1

Cap.1 SISTEME OPTICE SCURT ISTORIC

1.1 Scurt istoric al comunicaţiilor optice.

Comunicarea cu ajutorul luminii este un concept foarte vechi. Sistemele de comunicaţie pe

cale optică sunt folosite de secole întregi, sub forma unor binecunoscute metode: semnale fumigene,
focuri, semafoare. Chiar şi conceptele mai moderne ca sisteme optice de comunicaţii pentru telefonie,
sunt departe de a fi idei noi; in 1880, Alexander Graham Bell a construit fotofonul, un dispozitiv
capabil să transmită vocea la o distanţă de câteva sute de metri folosind raze de lumină. Deşi sistemul
lui Bell poate fi considerat rudimentar privit de la nivelul cerinţelor actuale, el a constituit punctul de
plecare al cercetărilor privind folosirea radiaţiei luminoase pentru transmiterea informaţiei.
Ca o consecinţă a apariţiei si perfecţionarii fibrelor optice, multe din domeniile cheie ale
optoelectronicii (şi nu numai) s-au dezvoltat in paralel: laserii semiconductori, fibrele optice cu pierderi
mici, microelectronica.
Compania Corning Glass Works a trecut la dezvoltarea primei fibre optice reale (cu pierderi de
20dB/km), în 1970. Cercetarile efectuate în anii următori au făcut posibilă coborârea pierderilor sub
1dB/km, simultan cu aparitia LASER-ilor semiconductori capabili să lucreze în mod continuu la
temperatura camerei. La mijlocul deceniului şapte, fibrele optice erau deja recunscute ca fiind un mediu
de transmisie bun, şi a început să se pună serios problema utilizării lor în infrastructura sistemelor de
comunicaţii.
Odata cu creşterea în amploare a industriei echipamentelor de calcul electronice, a aparut şi ideea
de reţea de calculatoare (bazată, mai apoi, pe fibra optică în calitate de principal suport fizic). Evoluţia
sistemelor de calcul poate fi urmarită in trei etape: prima o constituie calculatoarele cu control
centralizat al datelor, a doua o constituie calculatoarele personale cu un preţ redus, şi a treia etapă (care
există şi astăzi) sunt calculatoarele interconectate, grupate sub denumirea generică de reţea de
calculatoare.
În ultimii 20 de ani, calculatoarele au început să fie prezente peste tot. Fibrele optice au devenit şi
ele o alternativa din ce în ce mai serioasă la firele de cupru.
Creşterea ca areal al reţelelor Internet şi World Wide Web (WWW) este impresionantă datorită
acestor noi tehnologii (s-a estimat că numărul procesoarelor independente legate la Internet se situeaza
în jurul valorii de 20 miliarde.
2

1.2 Evolutia sistemelor optice

Cel mai obişnuit sistem de transmisie optică “punct la punct”- FOTS (Fiber Optic Transmission
System) este format din trei componente:
- emiţătorul echipat cu o sursă optică (diodă LED sau diodă laser LD),
- mediul prin care se propagă ghidat, la distanţă, lumina (fibra optică FO şi regeneratoarele dispuse
echidistant de-a lungul fibrei), şi
- receptorul care amplifică curentul produs de un fotodetector (dioda PIN sau APhD) şi prelucrează
semnalul electric rezultat.
Informaţia modulează în mod obişnuit fluxul optic în intensitate (IM- Intensity Modulation) .
Marea majoritate a sistemelor optice sunt sisteme digitale de tip IM- OOK (on-off keying) . Modulatia
OOK presupune folosirea a două nivele de putere optică care vor fi injectate în fibră pentru a transmite
simbolurile binare “1” şi respectiv “0”. În sistemele ultimilor ani s-a renunţat la modulaţia IM în
favoarea modulaţiilor coerente ale luminii: în amplitudine, fază, frecvenţă, în scopul creşterii
peformanţelor.
Comparaţia între performanţele a două sisteme optice se poate face, apreciind produsul între
debitul transmis şi distanţa maximă pe care se poate transmite (fără a regenera semnalul optic pe
parcurs) în condiţiile unei probabilităţi egale de eroare (BER- bit error rate, obisnuit  10-9).
Avantajele transmisiei optice în raport cu alte modalităţi de a transmite informaţii la distanţă
sunt :
- banda utilă de frecvenţă, B ( sau debitul simbolurilor binare, D) pentru un sistem optic este
foarte mare; purtătoarea optică în domeniul 10 13-1016 Hz (uzual infraroşu apropiat 1014 Hz) permite
realizarea unui produs debit distanţă ( DL) de ordinul 10 9-1012 bit/s·Km în comparaţie cu 103-106
bit/s·Km pentru un sistem care transmite prin medii metalice în condiţiile unei probabilităţi BER mai
mare.
Utilizarea mai multor purtătoare optice cu lungimi de undă si mesaje diferite care se propagă pe
aceeiaşi fibră optică ,DWDM ( conferă o capacitate de transmisie mult mai mare sistemului, permiţând
în acelaşi timp utilizarea unor coduri detectoare şi corectoare de erori pentru a reduce probabilitatea de
eroare).
-dimensiuni şi greutate redusă a cablurilor optice în comparaţie cu mediile metalice.
-izolare electrică între echipamentele terminale (emiţător şi receptor) şi între acestea şi
echipamentele de linie (regeneratoare) neexistând probleme de cuplaj între diferitele blocuri electrice.
-imunitate la interferenţe electromagnetice şi lipsa “diafoniei”;
 3

propagarea prin fibra optică nu este afectată de câmpurile electromagnetice exterioare permiţând
instalarea acesteia în medii puternic poluate electromagnetic; lipsa “diafoniei” face posibilă folosirea
mai multor fibre vecine într-un acelaşi cablu fără ca acestea să se influenţeze reciproc.
-securitate a semnalului; extragerea informaţiei dintr-o fibră optică este imposibilă folosind
metode “neinvazive”.
-pierderi reduse în putere optică prin propagare, mai ales dacă sistemul lucrează în “fereastra a
III-a, =1,55 m ” aşa cum se vede din figura 1;Astfel sunt permise distanţe importante între
regeneratoare, un avantaj major în comparaţie cu mediile metalice; în plus, din punct de vedere al
semnalului ce modulează în intensitate lumina, fibra se comportă ca un filtru trece-jos cu frecvenţa de
tăiere foarte mare, având o caracteristică de transfer constantă în banda de trecere spre deosebire de
cablul coaxial a cărui atenuare creşte cu frecvenţa (neliniar  f1/2) impunând astfel egalizarea în
receptor.
-fiabilitate, mentenanţă simplă, cost (potenţial) redus, etc

Observaţii:
- domeniul frecvenţelor optice (THz) impune o tehnologie cu totul particulară;
- natura “necoerentă” a luminii conferă un caracter fluctuant (aleator) intensităţii pentru semnal
constant (zgomot cuantic).
- în afară de atenuarea puterii optice (datorată, în general, unor fenomene de absorbţie) apare şi un
fenomen de dispersie (mărirea duratei unui impuls optic prin propagare) care limitează debitul
maxim al transmisiei prin interferenţa intersimbol (ISI);
4

- pentru a reduce dispersia, s-a trecut (progresiv) de la fibre optice multimod (cu salt al indicelui de
refracţie sau gradate) la cele monomod;
- folosirea unei forme “speciale”pentru impulsul optic ce trebuie transmis poate anula efectele
dispersiei, permiţând transmisii pe distanţe de ordinul miilor de Km fără o distorsiune apreciabilă a
formei impulsurilor- (sisteme cu solitoni).
- cuplajele între emiţător şi fibra (S-F), între diferitele tronsoane de fibră(F-F), între fibră şi
detectorul optic (F-R), constituie o sursă suplimentară de atenuare care “penalizează” sistemul
impunând creşterea puterii injectate în fibră cu scopul de a menţine aceeaşi probabilitate de eroare
(BER); cuplajele S-F şi F-R “pigtail”, sunt realizate în general de producătorul dispozitivelor
semiconductoare de emisie şi de recepţie, find optimizate, iar cuplajele F-F sunt obţinute, de obicei,
prin sudarea cap-la-cap a tronsoanelor de fibră sau prin cuple mecanice.
Tipuri de legături optice.
Sistemele optice se pot divide din punct de vedere topologic în trei clase generale ca
în figura 2.

Aceste sisteme interconectează bidirecţional noduri (comutatoare, terminale, calculatoare, statii de

lucru, telefoane, etc.)
Primele două clase combinate (link, multipunct) o formează pe a treia (reţea). Reţeaua realizează
legături de tipul “fiecare cu fiecare” dar este posibil ca unele link-uri să lipsească dacă “traficul”direct
între nodurile respective este redus şi pot fi folosite rute ocolitoare.
Preocupările din ultimii ani au trecut de la link-urile digitale de mare capacitate realizate cu sisteme
“coerente” şi DWDM la multipunct şi reţea. Multipunctul a devenit interesant pentru reţele de acces (de
la utilizator la reţea) iar reţelele-pentru interconectarea calculatoarelor în variante locale şi
metropolitane (LAN,WAN).
Generaţii de sisteme optice
În figura 3 se prezintă evoluţia sistemelor de comunicaţii între anii 1950 şi 2000.
 5

Se poate observa că un produs DL> 100 Mbit/s·Km a fost obţinut în FOTS evoluate construite
după anii 1970 când a fost posibilă (tehnologic) realizarea unor fibre cu atenuare mai redusă ( 20
dB/Km) faţă de 1000 dB/Km, performanţă a anilor ‘60. Aproximativ în acelaşi timp au fost
realizate şi diode laser cu Ga-As ce puteau emite în fereastra I-a.

În figura 4 se prezintă evoluţia FOTS între anii 1974-1995 prin dependenţa DL=f(an); sunt astfel
prezentate cele 3 generaţii de sisteme.
6

Generaţia I-a a fost dezvoltată începând din 1974; aceste sisteme (disponibile comercial între anii
1978-1985 ) funcţionau cu = 0,85 m pe fibre optice multimod (MMF) cu un debit D între 50 şi
100 Mbit/s având L de ordinul a 10 Km (mult mai mare decât în cazul sistemelor pentru cablu
coaxial cu acelaşi debit).
Generaţia a II-a
Între anii 1985 şi 1992 a fost posibilă utilizarea surselor in ferastra a II-a cu = 1,3 m realizate
cu InGaAsP (lungime de undă pentru care atenuarea fibrei este sensibil mai mică,   dB/Km
iar dispersia fibrei este minimă). S-au realizat în aceasta perioadă sisteme digitale OOK cu fibre
optice monomod (SMF) pe = 1,3 m şi = 1,55 m. Cu sisteme din această generaţie, s-a ajuns
la debite de 2.5Gbit/s la distanţe de ordinul a 2500 km.
Generaţia a III-a de FOTS digitale a fost disponibilă după 1992 şi foloseşte surse optice coerente de
bandă îngustă (<100KHz).
Se disting realizările coerente cu modulaţie optica având salt de fază /frecvenţă de tip (D)PSK
(differential) phase shift keying ,(CP)FSK (continous phase) frequency shift keying, detecţie
coerentă heterodină sau homodină, amplificare optică în fibre optice dopate cu Erbium (EDFA),
circuite optoelectronice (optice) integrate (OEIC) şi sisteme optice integrate. În această generaţie
sunt incluse şi sistemele optice cu solitoni în care impulsul propagat pe FO neliniară îşi păstrează
forma iniţială. Deşi ideea este mai veche (1973), abia în 1988 a fost realizat un experiment care a
demonstrat posibilitatea transmiterii în acest mod a unor debite D=10 Gbit/s pe lungimi ale fibrei
L=1000km sau D=20Gbit/s pe 350km. Un alt experiment a arătat că este posibilă şi varianta
D=2.5Gbit/s cu L=12000km.
Aplicaţiile în telecomunicaţii pot fi împărţite grosier în două categorii: LH (long-haul) şi SH(short-
haul), depinzând de lungimea maximă a legăturii în comparaţie cu distanţa tipică interurbană (50-
100km). Aplicaţiile LH, de distanţă mare, beneficiază din plin de avantajele oferite de FOTS, în
principal, de capacitatea ridicată a canalului optic. Fiecare generaţie succesivă de sistem optic a
permis legături cu debite din ce în ce mai mari între puncte din ce în ce mai îndepărtate.
(30000Gbit/s·km→generaţia a III-a).
Comunicaţiile SH (de distanţă scurtă) acoperă legăturile urbane. Uzual, distanţele sunt sub 10 Km,
iar debitul redus (zeci, sute de Mbit/s).
În fig. 5 se prezintă evoluţia sistemelor optice pornind de la sistemul cu diodă LED şi FO multimod
(5a), un sistem ce utilizează un laser multimod (MLM) pe o FO monomod cu λ= 1,3 μm pentru a
evita dispersia intermodală (5b), un sistem pe 1.55 μm pentru a realiza pierderi mici cu laser
 7

monomod (SLM) pentru a micşora dipersia cromatică (5c) şi în sfârşit un sistem actual cu
diviziune în lungime de undă WDM pe 1.55 μm şi amplificatoare optice în locul regeneratoarelor.
Reţelele de date au evoluat spectaculos în acelaşi timp, în prezent accentul fiind pus pe
interconectarea sistemelor deschise (OSI) urmarindu-se simplitatea operării

Fig.5 Evoluţia
sistemelor
optice

schimburilor în reţea, accesul la resurse diferite ca viteză şi format digital, etc. cu condiţia ca toate
sistemele interconectate să păstreze aceleaşi reguli. Asfel, se poate vorbi şi aici de trei generaţii:
 reţele cu debite între câţiva Kbit/s pâna la Mbit/s (pe cablu coaxial); se remarca HPPI ( High
Performance Paralell Interface) ce realizează o legătură scurtă ( 25 m) pentru un flux de biţi
cu viteza de aproximativ 1Gbit/s.
 generaţia a II-a este marcată prin apariţia FDDI (Fiber Distributed Data Interface) care este o
reţea (cu topologie inelară) locală cu un debit de 100 Mbit/s, şi a reţelelor metropolitane DQDB
(Distributed Queue Dual Bus), CRMA (Ciclic Resevation Multiple Acces), NREN (National
Research and Engineering Network), etc.
8

Cu toate că fiecare realizare a însemnat o îmbunătăţire a predecesoarei, rămâne esenţial un atribut

comun al acestora şi anume înlocuirea unor tronsoane de cupru cu fibră optică prin intermediul unor
convertoare optic-electric şi electric-optic, nodurile facând încă prelucrări electrice.

Prin aceasta performanţele reţelelor sunt limitate sub nivelul celor ce pot fi oferite de o reţea
integral optică.
 generaţia a III-a se remarcă prin numărul redus de conversii optic-electric şi invers; de
asemenea, traficul către un nod distant poate ocoli nodurile intermediare care ar încetini
transferul datelor. În aceste reţele nu există decât conversiile din transceivere (TR).
Câteva exemple de astfel de reţele sunt prezentate în figurile 6 şi 7.
 9

Cap.2 SISTEME DE COMUNICAŢII

2.1 Generalităţi:
Un sistem de comunicaţii reprezintă un ansamblu de echipamente care permite transportul unei
anumite “cantităţi” de informaţie (cu un anumit grad de fidelitate, impus) între două sau mai multe
puncte restabilite (surse şi destinatari), fixe sau mobile aflate la distanţă. Informaţia poate avea natură
diferită ( voce, sunet, imagine, date) astfel încât un poate oferi şi servicii diverse (telefonic, telegrafic,
radio-difuziune, televiziune, transmisii de date, telemetrie, telecontrol etc ... ).
În ipoteza unei singure surse şi a unui singur destinatar, legătura este de tip punct la punct; când
sunt mai multe surse şi mai mulţi destinatari (nu neapărat în număr egal), se poate vorbi de o reţea. In
cadrul unei reţele, legăturile pot fi permanente sau temporare (comutate). O sursă şi mai mulţi
destinatari formează o reţea de distribuţie iar mai multe surse şi un singur destinatar formează o reţea
de colectare. Legătura dintre sursele de informaţii şi destinatari, poate fi fizică sau logică (circuit
virtual ). O legătură oarecare poate îngloba tronsoane fizice şi/sau virtuale. În funcţie de sensul de
transmisie legăturile pot fi unidirecţionale ( simplex ) sau bidirecţionale (duplex, semiduplex ). Dacă în
sistemele unidirecţionale legăturile sunt totdeauna pe 2 “fire” în sistemele bidirecţionale, legătura poate
fi pe 2 sau 4 “fire” (denumire atribuită prin tradiţie).
Un sistem de comunicaţii cuprinde: echipamentele terminale) şi canalul cu echipamentele de
linie. În figura 1 se reprezintă schema bloc a unui sistem de comunicaţii pe 4 fire ce realizează o
legătură permanentă între punctele A şi B aflate la distanţă.
Fiecare echipament terminal conţine echipamente de emisie şi recepţie. Echipamentele de linie
conţin repetoare (în sistemele analogice) şi regeneratoare (în cazul sistemelor digitale), aşezate periodic
după o anumită distanţă, pentru a “reface” semnalele degradate prin propagare pe “canalul” de
comunicaţie.
Cum acest canal împreună cu echipamentele de linie constituie componenta cea mai costisitoare
a sistemului de comunicaţii, este economic ca acesta să fie cât mai inteligent utilizat.
10

Fig.1 Schema bloc a unui sistem de comunicaţii

În varianta 4 “fire” exemplificată în figura 1 sensurile de transmisie sunt separate fizic ( câte un
canal identic pentru fiecare sens ) În varianta pe 2 “fire”, acelaşi canal este folosit în comun pentru
ambele sensuri ( prin diviziune în timp sau frecvanţă ), iar echipamentele terminale de la cele două
capete ale legăturii sunt diferite. Variantele moderne utilizează aproape exclusiv 2 canale identice,
distincte, câte unul pentru fiecare sens.

În ultimul timp, multiplexarea temporală pe 2 “fire” a sensurilor a devenit populară. Aceste

sisteme sunt denumite ping-pong sau TCM ( Time Compression Multiplexing ). Un astfel de sistem
împarte fluxul de date în pachete egale şi le comprimă în timp astfel încât după emiterea unui pachet
urmează o pauză până la emiterea următorului. În acest răstimp canalul este folosit pentru celălalt sens,
informaţia fiind prelucrată asemănător.Un singur sens A®B al SC din figura1 este prezentat în figura 2
unde sursele S1…Sn multiplexate înlocuiesc sursa SA (SB) şi destinatarii D1…Dn reprezintă destinatarul
multiplu DB (DA).Fiecare sursă “ i ” dintre cele n este legată de SC cu destinatarul “ i “ corespunzător.
 11

Dacă între SA şi DB se intercalează ( fizic sau logic ) un bloc de comutaţie, atunci orice sursă “ i ” poate
transmite informaţie la destinatarul “ j ”.
Informaţia care comandă legătura i®j ( stabilire, menţinere, eliberare ) este informaţia
de “semnalizare”. Aceasta este transmisă centrului de comutaţie de la sursa implicată de obicei printr-
un canal separat ( semafor ). O reţea de telecomunicaţii îndeplineşte, în afara funcţiei de transport a
informaţiei ( prin SC ), şi funcţia de comutaţie.
De exemplu reţeaua telegrafică tradiţională PSTN (Public Switched Telephone Network) are o
topologie tipică prezentată simplificat în figura 3 .Terminalele de abonat ( TA ) sunt legate fiecare prin
linia proprie ( LA ) la una dintre centralele telefonice urbane ( CTU ) ale unui oraş. Mai multe centrale
urbane sunt legate împreună la o centrală interurbană ( CTI ).Centralele interurbane formează o reţea cu
acces la o centrală internaţională (CTIn). CTU realizează legături interne interconectând TA “fiecare cu
fiecare” sau externe când un TA este legat fie la o joncţiune urbană (către o altă CTU) fie la o joncţiune
interurbană (CTI). CTI realizează şi funcţii de tranzit între joncţiunile interurbane.

B C

CT CT
I I

CT
JI I
JU
CTU CTU
Fig.3 Reţea
LA
“tradiţională”
pentru telefonie,
TA
PSTN
A
(( ((

Elementele de bază ale reţelei sunt:

 Terminalele utilizatorilor ( TA ) – care asigură servicii şi include şi funcţiile
de prelucrare ( a semnalelor ).
 Centrele de comutaţie (“centrale”) care execută conexiuni temporale între terminale locale sau cu
alte centre din reţea.
12

 Sub reţeaua de comunicaţii formată din:

- liniile de abonat (LA - cu structura radială) care leagă la reţea terminalele ( TA ) prin interfeţe
corespunzătoare.
- Joncţiuni ( trunchiuri, JU, JI ) care realizează legătura între centrele de comutaţie prin sistemele
de comutaţie prin sisteme de comunicaţie (SC).
SC au rolul de multiplexare / demultiplexare ( pentru a eficientiza transmisia ) şi de a adapta
semnalul multiplex canalului fizic prin care se face transmisia ( în sensul unei transmisii optime fără
erori ).
Legăturile ( joncţiunile ) între CT de acelaşi nivel pot fi realizate în variantele:
a) Cu interconectare totală ( fiecare cu fiecare ) – numărul joncţiunilor crescând cu pătratul
centralelor legate; fascicolele sunt slab utilizate în condiţii de trafic redus dar calitatea legăturii este
ridicată (putând fi optimizată). Se utilizează pentru situaţia unui trafic nodal ridicat.
b) Cu interconectare parţială – în care lipsesc unele din legăturile iterconectării totale şi anume acelea
traversate de un trafic mai redus.
c) În stea – cu cel mai mic număr de joncţiuni posibile ( în cazul unui trafic scăzut ). Dacă o joncţiune
cade atunci un număr de abonaţi vor fi izolaţi neexistând rute ocolitoare.
d) Poligonală ( închisă sau nu ) – pentru utilizatori ce schimbă discontinuu mesaje. Sunt necesare
dimensionări suplimentare de tranzit.
e) Reţele Mixte – care încearcă să îmbine armonios avantajele şi dezavantajele variantelor prezentate
anterior.
2.2 Prezent în reţele TC
Progresele din ultimele decenii în electronica digitală au impus şi au făcut posibile, schimbări în
tehnologia telecomunicaţiilor. Dezvoltându-se odată cu calculatoarele, au apărut şi tendinţe
contradictorii cum ar fi dezvoltarea reţelelor şi a sistemelor private realizate de mai mulţi constructori
şi eforturile pentru “unificare” (standardizare a arhitecturilor şi procedurilor pentru compatibilizare).
Sunt cel puţin trei linii majore ce se fac simţite în telecomunicaţiile moderne:
 Utilizarea exclusivă a tehnologiei digitale, cu evoluţie spre debite din ce în ce mai mari (atât în
reţeaua de acces cât şi în cea de transport)
 Tendinţa de integrare a serviciilor ( voce , imagine, date )
 Oferirea unei mobilităţi cât mai mari în reţeaua de acces ( reţele de radiocomunicaţii telefonice ).
 13

Astfel la început transmisiile de date utilizau prin diverse artificii infrastructura serviciilor
telefonice tradiţionale (PSTN – Public Switched Telephone Network). Debitele (lărgimea de bandă) din
ce în ce mai mari au împus realizarea unor reţele de date specializate mai întâi pentru arii mici (LAN –
Local Area Network) şi apoi extins (MAN – Metropolitan Area Network şi WAN – Wide Area
Network). Reţele LAN acoperă arii locale restânse putând interconecta un număr mare de utilizatori
(sute sau chiar mii). Debitul este între 1 – 100 Mbit/s (Ethernet, Token Bus, Token Ring, FDDI, ARC
net, etc.).Reţelele MAN acoperă teritorii de mărimea unui oraş şi se obţin prin interconectarea LAN.
Permit debite de ordinul a 100 Mbit/s.Reţelele WAN sunt reţele de arie extinsă care interconectează
(utilizând de obicei reţeaua publică) utilizatori distanţi, permiţând punerea în comun a unor resurse, dar
cu debite reduse.
O reţea are funcţii de prelucrare şi transport a informaţiei conform anumitor protocoale1
(ansamblu de reguli) care să asigure:
- interpretarea corectă a informaţiei atunci când sistemul o reprezintă În mod diferit;
- detectarea şi corectarea erorilor;
- rutarea optimă;
- control al transferului de date;
- să organizeze şi să sincronizeze dialogul între procesele de aplicaţie, etc. .
În tehnologia reţelelor locale sunt importanţi următorii parametri: topologie (configuraţia căilor
de transmisie între sistemele interconectate), metoda de acces la mediu, control şi alocare a canalelor
de comunicaţii, modul de transmisie, suportul de transmisie
Dezvoltarea reţelelor de telecomunicaţii (în plan privat şi public) au condus la diversificarea
serviciilor de telefonie şi la necesitatea întercanectării terminalelor multifuncţionale de utilizator sau
reţelelor informatice. Acest lucru a impus considerarea a două aspecte fundamentale pentru
telecomunicaţiile moderne: integrarea şi interoperabilitatea.
·Integrarea presupune trei paşi distincţi:
- IDN ( Integrated Digital Network ) Reţeaua integrată digitală ca primă etapă de dezvoltare a
PSTN.
- ISDN ( Integrated Services Digital Network ) Reţea digitală cu integrare a serviciilor ( voce, video
şi date ) la care se adaugă şi alte servicii suplimentare de acces şi conexiune. Comutaţia poate fi de tip
“circuit” sau “pachete”care poate fi implementată în varianta sincronă sau asincronă. Reţeaua ISDN
poate fi asimilată “abstract” cu o “conducta digitală de biţi” (Digital Pipe) prin care datele circulă în
1
De ex.X25 este un protocol standard pentru WAN care defineşte conexiunea între terminalele abonatului (DCE-data
terminatig equipment) şi reţea (PSE packet switching exchange), modul de stabilire şi menţinere a conexiunii. Este folosit
de companiile de telefoane în reţele PSNs (packet switched networks)
 14

ambele sensuri între sursă şi destinaţie- fără să aibă importanţa cine a produs aceste date şi ce
semnificaţie au.. Canalele individuale pot transmite cu viteze de până la 64 Kbit/s putând fi
multiplexate până la nivele ierarhice superioare. – formatul şirului de biţi şi multiplexarea sunt riguros
definite în specificaţia interfeţei utilizator – reţea prin standarde dependente de cerinţele abonatului.
Furnizorul de servicii montează la sediul clientului un terminal de reţea NT 1 şi îl conectează la
dispozitivul de conversie ISDN din centrală ( la câţiva kilometri ). Spre abonat prin NT 1 (figura 4) se
pot conecta un număr de telefoane, alarme sau alte dispozitive ISDN. Dacă numărul de telefoane este
mare ( > 8 ), la abonat se poate monta o centrală privată NT 2 denumită PBX ( Private Branch
Exchange ). La ISDN se pot conecta ( standard ) 3 combinaţii:
1) 2B + 1D – acces de bază (BRI-Basic Rate Interface-160Kbit/s)1;
1) 23B + 1D ( SUA, Japonia ) sau 30B + 1D ( Europa ) – acces primar (PRI-Primary Rate
Interface-1.544Mbit/s sau 2.048Mbit/s)2;
2) Hibridă: 1A + 1C – hibrid.
Unde: A - canal telefonic analogic 4 kHz ;B - canal digital 64 kbit/s ;C - canal digital 8/16 kbit/s ;D -
canal de semnalizare în afara benzii 16 kbit/s ;

~5 Km

ISDN Comutatie
S circuite
TE TA
T U V V
NT2 TL semnalizare TL
NT1
Non-ISDN intretinere
S
TE
Comutatie
pachete

Terminal
digital de Linie digitală
abonat de abonat

TEàterminale abonat
TAàadaptor terminal
TLàterminal linie Fig.4 Model arhitectural al ISDN
TCàterminal comutatie

B-ISDN este o reţea digitală de bandă largă (de aproximativ 2500 ori mai mare mare decât în
ISDN). În reţea se realizează transportul celulelor de dimensiune fixă de la sursă la destinaţie (155
Mbit/s, 622 Mbit/s). La baza B-ISDN, figura 5, stă tehnologia “mod de transfer asincron” (ATM-
1
Cei 8 Kbit/s care raman se utilizeaza pentru operatii de retea si diagnostic.
2
Canalul D se foloseste pentru Transmiterea informatiilor de semnalizare a celor 23 (30) cai si pentru operatii de retea. Cei
8Kbit/s ramasi sunt folositi pentru cadre si redundanta.
 15

Asynchronous Transfer Mode) pentru comutaţie cu pachete. B-ISDN nu poate fi folosit pe cablurile
torsadate existente in cazul unor distante mari -suportul va fi constituit din fibre optice. Din reţeaua
veche pot fi păstrate numai trunchiurile de fibră optică interzonale. Aceste reţele sunt orientate spre
cererea unei societăţi informaţionale globale care să ofere un număr crescut de servicii la nivel de
terminal, pornind de la serviciul telefonic clasic POTS ( Plain Old Telephone Service ) şi ajungând la
video la cerere/VOD (Video On Demand ), televiziune digitală de mare definiţie/ HDTV ( High
Definition Television ), etc .
·Interoperabilitatea
Descrie capacitatea de interconectare a unor reţele diferite cum ar fi PSTN, PDN ( Public Data
Network – reţea publică de date ), reţele de date LAN, MAN, WAN..
Aceste două cerinţe presupun implementarea unor
a) Tehnologii software ( arhitecturi stratificate, prelucrări paralele, sisteme de operare, baza de date
distribuite, instrumente SW specializate cum ar fi limbaje de specificare, descriere funcţională,
programare simulare, medii de dezvoltare, sisteme expert etc. ).
b) Tehnologii hardware ( componente de mare viteză, tehnologii optice, moduri noi de multiplexare,
comutatoare de mare viteză ATM-Asynchronous Transfer Mode).

Rolul sistemelor de comunicaţii în acest context, rămâne acela de a realiza legături la

distanţă pentru debite importante, cu erori acceptabile, impuse de tipul informaţiei transmise.
16

2.3 Metode de comutaţie

I. Comutaţia de circuite (servicii orientate pe conexiune)– caracterizată prin existenţa unui canal
disponibil simultan între două puncte terminale dedicat conexiunii în cauză. Se caracterizează
prin: “transparenţă” , terminalele angrenate în comutaţie sunt simultan disponibile pentru
aceasta, absenţa prelucrărilor în noduri şi transmisia în timp real. Se foloseşte pentru trafic
continuu de volum mare de timp real.Are două dezavantaje principale: Legătura statică poate
“risipi” resurse şi o defecţiune apărută oriunde dealungul legăturii implică cîdera acesteia.
II. Comutaţia de mesaje / pachete – se caracterizează prin faptul că mesajele sau fracţiuni ale
acestora (pachetele) se memorează şi se retransmit în fiecare nod al reţelei. Între cele două puncte
terminale nu există decât o asociere logică (canal logic sau circuit virtual). Se utilizează pentru transfer
de date (cu caracter intermitent cu eventuale conversii de viteză şi cod) între sisteme diferite cu
tranzacţii scurte şi dese.Apar deci două avantaje importante: selecţia dinamică a rutei (căii) şi a benzii.
2.3.1 Comutaţia de circuite (exemplificată în figura 6) are trei faze:
stabilirea circuitului, tranferul mesajului şi deconectarea.
Calea de conexiune se stabileşte înaintea transferului şi se conectează după acesta. Sunt
necesare schimburi de informaţii între terminale şi centrele de comutaţie sau între centre (semnalizări).
Comutatoarele trebuie să poată transfera debitul respectiv şi să ofere conexiuni transparente. Utilizarea
circuitului “dedicat” poate fi ineficientă dacă terminalele nu folosesc tot timpul alocat legăturii în
conditii de trafic variabil.

Întârzierea este dată numai de propagare, iar tratarea semnalelor se face exclusiv în staţiile
terminale care trebuie să fie compatibile (viteză, cod, proceduri, etc ). Reţelele digitale IDN constituie
într-o primă fază tot comutaţie de circuite. O aplicaţie sunt centrele de comutaţie PBX ( Private Branch
 17

Exchange) destinate interconectării terminalelor telefonice, de date, etc. în interiorul unei clădiri. Acest
mod de comutaţie constituie o formă simplă relativ ieftină şi fiabilă fiind încă considerată operaţională
şi în ISDN, BISDN. Tehnologia de bază este comutaţia digitală spaţiale şi / sau temporală.
2.3.2 Comutaţia de mesaje (pachete) a fost iniţial folosită în anumite reţele de date şi tinde să
devină tehnologia de bază în reţele de mare viteză. Ea se caracterizează prin memorarea şi
retransmiterea mesajelor în fiecare nod al reţelei către destinaţie pe circuite logice eventual diferite.

Comutaţia de mesaje presupune adăugarea la mesaj a unor date suplimentare (de ex. pentru
identificarea utilizatorului şi pentru dirijarea către destinaţie) care sunt extrase la recepţie. Aceste date
suplimentare împreună cu mesajul trebuie să aibă o structură determinată ( format) care defineşte:
- antetul ( identificare, prioritate, clasificare mesaj, destinaţie, etc. );
- date ce trebuie transmise ( de lungime nelimitată teoretic );
- partea finală cu indicaţii asupra antetului, mesajului, etc.
Fracţionarea unui mesaj în pachete este necesară pentru viteze de transfer mai mari prin reţea
implicând memorii RAM de capacitate mai mică în noduri. O astfel de reţea este prezentată în figura 7.
Se presupune că A transmite simultan ( multiplexat ) mesaje ( pachete ) către B şi către D. Se poate
folosi una din metodele:
a) Datagrame:
Pachetele sunt tratate independent, fără legătură cu pachetele anterioare ce aparţin aceluiaşi
mesaj. De exemplu, figura 7, nodul 1 recepţionează de la A: A1B şi A2B destinate lui B; El poate alege
una din rutele 1-2-B sau 1-3-2-B şi o va alege pe aceea cu “coadă de aşteptare” mai scurtă unde va
plasa pachetul ş.a.m.d . Astfel fiecare nod ia decizii individuale pentru pachetele sosite şi le aşează la
18

coadă pe direcţia pe care acesta o decide. În acest mod nu se garantează secvenţialitatea mesajelor la
destinaţie. Rearanjarea în ordine a acestora şi eventualele decizii privind unele pachete pierdute în
noduri defecte cad în sarcina echipamentului de la destinaţie.

b) Circuite virtuale:
În mod similar cu comutaţia de circuite, ruta este păstrată pe toată durata conexiunii. Fiecare
pachet poartă un identificator de circuit virtual care va permite nodurilor să-l transfere în direcţia
necesară. Nodurile nu mai iau astfel o decizie de mutare. La un moment dat pot coexista mai multe
circuite virtuale active. Controlul erorilor se face după fiecare transport între două noduri succesive.
Circuitele virtuale sunt orientate “pe conexiune” ( determinarea rutei se face la stabilirea legăturii ) cu
timp de transfer mai mic. Datagramele “fără conexiune” nu supun stabilirea iniţială a circuitului, evită
congestia prin redirijare, evită timpul de stabilire.
Fiecare serviciu de transport date se caracterizează prin calitatea acestuia, în sensul că datele
transmise nu trebuie să se piardă sau să se încurce. Serviciul “sigur” este acela confirmat dar care
consumă timp pentru răspuns. Serviciul neconfirmat este considerat “nesigur”. Sunt date pentru care
lipsa unor detalii este relativ neimportantă, acestea putând folosi un serviciu neconfirmat ( mai rapid ).
Altă categorie de date poate deveni inutilizabilă prin lipsa unor detalii ( pachete ); acestea trebuie să
folosească un serviciu confirmat. În general datagramele reprezintă un serviciu neconfirmat ( analog
telegramelor fără confirmare ).
Rutarea poate fi fixă, „prin inundare” şi adaptivă. În varianta adaptivă poate fi: izolată,
distribuită sau centralizată.
Rutele fixe se pot folosi în reţele de dimensiuni mari deoarece metoda este rigidă. Varianta cu
inundare presupune retransmiterea unui pachet sosit într-un nod în toate directiile posibile, prin
multiplicare. Este astfel posibil ca un pachet sa ajungă de mai multe ori (pe rute diferite) la destinaţie.
Numărul acestor „replici”poate fi redus asociind pachetului o informaţie legată de numarul nodurilor
traversate.Defectarea unui nod nu va împiedica pachetul să ajungă la destinaţie.
Rutarea adaptivă este optimală, dirijarea pachetelor făcându-se pe rutele optime, sistemul
intervenind în caz de congestie pentru a egaliza traficul.Algoritmul este mai complex, crescând
numărul de prelucrări în nodurile reţelei.

