalabilitate si implementare a PON-urilorsi conceptual de acces deschis in retelele de acces de banda larga, care castiga din ce in ce mai mult teren.