2.4 Semnale analogice şi digitale

Clasa semnalelor care transmit mesaje este destul de largă, cu două categorii principale:
 semnal analogic caracterizat printr-o variaţie continuă în timp.
 19

 semnal digital discret în amplitudine şi în timp. Un semnal digital este format dintr-un şir
de simboluri ce pot avea una, dintr-un set de m amplitudini distincte. Durata  a fiecărui simbol poate fi
cel mult egală cu durata alocată Tb( Tb ). Inversul duratei Tb este debitul de simboluri D măsurată
pentru m=2, în biţi/secundă [b/s,bps,bit/s] sau byte / secundă [B/s] ( 1 byte = 8 biţi ) şi în Baud pentru
m>2.
Astfel, un semnal binar (m=2) este reprezentat prin simbolurile “0” şi “1” în varianta unipolară
şi “-1”,”+1” în varianta bipolară; un semnal ternar, totdeauna unipolar (m=3) este reprezentat prin 3
simboluri 0,1,2. Dacă un simbol are o durată <Tb, semnalul digital este în format RZ (return to zero),
iar pentru =Tb, formatul este NRZ ( non return tozero ), prezentat în figura 1. Semnalul binar bipolar
( -1,0,1 ) poate fi considerat ca “pseudo-ternar”.

Fig. 1 Semnale digitale

RZ şi NRZ polare şi
unipolare

Exemplu (fig 2) Se presupune că pe un canal de comunicaţii trebuie transmise numere

întregi între 0 şi 64, câte unul la fiecare Te=120s. Fie n1=59 şi n2=38 două astfel de numere
consecutive.

Ele pot fi scrise în baza m=2 pentru eventualitatea unei transmisii binare şi în baza m=3
pentru varianta ternară.
Astfel (59)10 = (111011)2 = (2012)3
(38)10 = (100110)2 = (1102)3

Transmiţând în mod NRZ cele două numere, se obţine forma de undă din fig. 2a (varianta binară) şi
2b (varianta ternară).
20

În transmisia binară sunt necesare 6 simboluri ( biţi ) pentru reprezentarea celor 64 de numere,

6 simboluri(biţi)
iar viteza simbolurilor este:. D  D 2   50 kbit / s
120s

Fig. 2 Reprezentarea
binară şi ternară a două
numere

În transmisia ternară sunt necesare 4 simboluri ternare pentru 64 de numere,

4 simboluri ternare( momente)
D  D3   33,33 kband
120s

2.5 Viteza maximă de transfer a datelor într-un canal de comunicaţii

Dacă un semnal arbitrar este transmis printr-un canal asimilat cu un FTJ ideal de bandă B,
semnalul filtrat poate fi reconstituit complet prin eşantionarea cu o frecvenţă fe=2B ( o eşantionare cu fe
> 2B ar fi inutilă deoarece componentele de frecvenţă mai mare - pe care această eşantionare le-ar
putea obţine - au fost deja eliminate prin filtrare ).
Dacă semnalul este reprezentat prin N nivele distincte atunci viteza maximă pentru transferul
datelor ar fi, în absenţa zgomotului:
Vmax = 2B lb N bit/s
Astfel, printr-un canal de 4kHz vor putea fi transmise 8000 de simboluri binare (N=2) pe
secundă.
2.6 Modulaţia

În general, semnalele (primare) uzuale ocupă un spectru mult mai mic decât cel ce poate fi
asigurat de un canal de comunicaţii. În plus, aceste canale sunt scumpe şi trebuie folosite eficient mai
ales în transmisiunile de distanţă mare.
Se impune utilizarea “în comun” a canalului prin transmiterea simultană a mai multor semnale
distincte ( multiplexare ), cu condiţia ca ele să poată fi “despărţite” ( demultiplexate ) la recepţie. De
asemenea semnalul transmis trebuie “adaptat” cu parametrii canalului. Printr-o modulaţie adecvată
 21

este ,de exemplu, posibilă transmisia de calitate chiar printr-un canal zgomotos ; în plus, banda
semnalului poate fi transpusă într-o zonă optimă pentru canal (care să asigure cei mai buni parametrii
de transmisie ) etc.
Modulaţia este o operaţie de “transpunere” a unui semnal în altul fără a-i modifica sensibil
informaţia pe care o poartă.
În procesul de modulaţii intervin următoarele semnale:
- s(t) ce conţine mesajul, denumit semnal modulator
- P(t) semnalul căruia i se “transferă” informaţia, denumit purtător
- sM(t) semnalul modulat obţinut în urma procesului de modulaţie

Clasificarea modulaţiilor în funcţie de s(t) şi P(t)

Semnalul s(t) poate fi analogic sau digital (SA sau SD), iar P(t) poate fi un purtător sinusoidal
sau în impuls.Rezultă astfel următoarea clasificare, prezentată în tabelul următor.
Tipuri de modulaţie (clasificare)
(A) analogice prin care se modifică un parametru al purtătorului (amplitudine
A, intensitate I, frecvenţă F, fază P, poziţie P, durată W, polarizaţie POL etc.) în funcţie de valorile
instantanee ale semnalului modulator. Aceşti parametri pot varia continuu în cazul în care s(t) este
SA sau prin salt (shift keying) dacă acesta este SD
(B) numerice operează o conversie analog numerică între semnalul de la intrare şi cel de la
ieşire.Pentru a realiza acest lucru semnalul analogic de intrare de la intrare trebuie exprimat
numeric prin eşantionare cuantizare şi codare.Dacă semnalul de intrare este în format digital va fi
recodat pentru a se „potrivi”cât mai bine cu canalul prin care se face transmisia.

Mesaj Purtător Modulaţie

liniară AM (2BL+P, 2BL, BLU, RBL)
sinusoidal exponenţială FM, PM
SA
în impuls PAM, PFM, PPM, PWM

Sinusoidal ASK (00K), FSK, PSK, MSK, DFSK, DPSK...

SD
22

în impuls PCM, DPCM, ,  adaptiv

Alegerea unei scheme de modulaţie implică unele considerente de tipul: eficienţă spectrală ridicată,
eficienţa energetică, imunitate la efecte „multicanal”, preţul sistemului şi implementarea simplă ,etc.
2.7 Sisteme cu semnal analogic şi purtător sinusoidal
Sisteme cu modulaţie de amplitudine 2BL se obţine prin înmulţirea s(t) cu purtătoarea
P(t)= cos ct. În figura 3 se prezintă schematic procesul de modulare – demodulare.

Fig. 3 Sistem de comunicaţii cu modulaţie de amplitudine cu purtătoare suprimată

În această variantă, banda necesară este 2max, dar pentru demodulare este necesară generarea la
recepţie a unui purtător sincron, lucru ce constituie unul dintre dificultăţile importante în acest sistem
de comunicaţii.
Transmiterea purtătoarei, adică 2BL+P (full AM), conduce la un semnal modulat având
expresia:
sM(t)=s(t) cos ct + cos ct (3)
Într-o astfel de variantă, se elimină generarea purtătoarei la recepţie (fiind posibilă o demodulare
simplă prin detecţie de anvelopă), dar sistemul este încărcat în putere, neeficient din punct de vedere
energetic.
Pentru multiplexare frecvenţială se foloseşte BLU. O metodă de generare BLU este prezentată
în figura 4.
 23

Fig. 4 Sisteme MA-BLU (emisie şi recepţie

Modulaţia de amplitudine cu rest de bandă laterală este importantă pentru semnale cu componentă
continuă (ca în cazul semnalului de TV).

Sisteme cu modulaţie unghiulară

Modulatoarele FM şi PM se pot realiza ca în figurile 5 şi 6.

În cazul unei modulaţii FM cu un purtător dreptunghiular (FSK) se obţine un spectru ca în

figura 7.

Figure 0 Demodularea semnalelor FM se poate face

aşa cum este arătat în figura 8, prin determinarea
trecerilor prin zero.
De asemenea, se poate folosi un

Fig. 7 Spectrul FM (FSK) discriminator de frecvenţă, sau o buclă PLL.

 24

Spectrul PM pentru un mesaj sinusoidal este

identic cu spectrul FM
pentru acelaşi indice de modulaţie.
Dacă este vorba de un mesaj oarecare cu spectru limitat apar
diferenţe importante între spectrele semnalelor modulate FM şi
PM. Folosirea modulaţiilor exponenţiale este avantajoasă
deoarece oferă o protecţie mai bună la zgomot, iar nivelul constant
al purtătoarei modulate face ca amplificatoarele sistemului să
funcţioneze mai eficient.

Fig. 8 Demodularea semnalului FM 2.8 Sisteme cu semnal analogic şi purtător în impuls

Modulaţia impulsurilor în amplitudine (PAM) este o
modulaţie de tip produs, care poate fi considerată o operaţie de eşantionare. Semnalul eşantionat are
spectru multiplu, obţinut prin sPAM(t) s(t)
translatarea pe scara
frecvenţelor a spectrului semnalului neeşantionat. Dacă
eşantionarea se face cu impulsuri de o anumită lăţime , (figura 9)
durata acestora este esenţială pentru t întinderea spectrală a
τ
semnalului PAM ( banda semnalului modulat creşte o dată cu
Fig. 9 Semnal PAM
scăderea duratei  ).

Modulaţia impulsurilor în durată (PWM) şi în poziţie (PPM)

Astfel de modulaţii pot fi considerate “modulaţii de timp”.
Semnalul modulator şi impulsurile modulate în durată şi poziţie sunt prezentate în fig.10.
Spectrele de frecvenţă ale acestor semnale (PWM şi PPM) sunt mult mai
largi decât spectrul semnalului PAM. În ambele variante nu
trebuie să apară suprapuneri între impulsuri.
În ambele situaţii pare avantajos ca o să fie mai mic
pentru o dinamică mai mare pentru semnalul s(t), dar
comprimarea în timp conduce la extinderea în frecvenţă.
Banda mare ocupată de aceste semnale este compensată de
o mai bună protecţie la zgomote.Modulaţia impulsurilor în

Fig. 10
Modulaţia în durată şi poziţie
(mesaj şi semnale modulate)
 25

poziţie poate fi avantajoasă pentru sistemele optice deoarece momentul de emisie al unui impuls optic
scurt cu amplitudine mare poate fi controlat cu uşurinţă , iar banda
fibrei suportă spectrul PPM.

2.9 Sisteme digitale (mesaj digital şi purtător sinusoidal)

Sisteme ASK ( Amplitude Shift Keying )
O variantă des utilizată este OOK ( On-Off Keying ), în care se transmite sau nu o purtătoare
sinusoidală ( fig. 11) pentru simbolurile „1” şi „0” respectiv.

Fig.11 Semnal ASK

corespunzător secvenţei
…10110…. având Tb=2Ts

Sisteme digitale BPSK (purtător sinusoidal cu salt de fază şi mesaj binar)

( Binary Phase Shift Keying )
Purtătoarea este o undă sinusoidală cu
perioada Ts, iar semnalul digital este binar cu

1
durata unui bit Tb  f În figură semnalul
b

digital este exprimat unipolar prin: d(t) =...1,

0, 1, 0, 1, ... şi bipolar prin b(t) = ...+1, -1,
+1,-1, +1 ... .Semnalul purtător este P(t) = cos

2
st, unde T  s iar semnalul modulat are
s

expresia:
vBPSK(t) = b(t) cos st.
O legătură BPSK poate fi schiţată ca în fig. 13.

Figure 1
26

Fig. 13 Sistem BPSK (emisie şi recepţie)

Modulaţia BPSK este “coerentă” deoarece la recepţie este nevoie de un semnal cos st cu
aceeaşi fază şi frecvenţă ca şi cel de la emisie. Semnalul, la intrarea în receptor va fi cos(st+)
(neglijând zgomotul termic, jitterul, fluctuaţia de propagare).
Semnalele Sa şi Sb sunt impulsuri scurte generate de
un bloc ( syncro bit) care recunoaşte sfârşitul şi începutul
intervaluluide bit ( figura 14 ).

Sb eşantionează ieşirea
aproximativ în momentul kTb, iar
Fig. 14 Forme de undă syncro bit Sa iniţializează circuitul de
integrare.

Spectrul semnalului BPSK este centrat pe c (fc) avînd aproximativ lărgimea de bandă 2fb.Dacă
se multiplexează frecvenţial canale BPSK fără să se limiteze banda pot apare interferenţe ( suprapunere
de spectre ), iar dacă se limitează banda apar interferenţe intersimbol.Acest lucru este ilustrat în fig.15.

Fig. 16 Probabilitatea de eroare în BPSK

 27

Comparativ cu OOK, în BPSK este necesară o putere medie a semnalului redusă la jumătate
pentru a asigura aceeaşi probabilitate de eroare.

Sisteme DPSK (Modulaţie diferenţială cu salt de fază DPSK)

( Differential Phase Shift Keying )
O legătură DPSK este reprezentată principial în figura 17.

Fig. 17
Sistem
DPSK

Considerând toate posibilităţile pentru d(t) şi d’(t-Tb) se obţin semnalele d’(t) şi b(t).
Se observă: (din primele două linii )
d(t) d'(t-Tb) d'(t) b(t)  Dacă d'(t) = 0, d’(t) nu se modifică, adică
0 0 0 -1 D’( t ) = d’( t-Tb ),
0 1 1 +1 Dacă d’( t ) = 1, d’(t) = d’(t-Tb)
1 0 1 +1 Această observaţie sugerează principiul
1 1 0 -1 decodării:

dacă produsul b(t)  b(t-Tb) = 1  d(t) = 0,

iar dacă b(t)  b(t-Tb) = -1  d(t) = 1
DPSK are avantajul că nu este necesară extragerea tactului la recepţie.
28

Sisteme de comunicaţii cu modulatie de fază în cuadratură QPSK

( Quadrature Phase Shift Keying )
Este o tehnică prin care banda necesară se poate reduce la f b (faţă de 2fb de la BPSK). Fluxul de
date este divizat cu două basculante de tip D în două secvenţe par şi impar
În figura 19 este prezentată schema bloc a etajului de modulaţie care face parte din emiţătorul
sistemului.Datele unipolare de la intrare sunt aplicate celor două basculante care primesc un tactul în
antifază;semnalele de iesire corespund datelor pare (pe ramura de sus) şi impare (pe latura de jos).

Fig.19 Modulator QPSK şi forme de undă

Fig. 20 Vectori în QPSK

Aceste secvenţe unipolare (0,1) de frecvenţă pe jumătate sunt tranformate în secvenţe bipolare
(-1,+1) ce sunt aplicate unor modulatoare echilibrate iar rezultatele însumate.
 Fig. 21
Receptor
QPSK
29

În figura 19 sunt prezentate şi forme de undă caracteristice. Se observă că bp şi bi nu se modifică

niciodată simultan.
Receptorul QPSK este prezentat schematic în fig. 21. Funcţionarea pe fiecare ramură este similară
demodulatorului BPSK.

Sisteme QASK ( Quadrature Amplitude Shift Keying )

QASK este o modulaţie simultană în fază şi amplitudine. De exemplu, pentru fiecare grup de N
= 4 biţi succesivi dintr-un debit binar se asociază 16 vectori.
Sisteme digitale(BFSK-MSK) - modulaţie binară cu salt de frecvenţă
MSK ( Minimum Shift Keying ) este o modulaţie cu salt de frecvenţă şi continuitate de fază.
În figura 22 sunt reprezentate formele de undă în cazul acestui tip de modulaţie
30

Fig.22
Forme de undă în MSK

Banda semnalului MSK poate fi considerată aproximativ 1,2 fb.

O variantă a MSK(fig.23) este GMSK . Semnalul MSK este trecut la emisie printr-un FTJ
Gaussian obţinându-se performanţe superioare privind
eficienţa spectrală

Fig. 23 Obţinerea GMSK pornind Sisteme BFSK - modulaţie binară cu salt de frecvenţă
de la MSK
BFSK poate fi realizată şi fără continuitate de fază, de
exemplu, ca în varianta din figura 24. Semnalele p H(t) şi pL(t) se obţin din d(t) după regula din tabelul
următor:

d(t) b(t) pH(t) pL(t)

+1 +1 +1 0
0 -1 0 +1 fL fH-fL= fH
~2 fb

f
B ~4 fb

Fig. 24 Sistem BFSK şi spectrul semnalului modulat

 31

Dacă “distanţa” minimă dintre fH şi fL este 2fb, pentru vBFSK(t) spectrul va fi aproximativ 4fb (dublul
celui din BPSK) v.figura 24
La recepţie, FTB sunt centrate pe frecvenţele fH şi respectiv fL şi au lărgimea de bandă 2fb.

2.10 Sisteme cu modulaţia impulsurilor în cod (PCM, MIC)

Transformarea unui semnal analogic într-unul numeric, sau modulaţia impulsurilor în cod
(PCM) presupune eşantionarea, cuantizarea şi codarea eşantioanelor cuantizate. Operaţia de cuantizare
poate să urmeze sau să o preceadă pe cea de eşantionare, rezultatul fiind acelaşi.
Eşantionarea este operaţia prin care semnalul s(t) este înlocuit printr-o succesiune de impulsuri
scurte (de durată ), periodice (având perioada Te) şi de amplitudine s(kTe). Această prelucrare
reprezintă o modulaţie a impulsurilor în amplitudine (PAM), astfel canalul de comunicaţii rămâne liber
pe fiecare durată Te- fiind folosit în acest timp pentru transmisia altor informaţii (multiplexare

1
temporală). Dacă Te  (unde f = fmax – fmin reprezintă banda de frecvenţă a semnalului analogic)
2f
şi τ®0, atunci semnalul analogic poate fi refăcut fără distorsiuni din eşantioanele sale.
Eşantionarea cu  ® 0 este eşantionarea ideală. Dacă   0 şi pe durata kTe  kTe+ eşantionul
are amplitudinea variabilă s(t), atunci eşantionarea este cu „menţinere” ( figura 25 ).

Dacă spectrul S() al semnalului s(t) este finit atunci spectrul semnalului eşantionat ideal
S*ideal() este multiplu ca în figura 26, unde Ωe = 2π / Te este pulsaţia de eşantionare
32

Se observă că dacă max  Ωe - max semnalul poate fi

refăcut din eşantioanele sale pentru că spectrele nu se
suprapun ( Ωe  2max). Semnalul eşantionat are un spectru
S*() ce constă într-o repetare ponderată a spectrelor S().
Dacă eşantionarea este naturală sau „cu menţinere”, atunci
spectrul .
S*natural() şi S*menţinere() vor avea alura din figura 27

Fig. 26 Spectrul semnalului

eşantionat ideal

Fig.27 Spectrul de frecvenţă în eşantionarea naturală şi cu menţinere

Eşantionarea naturală nu introduce distorsiuni liniare. Pentru eşantionarea cu menţinere, spectrul

S*() conţine replici distorsionate ala spectrului original, fiind necesară o corecţie a spectrului extras
pentru a se putea reface din eşatioane, semnalul original.
Această atenuare a frecvenţelor înalte (efecte de apertură) este mai pregnantă în cazul
eşantionării în scară.
Eşantionarea naturală se obţine cu un comutator activat de un semnal dreptunghiular periodic,
ca in figura 28 iar cel în scară ca în figura 29.

Fig. 28 Eşantionarea naturală Fig. 29 Eşantionarea cu menţinere

 33

În cazul eşantionării “în scară” spectrul este prezentat în figura 30. Acest mod de eşantionare
este preferat în sistemele de comunicaţii (telefonice) deoarece informaţia este menţinută un timp mai
îndelungat la intrarea cuantizorului.
Atenuarea la frecvenţa cea mai mare max va fi:
1  (32)
A  20 lg  20 lg  3,9 dB
2/  2

Fig. 30 Distorsiuni liniare în eşantionarea cu menţinere

(scară)

Cuantizarea este o operaţie prin care se aproximează

eşantioanele s(kTe) prin cele mai apropiate valori dintr-un set finit de n valori alese ( nu neapărat
echidistante ), s(kTe)  ŝ(kTe). Astfel, o infinitate de posibilităţi se reduce la un număr finit care poate
fi reprezentat printr-un cod. Este clar că prin procesul de cuantizare semnalul original s(t) este
ireversibil distorsionat, lucru care poate fi privit ca o adăugare a unui “zgomot de cuantizare”: ŝ(t) =
s(t) + e(t). Zgomotul de cuantizare se adaugă zgomotului ce însoţeşte semnalul la intrarea
cuantizorului. Eşantioanele s(kTe) devin prin cuantizare ŝ(kTe). Sunt trei posibilităţi de aproximare a
eşantioanelor ( figura 31 ): aproximarea prin lipsă (1), aproximarea prin exces (2), sau, mai usual,
aproximarea prin valoarea cea mai probabilă ( de la jumătatea intervalului ) dintre două nivele de
decizie (3). În figura 31 este exemplificat cazul cu nc = 8 nivele de cuantizare ( număr par ) şi n+1
nivele de decizie (nd).

Fig 32 Semnal de eroare în

Fig.31 Cuantificare uniformă
cuantificarea uniformă cu un
(număr impar de nivele de decizie)
număr par de nivele de decizie
34

Eşantionul cuantificat va fi exprimat prin B biţi ( aD-1, aD-2, …, a0) şi va avea valoarea: ŝ(kTe).
Intervalul (-Amax, Amax) de lăţime 2Amax va fi împărţit în n = 2B, deci o treaptă de cuantizare va fi:

2A max
 . Dacă =constant, cuantizarea este uniformă, iar dacă  este variabil, cuantizarea este
2B
neuniformă.Dacă  se alege mai mic în zonele de probabilitate ridicată ale amplitudinii semnalului şi
mai mare, cu cât această probabilitate scade, procesul de cuantificare este adaptivă (depinde de
statistica staţionară a semnalului).Astfel, se admite o eroare mare pentru semnale mari şi o eroare mică
pentru valori mici încercând ca raportul semnal- zgomot să fie constant în tot domeniul de amplitudini.
Este posibil ca nivelul “0” să fie nivel de decizie ( n=par ) ca în figura 31, sau nivel de cuantizare
( n=impar ) ca în figura 32. În această variantă, ( 0 - nivel de cuantizare ) se prezintă componenta de
zgomot ce apare în acest proces.
Varianta cu “0” nivel de cuantizare este avantajoasă deoarece zgomotul în jurul valorii 0 ( în absenţa
semnalului ) de la intrarea cuantizorului este eliminat la ieşire. Problema, este găsirea numărului minim
de nivele de cuantizare pentru a putea menţine raportul semnal-zgomot în limite rezonabile.
După ce semnalul a fost cuantificat uniform, el este codat, fiecare eşantion fiind exprimat printr-
un număr binar cu B simboluri. De exemplu, pentru B = 8 se obţin 256 nivele. Ele pot fi codate în
diverse variante ca în tabelul următor ( unde au fost definite primele 8 nivele ). Alegerea pentru
telefonie a unui cod sau a altuia se face având în vedere frecvenţa ridicată a semnalelor de amplitudine
mică. Un cod binar repliat ar conduce la serii lungi de zerouri care favorizează extragerea ceasului în
procese de recepţie. Nici o inversare la trecerea prin zero a tuturor biţilor nu este o soluţie ( codul binar
repliat )
 35

Cod Cod binar Cod binar repliat cu Cod Gray decalat .

binar repliat inversiunea biţilor de rang par
decalat
+127 +127 +127 +127
‫׃‬ ‫׃‬ ‫׃‬ ‫׃‬
100111 100111 11010010 1100100
100110 100110 11010011 1100101
100101 100101 11010000 1100111
100100 100100 11010001 1100110
100011 100011 11010110 1100010
100010 100010 11010111 1100011
+1®1 0 0 0 +1®1 0 0 0 0 1 +1 1 1 0 1 0 1 0 0 +1 1 1 0 0 0 0 1
01 +0®1 0 0 0 0 0 +0 1 1 0 1 0 1 0 1 01100000
0®1 0 0 0 0
0
-1®0 1 1 1 -0®0 0 0 0 0 0 -0 0 1 0 1 0 1 0 1 -1 0 1 0 0 0 0 0
11 -1®0 0 0 0 0 1 +1 0 1 0 1 0 1 0 0 0100001
011110 000010 01010111 0100011
011101 000011 01010110 0100010
011100 000100 01010001 0100110
011011 000101 01010000 0100111
011010 000110 01010011 0100101
011001 000111 01010010 0100100
011000 ‫׃‬ ‫׃‬ ‫׃‬
‫׃‬
-128 -128 -128 -128

Din aceste motive se preferă de exemplu un cod binar repliat cu inversiunea biţilor de rang par,
( ADI = Alternate digit inversion ).

Cuantizarea uniformă
Dacă distanţa dintre două nivele de decizie este constantă (  = ct. ), cuantizarea este uniformă.
Cuantizarea neuniformă ( CN )
Dacă repartiţia amplitudinilor semnalului în intervalul de cuantizare este neuniformă, legea de
cuantificare trebuie să fie adaptată statisticii semnalului,
pentru a obţine cu acelaşi număr de biţi / cuvânt un RSZ
superior cuantificării uniforme în domeniul în care acesta
este insuficient.
În practica transmiterii semnalului de convorbire
telefonică, acesta este considerat aproximativ gaussian,
centrat pe valori reduse.
Fig. 33 Cuantificarea neuniformă
36

Cuantificarea neuniformă poate fi realizată prin trei procedee echivalente ca rezultat (în varianta
ideală ):
- compresie – expandare analogică
- compresie – expandare digitală
- cuantificare neuniformă – propriu-zisă.
Pentru a preciza parametrii procesului de cuantizare se consideră varianta analogică de compresie /
expandare ( figura 34 ).

Fig.34 Posibilitate de a realiza cuantizarea neuniformă

Fig. 35 Legea “A” pentru

cuantizare neuniformă.

Fig.36. Reprezentarea prin segmente a legii de compresie - Legea A13

 37

Compresia analogică impune o reciprocitate perfectă a compresorului şi expandorului de

dinamică, greu de pus în practică.Legea A13 comportă 13 segmente liniare a căror pantă descreşte de la
16:1 până la 1:4. În interiorul fiecărui segment, cuantificarea este uniformă cu 16 nivele. Rezultă o
creştere cu un factor 2 al pasului de cuantificare pe măsură ce semnalul de intrare creşte.
Cuantizorul numeric converteşte semnalul de intrare x ( 0...V max ) într-un număr binar exprimat
prin B = 8 bit; →Y ( s l1 l2 l3 v1 v2 v3 v4 ) unde:
- s este bit de semn (1 pentru semnale pozitive şi 0 pentru semnale negative );
- l1 l2 l3 reprezintă cei trei biţi care exprimă segmentul corespunzător
semnalului x curent;
- v1 v2 v3 v4 sunt patru biţi ce exprimă poziţia eşantionului x curent în
cadrul segmentului (0...15).

Fig.37 Cuantizare
A13 digitală

Cuantificarea numerică se realizează prin codarea cu 12 biţi a semnalului de intrare

( conversie analog numerică, CAN ) după care se trece la 8 biţi ( eşantion după regula
prezentată în tabelul de mai jos ) pentru valori pozitive ale semnalului de intrare .

.
În tabelul următor se detaliază funcţionarea compresorului digital.
Zonele din dreapta biţilor marcaţi reprezintă detalii pierdute ( cu ocazia trecerii de la 12 la 8 bit )
sunt înlocuite cu zerouri în procesul de extensie numerică. Pentru segmentul 0 şi 1, celor 32 valori
de intrare le corespund 32 valori de ieşire, pentru segmentul 2, la fiecare două valori de intrare
corespunde una de ieşire, pentru segmentul 3 la fiecare patru valori de intrare corespunde una de
ieşire ş.a.m.d., ajungându-se ca pentru segmentul 16, la 64 valori de intrare să corespundă una de
ieşire.
Deci o memorie ROM cu 4096 de adrese în care sunt scrise 256 de numere binare cu 8 biţi
poate realiza compresia numerică.

Fig. 46 Variantă de
compresie digitală

Pentru alte tipuri de semnale ( altele decât cele telefonice ) se utilizează fie cuantizarea
uniformă ( muzică: fe = 32 kHz, B = 14 bit, D = 32.14 = 448 bit/s; televiziune: fe = 13,3 MHz, B = 9 bit
şi D = 110 Mbit/s ), sau neuniformă ( muzică: fe = 32 kHz, B = 12 bit şi compresie cu 5 segmente, D =
384 kbit/s sau cu legea A13, B = 10 bit, D = 320 kbit/s ), obţinându-se o reducere a debitului de
simboluri în condiţiile unui RSZ acceptabil.
38

2.11 Sisteme primare de bază

Sunt sisteme cu gradul cel mai redus de multiplexare utilizate în telecomunicaţii ce stau la baza
realizării sistemelor de ordin superior.

2.11.1 Sisteme de comunicaţii analogice (SCA)

Un sistem de comunicaţii analogic ( figura 1) primeşte informaţii de la mai multe surse
analogice pe care le multiplexează frecvenţial.

Fig.1 Schema bloc a unui sistem de comunicatii analogic unidirecţional

Multiplexul poate fi apoi modulat într-un format potrivit, adaptat parametrilor de transmisie ai
canalului. La recepţie, există un demodulator frecvenţial şi un demultiplexor la ieşirea căruia se obţin
semnalele analogice: SA1, SA2 … SAn . Observaţii:
 La intrarea sistemului se aplică un semnal de bandă dată B ce poartă o informaţie analogică.
 Modul de transmisie are o caracteristică de transfer particulară pe care trebuie transmise optim
semnalele analogice multiplexate. În general SCA au o frecvenţă pilot cu nivel definit pentru
măsurători ale transmisiei.
 Modulaţia uzuală este AM – BLU iar multiplexarea FDM prin AM, FM, PM, PPM.
 Zgomotul adăugat pe canal are densitate spectrală uniformă (alb) nivelul calculându-se în banda B.
 Micşorarea prin propagare pe canal a raportului semnal zgomot (RSZ) limitează distanţa pe care
poate avea loc transmisia. Există tehnici de prelucrare a semnalului (compresie - extensie) care
îmbunătăţesc într-o oarecare măsură performanţele sistemului.
 Utilizările SCA sunt legate de:
- transmisiile telefonice cu curenţi purtători ( SCP );
- reţelele CATV ( televiziune prin cablu );
- radiocomunicaţii analogice cu fascicole hertziene;
 39

- transmisii locale prin fibre optice în medii poluate electromagnetic etc .

Schema bloc a unui sistem de curenţi purtători cu 12 canale ( SCP ) este exemplificată în figura
2. Multiplexul frecvenţial, grupul primar de bază se obţine prin deplasarea spectrelor semnalelor de
intrare ( 0 – 4 kHz ) în gama 60 – 108 kHz (48 kHz = 12 x 4 kHz)

Fig.2 Schema bloc a unui SCP 12 căi

Modulaţia AM – BLU permite folosirea eficientă a benzii de frecvenţă a canalului, dar impune
recuperarea fiecărei purtătoare la recepţie. În schema bloc prezentată, GPB este realizat prin translaţie
directă.
Se utilizează 12 FTB, 12 modulatoare echilibrate ( ME ) şi 12 purtătoare diferite. FTB sunt
pretenţioase şi trebuie realizate cu cristale de cuarţ sau electromecanice.
O variantă ar fi translaţia cu pregrupe; astfel, canalele 1, 4, 7, 10 vor fi translatate fiecare în
banda 12 – 16 kHz, canalele 2, 5, 8, 11 în 16 – 20 kHz iar 3, 6, 9, 12 în banda 20 –24 kHz .Astfel se
formează 4 pregrupe cu banda 12 – 24 kHz care vor fi tranzlatate în banda 60 – 108 kHz folosind
purtătoarele 84 kHz, 96 kHz, 108 kHz, 120 kHz şi schema bloc a emiţătorului este prezentată
simplificat în figura 3.
40

Sistemul are 12 modulatoare şi filtre de cale ( de trei feluri 12–16, 16–20, 20–24 kHz ) şi 4

Fig.3 Schema SCP

12 cu “pregrupe”
(emisia, formarea
multiplexului)

modulatoare şi filtre de pregrupă. FTB de cale sunt pretenţioase la fel ca şi în cazul translaţiei directe
dar nu sunt 12 diferite ci numai 3 iar FTB de pregrupă sunt mai puţin pretenţioase datorită distanţei mai
mari între purtătoare şi banda laterală. Din aceste observaţii rezultă ca cea de-a doua metodă este mai
economică.

2.11.2 Sisteme de comunicaţii digitale primare (PCM-30)

Sistemele de comunicaţii digitale (SCD) asigură transmiterea informaţiilor ( în format digital )
preluate de la mai multe surse, ca în figura 4.
Aceste sisteme pot funcţiona în mod sincron ( cu sincronizare între emiţător şi receptor la nivel
de bit sau cuvânt ) sau asincron start – stop ( fără nici o sincronizare între emisie şi recepţie; emisia
unui grup de biţi se fixează arbitrar iar receptorul recunoaşte grupul de biţi prin informaţii de tip start –
stop ).

Fig.4 Schema bloc(pentru un sens) a unui sistem digital primar

Fluxurile binare de ieşire pot fi transmise în serie pe acelaşi suport sau în paralel pe mai multe
suporturi diferite ( magistrala de transport a informaţiei ).
 MUX– realizează multiplexarea temporală -TDM;
 CS – codor sursă ;
de obicei informaţia digitală de la ieşirea MUX este recodată pentru ca fiecare simbol să poarte
maximul de informaţie posibilă ( realizează o eficientizare a sursei, care de obicei este redundantă );
 41

 CC – codor canal ;
este necesar pentru a adapta informaţia digitală la parametrii canalului de transmitere. Un canal
zgomotos reclamă o codare suplimentară care să compenseze ( corecteze ) erorile transmisiei prin
canal.
 De multe ori informaţia digitală obţinută la ieşirea CC este modulată, în cadrul unei ultime operaţii,
necesare pentru a optimiza transmiterea semnalului pe canal.
La recepţie, operaţiile sunt executate în ordinea inversă celor de la emisie prin DMUX,
decodoarele de canal şi sursă DC şi DS.
Caracteristice unui SCN sunt:
– debitul simbolurilor ( debit binar D );
– numărul de căi;
– modul de organizare secvenţială ( sincronizare, semnalizare );
– particularităţi de modulaţie ( eşantionare, legea de cuantificare, cod folosit );
– parametrii de transmisie.
SNC sunt avantajoase în raport cu SCA deoarece:
– calitatea transmisiei este independentă de distanţă; pe căile analogice fiecare repetor amplifică
deopotrivă şi semnalul şi zgomotul (care este cumulativ), RSZ scade cu lungimea de transmisie
până la valoarea minimă acceptată – lungimea legăturii este limitată .
– rezistenţa ridicată la perturbaţii a semnalelor codate;
– posibilitatea de a transmite semnale diferite pe canale digitale;
– beneficiază permanent de progresele atinse în tehnologia digitală.

Sisteme digitale primare

Atunci când N căi numerice (A, B, C … Z ) de “x” biţi fiecare T e sunt “asamblate” într-un
multiplex temporal ( TDM ), ansamblul de Nx biţi trebuie transmis în acelaşi timp T e. Sunt posibile
două moduri de a organiza multiplexul temporal ( fig.5 ):
a) transmiţând pe rând cuvintele corespunzătoare celor N căi (cuvinte succesive);
b) transmiţând pe rând biţii de acelaşi rang corespunzători celor N căi (biţi succesivi);
Cele două situaţii ( 2 “cadre” posibile ) sunt prezentate în figură.
42

Fig.5 Structura temporală a unui cadru

Varianta a) prezintă avantaje din punct de vedere al modulatorului PCM, iar varianta b) se
pretează la o comutaţie mai simplă.
În fiecare cadru sunt necesare şi informaţii suplimentare care să permită sincronizarea
sistemului (emisie – recepţie) şi transmiterea informaţiei de semnalizare.
Sincronizarea este necesară pentru ca echipamentul de recepţie să interpreteze corect fluxul de
date pe care-l primeşte ( demultiplexare corectă a căilor ). Odată obţinută sincronizarea, receptorul are
nevoie de un reper temporal periodic ( cuvânt de sincro ) pentru a detecta şi controla eventuale
decalaje.
Cuvântul de sincronizare poate să apară “grupat” într-un cadru la începutul acestuia, sau poate
fi “repartizat” la intervale regulate de cadru. De obicei cuvântul de sincro se transmite grupat odată la
două cadre pentru a fi posibilă confirmarea sincronizării. Alegerea cuvântului de sincro trbuie să evite
“imitarea” acestuia de către cuvintele purtătoare de informaţie.
Sistemul trebuie să asigure blocarea receptorului dacă sincronizarea s-a pierdut la recepţie
( după câteva verificări ) şi să “anunţe” acest lucru în sens invers ( către emiţător ).
Semnalizarea are ca obiect transmiterea informaţiilor auxiliare cu caracter numeric de la
centrală la centrală pentru a asigura operaţiile de comutaţie şi gestiune a reţelei. Sunt posibile mai
multe soluţii:
a) Semnalizarea în interiorul octetului prin modificarea periodică a unor biţi nesemnificativi dintr-un
octet. Rezultă o degradare imperceptibilă a transmisiei telefonice, dar apare o restricţie importantă
în transmisiile de date.
b) Semnalizarea în afara octetului (cale cu cale). Se adaugă astfel fiecărui octet de informaţie unul sau
mai mulţi biţi de semnalizare.
c) Semnalizarea poate fi grupată într-un interval temporal destinat, informaţia de semnalizare fiind
atribuită ciclic căilor sistemului.
( Debitul de semnalizare este Ds= [64 Kbit/s] /N).
 43

d) Semnalizare prin canal semafor. În această situaţie există un interval consacrat, atribuit la nevoie
unui canal.
Informaţia de semnalizare poartă “eticheta”
căii la care se referă.
În Europa, America şi Japonia ierarhia de
multiplexare pentru SC digitale este
standardizată. Astfel PCM primar european
multiplexează 30 de canale telefonice, C1, C2 …
C30. Cadrul de 125 s este organizat ca în figura
59 având 32 de intervale I1, I2 … I31 cu durata de
Fig.6 Cadru temporal pentru PCM 30 3,9 s.
Astfel în intervalele I1, I2 … I15 se transmite octetul corespunzător căilor C1, C2 … C15 iar în
intervalele I17 … I31 cel corespunzător căilor C16 … C30.
Intervalul “0” al cadrelor impare este utilizat pentru a transmite un octet special de sincronizare
(X0011011), iar intervalul “0” ( poziţia 3) al cadrelor pare se transmite un bit de alarmă, A, pentru a
anunţa, (prin A = 1) pierderea sincronizării în celălalt sens de transmisie.
Semnalizarea (de linie, de selecţie) se face în intervalul 16 cu 4 biţi/cale, fiind necesare 15 cadre
pentru cele 30 de căi. Adăugând al 16-lea cadru (cadrul “0”) se obţine multicadrul din figura 7.
Fig.7 Multicadru de semnalizare PCM 30

În fiecare cadru “0” al unui multicadru, în intervalul al 16-lea se transmite octetulul 0000XXXX
pentru a permite sincronizarea multicadrului. Biţii notaţi cu X pot fi utilizaţi
(de exemplu în sistemul european XXXX = 1A11), sau sunt rezervaţi pentru aplicaţii viitoare. Pe
intervalul i = 0 se transmite informaţia de semnalizare pentru cadrul 0 şi 15.
44

Pe intervalul i = 1 se transmite informaţia de semnalizare pentru cadrul 1 şi 16.

Fig. 8 Un
sistem PCM
30
bidirecţional

4bit
D  2kbit / s ;
2ms
8bit
Debitul unei căi este D  64kbit / s , iar debitul de ieşire al SCN primar
125s

8bit
D  2,048kbit / s sau D = 30 căi x 64 kbit/s + 64 kbit/s/sincro + 64 kbit/s/semnalizare.
3,9 s

Terminalul de abonat TA este legat prin linia de abonat LA la un sistem diferenţial SD care face
trecerea de la 2 la 4 fire separând sensurile de transmisie.
Schema bloc a multiplexului primar PCM 30 este prezentată în figura 9.
 45

Fig.9
Schema bloc pentru PCM 30
La terminalul stânga PCM 30 se conectează 30 de linii telefonice din centrală şi în terminalul
din dreapta echipamentul de linie cu debitul de 2,048 Mbit/s ce poate fi transmis către un SCN de ordin
superior sau direct printr-o linie cu cablu coaxial sau radioreleu, de exemplu.
Semnalul vocal trece la emisie prin sistemul diferenţial SD după care intră în codec. Blocul ADI
( Alternate Digit Inversion ) inversează biţii de rang par. Înserarea cuvintelor de “syncro” şi a
semnalizării “înainte” către o centrală distantă se realizează în registrul de ansamblare. Toate blocurile
sunt controlate de un ceas propriu . Semnalul digital de la ieşirea registrului de asamblare este transmis
codorul de linie care îl transformă într-o variantă bipolară şi îl transmite pe linie.
La recepţie, semnalele sunt prelucrate în mod similar dar în sens invers. Tactul este însă
recuperat din linie şi transmis blocurilor numai după stabilirea sincronizării.
Sincronizarea sistemului primar PCM 30
Se defineşte o stare sincronizată S a unui sistem ( PCM 30 ) şi o stare nesincronizată NS.
Sistemul va verifica sincronizarea ( VS ) la fiecare cadru recepţionat.
În cadrul procesului de verificare a sincronizării sunt posibile şi stările de “pierdere a
sincronizării“ ( PS ) şi de confirmare a sincronizării ( CS ). În figura 10 se prezintă organigrama de
sincronizare a sistemului conform avizului G732/CCITT. Se remarcă următoarele:
 Histerezisul procesului de supraveghere: pierderea sincronizării este acceptată după 3 absenţe
( nepotiviri ) consecutive ale cuvântului de sincronizare.
46

 Confirmarea sincronizării se face prin prezenţa bitului B 2 = 1 în cadrul par ce urmează cadrului în
care a fost recunoscut cuvântul de sincronizare.
 Anunţarea pierderii de sincronizare către emisie prin punerea bitului A = 1.
Durata procesului de sincronizare poate fi după caz între 250 – 375 s, pentru un sistem primar.

2.12 Coduri de linie în sistemele digitale.

 47

În toate SC digitale, transmisia simbolurilor (binare) pe linie (mediu) se face după ce acestea au
fost codate în acest scop. Astfel în fluxul de date transmis se introduc informaţii suplimentare de
control şi corecţie al erorilor, de supraveghere a transmisiei, etc. Cu cât mediul de transmisie are calităţi
mai slabe cu atât codarea trebuie să fie „puternică”. Semnalul este codat pentru a fi cât mai „adaptat”
canalului prin care este transmis iar codul trebuie să îndeplinească câteva cerinţe: transparenţă,
decodare univocă, eficienţă, detecţie şi corecţie a erorilor, spectru favorabil, conţinut adecvat pentru
extragerea ceasului, conţinut cu privire la nivelul semnalului,informaţii sincro-cadru, etc.
Un cod transparent nu impune nici o restricţie privind conţinutul mesajului, dar trebuie să
permită o decodare univocă. Astfel, este necesar ca fiecare cuvânt (codat) transmis pe linie să aibă prin
decodare un unic corespondent. De exemplu, o asociere de tipul 00→1, 01→10, 10→101 şi 11→110
nu îndeplineşte acest deziderat; presupunând că există intenţia de a transmite un cuvânt binar format
din simbolurile 1110, codul de linie ar fi conform asocierii prezentate 110101. Decodarea conduce însă
la două rezultate: 1110, 000110.
Eficienţa. În exemplul de mai sus apare posibilitatea ca lungimea secvenţei de la ieşirea
decodorului să fie diferită (mai mare) decât cea de la intrare, deoarece prin codare se adaugă simboluri
(suplimentare) pentru a implementa anumite proprietăţi ale codului. Aceste adăugări scad eficienţa
(randamentul) transmisiei crescând debitul de ieşire în raport cu cel de la intrare.
Redundanţa.Redundanţa reprezintă o măsură a capacităţii nefolosite.
Controlul erorilor (şi corectarea acestora).Este domeniul cel mai abordat în studiul codurilor.
„Tratamentul” erorilor poate fi realizat cu diverse grade de sofisticare. În general există două
strategii:
 Transmiterea unor informaţii redundante pentru ca receptorul să sesizeze o eroare şi să o
poată deduce (coduri corectoare de erori).
 Transmiterea unor informaţii suplimentare minime, dar suficiente pentru a permite
constatarea unei erori.În cazul apariţiei unei erori receptorul va cere o retransmitere (coduri
detectoare de erori).

2.12.1 Coduri corectoare de erori.

De exemplu, un cadru conţine m biţi de informaţie la care se adaugă r redundanţi. Lungimea

totală n = m + r este lungimea cuvântului de cod. Între două cuvinte de cod pot apare mai multe
diferenţe, numărul acestora fiind distanţa Hamming (de exemplu, între 10001001 şi 10110001 distanţa
Hamming este d = 3). Acest parametru arată de fapt câte erori de 1 bit există pe 1 cuvânt de cod.
48

În multe aplicaţii de transmitere a datelor reprezentarea celor 2m mesaje posibile se poate face
prin cel mult 2n (m < n) cuvinte de cod (se poate ca nu toate cuvintele de cod disponibile să fie utilizate,
rămânând o parte care devin „cuvinte interzise”).
Din lista de cuvinte permise se găsesc cele cu distanţa Hamming cea mai mică care devine prin
definiţie distanţa Hamming a codului. Pentru a detecta şi corecta d erori, distanţa Hamming trebuie să
fie cel puţin d + 1, deoarece nu există nici o modalitate ca d erori de un singur bit să poată modifica un
cuvânt de cod corect tot într-un cuvânt de cod corect.
Cel mai simplu cod detector de erori este codul cu bit de paritate (Parity Check Code). Bitul de
paritate este ales astfel încât numărul de biţi 1 din cuvântul de cod să fie par (sau impar).

2.12.2 Coduri detectoare de erori.

Codurile corectoare sunt utilizate uneori pentru transmisia unidirecţională a datelor, când nu se
pot cere (de către receptor) retransmisii. De obicei este preferată detecţia erorii urmată de retransmisie
din considerente de eficienţă (redundanţă mai mică) mai ales, în cazul unor erori izolate (~ 10-6 – 10-12).
Cel mai des utilizate sunt codurile polinomiale CRC (Coduri cu Redundanţă Ciclică – cyclic
redundancy).
Acestea se bazează pe tratarea şirurilor de biţi ca reprezentări de polinoame cu coeficienţii 1 sau
0. De exemplu, 110001 are 6 biţi şi ei reprezintă un polinom cu câte 6 termeni → x5 + x4 + 1.
Aritmetica polinomială este de tip modulo 2 (nu există transport la adunare şi nici împrumut la
scădere).
Ideea este de a crea o sumă de control la sfârşitul cadrului astfel încât polinomul reprezentat de
cadrul cu sumă de control să fie divizibil prin polinom. Dacă se obţine un rest, a avut loc o eroare de
transmisie.
Algoritmul de calcul al sumei de control:
- Fie r gradul lui G(x), se adaugă r biţi 0 la capătul mai puţin semnificativ al cadrului
astfel încât acesta să conţină acum n + r biţi şi va corespunde polinomului xr * M(x).
- Se împarte şirul de biţi corespunzător lui G(x) într-un şir corespunzător lui x r * M(x)
utilizând împărţirea modulo 2.
- Se scade restul (care are întotdeauna r sau mai puţini biţi) din şirul corespunzător al
lui xr * M(x) utilizând scăderea modulo 2.
Rezultatul este cadrul cu sumă de control ce trebuia transmis T(x).
Trei polinoame au devenit standarde internaţionale:
CRC 12 = x12 + x11 + x3 + x2 + x +1;
 49

CRC 16 = x16 + x15 + x2 + 1;

CRC CCITT = x16 + x12 + x5 + 1.
Toate, îl conţin pe (x + 1) ca factor prim, lucru care conduce la posibilitatea depistării tuturor
erorilor ce constau dintr-un număr impar de biţi inversaţi, de asemenea permit depistarea tuturor
erorilor simple şi duble.

Câteva coduri practice.

Cel mai simplu cod ar fi „codul cu repetiţie” care presupune transmiterea informaţiei de mai multe ori
lăsînd în sarcina receptorului sarcina de a corecta erorile folosind o logică majoritară.Un astfel de cod,
primitiv din punct de vedere al corectării erorilor este ineficient implicând „creşterea benzii de
frecvenţă” necesară transmisiei.
Codul cu verificarea parităţii implică pentru început împărţirea secvenţei de intrare în blocuri de
biţi.Aceste blocuri vor fi aranjate în „matrici” cu două dimensiuni cu câte un bit de paritate pentru
fiecatre coloană şi respectiv linie ca în tabelul următor.
Blocuri de 4 biţi aşezaţi într-o matrice 4x4 şi bitii
1 0 0 1 0 1 0 0 1 0
de 0 1 1 1 1 0 1 Bit 0 1 1 paritate corespunzători liniilor şi coloanelor. Un
eronat
0 0 1 0 1 singur bit eronat este localizat prin verificarea
0 0 1 0 1
1 0 1 1 1 1 0 1 1 1 parităţii pe linii şi coloane. Bitul din colţul din
0 1 1 1 1 0 1 1 1 1 dreapta jos al matricii ester utilizat pentru
verificarea biţilor de paritate. În general, apariţia simultană a mai multor erori plasate diferit nu poate
fi corectată în acest mod.Deşi acest cod este efectiv pentru erori izolate şi ocazionale este ineficace
pentru erori grupate chiar rare aşa cum apar în sisteme optice (de exemplu din cauza zgomotului de
partiţie modală).
Un grup de coduri mai „puternice” bazate pe acelaşi procedeu de detectare al erorilor sunt
codurile bloc liniare. Pentru date binare de intrare, un cod liniar este construit dintr-un set de combinaţii
liniare modulo-2 al simbolurilor Câteva exemple ar putea fi: Reed Solomon, BCH (Bose Chaudhuri
Hocquenghem. Distanţa dintre amplificatoare creste iar secţinile de amplificare pot fi cascadate.
Deoarece codul Reed Solomon implică o procesare semnificativă, debitele în aceste
experimente au fost inferioare valorii de 1Gbit/s.
Codurile convoluţionale, reprezintă un alt set de coduri utilizate curent pentru detectarea şi
corectarea erorilor. Ele nu sunt coduri bloc având proprietatea de a facilita hard sau soft decizia
existenţei unei erori. În varianta convoluţională secvenţa de intrare (x) este aplicată unui registru de
50

deplasare cu k poziţii.Cele v sumatoare modulo-2 conectate convenabil (pentru a realiza cele mai bune
performanţe) formează pentru fiecare bit de intrare un cuvânt cu v biţi, deci rata codului este 1/v.

Secvenţa de informaţie: 1….2………………………….k

……….000010000101011101101…….
x
Secvenţa transmisă pe linie: k
Sumatoar
……….000010000011100000001001…… e modulo-
1……2……………………v 2
Secvenţa ajunsă la recepţie: Bit eronat

……….000010000011100010001001…….
y
Secvenţa decodată: n
……….000010000101011101101…..
k Fig.3 Codor convoluţional binar cu
registru de deplasare cu k celule şi
Fig.2 Codor şi decodor bloc cu k şi n sau exclusiv

Există mai multe posibilităţi de decodare pentru codurile convoluţionale, depinzând de complexitatea
adoptată.Schemele cu decodare secvenţială sau cu prag sunt în general uşor de implementat fiind
utilizabile in sisteme optice de mare viteză.O schemă des folosită este„decodorul Viterbi” în special
dacă decizia este luată „soft”.Această variantă este optimală, circuitul integrat fiind disponibil
comercial pentru debite de ordinul zecilor de MHz.
 51

Câteva dintre codurile liniare prezentate sunt exemplificate în figura 6:

2.12.3 Codurile neliniare.

Codurile neliniare sunt cunoscute pentru utilitatea lor în SOC. Acestea sunt coduri bloc ce se
pot implementa cu automate secvenţiale. Un astfel de automat face să corespundă unui cuvânt de
intrare format din k simboluri (aparţinând unui alfabet I cu Q elemente) un cuvânt de ieşire cu n
simboluri (aparţinând unui alfabet E cu M elemente).
Exemple:
Codurile (n - 1)B – nB
Aceste coduri sunt uzuale pentru transmisiile pe FO în variantele 1B – 2B,
52

2B – 3B, 3B – 4B şi 5B – 6B. modul de codare pentru primele 3 este prezentat în tabelul următor:

Alegerea cuvintelor de ieşire se face în codurile de acest tip apreciind valoarea γ pentru
cuvintele de ieşire. De exemplu în codul 3B – 4B sunt disponibile 16 cuvinte de 4 biţi pentru a
reprezenta cele 8 variante posibile de 3 biţi.
Din cele 16 se aleg pentru început cele cu γ = 0 urmând ca cele cu γ = + 1 să fie folosite
alternativ.
Codul 5B – 6B
Acesta este unul dintre cele mai utilizate în sistemele optice realizând un compromis bun între
performanţe şi redundanţă ( debitul de ieşire Des = (6/5) Din).
Valorile posibile ale parametrului γ pentru cuvintele de ieşire (cu 6 biţi) sunt +3, +2, +1, +0.
 53

Codurile kΦ – nM
(4B – 3T, 6B – 4T, 10B – 7T)
Cele mai utilizate coduri din această categorie sunt 4B – 3T; corespondenţa în acest cod (regula
de codare) este dată în tabelul următor.

Cuvintele ternare corespondente au semn opus iar combinaţiile + + + şi - - - sunt interzise.

Utilizarea acestor coduri în sisteme
optice limitată deoarece bipolaritatea
trebuie anulată prin adăugarea unei
componente continue. Astfel, de
exemplu, 0 + - devine +2 +
0 deci se poate vorbi de o transmisie
multinivel (în general evitată în
transmisiile optice).

Codurile AMI şi CMI

(AMI)„Alternate Mark Inversion” - (CMI) „Coded Mark Inversion”
Acestea au regula de codare prezentată în tabelul următor:

Codul AMI se utilizează pentru sisteme primare (~ 2 Mbit/s) şi secundare (~ 8 Mbit/s). Este practic un

cod bipolar ternar (+ 1 şi 0). În acest cod pot apare probleme legate de recuperarea ceasului datorită
54

unor secvenţe lungi de simboluri „0”. CMI are însă o ţinută bună de ceas datorită prezenţei în spectru a
unei componente pe frecvenţa D.
Coduri bipolare cu umplere.
Sunt coduri „pseudo ternare” derivate din bipolare construite pentru a evita şiruri lungi de zerouri
succesive ce ar produce greutate în recuperarea ceasului.
Principiul acestor coduri „cu umplere” este înlocuirea unor secvenţe de zerouri cu secvenţe
particulare construite după anumite reguli cum ar fi „violarea parităţii” (V) şi inversarea sumei curente
(B).
Două coduri cu umplere sunt mai folosite BnZS şi HDBn („Binary n – Zerous Substitution” şi „High
Density Bipolar Code”). În B6ZS, de exemplu,
6 zerouri consecutive sunt înlocuite printr-o
secvenţă + 0 + - 0 - sau - 0 - + 0 + dacă
paritatea precedentă era – sau + .
În HDBn se înlocuiesc secvenţele de n
+ 1 zerouri consecutive cu B00…V unde

B   c k este suma curentă cu semn

schimbat iar V = + 1 pentru a viola paritatea.

În figura se prezintă pentru exemplificare
secvenţă de date codată AMI RZ, B6ZS şi
HDB3.

2.12.6 Sisteme cu „scrambler -

descrambler”
„Scrambler- ul” inserat la emisie şi „descrambler-ul” de la recepţie sunt dispozitive al
căror scop este a evita şirurile lungi de simboluri de acelaşi fel („1” sau „0”) ce pot apare într-un
interval de timp în secvenţele unor surse reale.
„Scrambler-ul” transformă la emisie secvenţa de intrare în scopul egalizării probabilităţilor de
apariţie a simbolurilor „1” şi „0” iar „descrambler-ul” este reversul acestuia la recepţie. Scramblerele
pot fi multiplicative (autosincronizate) şi aditive.
 55

▪Varianta multiplicativă
Schema scrambler-discrambler multiplicativ este dată în figura 12.

ai bi ci di
+ + + + + +

hM hM-1 h1 h0 h0=1 h1 ……h2…. hM

z-1 z-1 z-1 z-1 z-1 z-1

bi-M bi-M+1 bi-1 ci-1 ci-2 ci-M

Fig. 12.Scrambler decrambler multiplicativ

▪Varianta aditivă
Lanţul de transmisie în cazul aditiv este dat în figura
ai bi ci di
+ + 12. În varianta aditivă structura scremblerului şi
descramblerului sunt similare.
ξi ξi

Fig.12 Lanţ de comunicaţii cu

scrembler descrembler aditiv

Un dezavantaj variantei aditive îl constituie faptul că trebuie cunoscută la recepţie starea iniţială
a generatorului pseudo aleatoriu.
Multiplicarea erorilor în scramblerul multiplicativ
Deoarece acest tip de scrambler este mai des utilizat fiind autosincronizat va analiza fenomenul
multiplicării erorilor. Acest fenomen este de aşteptat, deoarece totdeauna un rezultat la ieşire depinde
de mai mulţi biţi de la intrare. Dacă unul din aceştia este eronat el poate afecta mai multe date la ieşire
(atâtea cât îl folosesc pe acesta pentru a se forma).
56

2.13 Sisteme de comunicaţii de ordin superior

2.13.1 Metode de multiplexare
•Multiplexarea frecvenţială ( FDM ) constă în translatarea prin modulaţie a spectrelor limitate
ale semnalelor analogice într-o bandă de frecvenţă superioară, fără ca aceste spectre să se suprapună.
În figura 1 este exemplificată formarea
unui multiplex frecvenţial ( grup primar de
bază – GPB ) în telefonie; cele 12 canale analogice
având banda de 4 kHz sunt translatate prin
modulaţie în amplitudine cu bandă laterală mică
( superioară ) şi purtătoare suprimată ( MA-BLU-
PS ) în domeniul spectral 60 kHz – 108 kHz.

Fig.1 Formarea grupului primar de bază •Multiplexarea temporală ( TDM )

a) pentru semnalele analogice:
Un semnal analogic de bandă limitată ( f = fmax - fmin ) poate fi reprezentat prin eşantioanele
sale dacă acestea sunt prelevate suficient de des, cu o frecvenţă de eşantionare f e>2f, fe = 1/Te. Dacă
eşantioanele cu durata <Te ale acestui semnal vor
fi transmise la distanţă, rezultă că în fiecare
interval ( Te -  ) canalul de comunicaţii rămâne
liber, putând fi utilizat pentru transmiterea altor
eşantioane ce aparţin unor semnale asemănătoare.
Atunci, în fiecare interval Te pot fi transmise N
eşantioane cu condiţia ca <Te/N. Principiul este
ilustrat în figura 2.
Fig. 2 Principiul multiplexării temporale a
semnalelor analogice
b) pentru semnale digitale:
Principiul este prezentat în fig. 66, 67(a,b) pentru 2 canale sincrone în variantele bit cu bit şi
cuvânt cu cuvânt. Afluenţii au acelaşi debit D0 = 1/Tb. Debitul de ieşire va fi De = 1/Tb = 1/(Tb/2) = 2D0.
În general, pentru N canale multiplexate, De = ND.
 57

Fig. 3 Principiul multiplexării temporale Fig. 4 Multiplexarea temporală

a semnalelor digitale “bit cu bit” “cuvânt cu cuvânt”

Tbit

Fig. 5 Posibilitate de realizare a TDM “cuvânt cu cuvânt”

În figura 5 se arată un exemplu de realizare a multiplexării temporale cuvânt cu cuvânt ( 4 bit/cuvânt ).
În sistemele reale ( aflate la distanţă ) apar diferenţe între frecvenţa şi faza afluenţilor. Tactul
( ceasul ) sistemului de multiplexare şi al afluenţilor este produs de circuite diferite. Aceşti afluenţi se
numesc plesiocroni.
Astfel D1  D2  D0. Dacă, de exemplu D1>D0 în fluxul de ieşire pot lipsi din când în când
anumite simboluri ale afluentului 1, iar dacă D2<D0 anumite simboluri din fluxul de date al afluentului
2 se vor repeta în fluxul de ieşire ( figura 6 ).
58

Fig.6 Multiplexarea
temporală a
afluenţilor
plesiocroni

Fiecare afluent are alocată câte o memorie elastică înscrisă pe ceasul propriu al afluentului
( regenerat din fluxul digital ) şi citită cu un ceas fix al multiplexorului. Gestionarea ei se face cu doi
pointeri: unul de intrare PI şi unul de ieşire PO comandaţi de afluent, respectiv de multiplexor. Dacă
debitul afluentului este mai mare ( afluent rapid ), memoria corespunzătoare se va umple, iar dacă
afluentul este lent, memoria se goleşte. Capacitatea memoriei este dimensionstă din compromisul între
posibilităţile de absorbţie a variaţiilor de debit şi întârzierile introduse în linia digitală.
TDM este avantajos deoarece poate fi tratat în tehnologie digitală. De multe ori, sursele ce
trebuie multiplexate temporal sunt în format analogic, fiind necesară “digitalizarea” acestora prin
modulaţie PCM ( DPCM ) înainte. Evenimentul care realizează acest lucru este “CODEC”, care, în
telefonie (4 kHz/cale), eşantionează semnalele de 8000 ori într-o secundă, le cuantizează aproximând
variaţia continuă printr-o variaţie în scară cu 256 nivele, după care reprezintă fiecare nivel cu 8
biţi.Având în vedere că eşantioanele obţinute nu sunt total independente ( există între ele o corelaţie )
există metode statistice utilizate pentru a reduce debitul de informaţie al sursei.
O metodă utilizată curent este DPCM, care codează numai diferenţele dintre eşantioane, având
în vedere că în semnalul vocal ( dar şi în altele ) variaţiile mari şi bruşte sunt puţin probabile. O
extindere a metodei este modulaţia , care codează cu 1 numai relaţia de ordine dintre 2 eşantioane
succesive. Sigur că în această variantă este de multe ori necesară supraeşantionarea ( peste frecvenţa
Nyquist ).
O îmbunătăţire a DPCM ar fi varianta redictivă unde eşantionul viitor este prezis prin calcul ( pe baze
statistice cunoscând din acest punct de vedere semnalul ) şi se transmite diferenţa dinre acesta şi
eşantionul curent.
O altă variantă a multiplexării temporale este multiplexarea pachetelor de date. Un exemplu este
prezentat schematic în figura7.

Fig.7
Multiplexarea
temporală a
pachetelor de
date
 59

·Multiplexarea în cod ( CDM )

Modulaţie cu spectru împrăştiat ( “Spread Spectrum” – SS )
În tehnica spectrului împrăştiat un semnal deja modulat este modulat a doua oară pentru a
produce o formă de undă care să interfere slab cu un semnal cu spectrul compact pe aceeaşi fecvenţă.
Principiul este de a împrăştia puterea semnalului pe o bandă foarte largă în susul purtătoarei,
astfel încât el nu va putea fi recepţionat dcecât de receptorul special construit în acest sens.Operaţia de
lărgire forţată a benzii ocupate de semnal este denumită “împrăştierea semnalului. În anumite condiţii,
mai multe semnale cu spectru împrăştiat se pot suprapune, transmiţându-se simultan în aceeaşi bandă
de frecvenţă, fără să interfere între ele; astfel vor putea fi separate la recepţie.
O astfel de operaţie este o multiplexare în cod ( CDM ).

Fig.8 Codarea semnalului

b(t) pentru multiplexarea
în cod

Recuperarea semnalului din vss(t) la recepţie poate fi realizată ca în figura 10.

Accesul multiplu (pe acelaşi suport) prin diviziune în cod (CDMA) se poate realiza generând un număr
mare de secvenţe g(t) – g1 g2 … gn cu ajutorul cărora se pot multiplexa

Fig. 10 Receptor pentru

Zgomot n(t) semnale cu spectru
împrăştiat
b(t) tk=kTb

canal integrator
cos  c t g(t) g(t) cos  c t
60

mai multe surse b(t) – b1 b2 … bn (utilizatori), numărul maxim al acestora fiind limitat doar de
interferenţa dintre ei. Acest mod de multiplexare conduce la un nivel superior de securitate al
transmisiilor (deoarece pentru recuperarea la recepţie a semnalului trebuie cunoscut codul folosit la
emisie) şi la o calitate ridicată a comunicaţiei tocmai datorită împrăştierii spectrale mari a semnalului
modulat prin această metodă.

·Multiplexarea în lungime de undă

WDM – Wawelength Division Multiplex
FDM – Frequency Division Multiplex
Principiul constă în a partaja un debit D între N purtătoare optice de diferite lungimi de undă
astfel încât fiecare va transporta D/N.
De exemplu, este convenabil a transporta pe o fibră optică, câte 2,5 Gbit/s pe 4 purtătoare
optice, în comparaţie cu 10 Mbit/s pe una singură. WDM şi FDM se referă la acelaşi procedeu, dar de
obicei se vorbeşte de WDM dacă distanţa între canale este mai mare de 1 nm (  ), în timp ce FDM
este utilizată pentru intervale mici de ordinul zeci de GHz ( sub 1nm ).
O primă aplicaţie ar fi sistemele de comunicaţii optice punct la punct de mare capacitate.
Considerând banda potenţială a FO în jurul 1,55 m de 120 nm, un spaţiu între canale de 1nm ( 124
GHz ) şi un debit de 2,5 Gbit/s pe canal, se obţine un sistem ce transportă 37,5 Gbit/s. Această tehnică
este avantajoasă pentru a creşte capacitatea unei reţele deja existente în mod gradat.
Câteva realizări actuale:
- 4 canale x 10 Gbit/s separate de 2nm pe 1500 km ( amplificatoare la 100 km );
- 17 canale x 20 Gbit/s separate de 0,8nm pe 150km cu BER sub 10 -9 pentru o sensibilitate a
receptorului de –30dBm.
O altă aplicaţie este distribuţia într-o reţea optică. Fiecare utilizator primeşte un
multiplexor şi selecţionează cu un filtru optic acordabil ( sau receptor heterodină (!?)) un canal.
Altă aplicaţie posibilă a TDM este în LAN ( reţea locală ), unde fiecare utilizator poate să şi
emită, nu numai să recepţioneze; Ex: Lambdanet – fiecare utilizator dispune de un  pentru a emite şi
recepţiona un ansamblu de N de la ceilalţi utilizatori.

2.13.2 Sisteme analogice de ordin superior

 61

Sunt sisteme cu multiplexare frecvenţială ce pot grupa până la 2700 căi telefonice ( 300 –
3400 Hz ). Sistemele de ordin superior se obţin în general prin gruparea ( multiplexarea ) unor sisteme
de ordin ierarhic imediat inferior. De exemplu, în cazul sistemelor analogice o variantă ar fi cea
prezentată în figura 11.

Fig. 11 Multiplexarea frecvenţială. Sisteme analogice de ordin superior

Astfel, 5 grupe primare ( GPB ) formează un grup secundar ( GSB ). Prin multiplexarea 5 GSB se
obţine un grup terţiar ( GTB ) sau “Master group”, iar 3 GTB fromează un grup cuaternar ( GCB )
sau “Supermaster group”.
Formarea grupelor poate fi făcută direct sau cu pregrupe, utilizând o modulaţie în etape. Varianta cu
“pregrupe” este în general avantajoasă folosind mai multe filtre de acelaşi fel, dintre care unele sunt
mai uşor de realizat.
Diagrama frecvenţială pentru sistemele analogice de ordin superior ( curenţi (1?) purtători ) este
prezentată în figura 12.

Fig. 12 Plan de frecvenţă în sistemele cu “curenţi purtători”

62

2.13.3 Sisteme digitale plesiocrone de ordin superior (PDH)

În general, sistemele PCM se grupează în trepte ca în figura 13.

Fig. 13 Ierarhia sistemelor PCM

Un sistem de rang “i”, în varianta europeană grupează 4 afluenţi de rang imediat inferior “i-1”(i2).
Cifrele din paranteză se referă la varianta americană. PCM de rangul 5 există numai în ierarhia
europeană. În variantele Japonia şi SUA sistemul primar ( BNP – blocul numeric de bază ) este
realizat cu 24 de canale având un debit de ieşire de 1,544 Mbit/s. Debitele în variantele Japonia şi
SUA sunt prezentate în tabelul următor:.

D [Mbit/s]
NIVEL America de Nord Europa Japonia
PCM I 1,544 2,048 1,544
PCM II 6,312 8,448 6,312
PCM III 44,736 34,368 32,064
PCM IV 274,176 139,264 97,728
PCM V - 565,264 296,200
 63

În figura 14 este prezentată ierarhia plesincronă cu modurile de grupare pentru “compatibilizare”,

între variantele europeană, americană şi japoneză.

Fig. 14 Sisteme plesincrone ( PDH ) de ordin superior în variantă

Japonia, SUA, Europa
Notaţiile “serviciilor” oferite de sistemele de comunicaţii PDH sunt:
DSO = EO ( 64Kbit/s )
T1=DS1 ( 1,544 Mbit/s ) – 24 DSO
DS1C ( 3,152 Mbit/s ) – 672 DSO
T2=DS2 ( 6,312 Mbit/s ) – 96 DSO
T3=DS3 ( 44,736 Mbit/s ) – 672 DSO
DS4 ( 274,176 Mbit/s ) – 4023 DSO
T1, T2, T3 sunt sistemele utilizate în SUA. În Europa ierarhia este:
E1 = 2,048 Mbit/s ( CEPT, BNP – bloc numeric primar ),
E2 = 8,448 Mbit/s ( BNS - bloc numeric secundar ),
E3 = 34,364 Mbit/s ( BNT - bloc numeric terţiar ),
E4 = 139,264 Mbit/s ( BNQ - bloc numeric quaternar )

Un mod de multiplexare a afluenţilor plesincroni este posibil prin dopare. Acest procedeu constă în
introducerea unor biţi suplimentari în fluxul de date multiplexat ( debitul la ieşirea multiplexorului
64

este mai mare decât suma debitelor de la intrar ), care pot purta sau nu informaţie, în funcţie de
viteza afluentului.
Dacă aceasta este mai mare decât vfiteza nominală, doparea este negativă, iar când afluentul este
mai lent doparea este pozitivă. Demultiplexorul ( receptorul ) trebuie avertizat ( semnalizarea
dopării ) asupra biţilor fără conţinut informaţional pentru a-i extrage. Extragerea la recepţie a
biţilor de dopare dă naştere unui zgomot de fază denumit “jitter”. În figura 15 se prezintă principiul
dopării ( pozitive ), considerând un afluent mai lent.

Fig. 15 Principiul dopării ( pozitive )

 65

În figura 16 este prezentată structura unui cadru “de dopare” al sistemului plesincron de ordin 2.

Fig. 16 Structura unui cadru (de dopare) pentru un sistem plesiocron de ordinul II

Acest sistem grupează 4 debite provenite de la 4 afluenţi de ordinul 1 fiecare, având un debit de
ieşire de 2,048 Mbit/s. Grupul secundar ignoră structura cadrelor primare, neţinând seama de structura
pe cadre a afluenţilor ( sincronizare, semnalizare, date ) iar multiplexarea se face bit cu bit ( nu octet cu
octet ). Un cadru al sistemului de ordin 2 are 824 biţi dintre care: 800 colectaţi de la cei 4 afluenţi de
ordin imediat inferior ( debitul de ieşire va creşte în raportul 824/800, D = 824/800422,048 Mbit/s =
8,448 Mbit/s ) şi 24 biţi în plus, de serviciu – repartizaţi în 4 subcadre, după cum urmează: 12 biţi la
începutul subcadrului A ( 10 pentru sincro, 1 de alarmă, 1 de rezervă ) şi câte 4 biţi la începutul fiecărui
subcadru B, C, D pentru semnalizarea dopării ( dopare = introducerea periodică a unui bit suplimentar
în fluxul de date al unuia dintre afluenţi pentru a compensa diferenţele de viteză ale afluenţilor; bitul
66

suplimentar trebuie extras la recepţie pentru a nu afecta conţinutul informaţiei ). Semnalizarea dopării
se face prin transmiterea în subcadrele B, C, D ( în fereastra de timp corespunzătoare afluentului ce
trebuie dopat ) a 3 biţi consecutivi “1”. În acest mod, doparea nu poate fi făcută oricând, ci numai în
subcadrul D al unui cadru al sistemului. Bitul de dopare poate fi introdus pe una sau mai multe căi, sau
este posibil ca într-un cadru de dopare să nu fie introdus pe nici o cale.
Un cadru de dopare are 824488 ns = 100,4s, care este diferit de 125 s, perioada de eşantionare.
Pentru operaţia de multiplexare este nevoie să se crească debitul pe linie prin introducerea unor biţi
de control, de dopare etc.
Caracteristicile sistemului plesiocron de ordin 2 sunt:
- debit binar: B = 8,448 Mbit/s, toleranţa 3010-6;
- semnalizarea dopării C1 = C2 = C3 = 000 dacă P este bit de informaţie
- cadru de dopare: 848 bit care durează 100,4s  125s;
- număr de afluenşi: 4 PCM I cu debitul de 2,048 Mbit/s;
- structura cadrului: biţi întreţesuţi;
- sincronizare: cuvânt de sicro 10 bit grupaţi la începutul cadrului;
- numărul de biţi semnificativi pe cadrul de dopare / afluent: 206 ( sau 205 în cazul dopării );
indicaţie de dopare: 3 bit/afluent.
În principiu, limitările PDH sunt legate de dificultăţile de inserare – extragere( “add – drop” ) a
unor fluxuri de date deoarece este necesară demultiplexarea şi multiplexarea completă aşa cum se
arată în figura 17.

Fig.17 Demultiplexare pentru a insera (extrage) un afluent plesiocron

de ordin inferior

Astfel în centrul notat cu C este necesară demultiplexarea la nivelul afluentului de 2 Mbit/s care
urmează a fi extras din fluxul de date de 140 Mbit/s transmis pe magistrala dintre centrele Aşi B.
Această operaţie nu va mai fi necesară în sistemele cu ie ierarhie sincronă.
 67

2.13.4 Sisteme digitale sincrone SDH

Acest standard permite extragerea sau inserarea (intr-un flux de date) a unor debite fară a
face operaţii de multiplexare/demultiplexare succesivă până la afluentul cu debitul
respectiv, ca în sistemele plesiocrone PDH.
Cadrul de bază pentru SDH este STM-1 (Synchronous Transport Module level 1) din
considerente de compatibilitate cu echipamentele de comutatie europene.
Observatii:SDH este primul standard care prevede un sistem integrat de gestiune şi întreţinere a
reţelei (NM -“Network Management”)→5% din debitul transportat pe reţea constituie redundanţa
incorporată EO -“Embedded Overhead” şi este utilizată pentru NM;
 Canalele fizice de transmitere ale datelor (DCC→“Data Comunicator Channel”) reprezintă fluxul
util. Echipamentele de interconectare (DCS→“Digital Cross-conect Systems”) oferă interfaţa dintre
NM şi DCC realizând o gestiune “on-line” a reţelei SDH.
 Un avantaj important al SDH este compatibilitatea cu retelele PDH; pe de altă parte, ele constituie
suportul pentru reţelele de comunicaţii BISDN şi pentru reţelele informatice de mare viteză (LAN,
MAN). Astfel pe SDH pot fi transportate semnale ATM-“Asyncronous Transfer Mode” utilizate în
reţele BISDN şi reţelele locale informatice.
Cu toate că ATM poate folosi orice tip de mediu, el a fost dezvoltat pentru SDH în scopul de a
realiza joncţiunea “telecom-datacom” având un grad înalt de interoperabilitate .
 SDH abordează conceptul de transport într-o viziune detaşată de sistemele “punct la punct”,
incluzând tehnologia necesară în reţea pentru transmisie, rutare şi control. SDH poate fi utilizat atât
pentru reţele locale, cât şi pentru cele extinse. Deasemenea, acest standard este compatibil cu noile
servicii ce vor apare în BISDN.

Arhitectura SDH
68

În principal, se poate spune că există 4 categorii de arhitectură SDH. Cea mai simplă este
legătura optică „punct la punct”. Se poate menţiona, arhitectura „lanţ”(care a fost posibilă prin
introducerea ADM) şi varianta „inel” obţinută prin perfecţionarea ADM.În sfârşit „reţeaua SDH” în
care nodurile conţin echipamente SDH.
În figura 1 a fost schiţată o legătură de tip „punct la punct” care poate cuprinde mai multe secţiuni de
multiplexare şi un număr de secţiuni de regenerare. O astfel de legătură implică un circuit
dedicat→termenul de „cale” descrie întregul circuit ce se află între cele două puncte terminale.

Secţiune de regenerare

Cale Cale
Multiplexor Regenerator Regenerator Multiplexor

Secţiune de multiplexare

Cale

Fig.1 Cale, secţiunea de multiplexare, secţiunea de multiplexare.

O astfel de „cale” suportă în mod obişnuit un trafic important şi are nevoie de circuite speciale
distincte (sistem de protecţie) pentru supraveghere şi service.
Fizic, o legătură punct la punct SDH este formată din trei tipuri de segmente:
-sectiunea de regenerare;
-sectiunea de multiplexare;
-cale.(path)
• Sectiunea de regenerare contine mediul fizic şi echipamentele asociate pentru a asigura
transportul intre două regeneratoare, sau intre un NE şi un regenerator. Echipamentele asociate
realizeaza interfaţa electro-optică şi opto-electrică, generează şi inserează antetul (header)
corespunzator sectiunii de emisie , pe care recepţia il extrage şi il analizează.
•Sectiunea de multiplexare (sistem de transport) asigură transportul intre două noduri: “origine”
şi “destinaţie” (MUX, ADM sau DCS). Şi în acest nivel se generează şi se inserează la emisie un antet
(corespunzător secţiunii) care este apoi extras şi analizat, la recepţie.
•Calea este o conexiune logică intre punctul de asamblare a informatiei şi cel de dezasamblare.
Căile SDH pot fi de ordin superior sau inferior. Căile de ordin superior asigură transportul
“containerelor virtuale “ (Virtual Container) de ordin superior, iar cele inferioare asigura transportul
 69

unor afluenţi cu debite mai mici (sub 40Mbit/s). O cale incepe şi se termină prin inserarea/extragerea
antetului de cale POH (Path OverHead).
Un element important de arhitectură este multiplexorul cu inserţie/extragere (ADM). Scopul
acestui bloc este acela de a permite folosirea unei „porţiuni”din capacitatea legăturii optice aşa cum se
prezintă în figura 2.
→„Lanţul” permite partajarea capacităţii oferite de legătura optică între terminalele A,B,C.
În

Terminal ADD/ condiţiile

Terminal Add/Drop Add/Drop
DROP
. MUX . MUX . MUX . MUX MUX

ADD/ ADD/
DROP DROP
MUX MUX
A B C C A B

Fig.2 Lanţ SDH cu multiplexoare terminale şi ADM. Fig.3 Inel SDH

schimbării cerinţelor de trafic „lanţul” poate fi reconfigurat. Se pot observa variantele posibile ale
legăturilor A→A B→B C→C.
→ Arhitectura „inel”prezentată în figura 3 permite o flexibilizare a sistemului SDH
asemănătoare cu cea oferită de „lanţ”. Inelul, realizează în plus, supravegherea şi service-ul pentru
diferitele tronsoane de fibră. Se realizează o protecţie a sistemului în cazul defectării unui nod sau
ruperii cablului optic. Astfel, echipamentul electronic reconfigurează ruta datelor pentru a ocoli
întreruperea traficului dacă transmisia este uni sau bidirecţională sau dacă sunt folosite 2 sau 4 fibre.
→Reţeaua SDH este formată din linii şi noduri:
 liniile SDH sunt formate din secţiuni de fibră optică şi regeneratoare;

 nodurile conţin echipamente SDH (NE-“Network Elements”) pentru:

-multiplexare MUX (SDH), terminale sau linie;
-insertie/extractie ADM (Add /Drop Multiplexer);
-gestiune.
Semnalul de bază pentru SDH are debitul de 155,52 Mbit/s şi este denumit STM-1. Ierarhia
superioară se obţine prin multiplicare cu 4. Termenul de semnal „concatenat” (concatenated signal) este
70

folosit pentru a indica un semnal care nu este compus. Aceste semnale se notează cu un C terminal, de
exemplu:

În
Mecanismul de sincronizare în SDH (rolul pointerilor)
figura se
prezintă modul în care pointerii menţin sincronizarea şi permit multiplexarea fără a fi necesară alinierea
cadrelor.
Multiplexarea afluenţilor asincroni în reţeaua sincronă.
Definiţii
Container→o entitate SDH cu o capacitate “potrivita” pentru a transporta afluenti PDH.
Mapare →operatia de “inglobare” a unui afluent PDH intr-un container; identificarea containerelor se
face printr-un indice container “n”, care arată nivelul multiplexului plesiocron pe care-l conţine. (De
exemplu: E3, DS3 n=3, E4 n=4, E1 n=12 DS1 n=11 DS2 n=2)
Containerul virtual (VC) este un container cu antet de transport POH (Path Overhead)
 71

Modul de „grupare” al afluenţilor pentru a obţine fluxuri de date STM-N

Unitatea de afluent TU (Tributary Unit) se obţine prin ataşarea unui pointer la containerele de ordin
inferior (incorporate în containere de ordin superior) cu scopul de a indica poziţia acestuia .Sunt definite 4
TU: TU11, TU12, TU2, TU3; Prin multiplexarea TU se obţin grupuri TUG. Sunt definite 2 TUG: TUG 2
(~7 Mbit/s) şi TUG 3 (~50 Mbit/s);
TUG2 poate fi constituit din : 4 TU11 ( 3 TU12) sau (TU12 TUG3) , (7 TUG2), fie din TU3;
Unitatea administrativă (AU) se formează prin ataşarea unui pointer la un container virtual de ordin
superior. Sunt definite: AU3 (VC3) şi AU4 (VC4);
Pointerul indică coordonatele VC în structura de transport (cadrul primar SDH). Unităţile
administrative de grup AUG pot fi constituite din 3 AU3 sau 1 AU4.
Modul de transport STM-N (Synchronous Transport Module) de ordin N se formează prin
multiplexarea a N AUG şi adăugarea unui antet de transport SOH (Section Overhead) – redundanţa de
secţiune. Astfel:
STM-1=1AUG+SOH STM-4=4AUG+SOH STM-16=16AUG+SOH

Interfata Mediu Debit Capacitate Proiectare VT/VC

DS0 Perechi torsadate 64 Kbps 1 DS0
ISDN BR Perechi torsadate 144 Kbps 2B+D
(2 DS0)
DS1/ISDN BR Perechi torsadate 1.544 Mbps 24 DS0 VT 1.5/VC-11
E1 Perechi torsadate 2.048 Mbps 32 DS0 VT 2.0/VC-12
ADSL Perechi torsadate 6.384 Mbps 96 DS0
Ethernet Coaxial 10 Mbps N/A
E3 Coaxial 34.368 Mbps 16 E1= VC-31
512 DS0
FDDI Coaxial/Fibra 100 Mbps N/A
optica
STS-1 Coaxial 51.84 Mbps 672 DS0 28 VT 1.5 sau
DS3
STS-3 Coaxial 155.520 Mbps 2016 DS0 3 STS-1
E4 Fibra optica 139.264Mbps 4 E3 = VC-4
72

2.048 DS0
OC-1 Fibra optica 51.84 Mbps 672 DS0 STS-1 optic
OC-3/STM-1 Fibra optica 155.520 Mbps 2016 DS0 3 STS-1
1 STM-1
OC-12/ Fibra optica 622.080 Mbps 8064 DS0 12 STS-1
STM-4 4 STM-1
OC-48/ Fibra optica 2488.32 32256 DS0 48 STS-1
STM-16 Mbps 16 STM-1
OC-192/ Fibra optica 9953.28 129024 DS0 192 STS-1
STM-64 Mbps 64 STM-1

În tabelul de mai sus sunt recapitulate sistemele de ordin superior ,legătura dintre sistemele plesiocrone
şi cele sincrone în relaţie cu mediul pe care se transportă informaţia.

2.13.5 ATM
ATM – (Asynchronous Transfer Mode→mod de transfer asincron) a fost proiectată pentru
transport de mare viteză pentru mai multe tipuri de trafic.ATM stă la baza serviciilor de comutaţie şi
constituie infrastuctura de transport.Arhitectura ATM constă dintr-o reţea de comutatoare . Există în
ATM circuite şi căi virtuale; primele relizează servicii utilizatorilor terminali iar cele din urmă sunt
analoage cu DCSs.Datele de identificare a căilor şi a circuitelor virtuale sunt conţinute în antetul
celulelor.În figura 12 este ilustrată relaţia dintr circuite şi căi virtuale.Sunt figurate două căi virtuale
între nodurile 1-2,1-3;dacă legătura SDH se face pe fibră este posibil ca între cele 3 noduri să fie
instalată o singură fibră, conectată la un
Comutator
Comutator Cale virtuală
circuit virtual cap cu comutatoarele circuitelor
circuit virtual
3 virtuale, iar la celălalt cu comutatorul
1

Comutator
central al căii virtuale. Acesta serveşte
cale virtuală pentru a realiza conectarea celor 3
comutatoare de circuit virtual.
Comutator Fig.12 Relaţia între
Numărul şi capacitatea căilor virtuale
cale şi circuit
circuit virtual
virtual poate fi variat în funcţie de creşterea
2
 73

traficului. Există mai multe moduri de utilizare ale căilor virtuale în reţelele publice şi private.Sunt
posibile mixări dinamice pentru a suporta creşteri de trafic dar fară a depăşi capacitatea căii.
Un alt element arhitectural pe cale de a fi implementat este calea virtuală ADM. Acest element
este analog cu SDH ADM şi este folosit în topologiile lanţ şi inel.Scopul acestui nou element este
acela de a «împărţi » între nodurile reţelei lărgimea de bandă pusă la dispoziţie de sistem.
Ideea fundamentală în ATM este transmiterea unor pachete mici de lungime fixă numite celule
ce va permite realizarea unui HW de multiplexare şi rutare eficient. Spre deosebire de LAN [Ethernet,
Fast Ethernet, FDDI (Fiber Distributed Data Interface)] care lucrează cu zeci-sute de Mbit/s (trafic
variabil), ATM este proiectat pentru domeniul Gbit/s.
In plus, ATM este proiectat pentru aplicaţii orientate pe conexiuni sau pe pachete cu o fiabilitate
ridicată (calitate a serviciilor).
Utilizarea celulelor scurte de lungime fixă (spre deosebire de pachetele lungi şi de marime
variabilă folosite în Ethernet şi FDDI) conduce la cateva avantaje:
 Capetele celulelor pot fi recunoscute de HW chiar la viteze mari.
 Pachetele individuale nu pot monopoliza canalul.
 Deciziile de “manevrare” a celulelor (de exemplu în conditii de congestie sau pentru a
desfasura o anumită politică de trafic în cazul conexiunilor individuale) poate fi facuta cu
usurinta cunoscând numărul celulei fără a examina antetul pentru a constata lungimea
acesteia .
 Echipamentele HW sunt simplificate .

Fig.13
Structura
unei celule
ATM

Un dezavantaj ar putea să fie prezenţa unor antete cu dimensiuni considerabile în raport cu

lungimea redusă a pachetului care impreună scad eficienţa transmisiei.
Structura unei celule ATM este prezentată în Fig.13
O celulă consta în → 5 byte (antet) + 48 byte (date) în care,
GFC – Generic Flow Control (control flux)
74

VPI – Virtual Path Identifier (identificator de cale virtuala)

VCI – Virtual Channel Identifier (identificator de canal virtual)
PT – Payload Type (tip de date)
CLP
–Cell Loss Priority (indicator de prioritate)
HEC – Header Error Correction (corectii erori antet)
VPI → identifica 1 din 256 cai posibile la iesirea comutatorului (dispozitivului curent) impreuna
cu VCI pentru a distinge şi a localiza ruta diferitelor fluxuri de celule. Aceste informatii sunt
utilizate pentru rutarea celulelor.
VCI → identifica 1din 65.536 canale posibile;
PT →diferentiază celulele de informaţie în raport cu alte categorii;
CLP→ folosit pentru a marca celulele cu prioritate redusă (la care se poate renunţa în condiţii de
trafic intens );
HEC→ conţine informaţii legate de primii patru octeţi ai antetului;
Spre deosebire de modul sincron E1 când cele 30 de canale işi puneau în ordine temporală
octeţii intr-un cadru de 125s, în ATM nu există nici o constrângere asupra ordinii celulelor provenind
de la surse diferite. Este posibil să existe şi celule goale (celule libere “speciale”) pentru perioadele în
care sursele nu emit. Celulele pot fi “incapsulate” pe diverse medii T1, T3, SONET, FDDI etc.
În standardul original ATM, viteza primară este de 155,52 Mbit/s (perioada pentru o celulă ATM
= 2,73 μs) şi 155,52·4=622,08 Mbit/s (682 ns) pentru compatibilizare cu SONET. Există, de
asemenea, standarde ATM pentru T3 (44,736 Mbit/s) şi FDDI (100 Mbit/s).
Mediul de transmisie ATM este fibra optică ( pentru distanţe sub 100 de m se poate utiliza şi
cablul coaxial).Un avantaj major pentru ATM în raport cu alte protocoale (de ex. Ethernet ) este acela
că specificaţiile celulelor ATM nu sunt dependente de mediul fizic prin care se face transportul datelor.
Servicii ale ATM
 Clasa I ~ debit constant ( CBR – Constant Bit Rate), cu conexiune cu relaţii de timp impuse intre
sursă – destinatie→ emuleaza modul circuit (semnale tipice: vocale);
 Clasa II ~ debit variabil (VBR – Variable Bit Rate ), cu conexiune (audio/video cu debite variabile )
cu relatii de timp impuse intre sursă– destinatie ;
 Clasa III ~ debit variabil cu conexiune, cu intârzieri variabile .
 Clasa IV ~ debit variabil fărăconexiune, deasemenea cu intârzieri variabile.
 75

Unul din suporturile fizice uzuale pentru ATM este SONET. Celulele ATM sunt transportate în
cadrele SONET cu viteze de 155 şi 662 Mbit/s. Transportul celulelor ATM în STM – 1 se
realizează prin “maparea” celulelor intr-un container C4 ( deci este specificată şi posibilitatea
utilizării unui container de ordin inferior ). “Maparea” este orientată pe octet.
Redundanţa de cale PDH – C4 este formată din eticheta corespunzătoare, iar încarcatura utilă este
260·9=2340 octeţi ( deci încap 44 celule +8 octeţi ; o celulă poate fi divizată intre două
containere ).Pentru a identifica poziţia celulelor în container este nevoie de pointer (este utilizat
H4 ).
In figura 14 este ilustrat transportul ATM în VC4 ( prima celulă începe de la primul octet al cadrului
). Pointerul va indica valoarea 5.

Fig.14
Transportul
ATM în VC – 4

Modelul de referinta BISDN – ATM

BISDN cu ATM are un model diferit de OSI şi TCP/IP .

El constă din trei nivele: PHY, ATM, AAL

→Nivelul de adaptare AAL ( ATM Adaptation Layer ) este divizat în doua subnivele CS (Convergence
Sublayer) şi SAR (Segmentation and Reassembly Sublayer). CS realizeaza adaptarea cu nivelele
superioare (interfata standard), iar SAR segmenteaza în celule pachetele de date cu dimensiuni mai
mari, le transmite apoi şi le reasamblează în celalalt capăt.

→Nivelul ATM este sub nivelul AAL şi controlează fluxul de date, generează/extrage antetul celulelor,
administreaza “circuitele” virtuale, multiplexează şi demultiplexează celulele.

→Nivelul fizic(PHY) este realizat din doua subnivele TC şi PMD. TC (Transmition Convergence
Sublayer) este un nivel de convergenta care genereaza şi verifica sumele de control din antete,
76

genereaza celulele şi cadrele PMD (Physical Media Dependent Sublayer) se ocupa de temporizarea
bitilor şi accesul fizic la retea (interfaţa cu cablu propriu – zis).

Fig15 Model pe
nivele, ATM
voce, video, date şi
multimedia
interactiv

Nivelele sunt prezentate în figura 15.

Nivelul ATM este fix, dar au fost definite o mare varietate de nivele AAL şi PHY . Serviciile AAL
depind de tipul traficului (continuu , burst – date, cu sau fără conexiune – datagrame ) permiţând
ATM să suporte transmisii de date .
Pentru ALL au fost definite cele patru clase mentionate (ALL1... ALL4 ).
Nivelul fizic este dependent de particularitatile mediului ( uzual FO ) şi de marimea debitului
transmis . In tabel se prezintă variantele standardizate.
Debit ( Mbit/s ) Mediu Semnal Specificatii UNI
1,544 perechi torsadate DS1 Public
2,048 perechi torsadate E1 Public
cablu coaxial
6,312 cablu coaxial J2 Public
25,6 UTP – 3 flux de celule Privat
32 Mbaud
34,368 cablu coaxial E3 Public
44,736 cablu coaxial DS3 Public
51,84 UTP – 3 STS – 1 Privat
100 MMF flux celule Privat
125 Mbaud
155,52 UTP – 3 OC 3C Public/Privat
coax
155,52 MMF, STP flux celule Privat
194,4 Mbaud
622,08 SMF, MMF OC – 12 Privat

UNI – ( ATM User Network Interface ) include două tipuri de interfaţă: public şi privat.
 77

Nivelul fizic pentru ATM cu suport SONET/SDH optic a fost standardizat pentru debitele 155
Mbit/s ( OC – 3 ) şi 622 Mbit/s (OC – 12); MMF ( fibră multimod) SMF ( fibră monomod)
STP ( shielded twisted pair ). Există şi AAL – 5 (seal) o interfaţă pentru aplicaţii de programare API
(Application Programmer).
Comutatoare ATM
Modelul general este prezentat în figura 16

Fig.16 Comutator ATM

Comutatorul are un număr de linii de intrare/iesire bidirecţionale.

Comutatoarele ATM sunt sincrone (pe durata unui ciclu o celulă de la intrare este preluată de
comutator). Dacă este preluată în intregime ea apare la iesirea corespunzatoare în acelasi ciclu, iar dacă
nu este rejectată şi asteaptă un nou ciclu .
Celulele sosesc cu viteza de ~150 Mbit/s (360.000 celule/secundă) ceea ce ar conduce la o
durată de cca 2,7 s/ciclu ( la 622 de Mbit/s ~ 0,7s/ciclu ).
Un comutator comercial poate avea între 16 şi 2048 linii de intrare, deci ar trebui să preia în cel
mai rău caz 2048 celule in 2,7 s.
Un comutator ATM are două scopuri principale :
 comutarea tuturor celulelor cu rată de rejectare minimă ;
 pastrarea ordinii celulelor/circuit virtual;
O problemă apare în momentul când mai multe celule, incidente la intrări diferite “doresc” o
aceeaşi ieşire. Neadmitându-se decât pierderi foarte mici ( ~1 celulă la 2 ore ), o soluţie ar fi o coadă de
aşteptare la fiecare ieşire. O celulă ( aleasă întâmplător ) ar putea pleca iar restul ar aştepta.
2.14 Reteaua de acces
Reţeaua de acces cuprinde liniile si echipamentele situate între terminalul de abonat (TA) şi
nodul de acces in reţea. Ea reprezintă o investiţie importantă in cadrul infrastructurii telecomunicaţiilor.
Imbunătăţirea reţelei de acces s-ar putea face prin:
78

 păstrarea liniilor de cupru şi dezvoltarea unor tehnologii care să conducă la creşterea capacitătii
acestor linii;
 înlocuirea lor cu fibre optice;
 utilizarea mixtă a liniilor de cupru ( in apropierea abonaţilor ), concentrarea traficului si
transportului acestuia pe fibre optice către “nodurile reţelei”.
DSL

Concentrator

Reţea
Nod acces
Feeder, 2 Mbit/s 2 Km

Terminal
abonat TA

Reţele de acces de bandă largă

Cea mai ieftină soluţie este utilizarea infrastructurii de cupru si adăugarea unor echipamente de
prelucrare digitală care să facă posibil acest lucru .
Există doua soluţii tehnologice care s-au impus in acest sens
 HDSL (High bit rate DSL)
 ADSL (Asymmetrical DSL)
 O linie de abonat HDSL permite un trafic DS1 pe două perechi, respectiv E1 pe trei perechi de linii
torsadate bidirectionale. HDSL nu reprezinta propriu – zis o soluţie viabilă de acces la BISDN, dar
reprezintă baza pentru ADSL.
ADSL operează pe o singură pereche bifilară care transportă pe cele două direcţii fluxuri de date
diferite (asimetrice) – 1,5 pâna la 6 Mbit/s (canal video + POTS şi/sau ISDN) de la nod spre abonat
(aval) si 16 până la 640 Kbit/s (POTS – ISDN + canal control video) dinspre abonat spre nod (amonte).
Tehnica utilizată este DMT (Discret MulTitone) prin care banda disponibilă se divide intr-un număr
de canale de bandă ingustă (- tipic 256 canale de 4 kHz) denumite “tonuri”. Fiecare ton transportă până
la 10 bit in 250s cu o codare puternică (Reed Solomon). Există şi o variantă mai avansată VH DSL
(Very High Speed DSL) unde debitul aval poate depăsi 10 Mbit/s pentru distanţe in jurul unui km.
Fibra optica in bucla de abonat (FTIL)
Problema introducerii fibrei optice până la abonat rămâne preţul mare/abonat al echipamentelor
optice necesare. Încă se preferă varianta cu feeder optic şi cupru spre abonati.
 79

FTTC (Fiber To The Curb, fibră către “vecinătate” )

Între nodul de reţea si o “vecinătate” (apropiată de abonat~ zeci sute de metri) se montează fibră
optică (având o lungime de câţiva Km.). Terminalul dinspre abonaţi, face conversia in electric,
demultiplexează datele spre abonat pe o pereche simetrică către acesta. Arhitectura este de tip stea aşa
cum se vede in figura.

Terminale
abonat TA
ONU
ONU
FTTC
Terminale
Reţea
abonat TA
Nod acces

Hibrid FO-cablu coaxial (HFL Hibrid Fiber – coax ) este o soluţie atractivă pentru a oferi
servicii de bandă largă. In partea de “feeder” HFL cuprinde FO monomod în tehnologie stea sau arbore
cu terminaţii ONU ce deservesc un grup de utilizatori. Spre deosebire de FTTC reţeaua de distribuţie
se realizează pe coax cu topologie arborescentă (liniară). Aceasta impune din start utilizarea unor
tehnici de acces multiplu (TDMA, FDMA, CDMA ), problemă ce nu se pune in cadrul reţelei stea.
Topologia liniară în reţeaua de distribuţie reduce costul cablării (de cca. 100 ori fata de stea).
Accesul integral pe fibră optică (FTTH) (Fiber To The Home) este simplă si oferă abonatului
o bandă uriaşă dar care nu se justifică economic (costurile echipamentelor fiind deocamdată foarte
mari).
În fiecare resedinţă se instalează un terminal ONT (Optical Network Terminator) de la care se
leagă cu fire de cupru terminalele corespunzătoare.

Cap.3 FIBRE OPTICE

3.1 Generalităţi
Înainte de 1970, FO erau utilizate, în principal, pentru transmisiuni pe distanţe foarte scurte.
Utilizarea în comunicaţii de distanţă era încă nepractică datorită atenuărilor foarte mari (~ 1000
dB/km). Situaţia s-a schimbat din nou după 1970 când a fost posibilă, tehnologic – realizarea unei FO
cu atenuare sub 20 dB/km. După 1979 se realizează o variantă de FO cu o atenuare de aproximativ 0.2
dB/km în „fereastra III-a” (λ= 1.55 μm). În figura 1 este prezentată (calitativ) atenuarea lineică a FO în
funcţie de lungimea de undă optică (λ) sau frecvenţa (f), punându-se în evidenţă ferestrele din infraroşu
apropiat utilizate pentru comunicaţii (I - λ=0.85 μm, II - λ=1.3 μm, III – λ=1,55 μm) pentru realizările
din anii 1973 şi 1981.
80

Limita atenuării este dată prin legea

 dB 
50
αi 
 km  difuziei Rayleigh care afirmă că puterea optică
10 absorbită: depinde de λ-4 fară să depindă de
1973
5
intensitatea luminii. Apare în toate tipurile de FO
Efect al ionilor
2 OH –
şi se datorează fluctuaţiilor de densitate şi
1
1981

0,5 compoziţiei.
I II
0,2 (SiO2)
Fig. 1Variaţia atenuării intriseci în F.O..
III
Difuzia Rayleigh
0,1
[m]

0,4 0,8 1 1,2 1,4 1,6 1,8 3

3.2 Descrierea geometrică a FO
f [THz]
400 300 200 100
O fibră optică este constituită dintr-un miez
cilindric de “silice”- sticlă de cuarţ cu indicele de refracţie n 1 şi rază „a” [top ~ 600 ºC,
n n  100 ppm/ o C , volum(a=125 μm, L=1 km) = 12 cm 3 (masa 28 g)], înconjurată de un înveliş

având raza „b” şi indicele de refracţie n2, puţin mai mic decât cel cel al miezului n 2≤ n1 .
Dacă trecerea de la n1 la n2 se face „brusc” este vorba de o fibră optică cu salt de indice (MMF, SMF) 3,
iar dacă trecerea este gradată, fibrele optice se numesc gradate .
Figura 2 prezintă secţiunea printr-o FO şi profilul indicelui de refracţie n(ρ);(ρ este distanţa de
la axul fibrei la un punct interior). Pentru a observa cu uşurinţă proprietăţile de ghidare se poate utiliza
cu aproximaţie optica geometrică (fiind valabilă numai pentru a>>λ) .
Pentru o rază a miezului comparabilă cu
lungimea de undă λ este necesară o analiză mai
exactă a propagării, folosind setul de ecuaţii
Maxwell.

Fig. 2. Tipuri de FO (cu salt de indice n1®n2,

MMF şi SMF şi gradate FOG n1=n()).
Fibre optice cu
salt de indice

3
MMF se referă la FO cu salt de indice sau gradate, a căror geometrie permite ghidarea mai multor “moduri” iar SMF se
referă la FO cu salt de indice, monomod . MMF-multimode fiber, SMF- single mode fiber
 81

n1  n2
Notând cu   variaţia relativă a indicelui de refracţie miez – înveliş, atunci:
n1

NA  n1 2 ;

Fig. 3. Con de acceptare, TIR cu MMF cu salt de indice.

Având în vedere faptul că energia fotonilor injectaţi în fibra optică se împarte pe raze ce parcurg cu
aceeaşi viteză fibra multimod dar pe drumuri de lungimi diferite va exista un decalaj ΔT între
momentele de sosire al razelor la capătul distant al fibrei de lungime L. Acest fenomen provoacă
dispersia „intermodală”
De obicei, pentru Δ apar cerinţe contradictorii: Δ trebuie să fie mare pentru a asigura o eficienţă
bună a cuplajului sursă - fibră (SO-FO) şi mic pentru ca dispersia intermodală pe MMF să fie redusă.
Pentru sisteme optice de comunicaţii – SOC, se preferă „ghidajul slab” care se obţine pentru
valori mici pentru Δ, sau n1  n2)
O evaluare aproximativă a dispersiei intermodale în MMF se poate face, considerând cel mai lung şi
cel mai scurt drum optic( lmax , lmin ) printr-o fibră de lungime L . În figura 4 se consideră cele 2 “moduri
limită” care “transportă” în mod egal energia unui impuls optic foarte scurt pe distanţa L.

Fig. 4. Dispersia intermodală în FOM

Fibre optice gradate
Efectul dispersiei intermodale se reduce
semnificativ (de aproape 3000 de ori), utilizând fibre
82

optice gradate – FOG deoarece viteza de propagare prin miez creşte atunci când traiectoria razei de
lumină se îndepărtează de axa fibrei (figura 5).

Fig. 5. Propagarea în FO gradate.

Aceste fibre se caracterizează prin scăderea gradată a indicelui de refracţie al miezului de la o valoare
maximă n1 (pe axul fibrei, ρ = 0) la valoarea n2 (la interfaţa fibră-înveliş, ρ = a). Legea de scădere este
aproximativ pătratică   2 pentru majoritatea FOG.
În aproximaţia opticii geometrice pentru raze paraxiale, dispersia intermodală poate fi

T
neglijată.Pentru fibre reale, dispersia Δτ = , depinde considerabil de .
L
(ΔT este întârzierea pe o lungime L a FOG).
Figura 6 arată o astfel de variaţie pentru n 1=1.5; Δ=0.01. Se constată că dispersia minimă apare
pentru:
  21    (13)
T
[ns/km] D·L
[Gbit/s·k
m ]
L
02
1

0,1
1
0

00
1 1

-1
Fig. 6. Dispersia şi produsul D·L în funcţie de profilul fibrei
10 1
0

-2
1
0 1
00
α
1 2 3 4
Se observă că o FOG cu profil optimizat poate transporta mesaje
digitale cu DL ~10 [Gbit/s]·km ceea ce ar fi echivalent, de exemplu, cu 10 2·106 bit/s ·102 km adică 100
Mbit/s pe 100 km. Se observă o creştere cu aproximativ 2 - 3 ordine de mărime a produsului D·L
pentru fibre gradate în comparaţie cu fibrele multimod cu salt de indice. O posibilă îmbunătăţire sunt
FO monomod (SMF) care nu pot fi studiate cu mijloacele opticii geometrice.
3.3 Dispersia în FO monomod
În FO monomod, avantajul principal este lipsa dispersiei intermodale deoarece energia optică
injectată prin fibră este transportată de un singur mod. Totuşi dispersia nu dispare total nici în FO
monomod. Astfel componentele spectrale ale pulsului optic sunt transportate cu viteze de grup uşor
diferite de acelaşi mod (modul fundamental HE11). Acest fenomen, GVD (group velocity dispersion)
conduce la dispersia intramodală (cromatică) ce are componentele: dispersia de material şi dispersia de
ghid la care se poate adăuga un termen suplimentar (dispersie diferenţială de material) negljabil în cele
mai multe situaţii practice
 83

Dependenţa dispersiei în fibre

Δτ= Δτm + Δτw unde Δτm este dispersia de material , iar Δτw
de lungimea de undă
este dispersia de ghid

Dispersia de material se datorează variaţiei cu ω a indicelui

de refracţie.Originea fenomenului este în relaţie cu
frecvenţele de rezonanţă ala electronilor la care materialul
absoarbe energie electromagnetică
Dispersia de ghid (Δτw)
În figura se prezintă valorile tipice ale dispersiei de
material şi de ghid pentru a FO monomod. Efectul dispersiei
de ghid este deplasarea lui λZD către valori mai mari
(λZD=1,31 μm). Pentru λ în fereastra a III -a (1,55 μm) se
obţine o dispersie tipică de 15-18 ps/km·nm ce poate limita
Fig. Dispersia cromatică standard,
deplasată şi plată produsul D·L (atenuarea în această fereastră este minimă).
Deoarece Δτw depinde de parametrii fibrei (a şi Δ) ar fi posibil ca λZD să fie mutat în vecinătatea
lungimii de undă de 1,55 μm. Astfel de FO se numesc – fibre cu dispersie deplasată,DSF- (Dispersion
Shifted Fiber) Dacă proiectarea fibrei monomod urmăreşte ca dispersia să fie relativ mică în domeniul
1,3  1,6 μm se obţin fibre optice cu dispersie plată, DFF-(Dispersion Flattened Fiber)
O altă variantă, sunt fibrele cu dispersie nenulă NDF (Nonzero Dispersion Fiber) care oferă
performanţe superioare fibrelor monomod DSF în sisteme cu multiplexare în lungime de undă
(D)WDM deoarece neliniarităţile fibrelor pot conduce la penalizări în putere datorită interacţiunilor
între undele ce se propagă cu viteze de grup diferite. O uşoară dispersie cromatică poate reduce
influenţa acestui efect.
Dispersia de polarizare (PMD-Polarisation Mode Dispersion) apare datorită faptului că fibrele
nu sunt uniform cilindrice şi din acest motiv diferitelor polarizări le corespund diferite viteze de grup.
Efectul este în general neglijabil pentru SMF, datorită cuplajului celor două componente ( după axele
principale) datorită variaţiilor aleatoare ale geometriei fibrei, de-a lungul ei.
84
p
i
n(t
) p
o
u(
tt)

ˆ
P
R2
f
1

P̂
E ˆ
P
R1

P
0
E f
2>
f1
P
o
R

t t

Propagarea pe fibra optică (atenuarea intrinsecă şi a înfăşurătorii semnalului).

Cap.4 EMISIA IN SISTEMELE OPTICE

4.1 Introducere
Emisia fascicolelor de fotoni în semiconductoare este atribuită recombinărilor radiative ale
purtătorilor excedentari de sarcină (emisie spontană sau stimulată), figura1.

E2 hν Fig.1 Trei procese

hν hν hν
electron
fundamentale ce pot apare
foton
hν între două nivele energetice
E1 ale unui atom(E2,E1):
Absorbţie Emisie Emisie
.spontană .stimulată absorbţia , emisia spontană
şi stimulată.

Legile mecanicii cuantice impun conservarea energiei şi a impulsului4 în această tranziţie în

semiconductoarele cu structură de bandă directă dar şi în cele cu bandă indirectă. Pentru cele din urmă
este necesară emisia sau absorbţia unui fonon având impuls de valoare mare şi energie mică (fig.2);
Fononul se referă la un schimb energetic cu reţeaua cristalină.

Fig.2
4 Semiconductoare
În mecanica ondulatorie în locul impulsului este constanta de propagare a undei asociate electronului, cuk.
bandă directă şi indirectă
 85

Tranziţiile indirecte sunt net mai puţin probabile. Nu toate tranziţiile sunt însoţite de emisie de
fotoni.
Randamentul cuantic se defineşte ca raportul dintre numărul de fotoni emişi (rata recombinărilor
radiative Rrr) şi numărul purtătorilor injectaţi în semiconductor (rata recombinărilor radiative şi
neradiative, Rrr + Rnr).
Recombinările neradiative se datorează unor trape, defecte de structură, sau reprezintă
recombinări de suprafaţă
Ultimul mecanism este important în sursele optice în domeniul 1,3  1,6 m din cauza grosimii
reduse a benzii energetice când energia de recombinare (neradiativă) este cedată unui electron sau unui
gol.

4.2 Materiale semiconductoare

Aproape toate materialele cu bandă directă pot fi utilizate pentru a realiza homojoncţiuni care să
emită spontan fascicole de fotoni.
În cazul heterostructurilor alegerea este mai pretenţioasă deoarece performanţele depind de calitatea
interfeţei dintre două materiale cu benzi interzise diferite. Pentru a reduce aceste efecte de interfaţă este
necesară folosirea unor materiale cu constanta de reţea apropiată (abatere sub 0,1 %). Natura nu
furnizează astfel de materiale, dar ele pot fi realizate artificial din compuşi intermetalici ternari,
cuaternari.
Câteva exemple pot fi: GaP ® verde (=565nm);
GaAs → ΔW= 1,43eV , λ= 867 nm
InP → ΔW= 1,35eV , λ= 918 nm

GaAsxP1-x ® ΔW= 1,43…..1,80eV , λ= 867….689 nm galben- roşu în

funcţie de x;
GaAlxAs1-x ® între 700 şi 900 nm în funcţie (descrescătoare) de x;
Ga1-xAlxAsyP1-y ® în fereastra a doua sau a treia în funcţie crescătoare de x şi
y;(1300-1500nm)
Ga1-xInxAsySb1-y ® ~2500 nm.

4.3 Diodele LED

86

O joncţiune p-n polarizată direct emite spontan fascicole de fotoni ce pot fi cuplaţi într-o
fibră.Radiaţia este necoerentă, având o lărgime spectrală importantă (30  60 nm) şi având o
împrăştiere unghiulară mare  100.

Puterea de iesire în funcţie de curentul injectat într-o diodă LED şi spectrul

radiaţiei emise pentru diferite temperaturi de lucru

O structură tipică de LED cu emisie frontală este prezentată in figura urmatoare.

Există în principal trei astfel de diode :
 DSL (superluminiscente);
 SE (cu emisie frontală);
 EE (ELED) (cu emisie laterală);

Puterea
Fig.5 Structura unui LED cu emisie frontală, Caracteristica de ieşire Po(I)
optică emisă în funcţie
de curent are alura din figura 6
În tabel sunt date câteva date comparative :

Material  tip Po mW/100mA Bo(MHz)

GaAs SE 6 20
0,85m
GaAlAs EE 1 100
GaInAsP 1,3m SE 1 100
EE 0,5 200
 87

DSL 1,3 300

InP

Diodele cu emisie laterală au divergenţă mai mică. De exemplu, FWHM pentru intensitatea
emisă are valori tipice de cca 30 pentru EE şi ajunge la 120 pentru SE. Din acest motiv diodele cu
emisie laterală cuplează mai mult în FO cu apertură mică.
4.4 Diodele laser
LD emit fotoni printr-un proces de emisie stimulată. Din acest motiv apar deosebiri
fundamentale în raport cu LED-ul :
 pot emite puteri mult mai mari (10mW);
 datorită naturii coerente a radiaţiei, eficienţa de cuplaj cu fibra este mult mai ridicată
(3050% în SMF);
 au lărgimi spectrale mult inferioare LED-ului, permit operaţii la debite ridicate ( zeci de Gbit/s),
deoarece dispersia FO este mai puţin critică;
 în plus, este posibil o modulaţie directă până la frecvenţe ridicate ( 20  30 GHz) din cauza
timpilor scurţi de recombinare asociaţi cu emisia stimulată.

Emisia stimulată
Două condiţii trebuie îndeplinite pentru a obţine emisia stimulată (efectul laser):
 suficiente perechi e-g să fie în stare energetică superioară, lucru care se realizează prin
„inversia populaţiei” ;
 suficienţi fotoni excitatori ; pentru aceasta este necesară o cavitate rezonantă formată din
două „oglinzi” în care să se acumuleze energie ; în cazul semiconductoarelor, pereţii
cristalului utilizat pot constitui această cavitate.În plus, cavitatea are mai multe „rezonanţe”
înguste care conduc la micşorarea substanţială a lărgimii spectrale a radiaţiei emise de
ansamblul joncţiune-cavitate.
Pentru a nu afecta performanţele sistemului optic care în mod uzual implică o lărgime spectrală
cât mai redusă pentru sursa optică, se preferă laserii monomod (SLM) (un singur mod longitudinal).

4.4. Structuri ale diodelor laser

Cea mai simplă structură de laser semiconductor (Fig.1) constă din o zonă activă de grosime redusă
(0,1m) între două zone p şi n cu o bandă interzisă de valoare mare. Nu există mecanisme de
limitare a radiaţiei lateral, emisia împrăştiindu-se pe toată lungimea structurii. O astfel de diodă
88

prezintă multe dezavantaje (curent de prag ridicat, diagramă emisivă eliptică largă, etc) şi nu este
folosită în comunicaţiile optice.Pentru schema din figură, materialele pot fi:
I p GaAlAs I n InP
-activ GaAs ® 900nm
-activ GaInAsP (1,31,55m)
-activ GaAlAs ® 780850nm
II n GaAlAs II p InP
Substrat GaAs

Fig.1. Structură simplă a unei

diode laser

Dezavantajele structurii precedente pot fi

eliminate dacă se introduce un mecanism de confinare
laterală. Astfel rezultă două mari categorii de laseri:
ghidaj prin câştig (ghidaj activ) şi ghidaj datorat profilului indicelui de refracţie (ghidaj pasiv).

Fig.2.Structuri ale unor diode laser cu „confinare laterală”

Pentru sisteme de comunicaţii LH (long haul) este interesant domeniul 1,3 m sau 1,5 m
(eventual cu utilizarea fibrei cu dispersie deplasată). În general pentru aceste aplicaţii ( mare) se
utilizează laseri bazaţi pe InxGa1-xAsyP1-y (zonă activă) şi InP (zonele “înveliş”).
 89

O astfel de diodă are curentul de prag de ordinul 15mA (la temperatura camerei) şi un singur
mod, 10mW. O problemă ar fi senzitivitatea termică a curentului de prag.

.Structura unei
diode laser pentru
fereastra a III-a

Structura unui laser cu emisie verticală

este foarte slabă în contrast cu laserii tradiţionali.

Lungimea de undă emisă

1,31,55
 Albastru verde roşu 7801000nm
m
material GaAs,
InGaN InGaN InAlGaP InGaAsP
activ InGaAs
Dielectric
material GaAs/AlAs
GaN/AlGaN GaN/AlGaN AlGaAs/AlAs AlGaAs/AlAs
oglindă InGaAsP/I
nP
substrat Safir safir GaAs GaAs InP,GaAs
90

performanţe
tehnologia
dificultăţi Epitaxie epitaxie la temperaturi ----
oglinzilor
ridicate
domeniul vizibil infraroşu

În domeniul 7801000m VCSEL folosesc QW (Quantum Wells) din (Al)GaAs sau

In(Al)GaAs ca material activ. Acesta poate fi realizat relativ uşor, conduce la performanţe ridicate şi se
produce deja curent. În domeniul vizibil au fost deja realizaţi dar probabil în viitor vor fi produşi în
serie. Aceştia pot fi utilizaţi în memorarea şi stocarea optică a datelor şi transmisii optice pe FO din
plastic.
Realizarea acestor laseri pentru lungimi de undă mai mari (1300  1550 nm) necesare pentru
comunicaţii optice este mult mai dificilă tehnologic. Aceasta se datorează faptului că pe zona activă
bazată pe InP nu pot fi crescute epitaxial, oglinzi din material ce au la bază AlGaAs. În prezent, cea mai
promiţătoare variantă este un VCSEL pe 1,3m este aceea care încorporează zone active InGaAsN într-
o structură convenţională bazată pe GaAs.
Aplicaţii

VCSEL înlocuiesc LED-urilor în legăturile optice de date pentru a putea creşte banda (viteza de
modulaţie). Un exemplu este GigabitEthenet. De asemenea, se pot utiliza în transmisii optice, în spaţiul
liber, transmisii de date paralel pentru supercomputere, în CD player, în „flopticalls” (un mediu de
memorare relativ nou). Pot fi folosiţi şi pentru pomparea optică a laserilor în stare solidă. În sfârşit, dar
nu în ultimul rând rămâne aplicaţia în sisteme de comunicaţi seriale unde pot înlocui laserii tradiţionali
în tehnologia WDM etc.

4.5 Emiţătoare optice (EO)

Generalităţi:
Un E.O. este format din dispozitive optice (LED sau LD) blocul electronic de comandă (driver),
figura 23.

Fig. 24
Fig. 23 Schema bloc a unui Caracteristici
emiţător optic de iesire
pentru diode
LED şi Laser
în fincţie de
temperatură
 91

În cazul LD se utilizează o reacţie negativă cuplată optic printr-o diodă de recepţie DR. Realizarea
blocului electronic de comandă (driver) depinde substanţial de dispozitivul de emisie, de
particularităţile legăturii optice.
Din punct de vedere al dispozitivului de emisie, trebuie considerate următoarele limitări: puterea
pentru a comanda liniaritatea răspunsului optic, comportamentul termic, timpul de răspuns,
lărgimea spectrală raportul de strângere iar din punct de vedere al particularităţilor de transmisie,
tipul sistemului.
Puterea electrică de comandă
Puterea electrică de comandă este aproximativ comparabilă pentru LD şi LED fiind necesar
curenţi Id între 20 şi 300mA (tipic pentru anumite LD se poate ajunge la 1÷2 A) iar tensiunea pe
dispozitivul de emisie de 1.5÷2.5V.
LD este un dispozitiv cu prag (Ip) încât comanda trebuie să-l ducă în domeniul emisiei coerente
(peste prag) pentru puteri optice uzuale între 1 – 10 mW. Fasciculele de fotoni emise au coerenţa
temporală şi spaţială ceea ce uşurează cuplajul cu F0 ( ® 30  80 ). LED-ul poate genera puteri
optice similare (ca nivel) cu LD-ul dar datorită necoerenţei cuplajul cu FO este mult mai slab (1 – 10
%). Astfel dacă un LD poate cupla puteri de ordinul mW, LED-ul nu poate ajunge cel mult decât la
câteva sute de W (cu 10-20dB sub LD). Aceasta constituie un motiv serios ca să fie LD-ul ales pentru
aplicaţii de distanţă mare.
Liniaritatea
Liniaritatea este o cerinţă importantă mai ales în sistemele analogice sau digitale multinivel care
transmit mesaje prin modificări de amplitudini (intensitate) ale purtătoarei (optice).
Comportarea termică
Încălzirea dispozitivelor de emisie (fie LD fie LED) le limitează performanţele variaţia termică
a curentului de prag pentru un LD poate constitui o problemă a emiţătorului (curenţii de prag ai LD-
urilor tipice AlGaAs cresc cu aproximativ 1 %/C reducând puterea optică emisă). Această problemă nu
poate fi evitată (uzual) prin simpla răcire a laserului ci trebuie făcut un astfel de driver care să menţină
constantă puterea optică medie emisă.
Şi pentru LED puterea optică emisă scade când temperatura creşte (câţiva dB pentru 0 – 70 C).
Răspunsul în timp
Viteza de răspuns este dictată de mecanismele radiative de emisie. Emisia spontană a LED-lui depinde
de timpul de viaţă a purtătorilor minoritari în materialul semiconductor. Astfel un timp de răspuns
92

Lărgimea spectrală
Lărgimea spectrală a sursei “pune în evidenţă” dispersia fibrei optice cu toate consecinţele
ce‚ apar în privinţa produsului DL (pentru o pereche, sursă fibră).
Raportul de stingere
Când sursa este intenţionat prepolarizată (de ex. LD) se emite o anumită putere optică şi pe
mesaj „0”. Tipic raportul (de stingere) între puterea optică pe un mesaj „1” şi puterea emisă pe „0” este
în domeniul 0,05 - 0,1 şi conduce la penalitate de putere în sistemele optice (mai ales în cele limitate de
zgomotul cuantic) în domeniul 1 – 2 dB. Orice curent de întuneric va creşte acest raport.

4.6 Circuite drive pentru LED-uri

În figura 1 sunt prezentate câteva circuite uzuale pentru transmisiile digitale:

a) Circuitul R1C este utilizat pentru o „supracomandă” la frecvenţe ridicate pentru a compensa
răspunsul optic al LED-ului
b) Îmbunătăţirea răspunsului prin utilizarea unui circuit de comandă având impedanţa scăzută
(timp de creştere ~ 2,5ns, D ~ 100Mbit/s)
c) Cuplarea paralel este performantă, timpul de creştere este determinat de R şi capacitatea
diodei LED. Dioda Schottky în combinaţie cu VE îmbunătăţeşte comutaţia tranzistorului.
d) Este util când comanda este construită cu circuitele TTL de ex. 74LS140 care poate furniza
~ 60mA (R1 ~ 50).
e) Varianta paralel pentru ~ 120mA şi timpi de răspuns de ~ 5ns pentru un LED cu 150÷200pF
capacitate internă.
f) Un circuit mai elaborat, pentru debite între 50-300 Mbit/s.
 93

Fig. 1 Câteva variante de circuite de comandă pentru diode LED

Câteva scheme posibile utilizabile în transmisiile analogice sunt prezentate în figura 2

Fig.2 Exemplificarea unor drivere pentru LED-urile din emiţătoare analogice

Pentru transmisiile analogice sursa optică trebuie să emită un semnal optic a cărui putere să
varieze în timp la fel ca şi semnalul de comandă. Ceea ce este acum important este liniaritatea
răspunsului (de ex. transmisii CATV) pentru a evita distorsiunile. Circuitele prezentate în fig. se referă
la aplicaţii mai puţin pretenţioase din acest punct de vedere.
a) Un amplificator simplu transconductanţă care are curentul de repaus prin tranzistor peste
valoarea de vârf a curentului de comandă.
b) Este o varianţă similară care utilizează o pereche Darlington pentru LED-ul cu radianţă
ridicată, până la ~ 70MHz.
c) Un circuit de comandă diferenţial; Punctul de funcţionare al LED-ului este fixat prin Vref .

4.7 Circuite de emisie cu diode laser

.Semnalul optic de ieşire este afectat de zgomot de intensitate fază şi frecvenţă, chiar dacă comanda
este constantă (nu are fluctuaţii).
Cele două mecanisme fundamentale de producere a zgomotului sunt emisia spontană şi
recombinarea e-g (zgomot de alice, cuantic).
Zgomotul dominant în diode laser este cel produs prin emisie spontană. Fiecare foton emis
spontan adună la câmpul coerent de ieşire (stabilit prin emisie stimulată) o mică componentă cu fază
aleatoare ce conduce la perturbaţii şi în fază şi în amplitudine ale câmpului de ieşire. În plus, rata
94

emisiei spontane este mare ( 1012 s-1) în diode laser, ceea ce înseamnă că fluctuaţiile (cu fază şi
intensitate) apar în intervale extrem de scurte ( 100 ps).

O variantă de driver ce utilizează un tranzistor cu efect de câmp (FET) este prezentată în figura .
Pentru a asigura o viteză ridicată este preferată o schemă shunt. Acest montaj poate fi folosit pentru
sisteme digitale cu debite sub 1 Gbit/s.
În figura 2 este prezentat un circuit de comandă diferenţial, polarizarea făcându-se prin
inductanţa L. Tranzistorii T1 şi T2 se deschid pe rând în funcţie de comandă. Laserul conduce când V com
> Vref şi este la prag dacă Vcom < Vref.

Fig.2 Circuit de comandă diferenţial Fig 3 Circuit de comandă cu reacţie

cu polarizare prin inductanţă pentru menţinerea constantă a
puterii optice medii emise.

O schemă cu reacţie este prezentată în figura 3:

O fotodiodă PIN , monitorizează 5 puterea de ieşire furnizată de dioda laser (LD) şi generează un
curent de control pentru a ajusta dinamic polarizarea LD la creşterea temperaturii, lăsând nemodificat
curentul de modulaţie.

5
În emiţătoarele cu reacţie optică clasice dioda laser este cuplată constructiv cu dioda de monitorizare. Pentru laserii
VCSEL acest lucru nu este posibil deoarece emisia verticală este unilaterală.
 95

Cap.5 RECEPŢIA IN SISTEMELE OPTICE

Funcţia unui receptor optic este de a converti puterea optică pe care o primeşte în semnal
electric. Receptorul joacă un rol esenţial în performanţele unui sistem optic. Detectorul (aproape
întotdeauna un dispozitiv semiconductor) converteşte fluxul optic în curent care apoi este amplificat şi
convertit în tensiune. Fotoelectronul trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe pentru a creşte
performanţele globale ale receptorului:
 sensibilitate, eficacitate (să detecteze un bit cu cât mai puţini fotoni);
 fidelitate (pentru a păstra în răspuns forma semnalului optic);
 răspuns rapid sau banda largă (sute de MHz, GHz);
 zgomot propriu redus;
 stabilitate a performanţelor la variaţia condiţiilor exterioare 6, variaţii în timp, etc.;
 dimensiuni convenabile (compatibile cu miezul fibrei);
 tensiuni reduse de polarizare;
 fiabilitate şi cost minim.

5.1 Tipuri de dispozitive pentru fotodetecţie

Acestea sunt în general fotodiode, fără sau cu multiplicare (câştig intern). Ele folosesc efectul
fotoelectric intern. Sunt realizate din Si, Ge şi compuşi intermetalici .
Fotodiodele din Si au sensibilităţi importante, în general în domeniul  = 0.3-1.1 m, banda largă
(sute de MHz), conductanţa neglijabilă, curent rezidual redus ( 1nA) şi stabilitate pe termen lung.
 Fotodiodele cu Ge acoperă în general, un domeniu mai larg de  = 0.5-1.8 m dar se confruntă
cu problema unor curenţi de întuneric importanţi ( 100 nA/20° C –1 A/40° C).
Interesul pentru lungimi de undă mai mari de 1-1,7 m au condus la realizarea unor structuri de
diode avansate şi la fototranzistori şi fotoconductoare pentru infraroşu mediu (2-5 m).
Într-o structură a fotodetectorului apar procese de absorbţie a fotonilor şi de generare (cu un
anumit randament) a perechilor electron-gol.

6
În general, variaţiile termice ale caracteristicilor trebuie compensate.
96

În principiu, orice diodă pn invers polarizată poate realiza fotodetecţia. Există în principal două
structuri cu parametrii mult îmbunătăţiţi în acest scop: diodele PIN şi APhD.
5.2 Diode PIN
Structurile PIN se caracterizează printr-o zonă intrinsecă ce separă zonele p şi n +. Structura
unei astfel de diode şi forma câmpului electric intern sunt prezentate în figura 1.
(-) (+)
p i N+

Camp x
electric

Fig. 1 Structură PIN

Dioda lucrează invers polarizată fiind astfel creată (în structură) o zonă de sarcină spaţială a
cărei lăţime depinde de tensiunea inversă şi de doparea zonelor. Perechile electron-gol pot fi create în
interiorul sau în afara (zona de difuzie) acestei regiuni. Purtătorii creaţi în zona de difuzie se deplasează
încet (prin difuzie) către regiunea de sarcină spaţială, şi răspunsul fotodiodei este lent. Se preferă ca
absorbţia să aibă loc în zona de sarcină spaţială pentru a face răspunsul mai rapid. Zona intrinsecă
"lărgeşte" zona de sarcină spaţială pentru a face mai probabilă absorbţia fotonilor în această parte a
dispozitivului. Aceasta are ca urmare creşterea eficienţei conversiei şi micşorarea timpul de răspuns. În
figura 2 sunt prezentate câteva structuri de fotodiode PIN (a, b cu Si; c, d – AIII – BV; e, f – Schottky).
 97

Fig. 2. Structuri ale unor variante de diodă PIN

Varianta:
a) - este o dioda PIN cu Si cu iluminare frontală pentru  ~ 0,8 - 0.9 m având  ~ 85%
(tipic) timpul de răspuns sub 1ns şi curentul de întuneric de ordinul 1 nA;
b) - este o variantă realizată pe Si cu iluminare paralelă cu joncţiunea, ce permite o zonă de
absorbţie de dimensiuni mari.
c),d) - sunt variante planare cu heterojoncţiuni bazate pe compuşi intermetalici. Structura mesa
(d) are iluminare prin substrat pentru a face mai simplă contactarea, la dimensiuni reduse
ale structurii pentru a realiza o capacitatea de barieră cât mai mică a joncţiunii. Curentul
de întuneric se menţine sub 1nA, capacitatea proprie de ordinul 0.1 pF, aproximativ
15GHz banda7 şi  ~ 75-100%, tensiuni de polarizare sub 5V.

7
pentru d), la interfaţa n- p+ apar "trape" de sarcini care limitează timpul de răspuns.
98

e),f) - dioda PIN, Schottky. Metalul depus pe structură este transparent (datorită grosimii reduse
~ 10 nm). Se caracterizează printr-o eficienţă cuantică ridicată. În varianta e), substratul
poate fi InP sau GaSb, iar stratul InGaAsP sau respectiv GaAlAsSb.
Timpul de răspuns a unei diode PIN este limitat prin: timpul de drift t dr al purtătorilor prin zona
de sarcină spaţială, timpul de difuzie t dif al purtătorilor generaţi în exteriorul regiunii de sarcină spaţială
şi constanta de timp rezultată din capacitatea internă şi rezistenţa de sarcină.
Răspunsul unei diode PIN la un semnal optic (de putere) dreptunghiular poate avea diverse
forme, fig. 3.

Fig. 3. Răspunsul unei diode PIN la un impuls optic dreptunghiular

5.3 Diode de recepţie cu câştig intern

(APhD Avalanche photodiodes )
Acestea sunt mai complexe decât PIN pentru a crea o zonă (în structura) în care câmpul electric
să aibă valori importante (~ 3·105 V/cm), ca în figura 4.
(-) (+)
p N+ i N+

5
3~10 V/cm

Fig. 4. Structura unei diode cu câştig intern APhD

Astfel în regiunea de sarcină spaţială fotonii absorbiţi generează perechi e-g primare. Electronii
acceleraţi în câmpul important din zona, capătă energii suficiente pentru a putea crea prin impact noi
perechi e-g secundare. Apare deci o ionizare de impact si un proces de avalanşă în dioda invers
polarizată.
 99

Tensiunile inverse uzuale sunt mai mari (~ 50 - 400 V); variantele recente obţin amplificare şi
cu tensiuni mai mici (~ 15 - 25 V).
Factorul de multiplicare de ordinul 104 poate fi obţinut folosind materiale fără defecte de
structură – pentru a asigura uniformitatea multiplicării purtătorilor pe întreaga arie senzitivă a
dispozitivului.
Tehnologic pot fi îmbunătăţite performanţele; de exemplu un "inel de gardă" poate micşora
curenţii reziduali ce apar la marginea joncţiunii (figura 5).

Fig. 5. Realizarea unui inel de gardă în structuri APhD

Sunt disponibile APhD cu Ge şi Si. Operarea la viteze mari impune generarea purtătorilor în
zona de sarcină spaţială şi nu în afara ei, unde transportul prin difuzie către electrozi ar fi mult mai lent.

Timpul de răspuns al AphD

Timpul de răspuns al APhD poate fi limitat prin 3 factori:

a) timpul de tranzit prin zona de absorbţie (de sarcină spaţială);
b) timpul procesului de avalanşă;
c) constanta RC determinată de capacitatea joncţiunii şi rezistenţa de sarcină a fotodetectorului.
La câştig mic a) şi c) sunt mecanisme dominante, pe când în cazul câştigului ridicat este
dominant b); în principiu odată cu creşterea câştigului scade banda (~ 100 GHz) – aşa încât produsul
amplificare-bandă pentru aceste dispozitive poate fi considerat constant.
Adesea, se obţine o formă asimetrică a pulsului electric, lucru care se explică prin timpul de
creştere relativ scurt în care electronii sunt colectaţi (150 - 200 ps) şi un timp de cădere dictat de
tranzitul mai lent al golurilor (~ 1 ns sau mai mult).
Câteva dezavantaje (AphD / PIN):
- dificultăţi de realizare datorită structurii mai complexe (cost ridicat);
- mecanismul aleator de multiplicare creează zgomot în exces (faţă de PIN);
100

- tensiuni de polarizare în general ridicate (40 – 500 V) şi dependenţa de lungimea de undă

folosită;
- variaţii termice ale câştigului şi astfel necesitatea unor compensări termice pentru a stabiliza
funcţionarea.
5.5 Componentele unui receptor

Proiectarea unui receptor optic depinde fundamental de tipul de modulaţie utilizat pentru a transmite
informaţia cu ajutorul luminii. Un receptor pentru semnal digital OOK are o schema bloc ca în figura 1.

Fig. 1. Schema bloc a unui receptor optic de tip OOK

Receptorul este format dintr-un fotodetector cu circuitul de polarizare,un preamplificator cu
zgomot mic, un amplificator principal cu AGC, urmat de un FTJ şi un circuit de decizie comandat de
un circuit care recupereaza tactul din semnal.
5.5.1 „Front end”
Partea: „Front end” este construită dintr-o fotodiodă şi un preamplificator (de zgomot) mic.
Un preamplificator (cu impedanţă mare de intrare) nu poate fi utilizat dacă largimea de bandă
 f este mult inferioară debitului D. De multe ori se utilizează un egalizor care ridică (relativ)
frecvenţele mari din spectru în comparaţie cu cele joase.
O alta variantă este amplificatorul transimpedanţă ce realizează o configuraţie ce permite
obţinerea simultană a benzii şi a senzitivităţii ridicate şi în plus o dinamică superioară .
5.5.2 Canalul liniar.
Canalul liniar constă într-un amplificator cu câştig ridicat (amplificator principal) şi un filtru
trece jos (FTJ). De multe ori, între front end şi acest amplificator se interpune un circuit de egalizare
pentru a corecta caracteristica de frecvenţă a preamplificatorului. Câştigul preamplificatorului principal
este controlat automat (AGC – Automatic Gain Control) pentru a limita tensiunea medie de la ieşire la
 101

un nivel fixat indiferent de nivelul optic de la intrare. FTJ are rolul de a "forma" impulsurile de ieşire
pentru a reduce interferenţa între simbolurile vecine- "ISI" (InterSymbol Interference).

. Egalizare pe lanţul de recepţie pentru a minimiza interferenţa între simboluri (ISI).

a) fara interferenţă b) semnal cu interferenţă între simboluri c) semnal egalizat
5.5.3 Recuperarea datelor
Recuperarea datelor se realizează într-un circuit de decizie cu ajutorul unui semnal de tact
(ceas), recuperat din fluxul de date (Tb = 1/D , fb = 1/T).
Spectrul semnalului de date în varianta RZ are o componentă spectrală pe frecvenţa f b = D care
poate fi separată printr-un filtru trece bandă ascuţit (de exemplu un filtru SAW – Surface Acoustic
Wave). Mai dificilă este recuperarea ceasului dintr-o secvenţă NRZ din spectrul căreia lipseşte
componenta spectrală pe frecventa fb. În această variantă se foloseşte componenta fb/2 care este extrasă
şi apoi dublată. Circuitul de decizie compară semnalul de ieşire provenit de la "canalul liniar" cu un
prag fixat. Comparaţia are loc în momente bine precizate . Circuitul de decizie este acela care
furnizează în fiecare moment de decizie un bit la ieşire cu valoarea "1" sau "0" după cum, în momentul
deciziei semnalul de intrare (tensiunea) este deasupra sau sub prag. De multe ori pentru a obţine o
detecţie optimală se utilizează un filtru adaptat ( în raport cu forma semnalului) care urmăreşte să
sesizeze prezenta sau absenţa unui impuls cu o eroare cât mai mică.
102

Momentul optim de decizie este dat de deschiderea maximă a "ochiului". Din cauza zgomotului
inerent din receptor, apare o probabilitate finită de eroare în luarea deciziilor. În general, receptoarele
sistemelor optice de comunicaţii realizează BER de valori reduse (10-9).
5.6 Zgomotul receptorului
Receptorul optic converteşte puterea optică P in într-un curent prin fotodiodă I p=RPin. Zgomotul
poate proveni şi din exterior (însoţind semnalul optic) peste care se adună zgomotul propriu produs în
receptor.
Pentru analiza receptorului se va considera numai zgomotul produs în receptor. Atunci, I p(t) va
fluctua în jurul unei valori medii Ip ca în figura 22.

Pin Ip(t) Fig.21

.Răspunsul
fotodetectorul Relaţia Ip=
t Ip t ui la un semnal
optic constant RPin rămâne
valabilă cu
observaţia că Ip are în prezenţa zgomotului semnificaţia valorii medii. Aceste fluctuaţii afectează
performanţele receptorului.

5.6.1 Mecanismul de producere a zgomotului

Există două mecanisme fundamentale de producere a zgomotului responsabile de producerea

fluctuaţiilor curentului Ip chiar dacă Pin = ct.
 103

Zgomotul cuantic
Zgomotul cuantic (alice) apare în curentul produs de fotoreceptor datorită caracterului
corpuscular al luminii. Fotonii, generează purtători la momente aleatoare dând naştere zgomotului
cuantic (figura 23). Acest zgomot creşte odată cu valoarea semnalului.

Fig. 22. Generarea zgomotului cuantic

Zgomotul termic
La temperatură finită, electronii se mişcă aleator într-un conductor (viteza lor are o componentă
de drift şi una termică, mult mai mare). Astfel, printr-o rezistenţă la bornele căreia se aplică o tensiune
constantă apare un curent fluctuant. Rezistenţa de sarcină din zona "front end" a receptorului produce
zgomot termic, la fel ca şi preamplificatorul.
Zgomotul termic poate fi modelat ca un proces Gaussian a cărui densitate spectrală poate fi
considerată uniformă (aproape zgomot alb) până în jurul frecvenţei de 1 THz. La frecvenţe superioare ~
300 THz apare o atenuare puternică (- 200 dB) a zgomotului termic.
5.7 Receptoare cu PIN
Se observă că RSZ creşte liniar cu pătratul puterii optice incidente. Aceasta implică construcţia
preamplificatorului într-una din cele două variante deja menţionate (amplificator de tensiune cu
impedanţa ridicată sau amplificator transimpedanţa - TZA).
Efectul zgomotului poate fi apreciat prin diverşi factori de merit, de exemplu: NEP (noise
equivalent power), D (detectivity), D =1 / NEP, Z (factor de merit), etc. NEP este definit ca o putere
104

optică incidentă (monocromatică sau cu un spectru precizat) care produce printr-un fotodetector ideal
un curent egal cu valoarea efectivă a zgomotului într-o bandă de 1MHz (SRN=1).
Valorile tipice sunt in gama 1…10 pW / Hz
Un avantaj al utilizării factorului NEP este uşurinţa de a exprima puterea optică necesară
pentru a obţine un RSZ specificat dacă se cunoaşte f. Factorul de merit Z este raportul dintre
tensiunea de zgomot efectivă la ieşire receptorului şi tensiunea maximă creată de o pereche e-g
generată în fotodiodă.
5.8 Receptoare cu APhD
În general, receptoarele echipate cu fotodetectoare cu avalanşă oferă un RSZ superior receptoarelor
echipate cu PIN pentru aceiaşi putere optică incidentă. Îmbunătăţirea se datorează câştigului intern ( mecanismul
este prezentat în figura 24) care măreşte de M ori fotocurentul:
Ip = M R Pin = RAphD Pin

Zona de
multiplicare
t
Electron
injectat
6 electroni
(M = 6)
5 goluri

Fig. 24. Principiul fotomultiplicării.

Relaţia conduce la presupunerea că RSZ s-ar îmbunătăţi de M² ori. Aceasta este varianta cea mai
optimistă, în realitate mecanismul de producere a câştigului este responsabil de zgomote
suplimentare. Zgomotul termic rămâne aproximativ acelaşi fiind generat de componente electrice
pe când zgomotul cuantic are componente suplimentare datorită generării aleatoare a perechilor e-g
secundare. De fapt factorul de amplificare este şi el o mărime aleatoare, valorile M din relaţia
precedentă fiind de fapt o medie.
5.9 Sensibilitatea receptorului
Sensibilitatea receptorului permite o apreciere comparativă a diverselor realizări. Un receptor
mai sensibil realizează aceleaşi performanţe în raport cu unul mai puţin sensibil, dar primind o putere
optică inferioara celui din urmă. Criteriul de performanţă în receptoarele optice din sistemele digitale
este BER (bit error rate) definită ca probabilitatea de a interpreta incorect un bit recepţionat.
Sensibilitatea receptorului este definită ca puterea incidentă medie minimă necesară
receptorului pentru a garanta un BER=10-9.
 105

5.10Rata erorilor (BER)

În figura 25 se prezintă alura semnalul binar (fluctuant) primit de circuitul de decizie.Acesta

decide dacă, la momentul td (generat de”ceasul” receptorului) acestui semnal i se poate atribui valoarea
"0" sau "1".

Probabilitate
p1(I)
P(0,1)

I1 I
P(1/0)
ID

I0
td I p0(I)

moment de decizie
Fig. 24 Decizie în receptorul digital
Circuitul de decizie compară valoarea I a semnalului în momentul t d cu ID (prag). Dacă I > ID
decizia este "1" iar dacă I < ID decizia este "0".
BER scade odată cu creşterea lui Q (de exemplu BER < 10-12 pentru Q > 7).
Senzitivitatea receptorului se defineşte în mod obişnuit pentru BER= 10-9 (Q  6).

5.11 Puterea minimă recepţionată

BER poate fi folosită pentru a calcula puterea optică minimă pe care un receptor trebuie să o
primească pentru a lucra normal, adică cu o rată a erorii mai mică decât cea menţionată (uyual 10-9).
Pentru receptoare ce folosesc APhD cu InGaAs, sensibilitatea creşte (tipic) cu 6 – 8 dB
Pentru Q = 6 este necesar un RSZ (minim) de 36 (15.6 dB).
106

5.12 Limita cuantică a fotodetecţiei

Pentru BER=10-9 rezultă Np  20 fotoni/"1" (limita cuantică) deci fiecare bit "1" va trebui să
conţină cel puţin 20 fotoni pentru a realiza un BER<10-9.
Astfel la limita cuantică, Np = 10 fotoni/bit, iar Prec = 13 nW sau -58.9 dBm (pentru =1.55
m adică hf = 0.8 eV şi D = 1 Gbit/s). Multe receptoare practice depăşesc substanţial acest număr
ajungând la valori de ~ 1000 fotoni/bit.

5.13 Degradarea sensibilităţii receptorului

Degradarea sensibilităţii a fost bazată numai pe considerente în legătură cu zgomotul. În
particular, analiza presupune că semnalul incident este un flux ideal de biţi în care toată energia
semnalului este transmisă numai pe durata biţilor "1". În practică, semnalul furnizat de emiţător nu
respectă întocmai acest deziderat şi în plus, poate fi degradat prin transmisie.
Aceasta, are ca efect creşterea puterii medii necesare la receptor peste valoarea estimată în
paragraful precedent. Această creştere a puterii este denumită, PP ("Power Penalty"). Mulţi factori cresc
penalizările de putere; unii apar numai când semnalul se propagă pe fibră, alţii sunt prezenţi chiar în
absenţa fibrei.Surse pentru PP
Raportul "on / off" (Extinction Ratio), se referă la energia transportată de biţii "0". Astfel,şi
pe durata Tb a unui bit "0", emiţătoarele curente emit o anumită energie, Po · Tb.
În cazul diodelor laser, Po depinde de curenţii de polarizare şi de prag, I b şi respectiv Ith.
Dacă Ib < Ith puterea Po emisă este datorată emisiei spontane, iar P 1 (>>P0)apare datorită emisiei
stimulate (laser). Dacă LD este polarizată aproape sau deasupra pragului, P o reprezintă o fracţie
importantă din P1.
PP poate deveni semnificativă prin polarizarea LD în jurul pragului.
Zgomotul de intensitate.
Acesta este zgomotul ce însoţeşte semnalul la intrarea receptorului şi care n-a fost considerat în
analiza anterioară. El este o sursă de PP, degradând RSZ la ieşirea receptorului.
Această degradare poate fi „implementată” considerând un „nou” zgomot suplimentar suprapus
peste semnal la intrarea în receptor denumit zgomot de partiţie modală (mode partition noise).
 107

Creşterea penalizării datorate zgomotului de intensitate în condiţiile zgomotului de partiţie şi a

reacţiei optice prin reflexii parazite va fi considerată în paragrafele următoare.

Jitterul
(zgomotul de fază)
Până acum a fost făcută presupunerea că eşantionarea în vederea deciziei se face în momentele
optime când tensiunea este maximă (minimă). Aceste momente sunt generate de circuitele de extragere
ceas care în prezenţa zgomotului peste semnal conduc la apariţia unor fluctuaţii ale momentului de
decizie (jitter). Astfel, în funcţie de jitter (Δt, amplitudinea acestuia) apar penalizări suplimentare.
Deoarece Δt este o mărime aleatoare, reducerea tensiuni necesare circuitului de decizie este de
asemenea aleatoare, putând fi interpretată ca un zgomot suplimentar introdus pe lanţ. Un astfel de
zgomot implică creşterea puterii optice pentru a păstra aceeaşi probabilitate de eroare, deci o penalizare
de putere indusă de jitter.

Exemplu de receptor optic pentru date ( sub 100 Mbit/s NRZ)

Receptorul face parte din setul Philips pentru comunicaţii pe fibră optică HiFI 100 (High performance
Fiber optic Interface).El este format din două circuite integrate: NE 5210 (preamplificator) şi NE 5217
(postamplificator).
O legatură optică punct la punct presupunând că datele sunt furnizate „paralel”(16 sau 32 bit) are
schema bloc din figura 30. Receptorul are schema bloc prezentată în figura 31.Preamplificatorul este realizat

Fig.30.Transmisie
optică pe 16/32 bit
între două noduri
astfel încât să se minimizeze zgomotul propriu al receptorului.O mare importanţă în determinarea senzitivităţii
receptorului o are formatul datelor.În figura 32 sunt prezentate câteva variante posibile: Manchester, RZ, NRZ.
În Manchester biţii 1 şi 0 sunt reprezentaţi prin tranziţii 1/0 şi 0/1 la mijlocul slotului temporal.Avantajul
108

principal al acestui cod este ţinuta bună de ceas iar dezavantajul este lărgimea de bandă necesară (pentru 50
Mbit/s de ex. este necesară o bandă de 50 MHz). În varianta RZ ½ , în cazul unor secvenţe lungi de zerouri apar
probleme de extragere a ceasului şi variaţii ale componentei continue a semnalului importante când cuplajul este
în c.a. În NRZ, există avantaje legate de folosirea benzii canalului, de ex. când banda acestuia este 100 MHz se
pot transmite date cu debitul maxim de 200 Mbit/s. Problemele (extragerea ceasului şi componenta continuă)
apar atunci când secvenţele conţin serii lungi de biti de acelaşi fel . Avantajul cuplării în c.a este posibilitatea
legării în tandem a unor echipamente cu nivele continue diferite. Preamplicarea este realizată cu amplificatoare
transimpedanţă. De ex. NE 5210 are o bandă de 280 MHz cu o transrezistenţă de 7 Kohmi, având o gamă
dinamică de  240 de microamperi.

Factorul de zgomot este de1,8 pA/ Hz .Postamplificarea se realizează cu NE 5217 care permite cuplajul cu
circuitele de prelucrare a datelor, furnizând semnale TTL.NE 5217 realizează un câştig de cca 60 dB şi o bandă
de 60 MHz. Legătura între raportul semnal zgomot şi rata de eroare (BER)este dată în figura 32.
Postamplificatorul realizează funcţia de detecţie a semnalului. „FLAG” este un bit în starea 1 când semnalul este
prezent sau 0 dacaă semnalul este absent sau sub un anumit prag. Schema internă pentru două variante de
circuite integrate postamplificatoare este prezentată în figura 33, iar in figura 34 este prezentată schema
receptorului incluzând şi componentele externe, capacităţile de cuplaj C 14 C15, capacitatea „autozero” CAZ,
rezistenţele RTHRESH şi RHYST , circuitul RPEAK şi CPEAK (fixează constanta de timp a „flag-ului”).
 109

Fig.33 Schema internă a celor două integrate care formează receptorul optic

Fig.34 Schema de principiu a receptorului

Receptorul foloseşte un fotodetector (front-end) BPF-31. Sensibilitatea uzuală este de –33dBm, adică
aproximativ 500 nW ce corespund unui curent prin fotodiodă de cca.175 nA. Pentru o transrezistenţă
de 7 Kohmi se obţin aproximativ 12 mVvv la ieşirea preamplificatorului.Rata de eroare se poate aprecia
 110

considerând un zgomot la intrarea preamplificatorului (datorită fotodetecţiei) de 1,8 pA/ Hz . Pentru

o bandă de 60 MHz ( 60MHz  7.75  10 3 Hz 1 2 ) se obţine un curent de zgomot de cca.3.9 nA. RSZ
este atunci 175nA/3.9nA= 12.6 adică 22dB. Din figura 32 rezultă BER= 10 6  10 7 .Pentru BER 10-9
nivelul optic la intrare este prea mic.Nivelul minim necesar se poate aprecia cu uşurinţă folosind cele
de mai sus.Cel mai dificil regim al unui receptor este acela de „burst”(date cu tranziţii rapide, urmate
de perioade lungi de pauză).

Cap 6 SISTEME OPTICE COERENTE

În sistemele optice coerente, mesajul digital modulează o purtătoare optică sinusoidală care este
transmisă la distanţă prin fibre optice, iar la recepţie se utilizează detecţia heterodină (sau homodină).
Deoarece coerenţa fazei purtătoarei optice joacă un rol important în acest context sistemele sunt
denumite „coerente”:
Două motive principale au împins înainte dezvoltarea unor astfel de sisteme (începând cu anii 80):
- sensibilitatea receptoarelor poate fi îmbunătăţită cu până la 20 dB în raport cu sistemele necoerente
cu modulaţie în intensitate şi detecţie directă.
- Folosirea variantei coerente permite utilizarea eficientă a benzii oferite de fibra optică prin
multiplexare WDM (cu spaţii între canale între 1 – 10 GHz).
Sistemele coerente oferă un buget important, zgomotul fiind limitat cuantic şi un „acces” uşor la
capacitatea spectrală a fibrei optice.
6.1 Canalul coerent, noţiuni de bază
Ideea principală a acestor sisteme este mixarea semnalului optic coerent incident cu un alt semnal optic
(produs local de un oscilator) înaintea fotodetecţiei oscilatorului local (termen împrumutat din comunicaţiile
radio), utilizează o diodă laser de spectru îngust.
Spectrul crt
fotodetectat ω IF=
Semnal
ωL0 . optic 2-5
GHz
ω0 amplificator Prelucrare
ωL0 .
Curent fotodetectat electrică f
Oscilator
local
Homodină Heterodină
Fig.1 Principiul recepţiei
coerente
Când
ω0 este diferită de ωL0 semnalul optic recepţionat este demodulat în două faze:
- frecvenţa lui purtătoare ω0 este convertită într-una mult mai joasă ωIF (tipic 0.1–5 GHz).
- demodularea „purtătoarei” ωIF şi obţinerea semnalului în banda de bază.
 111

Dacă ω0 = ωL0, ωIF = 0 ceea ce înseamnă că semnalul se obţine direct în banda de bază.
De fapt, trebuie ales între cele două variante de detecţie coerentă – homodină (dacă ω0 = ωL0) şi
heterodină (dacă ω0  ωL0).

6.2 Detecţia homodină

Deşi zgomotul cuantic creşte RSZ în detecţia homodină este mult mai mare decât în condiţii similare de
detecţie directă.
Un alt avantaj este legat de posibilitatea de a modula faza (frecvenţa) purtătoarei optice (Detecţia directă
nu permite modulaţia de fază sau frecvenţă ci numai intensitatea ).
Un dezavantaj al detecţiei homodină este sensibilitatea răspunsului la variaţiile de fază. Ideal, L0 şi S
trebuie să aibă o diferenţă constantă (nulă), cu excepţia situaţiei când s-ar utiliza modulaţia de fază. În situaţiile
practice şi L0 şi S variază aleatoriu în timp, dar se poate utiliza o buclă cu calare de fază „PLL” optic (phase
locked loop) care să păstreze aproape constantă diferenţa de fază. Implementarea unei astfel de bucle nu este
simplă şi face ca un receptor homodină să fie greu de proiectat şi mai ales de realizat. În plus este necesară şi
egalitatea strictă a frecvenţelor ωS şi ωL0, un lucru iarăşi greu de făcut.
6.3 Detecţia heterodină

Informaţia poate fi transmisă prin amplitudine, fază sau frecvenţă . În plus se obţine şi o creştere a RSZ
în comparaţie cu detecţia directă (în condiţii similare).

6.4 Raportul semnal – zgomot (RSZ)

Avantajele sistemelor coerente pot fi subliniate dacă se estimează RSZ al receptorului.
Folosirea detecţiei coerente permite atingerea limitei cuantice (chiar pentru diode PIN care au zgomot
termic dominant). Folosirea unei diode PIN (comparativ cu AphD) permite atingerea acestei limite fără zgomot
în exces.
Este util să exprimăm RSZ în termeni ca: numărul mediu de fotoni pe bit N p.

6.5 Formatul de modulaţie

În capul transmisiilor digitale cu sisteme optice coerente există în principal, trei formate de modulaţie
disponibile: ASK (Amplitude Shift Keying), PSK (Phase Shift Keying) şi FSK (Frequency Shift Keying).

6.5.1 Formatul ASK

112

Pentru modulaţie OOK – coerent se utilizează un modulator extern deoarece comanda curenţilor prin
dispozitivele de emisie ar conduce la variaţii nepermise de fază (la care varianta necoerentă este insensibilă).
Dezavantajul modulatorului extern este atenuarea suplimentară ce conduce la penalizări de putere. Se utilizează
curent modulatoare ASK de tipul: ghid de undă pe bază de LiNbO 3 în configuraţie Mach Zehnder, modulator cu
ghid de undă semiconductor bazat pe electroabsorţie( structuri MQW „multiquantum-well”). În prima variantă,
puterea optica incidentă este impărţită în mod egal pe două trasee ce se reunesc la ieşirea modulatorului.Prin
comandă electrică este posibil ca cele două fluxuri să se însumeze sau să se scadă la iesire, obţinându-se A 0 şi A1.
Fenomenul de electroabsorbţie se referă la proprietatea unui semiconductor de a absorbi energia unor fotoni dacă
aceasta depăşeşte banda interzisă a materialului. Lungimea de undă λ c la care se produce electroabsorbţia poate fi
comandată prin aplicarea unei tensiuni semiconductorului.Atunci, acesta este transparent pentru λ≥λ c şi opac
pentru λ≤λc

6.5.2 Formatul PSK

Intensitatea purtătoarei rămâne constantă pe durata tuturor simbolurilor binare, semnalul optic apărând
ca o „undă continuă” cw („continous wave”) ce nu poate fi demodulată decât prin detecţie coerentă. Şi în PSK
modulatorul este extern şi funcţionează pe principiul „electrorefracţiei” în structuri MQW cu care se obţin
performanţe ridicate: semnal digital până la ~ 10 Gbit cu 2 – 3 V pentru comanda fazei 0,  pentru  ~ 1.3 – 1.6
m.
Formatul PSK impune ca faza purtătoarei să fie stabilă pentru ca informaţia (conţinută în variaţia fazei)
să fie extrasă corect. Această cerinţă impune toleranţe strânse pentru cei doi laseri (emisie şi oscilatorul local)
din sistem.
De multe ori un format DPSK relaxează aceste condiţii. În DPSK (differential phase shift keying)
informaţia transmisă PSK este diferenţa intre doi biţi adiacenţi (0à1 şi 1à0  = 0 şi 0à0, 1à1  = π).

0 1 0 0 1 1
u
0 δφ t PSK

lm t DPSK
.
Fig. 2. Modulaţii cu salt de fază.
Implementarea PSK se face cu un modulator extern capabil să schimbe faza la comandă electrică.Orice cristal
electroopic poate fi folosit pentru o astfel de modulaţie. În particular, se foloseşte cristalulş de LiNbO 3 Prin

2
propagare pe lungimea lm se realizează un defazaj    n  l m , în care,∂n este schimbarea indicelui de

refracţie în funcţie de tensiunea aplicată.
 113

6.5.3 Formatul FSK

În FSK, pentru un simbol „1” şi transmite o purtătoare optică cu frecvenţa ω 0 + Δω iar pentru „0”,
ω0 – Δω. Δω este deviaţia de frecvenţă.

Modulaţia BFSK se face cu modulatoare capabile să „shifteze” (de obicei sub 1 GHz) frecvenţa
semnalului optic incident.Cea mai simplă metodă de a obţine un format BFSK se bazează pe posibilităţile oferite
de o diodă laser. Schimbarea valorii curentului printr-o astfel de diodă conduce la modificări simultane de
amplitudine şi frecvenţă pentru radiaţia emisă (De exemplu variaţia curentului cu ~ 1 mA poate duce la variaţii
de frecvenţă de ~ 1 GHz).
În cazul ASK (OOK) această modificare de frecvenţă („chirp”) nu este dorită dar în FSK devine utilă. În
general sunt utilizate diode laser DFB (distributed feedback laser) cu răspuns uniform la modulaţia în frecvenţă
(100KHz – 156 GHZ).
Când FSK se implementează prin modulaţie directă faza semnalului optic variază de la bit la bit atunci

FSK are continuitate de fază CPFSK iar dacă  FM  1 / 2 .

CPFSK este denumită MSK (minimum shift keying).

6.6 Demodulatoare pentru sisteme coerente

În sistemele homodină deşi conceptul este simplu apar dificultăţi de implementare a demodulării
sincrone. În heterodină, se obţine un semnal radio (în domeniul microundelor) care preia (în acelaşi mod)
informaţia inclusă de purtătoarea optică. Demodularea semnalului radio poate fi realizată sincron sau asincron.
În acest fel mesajul este adus în banda de bază.
6.6.1 Demodularea sincronă heterodină
Un receptor sincron heterodină are o schemă bloc ce poate fi prezentată simplificat ca în figura 3.

semnal produs
fotodetector FTB(ωIF) X FTJ

O.L. Recuperare
purtatoare

Fig. 3 Receptor sincron heterodină

Recuperarea purtătoarei „de microunde” se face în mai multe feluri, majoritatea având la bază o buclă cu
calare de fază PLL (Phase Locked loop). Blocurile de bază a unui PLL sunt: comparatorul de fază şi oscilatorul
controlat în tensiune, VCO (voltage controllable oscillator).
Comparatorul de fază este un dispozitiv cu două intrări şi o ieşire. Dacă semnalele periodice de la cele
două intrări au frecvenţe identice, dar sunt defazate la ieşire se obţine o tensiune continuă V 0(t) care depinde de
diferenţa de fază.
114

Oscilatorul controlat în tensiune VCO oscilează pe o frecvenţă de echilibru ω 0 în absenţa unei comenzi
exterioare (V0 = 0). Când V0(t) ≠ 0, frecvenţa de oscilaţie se modifică în fiecare moment,
comparator fază

b(t )
cos(   )
x FTJ 2

b(t) cos(ω0 +θ) cos(ω0t +θ)

π/2 Fig.4 Bucla

VCO FTJ Vm
X
produs Costas
pentru
sin (ω0t +θ) recuperarea
purtătoarei
x FTJ
b t 
sin     
comparator de fază 2
 i (t )   0  V0 (t ) (31)
O variantă de circuit pentru extragerea purtătoarei de radiofrecvenţă este bucla Costas (fig. 4),
exemplificată pentru un semnal BFSK (unde b(t) = ± 1 este semnalul bipolar de date). Circuitul are 2 bucle PLL
care utilizează un VCO comun

Semnal Detector Fig.5 Receptor

echilibrat
ASK sincron pentru
ASK
FTB FTJ
x

VCO

LO AFC FTJ

6.6.2 Demodularea asincronă în receptorul heterodină

În figura 6 este reprezentat un receptor asincron. Acesta, nu implică recuperarea purtătoarei de frecvenţă
intermediară şi permite o proiectare mult mai simplă.
Fig.6 Receptor sincron heterodină
combinor
Detector
semnal
fotodetect FTB(ωIF) de FTJ
or anvelopă

O.L.
 115

În această variantă If(t) este convertit în banda de bază folosind un detector de anvelopă urmat de un
filtru trece jos.

Diferenţa fundamentală între cele două variante (sincronă şi asincronă) este faptul că în varianta
asincronă semnalul este degradat de zgomotul în fază şi în cuadratură (în varianta sincronă numai zgomotul în
fază este important). Degradarea suplimentară poate fi considerată redusă (în cazurile practice) ~ 0.45 dB şi
ţinând seama de cerinţele mai modeste impuse celor două diode laser din sistem se poate aprecia că varianta
asincronă joacă un rol important în sistemele optice coerente.Un exemplu de astfel de receptor este prezentat în
Fig.7. pentru un format ASK.

Semnal Detector
ASK echilibrat
Fig.7 Receptor
FTB FTJ asincron ASK

LO AFC

Receptorul sincron prezentat în figura precedentă trebuie modificat dacă se utilizează formate ca PSK
sau FSK. În figurile 8 şi 9 se prezintă două scheme de receptor heterodină: FSK (cu 2 filtre de bandă) şi DPSK
(cu demodulare prin întârziere).

Fig. 8 Receptor
combinor FTB0(ωIF) Detector FTJ
de b(t) FSK cu două
fotodetector anvelopă
semnal + filtre de bandă
Detector FTJ _
FTB1(ωIF) de -
O.L. anvelopă

În prima variantă, (fig.8) frecvenţa intermediară ω IF, are două valori diferite, ωIF1 pentru bitul „1” şi ωIF0
respectiv pentru bitul „0” ce sunt prelucrate pe căi diferite
Fig. 9 Receptor DPSK cu demodulare prin întârziere.
combinor
semnal FTB(ωIF)
fotodetector x FTJ

O.L. Întârziere Tb
116

. Această schemă este preferată dacă se utilizează WBFSK, pentru ca spectrele pentru semnalele de
fercvenţă intermediară ce reprezintă „1” şi respectiv „0” să nu se suprapună, şi să poată fi separate de FTB 1 şi
FTB0.
Receptorul poate fi gândit ca fiind realizat din două receptoare ASK (cu câte un singur filtru) legate în
paralel la intrare şi ale căror ieşiri sunt combinate într-un comparator care furnizează semnalul circuitului de
decizie. Filtrul FTB ωIF din fig. 9, are banda mai mare decât FTB 1 şi FTB0 (fig. 8) pentru a permite întregului
flux de date să ajungă la detectorul de anvelopă. Varianta din fig. 9 este preferată pentru NBFSK.
Demodularea asincronă nu poate fi realizată pentru format PSK dacă diferenţa între faza emiţătorului
optic şi a oscilatorului local variază în timp. În schimb, pentru DPSK se poate folosi varianta asincronă aşa cum
se arată în figura 9 cu întârziere a fluxului de biţi. Această tehnică poate fi utilizată şi pentru CPFSK. O astfel de
schemă impune o stabilitate de fază pe durată scurtă (câteva perioade de bit) şi poate fi implementată cu laseri de
spectru îngust.

6.7 Probabilitatea de eroare (BER) şi sensibilitatea receptorului

Sensibilitatea receptorului (şi implicit BER) depinde de formatul de modulaţie utilizat.
6.7.1 Receptoare sincrone ASK
Detecţie heterodină.
Faza φ variază aleatoriu datorită fluctuaţiilor asociate diodei laser de la emisie şi diodei laser din
oscilatorul local. Aceste fluctuaţii pot fi neglijate dacă lărgimea spectrală a radiaţiei emise de cele două diode
este mult mai mică decât debitul D
6.7.2 Receptorul sincron PSK
În cazul detecţie heterodină semnalul la intrarea circuitului de decizie are aceeaşi expresie ca în cazul
ASK cu deosebirea că aici Ip este constant şi Φ este acela care are valori diferite pentru bitul „0” şi respectiv „1”.
6.7.3 Receptorul sincron FSK
În general acest receptor foloseşte schema cu două filtre de bandă prin care trec semnalele
corespunzătoare biţilor „1” şi „0” respectiv. Această schemă este echivalentă cu două receptoare ASK
(heterodină) funcţionând în paralel. Această observaţie permite estimarea sensibilităţii receptorului.
RSZ este îmbunătăţit cu un factor 2 faţă de ASK. Această îmbunătăţire se datorează faptului că într-un
receptor ASK, în medie, în jumătate din timp (pe durata biţilor „0”) nu se primeşte putere optică, spre deosebire
de receptorul FSK, în care puterea medie optică recepţionată rămâne constantă (egală cu puterea medie pe care o
primeşte ASK pe durata biţilor „1”). Atunci puterea semnalului este dublă în condiţiile în care puterea de zgomot
rămâne aceeaşi dacă presupunem aceeaşi lărgime de bandă a celor 2 receptoare comparate .
6.7.4 Receptoare asincrone ASK
Estimarea BER pentru asincrone este mai complicată deoarece zgomotul nu mai poate fi considerat
Gaussian atunci când se foloseşte detecţia de anvelopă.
 117

De exemplu pentru BER = 10-9 degradarea este în jurul a 0.5 dB. Prin urmare performanţele oferite de un
receptor asincron sunt compatibile cu cele ale unui receptor sincron pentru format ASK.

6.7.5 Receptor asincron FSK

Şi în această variantă se utilizează un receptor cu detecţie asincronă cu două căi (filtre) ce prelucrează
separat semnalele pentru „1” şi „0” logic. Semnalele ce rezultă pe cele două căi după detecţia de anvelopă sunt
scăzute, iar rezultatul este folosit pentru decizie.)
6.7.6 Receptorul asincron DPSK
Aşa cum a fost deja menţionat demodularea asincronă nu poate fi folosită pentru formatul PSK. Totuşi
este posibil a demodula asincron semnale optice DPSK. Curentul recepţionat este divizat în două părţi, şi una
dintre ele este întârziată cu o perioadă (de bit). Produsul dintre aceşti doi curenţi conţine informaţii asupra
diferenţei de fază dintre doi biţi adiacenţi (vecini). Din această informaţie circuitul de decizie poate determina
şirul de biţi recepţionaţi. Calculul BER este ceva mai complicat deoarece semnalul (curentul) purtător de
informaţie este un produs de doi curenţi.
6.8 Mecanisme de degradare a sensibilităţii
Analiza precedentă a fost făcută în ipoteza unor condiţii ideale de lucru ale sistemului coerent.
Sensibilităţile obţinute reprezintă de fapt „limita cuantică” extrem de greu de atins în practică. Multe mecanisme
degradează sensibilitatea receptorului în sistemele practice, printre care: zgomotul de fază, zgomotul de
intensitate, abaterile polarizării, dispersia FO.

6.8.1 Zgomotul de fază.

Zgomotul de fază este o sursă importantă de penalizare în sistemele coerente şi este asociat cu
fluctuaţiile de fază ale laserului din emiţător, necorelate cu cele ale laserului din oscilatorul local. Motivul poate
fi înţeles pornind de la ecuaţiile (5) şi (11) pentru homodină şi respectiv heterodină. În ambele cazuri, fluctuaţiile
de fază antrenează fluctuaţii ale curentului fotodetectat şi degradează astfel RSZ.
Ambele faze, ΦS şi ΦL0 trebuie să fie stabile pentru a evita degradarea sensibilităţii receptorului. O
măsură a stabilităţii de fază pentru un laser este timpul de coerenţă, care este invers proporţional cu lărgimea
spectrală Δν a radiaţiei emise.
Efectul fluctuaţiile de fază este, în principal lărgirea benzii semnalului; astfel, semnalul poate fi obţinut
numai după ce banda filtrelor trece bandă a fost crescută. În principiu orice lărgime spectrală poate fi tolerată
dacă se corectează în consecinţă banda FTB; astfel zgomotul asociat creşte odată cu banda şi astfel RSZ scade,
rezultând o PP.
Calculul BER este şi aici destul de complicat şi sunt în general preferate metodele numerice.
DPSK, demodulat asincron (întârziere + înmulţire), cere o lărgime spectrală mai redusă în comparaţie cu
ASK şi FSK. Realizarea sistemelor optice coerente impune utilizarea laserilor monomod cu lărgime spectrală
118

redusă a căror  poate fi modificată (cel puţin câţiva nm) pentru a face posibilă egalitatea exactă ω 0 = ωL0 (pentru
homodină) sau diferenţa, exact ωIF (dată) ωIF= ω0 - ωL0 (pentru heterodină).
O abordare alternativă pentru rezolvarea problemei referitoare la zgomotul de fază, este construirea unor
receptoare speciale cunoscute sub denumirea de „receptoare cu diversitate de fază” (Phase-Diversity Receivers).
Astfel de receptoare (PDR) utilizează două sau mai multe fotodetectoare a căror ieşiri sunt combinate pentru a
produce un semnal independent de diferenţa de fază Φ IF = ΦS – ΦL0; PDR sunt utilizate cu relativ succes pentru
formate ASK, PSK, DPSK.
În figura 12 este prezentat schematic un „receptor cu diversitate de fază”:

Fotodetector 1
semnal optic
Procesor
de Circuit de
Hibrid optic
decizie
semnal
Fotodetector 2
oscilator local
Fig. 12 Receptor cu diversitate de fază.
O componentă „hibrid optic” combină la intrare semnalul şi oscilatorul local şi furnizează la mai multe
porţi (la ieşire) semnale între care există anumite defazaje. Aceste semnale optice sunt aplicate unor
fotodetectoare ce furnizează curenţi unui procesor de semnal, al cărui rol este de a realiza un curent independent
de ΦIF.
De exemplu, în cazul unui receptor homodină cu două detectoare ieşirile din hibridul optic sunt defazate

cu π/2, astfel că cei doi curenţi variază ca I p cos  IF şi I p sin  IF . Procesorul le ridică la pătrat şi le adună
aplicând rezultatul (independent de Φ IF) circuitului de decizie. În fig.13 se sugerează câteva moduri posibile de
implementare a receptoarelor cu diversitate de fază pentru ASK, DPSK, şi FSK. I şi Q sunt componentele în fază
şi în cuadratură ale semnalului optic incident. Pentru situaţia în care s-ar folosi 3 ieşiri ale hibridului optic (fig.
14), defazajele ar trebui să fie 0°, 120°, 240° pentru ca suma pătratelor lor să devină iarăşi independentă de Φ IF.
În fig.15 este prezentată schema unui receptor cu diversitate de fază care foloseşte cuploare de 90 o

I
I x x
I Detector anvelopa
d/dt Date
Date 1/D Date
+ +
-
Q Q
x d/dt
Detector anvelopa Q
1/D x

Fig.13 Procesare I,Q pentru format ASK, DPSK,FSK

Proiectarea devine mai complexă cu cât se utilizează mai multe semnale defazate şi în plus, cu cât sunt
mai multe ramuri cu atât puterea oscilatorului local trebuie să crească. Pentru aceste motive se utilizează de
obicei numai două sau trei porţi de3 ieşire şi ramurile necesare.
 119

Fig. 14 Hibrid
optic cu 3 ieşiri

Fig.15 Receptor cu
Semnal Control 90o 0 diversitate de fază având
cuploare de 90o
180
Osc. local
90

270

Din experimentele făcute s-a constatat că o creştere a lărgimi spectrale către valoarea debitului n-ar
produce o penalizare de putere semnificativă chiar pentru receptorul homodină dacă se utilizează receptoarele cu
diversitate de fază.

6.8.2 Zgomotul de intensitate în receptoare coerente

Fig. 16. Penalizare în funcţie de RIN Fig. 17.Receptor echilibrat

O soluţie pentru a reduce influenţa zgomotului de intensitate asupra sensibilităţii unui receptor coerent
este oferită de „receptorul echilibrat” desenat schematic în figura 16.
Acest receptor, utilizează ca hibrid optic un cuplor ce mixează semnalul optic cu oscilatorul local şi
splitează (împarte) semnalul rezultat în două părţi egale, defazate corespunzător.
Aceasta se întâmplă dacă cuplorul este perfect şi are un raport de 50%. Zgomotul de intensitate asociat
termenului constant se elimină prin scădere, deoarece oscilatorul local transmite aceleaşi fluctuaţii ambelor
ramuri de prelucrare. Fluctuaţiile asociate cu componenta variabilă nu sunt eliminate prin acest procedeu, dar
120

oricum impactul asupra RSZ este mai puţin sever, deoarece în termenul variabil apare PL 0 şi nu PL0 ca în

termenul continuu.
Receptoarele echilibrate sunt curent utilizate datorită celor două avantaje principale oferite:
- zgomotul de intensitate este aproape „eliminat”;
- puterea semnalului şi cea a oscilatorului local sunt utilizate efectiv 8

Fig.18 Principiul receptoarelor coerente în variantă neechilibrată şi echilibrată

6.8.3 Neadaptarea polarizării
Starea de polarizare a semnalului optic este neimportantă pentru receptoarele cu detecţie directă,
fotocurentul generat depinde de fotonii incidenţi.
În cazul receptoarelor coerente, polarizarea semnalului optic şi cea a oscilatorului local trebuie să fie
aceiaşi.
Deoarece termenul de interferenţă este folosit pentru decizie, orice schimbare a lui θ în jurul valori
ideale (θ = 0) reduce semnalul (fading) şi afectează performanţele receptorului. În particular, pentru θ = π/2
semnalul dispare complet.
Din acest motiv apar variaţii aleatoare în BER. Deşi variaţiile de polarizare nu apar în fibre construite
special pentru a păstra starea de polarizare (ST „side tunels”, fig. 19), acestea nu sunt folosite datorită preţului
mult mai mare şi atenuării suplimentare introduse. În plus fibrele deja instalate sunt de tip convenţional.

Fig. 19Fibre cu menţinerea polarizării şi utilizarea reacţiei negative .

Pentru rezolvarea „neadaptării de polarizare” au fost propuse mai multe soluţii:
- utilizarea unei reacţii negative care să modifice polarizarea semnalului optic în receptor (fig. 19);
- folosirea tehnicilor de „scrambling” pe durata unui bit.
Realizarea unui receptor cu diversitate de polarizare a cărui răspuns este independent de polarizarea
semnalului. O schemă posibilă de receptor DPSK cu diversitate de polarizare este prezentată în figura 20.

8
De exemplu, un receptor cu un singur fotodetector pierde şi din PS şi din PL0 în timpul procesului de mixare; orice pierdere
din PS conduce la o penalizare de putere.
 121

Splitterul PBS (Polarisation Beam Splitter) este folosit pentru a obţine două semnale optice polarizate
perpendicular ce sunt procesate în paralel. l. Semnalele de pe fiecare ramură sunt ridicate la pătrat şi adunate
pentru ca rezultatul să nu depindă de polarizare.

Date NRZ 1.2 Gbit/s

.
Cuplor Receptor DPSK cu diversitate
polarizatie
Codor
DPSK
Fibra PBS X
optica
1/D
+

1/D
DFB
Laser + X2 Oscilator
X2

Emisie AFC

Fig.20 Receptor cu diversitate de polarizare

O variantă de receptor cu diversitate de polarizare este prezentată în figura 21.

Fig. 21 Receptor cu
diversitate
de
polarizare

Penalizarea de putere PP depinde în general de formatul de modulaţie şi tehnica de demodulaţie folosită.

Pentru varianta sincronă în receptoare practice PP poate ajunge la 3 dB pe când în cele asincrone optimizate
scade la 0.4 – 0.6 dB.
Combinaţia „diversitate de fază” – „diversitate de polarizare” conduce la receptoare cu performanţe
limitate de zgomotul de intensitate. Un astfel de receptor este prezentat în figura 22:
polarizări în
cuadratură Hibrid fotodetector Demod.
optic Lator.
fotodetector
∑ Circuit
Semnal de
optic Hibrid fotodetector Demod. decizie
Prismă optic fotodetector
Lator.
Wollaston

Oscilator
local
122

Fig.22 Receptor cu diversitate de fază şi polarizare.

Receptorul practic este realizat cu laseri de bandă îngustă pentru a evita limitările impuse de zgomotul
de intensitate şi fluctuaţiile de polarizare.

6.8.4 Dispersia fibrei optice

În capitolele precedente s-a analizat efectul dispersiei asupra performanţelor sistemelor optice cu
modulaţie de intensitate şi detecţie directă (IM/DD). Dispersia FO afectează şi performanţele sistemelor coerente
deşi impactul este ceva mai redus.
Motivul este că în sistemele coerente, laserii utilizaţi sunt de bandă îngustă (monomod) iar modulaţia
este în general externă (pentru a evita variaţia de frecvenţă – „chirp” prezentată în cazul modulaţiei directe). În
plus, este posibil (în cazul heterodină) să se compenseze efectele dispersiei prin mijloace electronice (egalizare)
în domeniul frecvenţei intermediare. Penalizarea de putere datorată dispersiei în sistemele coerente a fost
calculată cu tehnici numerice prin simularea degradării, utilizând diagrama ochi în condiţiile propagării unei
secvenţe binare pseudoaleatoare pe o fibră monomod în condiţii de demodulare sincronă sau asincronă.
Dispersia rămâne un factor de limitare pentru sisteme optice cu debite scăzute proiectate pentru distanţe
lungi (~1000 km). Aşa cum a mai fost amintit se pot folosi egalizoare pe frecvenţa intermediară care să aibă
caracteristică de transfer inversă celei asociate fibrei. Există, în prezent şi posibilitatea unei egalizări optice.
Un alt mod în care dispersia afectează performanţele sistemului apare datorită divergenţei FO ce
determină viteze diferite de propagare pentru componentele polarizate perpendicular ale semnalului optic. Acest
mecanism începe să fie simţit la debite peste 10Gbit/s şi L > 100 km.

6.8.5 Alţi factori de limitare

Există şi multe alte mecanisme de degradare a sensibilităţii receptoarelor coerente cum ar fi: reflexiile
apărute la cuplajele optice (sursă – fibră, fibră - receptor), reflexiile multiple între două suprafeţe reflective (în
receptor, de-a lungul cablului optic, etc.), efecte neliniare şi altele.

6.9 Performanţe de sistem

În anii 80 au început experimente care să demonstreze superioritatea sistemelor coerente care permit
realizarea unor receptoare mult mai sensibile (decât IM/DD) şi pot lucra aproape de limita cuantică a
zgomotului. Compararea între performanţele sistemelor se face prin cuantificarea sensibilităţii receptorului
exprimată în număr mediu de fotoni/bit, Np necesar pentru a realiza BER = 10-9.

6.9.1 Sisteme asincrone heterodină

 123

Aceste sisteme sunt atractive deoarece au cerinţe relaxate în ceea ce priveşte lărgimea spectrală a
laserilor. ele au fost implementate cu lasere DFB în format ASK , FSK şi DPSK.
De exemplu, în 1990 a fost experimentat un sistem ASK cu receptorul având sensibilitatea de 175 de
fotoni/bit la 4 Gbit/s ceea ce înseamnă o distanţă de numai 6.4 dB de limita cuantică de 40 fotoni/bit.
Sensibilitatea s-a degradat relativ puţin (~1 dB) dacă s-a utilizat o fibră de 160 km cu dispersie de 17 ps/km*nm
la 1.53 m.
În varianta FSK sensibilitatea receptorului a scăzut la 190 fotoni/bit, dar sensibilitatea a scăzut cu 0.7 dB
dacă se utilizează fibra de 160 km ( 2f  D ).
Acelaşi experiment repetat cu DPSK a condus la 209 fotoni/bit şi 1.8 dB pentru fibra de 160 km.Aceste
experimente au arătat potenţialul sistemelor coerente pentru legături LH (long – haul).
Pentru comparaţie, utilizarea unui sistem IM/DD pe 1.55 m implică o sensibilitate a receptorului de
circa 1000 fotoni/bit chiar dacă se utilizează AphD.
Deoarece sistemele coerente au limite de lungime între regenerări mai ales datorită atenuării, se
utilizează amplificarea optică pentru a compensa periodic pierderile introduse.

6.9.2 Sisteme sincrone heterodină

Acestea sunt în general mai sensitive dar demodulatorul este mai greu de implementat, fiind necesară
extragerea purtătoarei (domeniul microundelor). Deoarece formatele ASK şi FSK nu conduc la avantaje
suplimentare în varianta sincronă, atenţia a fost focalizată pe formatul PSK pentru care sensibilitatea (teoretică)
este de 18 fotoni/bit. O problemă în PSK este aceea că purtătoarea este suprimată când defazajul intre biţii „1” şi
„0” este exact 180°. Astfel energia semnalului este concentrată în benzile laterale şi nu este posibilă extragerea
purtătoarei. O soluţie este reducerea defazajului (sub 180°, tipic 150° – 160°) pentru ca o parte din energia
semnalului să rămână în purtătoare cu preţul micşorării sensibilităţii. Zgomotul de fază este o problemă serioasă
în realizarea PSK.

6.9.3 Sisteme homodină

Atenţia a fost acordată realizării receptorului PSK deoarece limita teoretică a sensibilităţii este ridicată (9
fotoni/bit) cu preţul utilizării unei bucle optice cu calare de fază pentru realizarea oscilatorului local.
Cerinţele impuse oscilatorului local sunt destul de severe S-au făcut diverse experimente utilizând laseri
cu He-Ne, laseri cu cavitate externă şi laseri YAG cu Nd. Sensibilitatea obţinută depinde de viteza datelor D; la
valori relativ reduse ale debitului, D = 140 Mbit/s s-au obţinut sensibilităţi în jurul valori de 26 fotoni/bit la 1.52
m sau 25 fotoni/bit la 1.32 m, utilizând laseri He-Ne sau YAG respectiv (cu aproximativ 4.5 dB mai mult faţă
de limita cuantică de 9 fotoni/bit). Sensibilitatea scade când creşte debitul, de exemplu a fost demonstrat
experimental că pentru un debit de 1 Gbit/s sensibilitatea s-a redus la 46 fotoni/bit (laser semiconductor cu
cavitate externă,  = 1.55 m, fibră optică standard monomod de 209 km).
124

Într-un alt experiment, rata a crescut la 4 Gbit/s iar sensibilitatea a scăzut la 72 fotoni/bit pentru o FO
monomod standard cu lungimea de 167 km. Încă un experiment cu D = 10 Gbit/s la  = 1.55 m cu un laser
DBF având cavitate externă , modulator PSK extern pe LiNbO 3 a condus la o sensibilitate de 298 fotoni/bit.
Semnalul optic a fost transmis pe distanţa de 151 km pe fibră optică cu dispersie deplasată.

Zgomotul modal

Zgomotul modal este asociat cu fibra optică multimod şi apare ca urmare a interfeţei intermodale.
Astfel, pe suprafaţa detectorului apare o geometrie de puncte prin care se transferă energia primită de la fibră.
Dacă această geometrie ar fi stabilă, receptorul nu ar simţi această partiţie. În realitate, partiţia este instabilă şi
creează fluctuaţii în puterea recepţionată de fotodetector, degradând RSZ printr-un zgomot suplimentar denumit
zgomot „modal”.
Acest zgomot apare invariabil în fibrele optice multimod, în principal din cauza unor efecte mecanice:
vibraţii, microîndoiri, etc. În plus, sudurile şi conectorii funcţionează ca nişte filtre spaţiale . Orice schimbare
temporală în filtrul spaţial conduce la zgomot modal.
Observaţii:
Zgomotul modal este puternic afectat de lărgirea spectrală a sursei optice
Zgomotul modal devine o problemă serioasă când se utilizează diode laser în combinaţie cu fibre
multimod.
Cap 7 SISTEME OPTICE MULTICANAL

7.1 Introducere
Datorită creşterii explozive a utilizatorilor de Internet au apărut cereri semnificative de creştere a
„benzii” (debitului) la dispoziţia utilizatorului care au impus o proiectare în consecinţă a reţelelor pentru a evita
congestiile locale şi globale.
Curent, cele mai uzuale interconectări între severele de Internet sunt realizate prin sisteme T 1 (1.554
Mbit/s), T3 (45 Mbit/s) sau OC-3 (155 Mbit/s). Deja infrastructura reţelei actuale este inadecvată pentru a
suporta traficul prezent cu mari tendinţe de creştere în viitor. Este de aşteptat ca reţeaua „backbone” a
Internetului viitor să fie bazată pe OC-12 (sau mai mult) şi să utilizeze (într-o anumită proporţie) comutaţia
optică. ATM şi SONET au fost deja „desemnate” pentru a realiza mecanismul primar al transmisiilor de bandă
largă. În mod curent, în prezent, se folosesc sisteme OC-48 (2.5 Gbit/s) pe FO monomod între hub-uri majore de
comutaţie. Dacă necesităţile sunt peste OC-48 se utilizează tehnici de multiplexare (OFDM – Optical Frequency
Division Multiplex) pentru a mări capacitatea legăturii.
Curent, există două propuneri pentru a implementa 10 Gbit/s:
 TDM – în care 4·OC-48 se grupează într-un OC-192;
 125

 WDM – în care 4·OC-48 se transmit simultan pe aceeaşi fibră monomod, dar pe diferite lungimi de
undă.Această ultimă variantă este mai avantajoasă deoarece nu implică o electronică de mare viteză
ca TDM.
OFDM corespunde schemei în care mai multe purtătoare optice pentru tot atâtea fluxuri de date (obţinute
eventual prin FDM sau TDM) se transmit simultan pe o fibră optică. Semnalul recepţionat este apoi demodulat
optic sau electronic. OFDM poate pune astfel în valoare banda largă a FO prin transmiterea multiplă a sute (chiar
mii) de canale separate prin ecarturi de câţiva GHz utilizând sisteme coerente. OFDM este adesea denumită
WDM (Wavelenght Division Multiplex) atunci când spaţiul dintre două canale adiacente este relativ mare (>
1nm sau > 100 GHz).
Din punct de vedere practic, tehnicile coerente trebuie folosite atunci când debitul creşte, devenind
comparabil cu spaţiul dintre canale. În figura 1 se prezintă „operaţia multicanal” în fereastra 1.55 m.

——→1 ——→1
2 ←—— ——→2
——→3 ——→3
4 ←—— ——→3
………….. …………..
——→n ——→n

Fig. 1 Transmisie multiplă WDM. Fig. 2. DWDM bi şi uni direcţionale

Pe măsură ce tehnologia FO şi a laserilor a evoluat a fost posibilă DWDM (Dense Wavelenght Division
Multiplex) prin care se obţin debite ridicate cum ar fi de exemplu, 16·OC-48 sau 40·OC-48 (Ciena corporation,
1996) şi 8·OC-48 (32·OC-48) sau 32· OC-192 (Wave Mux 3200, Pirelli) care lucrează în domeniul 1.530 –
1.565 m.
Aceste DWDM sunt deja accesibile în 2 variante: bidirecţionale şi unidirecţionale (fig. 2).

7.2 Arhitectura reţelelor WDM

Legături optice de mare capacitate punct cu punct. O astfel de legătură este prezentată (pentru un sens)
schematic în figura 3.

1 1 Fig. 3 Legătură optică cu diviziune în lungime de

T R
1
x x undă (principiu)
T 2 FO 2 R
x MUX DMUX x
2
3T 3 3 R
Când n canale cu debite D1, D2 … Dn sunt
x 3 L x multiplexate, produsul DL≈(D1+D2+…+Dn)·L. O
asemenea realizare a fost demonstrată încă din 1985 obţinându-se un produs DL ≈ 1.37 (Tbit/s)·km (=1.55)
126

prin multiplexarea a 10 canale de 2 Gbit/s pe 68.3 km, cu spaţiu de 1.35 nm. „Diafonia” ( Interchanel Crosstalk)
între canale a fost neglijabilă, în experimentul de mai sus.
Spaţiul dintre canale poate fi redus simţitor dacă se folosesc sisteme coerente (până la de 5 – 6 ori mai
mare decât debitul) În sistemele IM/DD acest spaţiu trebuie să fie în jurul unei valori de aproximativ 1 nm.
Pentru situaţia când unul sau mai multe canale trebuie extrase de-a lungul legăturii optice se poate insera
pe fibra optică un WDM - ADM (Add Drop Multiplexer) optic (WDM-OADM) pasiv ca în figura 4.
Performanţele unui astfel de bloc sunt critice(cu cât N este mai mare) pentru ca extracţia să aibă loc fără a
degrada semnalul.
O altă arhitectură posibilă pentru reţele WDM este inelul
dublu .Cea mai simplă variantă este un inel dublu cu
fibre unidirecţionale . Inelul exterior trnsportă datele în
1xN Nx1
DMUX MUX sensul acelor de ceasornic pe când cel interior în sens
invers.În cazul întreruperii cablului optic traficul poate fi
restabilit prin configuratre în noduri.Această arhitectură
Electronic
este potrivită pentru aplicaţii de acces unde traficul către
. ADM
şi de la un nod este important .Prin WDM pe inel traficul
poate fi crescut la nivelul suportat de fibră.Stuctura
Trafic local prezentată în figura 4 poate fi inserată şi pe un inel (chiar
în varianta cu extragere inserare optică) formându-se un
Fig.4 Extragerea unui grup de semnale
dintr-un multiplex WDM inel WDM-ADM
O astfel de variantă este prezentată în figura 5 pentru 4
lungimi de undă utilizate pe inel.
 127

B B Tx

B
D EDFA
C
D HUB ATM Switch C
Port D O/E E/O C
ATM Ruter
optic
EDFA A 1x4
Rx

A A
Server

Fig.5 Inel WDM cu HUB server şi noduri cu

extragere şi inserţie optică

În figura 5 este prezentat inelul fizic ce are capacitatea de a se restaura configurându-se ca o stea logică. Reţeaua
inel restaurabilă prezentată, permite aplicaţii client server de bandă largă

7.2.1 Reţele BSN

Reţelele BSN (Broadcast and Select Networks) sunt reprezentate în figura 6 (pentru un sens).

1 ……..n

1 PR
1 1 1
Cuplor
2
2 stea 2
3
PT
n n
Fig.6 Reţele optice multiple BSN cu receptoare acordabile

Aceste reţele constau din noduri interconectate optic printr-un cuplor stea. Cuplorul combină semnalele
primite într-un „multiplex optic” pe care-l împarte (distribuie) în mod egal receptoarelor acordabile. Numărul de
canale depinde de pierderile de distribuţie şi inserţie.
8.2.2 Reţele cu acces multiplu
(de exemplu: Lambdanet, Rainbow)
Principiul este prezentat în figura 5.
128

În această arhitectură, fiecare nod este legat bidirecţional şi poate transmite către oricare alt nod şi
poate recepţiona mesaje de la oricare dintre noduri.
Dacă se utilizează o singură purtătoare optică pot fi legate împreună mai multe calculatoare (LAN) prin
multiplexare TDM (comutarea pachetelor).
O altă variantă este WRN (Wavelenght Routed Networks) care este prezentată în figura 6. Reţeaua WRN
constă în rutere optice statice (sau reconfigurabile) interconectate prin linkuri optice. Cele statice sunt fixe, în
schimb cele reconfigurabile permit schimbări dinamice de topologie.
O legătură optică constă dintr-o „cale” între cele două noduri, căreia îi este „repartizată” o lungime de
undă. Unul sau mai multe controlere sunt ataşate nodurilor. Acestea comunică pe o lungime de undă 0 destinată
special acestui scop.
Fig. 6.Reţele cu rutare optică WRN

controller

λ1
λ1 λ3

λ4
λ2 λo
Ruter în λ
λo
λ4

λ3 λ2 λ4
λo

7.3 Multiplexarea şi demultiplexarea optică

Implementarea WDM implică componente specifice: multiplexoare, demultiplexoare, cuploare stea,
filtre optice acordabile, laseri acordabili, receptoare acordabile etc.
Multiplexoare şi demultiplexoare
Dispozitivele WDM pot fi clasificate în două largi categorii:
• active (element cu dispersie unghiulară, filtre sau cuploare direcţionale selective);
• pasive ;
În general, cele pasive sunt de preferat datorită simplităţii şi stabilităţii. În toate cazurile, acelaşi
dispozitiv de multiplexare este folosit şi pentru demultiplexare, aceasta depinzând numai de direcţia de
propagare (reciprocitate). În figura 7 se prezintă două variante de MUX, DEMUX cu reţea de difracţie şi lentilă
convenţională respectiv lentilă gradată.
O problemă a acestor multiplexoare este banda de trecere şi transferul în această bandă depinzând de
dimensiunile fibrelor care ar trebui să aibă miezul de diametru mare pentru ca răspunsul să fie plat şi pierderile
de inserţie reduse (fibre multimod).
 129

Fig. 7 Multplexoare şi demultiplexoare optice.

Pentru fibrele monomod sunt necesare tehnici deosebite: ghiduri de undă pe bază de LiNbO 3,
demultiplexoare bazate pe filtre optice (Mach Zehnder – MZ sau Fabry–Perot – FP). În figura 8 este prezentat
schematic un MUX ce conţine trei interferometre MZ (MZ 1, MZ2, MZ3).

Un braţ al
fiecărui
Fig. 8.Multiplexoare optice interferometru MZ
realizate cu ajutorul
este mai lung decât
interferometrelor Mach
Zehnder celălalt pentru a
realiza un defazaj
(dependent de )
între cele două braţe.
Diferenţa de lungime este astfel aleasă, încât puterea totală de intrare aplicată egal celor două braţe apare
la ieşire numai pe un braţ. Întreaga structură este fabricată pe siliciu având ghidurile realizate pe SiO 2 (utilizează
tehnologia siliciului).
Este posibil a construi MUX cu cuploare direcţionale urmând o schemă de bază similară celei cu
interferometru MZ.
O variantă atractivă pentru WDM a fost realizarea MUX / DMUX având la bază cuplarea fibrelor optice,
dar aceasta implică spaţiere semnificativă incompatibilă cu DWDM. Soluţia cea mai bună pare a consta în
realizarea emiţătoarelor şi receptoarelor integrate multicanal care să includă funcţii de MUX, DMUX bazate pe
tehnologia InP, OIEC (Optoelectronic Integrated Circuits).

Performanţele MUX sunt judecate în funcţie de pierderile de inserţie / canal multiplexat. Pentru DMUX
criteriile sunt mai strânse, deoarece separarea canalelor trebuie să fie totală. În practică (mai ales în DWMD)
apar prezenţe reziduale intercanal care pot fi considerate rezonabile dacă sunt cu sub 20 dB faţă de canalul
curent.
7.3.1 Cuploare stea pasive
(PSC – Passive Star Coupler)
În contrast cu DEMUX cuploarele stea nu sunt selective. Nu este necesar ca numărul de intrări să fie
egal cu numărul de ieşiri. În reţelele LAN de obicei, acest număr este acelaşi (N·N) spre deosebire de reţelele
130

CATV unde este posibil ca numărul de ieşiri să fie substanţial mai mare decât cel al intrărilor.
Elementul de bază al PSC este cuplorul direcţional capabil să adune cele două semnale de la intrare şi să
le împartă în mod egal la ieşire (figura 9).

Fig.9 Cuplor direcţional

realizat cu fibre optice

Un cuplor N·N poate fi realizat prin combinarea acestor elemente de bază. În figura 10 se prezintă un
cuplor 8·8 realizat astfel. Un dezavantaj major este tendinţa de a deveni complicate (cu multe cuploare) dacă N
creşte.
O altă variantă sunt cuploarele biconice (FBTC – „Fused Biconical Taper Couplers”). În figura 11 se
prezintă schematic două astfel de realizări ce funcţionează prin transmisie şi prin reflexie (N·N ~ 100·100).
Ideea este de a topi împreună un număr mare de fibre optice şi a alungi zona topită pentru a forma o
structură biconică. În această zonă semnalele se adună şi se redistribuie în mod egal între ieşiri. Un astfel de
cuplaj funcţionează relativ corect pentru mai multe fibre optice multimod; în cazul fibrelor optice monomod
numărul fibrelor cuplate trebuie drastic redus.

Fig.10 Cuplor 8x8 folosind cuploare elementare Fig.11 Cuploare biconice

7.3.2 Filtre optice acordabile

Când se foloseşte un cuplor stea într-o reţea optică de difuzare, fiecare receptor trebuie să poată selecta
lungimea de undă dorită (canalul). Această operaţie poate fi făcută electric sau optic. Selectarea electrică se poate
face în sistemele cu detecţie coerentă şi implică utilizarea unui oscilator local acordabil. Selecţia optică poate fi
făcută şi în sisteme coerente şi în cele cu detecţie directă. Ea se realizează cu un filtru optic de bandă FOTB
plasat în faţa receptorului. Acest FOTB trebuie să aibă banda suficient de mare pentru a reda detaliile transmise
dar şi suficient de mică pentru a nu „amesteca” canalele.
 131

Un FOTB poate fi implementat ca:

-un interferometru Fabry - Perot acordabil cu comandă electrică a lungimii cavităţii folosind efectul
piezoelectric (figura 12).
.
În acest filtru, caracteristica de transmisie este dependentă de modurile
longitudinale determinate de lungimea optică (nL) a cavităţii.
O realizare alternativă pentru FOTB este cuplajul acustooptic selectiv.
Alte filtre pot avea la bază efecte electrooptice. Se obţin astfel lărgimi de
bandă mai mari (~1 nm) şi un domeniu mai larg de acordabilitate: ~ 100
Fig.12 Filtru optic de nm pentru FOTB cu cuplaj acustooptic şi ~ 10 nm pentru cele
bandă realizat cu cavitate electrooptice. Ambele au avantajul unei realizări integrate pe LiNbO 3.
Fabry-Perot
Există scheme de FOTB care au împrumutat (pentru acord) principiul
folosit la laserii DFB pentru a obţine o oscilaţie monomod. (selectivitatea în  se obţine prin integrarea în
structura laserului a unei reţele de difracţie acordabil prin electrorefracţie). Aceste filtre au avantajul de a putea fi
integrate în receptor. Au de asemenea avantajul unui timp redus de acord (câteva ns).

7.4 Emiţătorul acordabil

Emiţătorul acordabil este utilizat pentru a selecta lungimea de undă corectă pentru transmiterea datelor.
În mod obişnuit, acordul poate fi realizat prin următoarele tehnici:
a) Lasere cu cavitate externă acordabilă. O variantă tipică este prezentată în figura 14.

Fig.14 Emiţător acordabil cu cavitate externă Fig.15 LD acordabil cu reflector Bragg

El are la bază o diodă laser FP cu cavitate externă acordabilă care poate fi o reţea de difracţie sau un
filtru optic a cărui transmitanţă (sau caracteristică de reflexie) poate fi controlată (mecanic, electric) din exterior.
Această structură are un domeniu larg de acordabilitate, dar timpul în care se face acordul este destul de lung
dacă modificarea cavităţii se face mecanic şi ceva mai scurt electrooptic (dar cu bandă mai mică).
b) Două secţiuni de reflector Bragg distribuit într-o diodă laser (figura 15).
Ia şi Ib sunt doi curenţi de injecţie separaţi: unul pentru zona activă, altul pentru controlul indicelui de
refracţie. Acest dispozitiv permite acordul continuu al lungimii de undă într-o gamă redusă (de exemplu: 5.8 nm
132

variaţie în jurul 1.55 m).

c) Laser DBR cu trei secţiuni. A treia secţiune poate realiza o defazare suplimentară a undei incidente pe
oglinda Bragg şi astfel domeniul de acordabilitate poate fi crescut semnificativ.
d) O reţea de diode laser uni sau bidimensionale cu VCSEL în care fiecare diodă este acordată separat
prin ajustarea cavităţii. Cuplajul cu fibra se face prin cuploare holografice 9 generate de calculator (~ 100) sau
prin reţele de difracţie (~ unităţi). Modulatoarele folosite sunt externe (Mach Zehnder, QW – modulator).

7.5 Ruterii optici pentru WDM

Aceste dispozitive se folosesc în reţele optice pentru a dirija diferite lungimi de undă către destinaţiile
corespunzătoare. În comparaţie cu reţelele ce utilizează cuplori stea, ruterii (dependenţi de ) pot evita pierderile
de inserţie. În plus, aceeaşi lungime de undă poate fi folosită simultan pe legături diferite ale aceleiaşi reţele
reducându-se astfel numărul de lungimi de undă necesare.
Mecanismul de rutare poate fi static în care reţeaua are o configuraţie fixă sau dinamic în care există
posibilitatea de reconfigurare. Caracteristica comună a acestor dispozitive multipost (ruteri) este aceea că diferite
lungimi de undă prezente la o anumită poartă de intrare sunt despărţite spaţial şi permutate înainte de a fi
recombinate (la o poartă de ieşire) cu alte lungimi de undă ce provin în mod asemănător de la altă poartă de
intrare. Această operaţie este însoţită inevitabil de pierderi, filtrări neideale care afectează timpul de creştere,
interferenţa între canale ce introduc distorsiuni etc.
În figura 16 se prezintă structura unui ruter static cu K=3 MUX şi K=3 DEMUX.

ODEMUX 1 OMUX ODEMUX 1 1 OMUX

1 2 1 Sw1
1
21
1
2 1, … M
1, 2, 3 3 1…. M
2
2
M Sw
M 2
2
2 2

1, 2, 3
1…. M
3
3 SwM
M-1 N
M
N

1, 2, 3 1, 2, 3 1.. M 1,… M

Fig. 16.Ruter optic static Fig. 17 Ruter optic dinamic

Fiecare fibră care este legată la ODEMUX transmite acestuia un semnal multiplexat (în ) conţinând M
lungimi de undă (purtătoare) diferite, cu M ≤ K. ODEMUX-ul împarte spaţial cele M semnale pe M căi diferite,
care sunt apoi grupate în OMUX-uri. Datele pe j intră în OMUX-ul „i” şi apare la ieşirea celui de al „j – i”
OMUX. Din cauza imperfecţiunilor (filtrării neideale) apar interferenţe între diverse semnale atunci când acestea
traversează ruterii.

9
Cuplajul a 4 VCSEL a fost recent demonstrat.
 133

La OMUX, fiecare ieşire conţine informaţia pe i şi de asemenea semnalul de interferenţă cu celelalte M

– 1 căi. Reciproc aceasta se petrece şi la ieşire, fiecare semnal pe i conţine M – 1 semnale de interferenţă
produse de DEMUX.
Interferenţa în ruterii de acest tip a fost intensiv studiată şi s-a constatat că valoarea maximă a
interferenţei acceptabile poate fi cel mult –15 dB în reţele optice în întregime cu dimensiuni moderate (20 , 10
ruteri în cascadă). Acest rezultat a avut la bază criteriul de 1 dB penalizare.
În figura 17 se prezintă un ruter dinamic ce constă din N DEMUX şi N MUX şi M lungimi de undă.
Fiecare intrare primeşte un semnal multiplexat în  (1…. M) pe care ODEMUX-ul le desparte (spaţial) către
cele M comutatoare (Sw1………. SwM) care le recombină spre cele N OMUX-uri furnizând cele N ieşiri.

7.6 Convertoare de lungime de undă

Capacitatea unei reţele cu WDM depinde de numărul căilor independente. O cale de a creşte numărul de
noduri ale unei reţele este aceia de a schimba o lungime de undă în alta păstrând mesajul iniţial. Conversia
lungimii de undă permite de asemenea distribuirea sarcinilor de control şi gestiune a reţelelor la nivel de
subreţea.
Există trei mecanisme de bază folosite pentru conversie:
a) Conversia optoelectronică prin care, semnalul optic de lungimea de undă i este convertit în semnal
electric pentru ca apoi să fie reconvertit în semnal optic dar de această dată pe j (i ≠ j) (figura 18).
Fig. 18. Conversia λ cu NCSW

λ1
Rx NCS Tx λ1
W
O DMUX
Rx Tx
O MUX
λN
Rx Tx

λN

NCSW (Non blocking Cros-point SWitch) este un bloc electronic care permite conversia lungimii de
undă (semnalul electric purtat de i este transferat purtătoarei j). Acest lucru poate fi realizat (figura 19) şi fără
blocul electronic NCSW, dar cu tehnologie mai avansată utilizând laseri acordabili dacă se impune o
corespondenţă fixă i → j.
b) O altă metodă este OGW C (Optical Gating Wavelenght Conversion) care acceptă un semnal de
intrare pe 1 care conţine în afară de informaţie şi un semnal continuu (CW) de „probă” pe 2 (în vederea
conversiei 1 —> 2).
134

λ1
Rx Tx λ’1

O DMUX
Rx Tx
O MUX
λN
Rx Tx
λ’N

Fig.19 Convertor de lungime de undă cu emiţătoare acordabile

Semnalul de probă este modulat printr-unul dintre procesele următoare:

1) absorber saturabil (care absoarbe 1 permiţând transmisia pe 2);
2) modulaţie încrucişată a câştigului (cu semnalul 1 se controlează câştigul unui amplificator optic
care are la intrare un semnal nemodulat pe 2).
3) modulaţie încrucişată de fază (cu semnalul 1 se controlează faza unui amplificator optic ce are la
intrare semnalul de probă nemodulat; cu ajutorul unui interferometru modulaţia de fază se transformă într-una de
amplitudine).

Fig.20 Convertor
OGWC

Conversia prin mixare neliniară în care se generează la ieşirea unui mixer neliniar (activ sau pasiv),
combinaţii10 (utile) ale lungimilor de undă incidente.

Cap. 8 AMPLIFICATOARE OPTICE

Lungimea maximă a unui link optic este determinată în principal de puterea injectată in fibra optică,
de sensibilitatea receptorului, de atenuarea şi dispersia fibrei optice la lungimea de undă la care
funcţionează sistemul. Pentru legături LH (long haul) regeneratoarele dispuse de-a lungul fibrei
refac semnalul periodic, permiţând distanţe mari între emiţător şi receptor. Aceste regeneratoare
devin mai complexe (şi mai scumpe) pentru sisteme de bandă largă şi distanţă mare. Deşi
regenerarea semnalului optic este necesară pentru sisteme limitate prin dispersie, totuşi distanţa
între acestea poate fi crescută (mai ales în cazul fibrei monomod) folosind amplificarea optică
periodică de-a lungul legăturii, şi renunţând la conversie şi amplificare electrică. Variantele uzuale
de amplificatoare optice se bazează pe:
→ efectul laser în semiconductori,
10
Faza şi frecvenţa acestora sunt combinaţii liniare ale fazei şi frecvenţei undelor incidente.
 135

→pe procese neliniare (intrinseci) de împrăştiere inelastică în fibre optice din silice cunoscute sub
denumirea de împrăştiere Raman şi Brillouin
→ anumite procese fizice ce apar în fibrele optice dopate cu ioni ai unor pămînturi rare cum ar fi
erbium, holomium, neodymium, samarium, thulium, ytterbium, praseodymium,etc.
Amplificatoarele optice amplifică lumina incidentă prin emisie stimulată la fel ca în diodele
laser. În principiu este vorba de o diodă laser în care lipseşte reacţia. Câştigul este realizat prin pompaj
optic sau electric pentru a obţine inversia de populaţie.
Câştigul optic depinde în general, nu numai de frecvenţa (lungimea de undă) radiaţiei incidente
ci şi de intensitatea locală a pompajului în fiecare punct din mediul optic utilizat şi de caracteristicile
acestui mediu. Se poate scrie (considerând un model atomic omogen cu două nivele atomice pentru
mediul de amplificare) expresia câştigului optic: unde go este valoarea de vârf a câştigului,
determinată de nivelul pompajului; ωo este frecvenţa atomică de tranziţie caracteristică mediului
utilizat, iar P este puterea optică a semnalului ce trebuie amplificat. PS şi T2 (~ 0.1 ps – 1 ns) reprezintă
puterea de saturaţie şi respectiv timpul dipolar de relaxare, doi parametri specifici mediului utilizat.
Schema simplificată a unui
L
amplificator este dată în figura 1.
z Mediul de
amplificare
Pin Pout Fig. 1. Amplificator optic.
Amplificarea optică poate să servească
Cuplor dicroic mai multor scopuri în cadrul sistemelor
Pompaj
optic de comunicaţii.Există cel puţin patru
astfel de scopuri: amplificatoare de linie,

Pompaj optic amplificatoare de putere la emisie,

Emitator Suduri fibră Receptor preamplificatoare la recepţie şi pentru
compensarea pierderilor de distribuţie în
Amlificator Amlificator reţelele locale LAN. Primele trei situaţii
Preamplificator
de putere de linie sunt prezentate schematic în figura
2.Amplificarea de putere poate creşte
Fig. 2. Variante de amplificare optică distanţa legăturii cu până la cca.100Km,
amplificatoarele de linie înlocuiesc
regeneratoarele electronice iar preamplificatoarele maresc sensibilitatea receptoarelor.
Ecuaţia (1) poate fi folosită pentru a estima proprietăţile importante ale amplificatorului cum ar fi, lărgimea de
bandă a câştigului, factorul de amplificare şi puterea optică de saturaţie.Dacă (P/P s) << 1 amplificatorul optic
funcţionează în regiunea nesaturată.
136

Amplificarea maximă se obţine când ω = ω o (atunci când frecvenţa semnalului optic incident este egală
cu frecvenţa atomică de tranziţie). Reducerea câştigului când ω ≠ ω o se face după o curbă lorentziană
caracteristică modelului considerat.
Toate amplificatoarele degradează RSZ. În cazul de faţă aceasta se datorează emisiilor spontane în
timpul amplificării.
Toate diodele laser realizează amplificare înaintea atingerii curentului de prag (SLA – semiconductor
laser amplifies). Prezentarea anterioară a presupus un amplificator unidirecţional fără reacţie, denumit TW
(traveling wave).
SLA au în general o reacţie importantă datorată reflexiilor multiple pe faţetele structurii şi pot fi folosite
sub pragul emisiei coerente.
Un efort tehnologic considerabil este necesar pentru a realiza straturile antireflex cu reflectivitate sub 0.1
%. De aceea (figura 5) sunt adoptate metode alternative cum ar fi:

Zona activă
pppInGaAsP
ppppppp Fig. 5. Metode
α de micşorare a
n InGaAsP reflectivităţii.

faţetele antireflex zone transparente

a) b)

a) înclinarea zonei active a laserului faţă

de faţetă (unghi diferit de π/2).
b) structuri cu faţete îngropate.
În prima variantă spaţiul reflectat este
separat fizic de cel incident datorită unghiului, a) Wolaston
b)
dar apare totuşi o reacţie prin împrăştierea
modurilor optice în zona activă a structurii; se (Wolaston)

obţin prin înclinare reduceri semnificative ale Intrare c)

reflectivităţii→ de exemplu, dacă pentru α = 90° b)
Rotator
Amplificare Faraday 45 o
R ~ 1 % se pot realiza prin înclinare R ~ 10-4.
În schema (b) apar două zone
transparente între zona activă şi faţetele laserului. Ieşire

Fig. 7. Metode de micşorare a dependenţei

câştigului de polarizare pentru SLA.
 137

Spotul se împrăştie în zona transparentă înainte de a ajunge la interfaţa semiconductor – aer iar spotul reflectat se
împrăştie încă o dată în zona transparentă micşorând mult reflectivitatea (împreună cu faţetele antireflex se obţin
reflectivităţii de ordinul10-4) Structurile SLA sunt flexibile permit alegerea lungimii de undă dar au câştig
dependent de polarizaţie şi pun probleme tehnologice.

G [dB] Câştig pentru semnal

30
Fig. 6. Dependenţa câştigului de 
pentru SLA.
20
Au fost gândite mai multe scheme care să
10
reducă acest fenomen:
0
a) cu două amplificatoare în serie;
1.44 1.49 1.54  [m] b) două amplificatoare în paralel;
c) trecere dublă prin amplificator.
Amplificatoarele optice pot fi cascadate mai ales pe sisteme LH (long haul) pentru a compensa pierderile
din fibrele optice – atunci când nu este necesară regenerarea periodică (din motive de dispersie).
Zgomotul introdus în procesul de amplificare afectează sistemul în două moduri:
- zgomotul produs de emisia spontană a unui amplificator se propagă în cascadă prin celelalte fiind
amplificat împreună cu semnalul;
- nivelul ASE (amplified spontaneous emission) creşte şi începe să satureze amplificatoarele
micşorând câştigul. Rezultatul este că semnalul scade şi zgomotul creşte.
În figura 21 este prezentată schema bloc a unui amplificator unidirecţional echipat cu fibră dopată cu
erbium. Această schemă este implementată cu pompaj „înainte” (FP- forward pumping) pentru a realiza un
138

zgomot redus.Pompajul este realizat cu dioda laser LD iar funcţionarea este monitorizată cu ajutorul celor două

diode de recepţie.
Amplificatorul are în componenţă dispozitivele de cuplaj C, izolatoarele Faraday ISO cuploarele T , filtrele F1şi
F2, şi de asemenea cuploarele selective WSC (Wawelenght Selective Coupler). Punctele reprezintă suduri ale
fibrei (conectoare optice). Cu ajutorul a două circulatoare optice OC (Optical Circulator) se poate realiza un
amplificator EDF (cu fibră dopată) bidirecţional aşa cum este prezentat schematic în fig.22.

Cap.9 REŢELE LOCALE

Reţeaua Token Bus şi standardul IEEE 802.4

Standardul IEEE 802.4, a fost construit ca o reacţie la standardul 802.3 care nu prevede cadre
prioritare şi nu oferă o determinare a timpilor de aşteptare pentru accesul la mediu (protocolul este
nedeterminist, cazul cel mai defavorabil nu poate fi estimat printr-o valoare de maxim). Standardul
802.4 propune o reţea cu o topologie liniară- magistrală- (bus, realizat din cablu TV de 75 ohmi),
accesul la mediu fiind făcut printr-o metodă fară coliziune, bazată pe jeton (token), pentru a da
posibilitatea estimării timpului de aşteptare pentru accesul la mediu.
 139

Nivelul fizic se bazează pe transmisia analogică (în bandă largă), utilizând cablu coaxial CATV,
acesta fiind unul dintre motivele principale pentru care reţelele Token Bus nu mai corespund
performanţelor actuale.
Chiar dacă topologia este liniară sau arborescentă, din punct de vedere logic staţiile sunt
organizate într-un inel, în care token-ul circulă într-un anumit sens. Figura 1 reprezintă o configuraţie
cu staţii active, cuprinse în inelul logic, şi staţii inactive. Fiecare staţie cunoaşte adresele staţiilor din
aval şi din amonte, sau de la stânga şi dreapta sa. Dintre staţii, la iniţializare, una este cea care
generează jetonul, şi anume cea cu
adresa superioară. La un moment
dat, doar o staţie din reţea deţine
jetonul, şi deci poate transmite.
Mediul fiind partajat între staţii,
fiecare staţie recepţionează toate
cadrele din mediu, procesându-le
doar pe acelea care îi sunt destinate.
Fig.1 Inelul logic într-o reţea de tip Token-bus Magistrala
Reţeaua operează la viteze între 1.5
802.4.
şi 10Mbit/s.
Reţeaua Token Ring şi standardul IEEE 802.5

IEEE 802.5 specifică nivelul fizic şi subnivelul MAC al reţelei Token Ring.
O reţea Token Ring constă din mai multe staţii legate între ele punct – la - punct. Cu toate că
topologia este inelară, (figura 3), cablarea reţelei se face sub formă stelară, pentru o întreţinere mai
operativă . „Centrul” stelei este concentratorul, de la care pleacă legăturile către staţiile din reţea.

Fig. 3. Topologiile de inel şi inel configurat stelar.

Dacă una din staţii se defectează sau trebuie dezactivată temporar, operaţia de scoatere a staţiei din
reţea se face la nivelul concentratorului, prin acţionarea unor relee de trecere bypass .
Metoda de acces la mediu Token Ring
140

Metoda de acces la mediu este de tip „token passing”, bazată pe existenţa unui jeton (sau token)
care circulă în reţea de la staţie la staţie. La iniţializarea reţelei, staţia care este desemnată să
gestioneze reţeaua, numită monitor activ, va genera token-ul. O staţie poate transmite doar când
achiziţionează jetonul. La terminarea transmisiei, sau după un timp determinat, ea este obligată să
elibereze jetonul. În anumite cazuri, depinzând de viteza de transmisie şi de numărul de staţii
conectate la reţea, pentru a se îmbunătăţii performanţa reţelei, se poate aplica regula eliberării
anticipate a token-ului (early token release). Prin aceasta, staţia care a transmis un cadru (sau o
secvenţă) nu mai este obligată să aştepte până la întoarcerea cadrului transmis, pentru a elibera
token-ul, ci o poate face anticipat, imediat după terminarea transmisiei.
Implementarea metodei de acces, în standardul 802.5, presupune că în reţea există un singur
jeton; o staţie care a terminat transmisia nu va mai genera alt token, ci va elibera jetonul pe care l-a
deţinut. Pot fi setate priorităţi, există indicatori de rezervare, timere pentru controlul perioadei de
păstrare a jetonului sau pentru alte acţiuni în derulare,este posibilă confirmarea îndeplinirii unor
acţiuni sau semnalarea unor erori. Implementarea metodei de acces la mediu Token Ring se face la
subnivelul MAC.
Semnificaţia câmpurilor din cadru este următoarea:
SD (starting delimiter):Are rol de identificare al începutului fizic al cadrului.
AC (access control):Conţine informaţii pentru accesul la mediu (la inel).
Cele două câmpuri formează secvenţa de start a cadrului SFS (start of frame sequence).
FC (frame control):Defineşte conţinutul cadrului MAC.
DA (destination address) şi SA (source address):Reprezintă adresele pe 6 octeţi ale staţiei
destinatare, respectiv ale staţiei sursă a cadrului curent.
RI (routing information):Conţine informaţia de dirijare necesară dacă cadrul parcurge o reţea
extinsă prin folosirea de elemente de interconectare bazate pe dirijare de la sursă. Lungimea sa este
variabilă, până la 30 de octeţi.
Info:Reprezintă câmpul de date propriu-zis şi poate avea o lungime de la 4 până la 17749 octeţi.
Această lungime depinde de viteza de transmisie şi de valoarea timpului acordat staţiilor pentru
reţinerea jetonului,(max. 8.9 ms).
FCS (frame check sequence):Reprezintă suma de control
ED (ending delimiter):Indică sfârşitul pachetului.
FS (frame status): folosit pentru înştiinţarea staţiei sursă despre modul cum a decurs transmisia
cadrului.Aceste ultime două câmpuri formează secvenţa de terminare a cadrului EFS (end of
frame sequence).
Structura cadrului special de token este formată din 3 byte: SD,AC,ED
Cadrele MAC 802.5 sunt transmise unul după altul . Secvenţa de transmisie fiind continuă,
sincronizarea între staţii se menţine permanent. În situaţia căderii unei staţii din inel, este posibil să se
piardă sincronizarea între staţii. Este motivul pentru care standardul prevede posibilitatea ca primul
token şi primul cadru de date dintr-o secvenţă, să fie precedaţi de un număr de biţi (20) de sincronizare.
Comparaţie între standardele 802.3, 802.4 şi 802.5
Reţeaua 802.3, mai ales prin implementările Ethernet existente, constituie tipul de LAN cel mai
folosit, fiind şi cel mai cunoscut. Algoritmul de acces la mediu, de tip CSMA/CD, este simplu, se
comportă bine la încărcări mici şi medii ale reţelelor, dar puţin satisfăcător pentru încărcări mari, când
viteza efectivă de lucru poate scadea chiar către jumătate. Algoritmul nu se poate prevedea timpul de
aşteptare pentru acces şi nu prevede tratarea priorităţilor. Reţeaua Ethernet prezintă avantajul utilizării
 141

unor medii ieftine (şi diverse), dar implică o importantă componentă analogică, şi are limitări serioase
în ceea ce priveşte lungimea segmentelor şi lungimea totală a reţelei.
Lungimea cadrului 802.3 este limitată atât inferior, la 64 de octeţi, cât şi superior, la
aproximativ 1500 de octeţi, dimensiune mică raportată la cele ale cadrelor reţelelor Token Bus şi Token
Ring.
Cu toate aceste limitări, reţeaua 802.3 (Ethernet) reprezintă baza pentru reţelele de mare viteză.
Reţeaua 802.4 are avantaje oferite de algoritmul de acces la mediu (Token Bus) permiţând
tratarea priorităţilor cadrelor şi rezolvarea deterministă a accesului la mediu. Se comportă mai bine la
încărcări mari ale reţelei fiind mai puţin satisfăcătoare pentru o încărcare slabă. De asemenea, reţeaua
poate oferi lăţime garantată de bandă. Protocolul este însă mai complex şi dificil de implementat,
folosind tehnologie analogică.802.4 nu pare să aibe viitor neadmiţând utilizarea fibrei optice. Cadrele
au o lungime maximă limitată în jur la 8000 de octeţi şi o structură incompatibilă cu cele 802.3.
Reţeaua Token Ring, standard 802.5, aduce avantajele algoritmului de acces la mediu, având o
comportare forte bună pentru diferite încărcări ale reţelei .Algoritmul Token Ring foloseşte mecanisme
de confirmare, implementează un sistem de priorităţi şi are un caracter determinist. Cadrele de date
sunt de lungime flexibilă, neavând limitări prestabilite de lungime. Nici cadrul 802.5 nu este compatibil
cu vreunul din cele precedente, facând dificilă interconectarea unor reţele locale de tip 802.x.
Pentru a creşte viteza de transmisie, păstrând preţurile în limite rezonabile, au fost făcute
propuneri pentru dezvoltarea unor reţele locale de mare viteză HSLAN (high speed LAN). În general
aceste propuneri pot fi împărţite în două mari grupe:
•propuneri pentru dezvoltarea unor reţele nebazate pe soluţii Ethernet; se pot menţiona reţelele
100BaseVG, FDDI, DTR, reţelele ATM.
•propuneri pentru dezvoltarea reţelelor de tip Ethernet, 100Base X (cu variantele 100BaseTX,
100Base T4 şi 100Base FX), Switched Ethernet, Full Duplex Ethernet;

Reţeaua FDDI şi standardul ISO 9314

O reţea F(C)DDI [Fiber (Copper) Distributed Data Interface] este proiectată pentru fibră optică
(cablu torsadat din cupru UTP) Viteza de transmisie este de 100Mbit/s la nivelul Legăturii de date şi
125 Mbit/s la nivelul Fizic.

Fig. 4. Inelele unei reţele FDDI Fig.5 Tipuri de staţii în reţea FDDI.
142

Modul de codificare al datelor este 4B/5B. Topologia logică este inel, figura 4 (de fapt din două
inele- unul principal pentru transmiterea datelor şi unul secundar de salvare - backup). Cablarea se
poate face în stea, prin folosirea concentratorilor activi. Inelul secundar, aflat normal în stare de
aşteptare (idle), face posibilă izolarea fără pierderi a defectelor din reţea . În caz de cădere a unei staţii
sau a unui tronson de inel, inelul principal se va închide prin cel secundar, care va fi astfel activat.
Parcursul datelor va fi mai lung, lucru ce trebuie considerat la proiectarea fizică a reţelei.
În general, s-a urmărit realizarea unei treceri cât mai facile de la standardul 802.5 la FDDI,
făcându-se modificări numai acolo unde erau necesare pentru a exploata posibilităţile de transmisie
ale inelului de fibră optică.
Într-o reţea FDDI există trei tipuri de staţii, ilustrate în figura 5:
•staţii cu ataşare la ambele inele, - DAS (Dual Attachment Station); sunt prevăzute cu releu
bypass (pentru izolare de inel); sunt staţii fiabile, complexe ( îndeplinesc funcţii de gestiune), dar au
preţuri ridicate;
•staţii ataşate la un singur inel (primar), - SAS (Single Attachment Station); sunt staţii ce se
conectează la reţea prin intermediul unui concentrator, nu detectează şi nu izolează defectele (aceasta o
face concentratorul); se conectează prin cablu STP sau UTP la concentrator, şi au avantajul unui preţ
scăzut;
•staţia concentrator activ - DAC (Dual Attachment Concentrator) ce permite conectarea staţiilor
SAS la reţea.DAC îndeplineşte sarcini de gestionare şi bypass pentru staţiile SAS.
Elementele componente ale standardului ISO 9314
Standardul FDDI specifică nivelul fizic şi accesul la mediu din modelul de referinţă OSI. FDDI este
o „colecţie” de 4 specificaţii, figura 6,

Fig.6 Model OSI

pentru nivelele fizic
şi legătură de date
în cazul reţelei
FDDI

•subnivelul fizic dependent de mediu PMD (physical medium dependent);

•subnivelul fizic independent de mediu PHY;
•nivelul MAC;
•reţeua SMT (Station ManagemenT).
 143

Subnivelul PMD
Subnivelul PMD specifică elementele fizice necesare şi interfaţa necesară cuplării staţiilor la
mediile de transmisie: natura şi nivelul semnalelor, caracteristicile circuitelor electronice,
caracteristicile mecanice şi electrice ale cablurilor şi conectorilor folosiţi.
Subnivelul PHY
Subnivelul PHY constituie partea independentă de mediu a nivelului Fizic. Are funcţii legate de
codificarea/decodificarea cadrelor FDDI, sincronizarea, combinarea /separarea semnalelor de ceas şi
de date, compensarea diferenţelor între semnalele de ceas ale staţiilor adiacente.
Subnivelul MAC
Substratul MAC se ocupă de furnizarea serviciilor de acces la mediu (ĭn cazul FDDI mediul este
realizat prin inel de fibră optică, eventual cu segmente de legătură realizate cu cablu UTP sau STP).
Serviciile oferite prevăd iniţializarea inelului, transmisia şi recepţia datelor în inel, izolarea defectelor.
Protocolul SMT
Pentru monitorizarea inelului şi gestionarea activităţii staţiilor cuplate la inel, standardul FDDI
prevede un substandard specific, numit SMT (station managenenT) pentru gestionarea conexiunii:
realizarea operaţiilor de inserare/decuplare a unei staţii în inel, gestionarea inelului şi a configuraţiei
sale, iniţializarea unei staţii, configurarea staţiei, izolarea defectelor în inel, colectarea erorilor şi
elaborarea de statistici. Se observă că în standardul FDDI, protocolul MAC este degrevat printr-un
protocol special de management de anumite sarcini ( contorizare erori, elaborare statistici)
Metoda de acces la mediu
Metoda de acces la mediu pentru FDDI este bazată pe jeton (token), dar activitatea este
controlată de un ceas (timer) - poartă denumirea de TTP (Timed Token Passing). Astfel, în reţea circulă
un singur token, o staţie poate transmite doar când deţine jetonul. Spre deosebire de algoritmul Token
Ring, achiziţionarea jetonului şi transformarea sa în început de cadru nu se face prin modificarea unui
bit, ci prin absorbţia sa în inel şi începerea generării cadrului de date. Fiecare staţie transmite datele în
mod serial şi repetă şirul de simboluri recepţionat către staţia vecină din inel; fiecare staţie eliberează
un cadru token imediat după terminarea transmisiei; transmisia datelor poate fi sincronă sau asincronă,
cea sincronă fiind prioritară .
Formatul cadrului token şi a cadrului de date FDDI
Structurile cadrului de date MAC FDDI şi a cadrului token, sunt asemănătoare cu cele de la Token
Ring, datorită asemănărilor la nivelul MAC
Cadrul de date este:

Simbolul este unitatea de reprezentare a datelor folosită de protocolul MAC din standardul
FDDI. El constă dintr-un grup de patru biţi (care se va codifica/decodifica la nivelul Fizic în grup
de cinci biţi - metoda de codificare 4B/5B).
Semnificaţia câmpurilor din cele două cadre este următoarea:
144

Preambul
Compus din 16 sau mai multe simboluri I (simbol idle), utilizat de o staţie receptoare pentru a-şi sincroniza ceasul
propriu (cu cel al staţiei emiţătoare) Se poate spune că este o secvenţă care „prepară” o staţie pentru recepţia unui cadru.
Cadrul de token:

SD (start delimiter)
Are rol de delimitare a începutului de cadru, folosind un grup distinctiv de biţi.
FC (frame control)
Este comun celor două tipuri de cadre (cadrul de date, cadrul de token), având însă conţinut
diferit. Dacă face parte din cadrul de date, el indică dacă acel pachet este transmis sincron sau asincron
(cazul transmisiilor de voce sau video, respectiv cazul transmisiei de date).Dacă face parte din cadrul
de token, va indica dacă câmpul Info al cadrului curent transportă unităţi de date sau unităţi de de
control.
DA (destination address) şi SA (source address)
Sunt prezente în cadrul de date, fiecare conţinând câte 12 simboluri (6 bytes); transportă
adresele staţiei destinatare şi a staţiei emiţătoare ale cadrului curent.
Info (DATA)
Este de lungime variabilă, până la 8.956 simboluri, conţine date de tip LLC PDU, date utilizator
propriu-zise, sau MAC PDU (cadre de serviciu).
FCS (frame check sequence - câmpul de control al erorii)
Conţine suma de control generată de polinomul generator CRC, pe baza câmpurilor anterioare
din cadru.
ED (end delimiter)
Pune în evidenţă sfârşitul logic al cadrului.
Este un câmp comun cadrului de date şi de token.
FS (frame status)
conţine cel puţin 3 simboluri cu rol de indicare a realizării sau nu a anumitor acţiuni, precum:
indicator de eroare (error detected indicator), indicator de recunoaştere a adresei (address recognited
indicator), indicator de copiere a cadrului (frame copied indicator).
Operaţii executate la nivelul MAC
Transmiterea, recepţia şi repetarea cadrelor.
Transmiterea cadrelor poate fi de două tipuri:
 145

•sincronă, transmisie care se efectuează pentru transportul de voce sau informaţie video, cadrele
transmise fiind sub incidenţa unor condiţii restrictive de timp de răspuns (vocea), sau de bandă
garantată (semnalul; video);
•asincronă, transmisia fiind uzual folosită pentru transportul datelor în reţea.
Transmisia sincronă este prioritară transmisiei asincrone, astfel încât o staţie care dobândeşte
dreptul la transmisie, va transmite întâi cadrele sincrone, apoi la limita timpului rămas, pe cele
asincrone.
Nivelul Fizic Subnivelul PHY
Funcţiile îndeplinite de subnivelul independent de mediu PHY, sunt:
•codificarea NRZ (non return to zero) şi NRZI (non return to zero inverted on one) .Simbolurile
folosite la nivelul MAC sunt codificate 4B/5B pentru transmiterea către substratul PMD;
•codificarea 4B/5B a simbolurilor primite de la nivelul MAC;
•separarea semnalului de ceas de cel de date ( recepţie) şi combinarea lor (emisie);
•compensarea diferenţelor de ceas ” dintre staţia curentă şi ceasul reţelei prin buffere de
„elasticizare”
•determinarea stării liniilor de transmisie şi informarea protocolului de gestionare SMT, care
răspunde de integritatea reţelei;
Subnivelul dependent de mediul PMD
Substratul fizic dependent de mediul PMD descrie probleme ce apar la interconectarea cu
mediul.Primul standard aplicat, şi cel mai răspândit şi astăzi, este ANSI X3.166, republicat de ISO
sub forma ISO/IEC 9314-6. Standardul se bazează pe utilizarea fibrei optice
multimodale/monomodale cu dimensiuni 62.5/125 micrometrii şi a diodelor de emisie de tip
LED/Laser, ce lucrează pe lungimea de undă de 1300 nm, figura7. Distanţa maxim admisă între
două staţii FDDI este de 2 km, atenuarea globală de  11 dB.Conectorii folosiţi (numiţi de
standard MIC – Medium Interface Connector) sunt cei mai răspândiţi conectori pentru fibra optică
şi anume conectorii duplex ST, având cheie de inserţie configurabilă. Aceasta permite folosirea lor
pentru inserarea la oricare port al unei staţii.
O staţie FDDI poate avea următoarele tipuri de porturi, fiecare având o configuraţie fizică diferită
pentru conector:
•port tip A, pentru cuplarea unei staţii DAS ca intrare pentru inelul principal şi ieşire pentru cel
secundar (primary in/secondary out);
•port de tip B, pentru cuplarea unei staţii DAS ca primary out/secondary in;(fig.8)

Fig.7 Fibre optice folosite în FDDI Fig.8 Staţie FDDI DAS

•port de tip M, pentru cuplare concentrator DAC;

•port de tip S pentru cuplare staţie SAS.
146

Standardul prevede un bloc de codificare suplimentar, pentru că în mediul de transmisie fluxul de

biţi este codificat utilizând multinivel MLT-3
(multi-level transition, un cod ce permite
scăderea influenţei atenuării asupra fluxului de
biţi) – codul este ilustrat în figura 9; astfel la
transmisia datelor, are loc codificarea datelor
primite de la substratul PHY, din cod NRZI, în
cod NRZ şi apoi în MLT-3, lanţul la recepţia din
mediu a fluxului de biţi şi transmiterea sa la
nivelul PHY fiind invers, din cod MLT-3 în NRZ
şi apoi NRZI (codificarea NRZI – NRZ poate fi
făcută şi la nivelul PHY).
Configurarea unei reţele FDDI poate fi făcută în
mai multe feluri:
•configurare sub formă de inel, dacă se utilizează
Fig. 9 Codare în FDDI doar staţii DAS;
•configurare stelară sau arborescentă dacă
se folosesc concentratoare DAC ca noduri şi staţii SAS, conectate stelar către concentratoare;
•realizarea unui trunchi principal (backbone) în formă inelară, la care se cuplează staţiile
DAS şi concentratoarele, şi realizarea unui cablaj stelar de la fiecare concentrator către staţiile SAS;
această topologie este cea mai folosită. Toleranţa la defectări a reţelelor FDDI. Dacă una din staţii
se defectează sau dacă se întrerupe cablul optic, inelul dublu se reconfigurează automat într-un inel
simplu, transmisia de date între staţii rămâne încă posibilă.
 147

În figura 10 se arată acest lucru în variantele : staţie defectă, inel întrerupt, reconfigurare prin switch
optic.

Fig.10 Reconfigurare în cazul defectării unei staţii sau determinată de

întreruperea unui cablu optic
Cutoate că este un standardul elaborat şi complex, FDDI nu a rezolvat totuşi toate problemele
transmisiei la viteze de sute de Mbit/s şi nu s-a impus categoric pe piaţa HSLAN, datorită costului
ridicat al interfeţelor. El s-a impus datorită bunei sale comportări la încărcări mari (ce rezultă din
folosirea algoritmului de acces la mediu) îndeosebi la realizarea reţelelor tip coloană vertebrală
(backbone)pentru interconectarea unor subreţele locale cu performanţe diferite (un impact pozitiv îl
are şi formatul cadrului FDDI, similar cu cel de la 802.5
148

Reţeaua 100BaseVG şi standardul IEEE 802.12

Reţeaua 100 BaseVG a fost dezvoltată de Hewlett-Packard pentru aplicaţii de tip multimedia. Este
o reţea ce operează la 100 Mbit/s, în banda de bază, fie pe cablul torsadat (UTP cu 4 perechi de
fire-categoria 3 -voice grade- patru canale, fiecare cu viteza de 25 Mbit/s, UTP cu două perechi de
fire categoria 4 sau 5 sau STP), fie pe cablu optic.
O reţea 100BaseVG prezintă o topologie arborescentă, figura 11; rădăcina arborelui este un
concentrator central (hub), de la care pleacă
legăturile către noduri. Cablarea reţelei 100VG
se face respectând normele EIA/TIA 568,
prevăzând o lungime de cablu torsadat UTP de
maxim 100 m, de maxim 150 m pentru cablu
torsadat STP şi 2000 m pentru o legătură pe
fibră optică.
Concentratorul central (100BaseVG-
AnyLAN hub) este un controller inteligent
care gestionează reţeaua prin efectuarea
unui proces continuu de baleiere a ei, un
proces de interogare de tip „round – robin”.
Fig.11 Topologia Se determină astfel cererile de transmisie
unei reţele 100 sau de servicii ale elementelor din reţea.
Base VG Concentratorul preia pachetele de la staţiile
sursă şi le dirijează spre staţiile destinaţie
într-un mod sigur şi coerent. Hub-ul poate
fi configurat pentru a accepta şi procesa atât pachete Ethernet/802.3, cât şi 802.5.
Din punct de vedere arhitectural, al ierarhiei de protocoale, reţeaua 100BaseVG prezintă
următoarele nivele:
•un nivel pentru accesul la mediu MAC, unde implementează un protocol de acces numit DP
(demand priority);
•un subnivel fizic independent de mediu PMI (physical medium independent);
•un subnivel fizic dependent de mediu PMD (physical medium dependent).

Nivelul de acces la mediu MAC

Algoritmul de acces la mediu se bazează pe un mecanism de cerere serviciu, cererea având ataşată
o prioritate care elimină coliziunile. Protocolul DP (Demand Priority) se bazează pe faptul că orice
nod din reţea, când are de transmis date în reţea, generează o cerere către concentratorul la care este
conectat. Cererea are ataşată o prioritate. Prioritatea poate fi una normală, pentru datele uzuale, sau
ridicată, pentru pachetele ce transportă informaţii ale unor aplicaţii de timp critic (aplicaţii de timp
real, multimedia). Acordarea priorităţii se face de către nivelele software superioare şi este adusă la
cunoştinţa nivelului MAC prin câmpurile corespunzătoare ale pachetelor.
Protocolul DP se bazează pe următoarele elemente:
•fiecare concentrator din reţea (în primul rând concentratorul rădăcină) execută continuu un proces
de interogare; acesta permite determinarea nodurilor conectate direct care au cerere de transmisie
pachet, precum şi a priorităţii cererii;
 149

•fiecare ciclu de interogare permite fiecărui nod care are de transmis, să emită o cerere de
transmitere a unui pachet;
•concentratoarele intermediare, dacă au la cel puţin unul din porturile „în jos” (down-link) cerere de
transmisie, vor emite o cerere la portul „în sus” (up-link), către nodul superior din topologie;
•un nod cu un singur port (uni-port) va transmite doar un singur pachet la un ciclu de baleiere;
•un concentrator cu „n” porturi „în jos” va putea transmite cel mult „n” pachete, câte unul de la
fiecare port (dacă nu intervine o cerere cu prioritate ridicată);
•cererile de prioritate normală se deservesc în ordinea numerotării porturilor, până la detectarea
unei cereri de prioritate ridicată; la terminarea transmiterii pachetului aferent cererii normale, se va
deservi cererea cu prioritate ridicată, prin transmiterea tuturor pachetelor aferente cererii de
prioritate ridicată, şi doar apoi se va reveni la deservirea cererilor cu prioritate normală;
•dacă durata transmiterii pachetelor aferente cererii de prioritate ridicată depăşeşte un timp
prestabilit, pentru ca cererea întreruptă (cu prioritate normală) să nu aştepte un timp îndelungat,
monitorul (un concentrator din arbore, programat corespunzător) îi va ridica nivelul de prioritate,
această cerere devenind cerere cu prioritate ridicată.
Pentru o reţea 100BaseVG, faza de iniţializare a reţelei, numită LT (Link Training), are rol de
iniţializare a hub-ului, a celorlalte noduri din reţea şi de verificare a conexiunilor. În acest sens se
schimbă între hub şi noduri o serie de pachete cu rol de test, prin care hub-ul rădăcină „învaţă”
configuraţia reţelei (tipul nodului: concentrator, bridge, ruter, simplă staţie, precum şi modul de
operare al nodului, adresele staţiilor conectate, etc.). O fază de „training” similară este iniţiată de
fiecare nod care este ataşat la reţea, sau este demarată la reiniţializarea reţelei.
Substratul PMI
Funcţiile substratului fizic independent de mediu PMI (physical medium independent):
•formatarea finală a pachetului pentru transmiterea sa către substratul fizic dependent de mediu
PMD, prin adăugarea preambulului, delimitatorilor de început şi sfârşit de cadru;
•codarea datelor 5B/6B;
•amestecarea datelor pentru a fi transmise, (data scrambling)
De remarcat că dacă se folosesc alte medii de transmisie, precum cablu STP cu două perechi de fire
sau cablul optic, sunt necesare scheme de multiplexare, implementate în stratul PMD, care
convertesc cele patru canale în două (cazul cablului STP) sau un canal (cablul cu fibră optică mono
sau multimodală).
Substratul PMD
Substratul fizic dependent de mediu PMD (physical medium dependent) asigură funcţii referitoare
la multiplexarea canalelor (dacă reţeaua este implementată cu cablu STP sau fibră optică), codarea
NRZ a datelor pentru transmitere, transmiterea şi recepţia datelor în mediu şi controlul stării
legăturii fizice între nod şi hub.
Operarea în mediu se poate face fie în modul semiduplex HDX (half-duplex), fie total duplex FDX
(full-duplex). Controlul legăturii este însă obligatoriu să se facă în mod FDX. Pentru aceasta
procedura de control a stării legăturii (link-status control) foloseşte o combinaţie de două tonuri de
joasă frecvenţă, combinaţie ce codifică starea legăturii între hub şi nod..
Reţeaua Ethernet 100 Base X şi standardul IEEE 802.13
. Organizaţiile de standardizare au creat grupuri speciale de lucru pentru reproiectarea unei reţele
Ethernet care urmează să lucreze la viteze mai mari decât varianta obişnuită. Astfel a apărut
standardul 802.13 (pentru reţea 100BaseX sau Fast Ethernet).
O reţea Fast Ethernet utilizează aceeaşi metodă de acces la mediu, aceleaşi cabluri şi conectori
precum Ethernet tradiţional dar este de 10 ori mai rapidă.
Fast Ethernet este definită pentru trei implementări fizice diferite:
150

•reţea 100BaseTX
utilizează cabluri torsadate UTP de categoria 5, câte două perechi de fire pentru fiecare direcţie de transmisie; ea
foloseşte aceleaşi perechi de fire şi configuraţii de pini, aceeaşi topologie ca reţeaua 10BaseT. În plus, ea
lucrează full duplex la 100 Mbit/s, şi pentru a asigura compatibilitatea la nivelul Fizic cu standardul FDDI,
utilizează codarea 4B/5B.
•reţea 100BaseFX
utilizează fibra optică multimodală; constituie dezvoltarea reţelei de tip 10BaseFL, folosită pentru legături punct
– la – punct, pe o lungime de până la 2 km. Reţeaua 100BaseFX are aceeaşi utilitate, asigură aceeaşi distanţă de
legare între două repetoare, dar la viteză de 100 Mbit/s, în mod full duplex.
•reţea 100BaseT4
Foloseşte cablurile torsadate UTP cu patru perechi de fire, categoria 3;
Parametrul care s-a modificat esenţial pentru o reţea Fast Ethernet faţă de reţeaua Ethernet
tradiţională la 10 Mbit/s, este domeniul de coliziune. La o viteză de transmisie de 10 ori mai mare,
domeniul de coliziune scade; practic, acesta se traduce prin faptul că dacă într-o reţea Ethernet la 10
Mbit/s puteau exista patru repetoare (cinci segmente), la o reţea Fast Ethernet nu ar mai putea exista
decât unul.
Aceasta implică schimbarea topologiei reţelei Fast Ethernet, pentru a nu exista mai mult de
două repetoare cascadate. Deci locul repetoarelor îl iau unităţile de comutare de pachete (fie hub multi-
port, fie bridge sau ruter), unităţi care nu propagă semnalele de coliziune, separând domeniile de
coliziune.
Reţelele tradiţionale de tip CSMA/CD sau Token Ring sunt de tip „shared networks”, în sensul
că staţiile conectate împart banda oferită de mediul de transmisie operând în modul de lucru semi-
duplex HDX.
Tendinţa actuală utilizarea unui mediu dedicat, reţelele fiind bazate pe legături punct – la –
punct, full duplex FDX. Aceasta se realizează prin utilizarea elementelor de comutare LAN (LAN
switch - bridge multiport- cu posibilitatea comutării foarte rapide a pachetelor de la un port la altul). O
astfel de reţea locală este de tip Switched Ethernet.
O altă modalitate de sporire a vitezei este folosirea acelor medii care permit operarea full-
duplex FDX. Pentru reţelele Ethernet cu legături FDX se recomandă utilizarea cablului torsadat UTP cu
patru perechi de fire, cablului torsadat STP cu două perechi de fire şi a fibrei optice. Cablul coaxial nu
poate fi folosit pentru legături FDX, deci nu este prevăzută utilizarea sa pentru reţele HSLAN.
Reţeaua Gigabit Ethernet
Dezvoltarea reţelelor Ethernet continuă în aceşti ani cu propunerea de standard şi realizarea reţelei
Ethernet la 1000 Mbit/s- Gigabit Ethernet (1000BaseT,1000BaseLX).
 151

Gigabit Ethernet defineşte acelaşi format de cadru, foloseşte metoda de acces CSMA/CD, are
aceleaşi mecanisme de control şi management ca reţeaua tradiţională, operează în mod full duplex şi
poate suporta viteze de 100 de ori mai ridicate.
Ca medii fizice propuse, se preconizează utilizarea a cablului torsadat de categoria 5, folosirea
unor noi tipuri de cablu de categoria 6 (200 MHz) şi7 (600 MHz). aflate în curs de standardizare.
Fibra optică constituie mediul pe baza căruia se vor realiza reţele de tip •1000BaseSX ( care
foloseşte laser cu frecvenţă mare - Short Wave Laser)pentru legături mai scurte de mare
capacitate.
•1000BaseLX (Long Wave Laser), pentru realizarea de legături lungi de tip backbone pentru
interconectarea diverselor reţele.
Standardele 1000 SX folosesc fibre optice multimod în două variante: cu diametrul miezului de
62,5 sau 50 microni, permit distanţe între staţii de ordinul a 500m şi funcţionează pe lungimi de undă
de 1780 nm. Fibrele monomod folosite în 1000 LX au diametrul miezului în jur de 9 microni folosesc
laseri pe 11300 nm, permiţând distanţe de circa 3 Km între staţii.
152

10. Aparate de masura OTDR

Singurul lucru pe care îl au în comun toate aparatele pe baza de unde luminoase este conectarea
cu alte reţele de abonaţi sau cu dispozitive de testare.
Cel mai bun produs din lume cu cel mai bun spectru este neutilizabil dacă nu poate fi conectat
corespunzător.Nu doar domeniul lungimilor de undă al echipamentelor a crescut, dar şi cursa a fost
începută de acum 10-15 ani pentru a găsi cel mai bun conector de fibră.
HP este unic în promovarea solutiilor pentru optomăsurători pentru toate aspectele reţelei de
fibre optice, de la cercetare şi dezvoltare până la utilizarea acestor tehnologii în reţea, unde
performanţele echipamentelor sunt necesare.
OTDR-ul (Optical Time Domain Reflectometer - Aparat de măsurat în domeniul timp a
reflexiilor optice) este principalul aparat folosit pentru joncţionarea şi înteţinerea legăturilor cu fibre
optice.Acesta permite ca o linie de legătură să fie măsurată de la un capăt la celălalt.

OTDR-ul emite pulsuri de lumină de la o sursă cu diodă laser în fibră. Lăţimea pusului estede obicei
selectabilă de către utilizator. Semnalele caracteristice de la joncţiuni şi din fibra însăşi se întorc
reflectate la OTDR. De aici semnalul este îndreptat printr-un cuplor spre receptor unde este convertit în
semnal electric şi în final analizat şi afişat pe ecranul OTDR-ului.
OTDR-ul măsoară diferenţa de timp dintre momentul transmiterii semnalului şi momentul
întoarcerii acestuia. Valoarea de timp este multiplicată cu viteza luminii în fibră pentru a calcula
distanţe. Astfel OTDR-ul afişează puterea relativă a semnalului întors în funcţie de distanţă.
 153

Cu aceste informaţii caracteristica principală a liniei este determinată:

distanţa -- localizarea caracteristicilor liniei, a sfârşitului de fibră sau a întreruperilor.
pierderile -- de exemplu pierderea la o joncţiune individuală sau pierderea totală pe toată
lungimea legăturii.
atenuarea -- a fibrei în legătură.
reflexia -- mărimea reflexiei ( sau a pierderilor de întoarcere a unui eveniment ).
Ce se poate face cu OTDR-ul ?
Se poate verifica şi documenta calitatea unei linii.
Se pot localiza discontinuităţile unei linii. O discontinuitate reprezintă un eveniment din linie
( joncţiune mecanică, joncţiune sudată, conexiuni, ruperi de fibră, etc.).
OTDR-ul măsoară:
-localizarea discontinuităţilor unei legături
-atenuarea fibrei în legătură
-pierderile unei discontinuităţi
-reflexia unei discontinuităţi
-pierderile totale din linie
OTDR-ul se foloseşte pentru:
-instalare şi verificare
-întreţinere
-localizarea defectelor
-identificări de fibră
-testarea fibrei de la distanţă
În timpul montării ( instalării ) fibrei optice, un OTDR este utilizat pentru a fi siguri că
joncţiunile şi conexiunile au pierderi mici ( şi reflexii mici în marea majoritate a cazurilor ), aceste
pierderi nefiind provocate de îndoiturile sau deformările fibrei şi în final dacă pierderea totală a liniei se
încadrează în limitele admise.
Pentru întreţinere legătura trebuie periodic verificată cu OTDR-ul pentru a se constata
eventualele deranjamente. Dacă legătura este întreruptă ( fibra a fost tăită accidental ) OTDR-ul va fi
utilizat pentru localizarea deranjamentului.

Pulsul invers

OTDR-ul primeşte şi afişează nu doar semnalele de la discontinuităţi dar şi de la fibra însăşi.

Acest semnal este cunoscut sub numele de Pulsul invers ( backscatter).
În timp ce străbate fibra lumina este atenută, acest efect numindu-se împrăştierea Raleigh.
Aceasta este cauzată de mici schimbări ale indicelui de refracţie a sticlei care se găsesc continuu
dealungul fibrei. O fracţiune din pulsul de lumină va fi întoarsă spre OTDR acesta fiind pulsul invers.
Receptorul OTDR-ului este făcut să fie foarte sensibil deci poate să detecteze semnale foarte mici
(normal detectează un semnal întors din fibră care a fost atenuat între (40-80)dB.
154

Este foarte important ca OTDR-ul să poată măsura pulsul invers deoarece schimbările în nivel
ale acestuia determină pierderile dealungul liniei.
Pulsul invers pentru fibre unimod este tipic intre (-48,-52)dB pentru lungimi de undă de 1310
nm şi este între (-31,-38)dB pentru lungimi de undă de 1550 nm.

Indicele de refracţie

Indicele de refracţie este un număr, n, utilizat pentru a exprima raportul dintre viteza luminii în
vid şi viteza luminii în fibră. Indicele de refracţie al fibrei de măsurat trebuie să fie bine cunoscut şi
introdus în OTDR.
Indicii de refracţie sunt tipic între (1,4 - 1,5).
Valoarea exactă este furnizată de către producător.
Indicele de refracţie este important pentru calcularea cu exactitate a distanţelor.
Dacă valoarea indicelui de refractie este dată cu o toleranţă de 0,1% distanţa tuturor
discontinuităţilor din fibră va fi aflată cu o toleranţă de 0,1%.
Tipic coeficienţii de refracţie sunt:
fibră unimod 1550 nm n=1,458
fibră unimod 1310 nm n=1,471
fibră multimod 850 nm n=1,496
fibră multimod 1300 nm n=1,491
* Fibra optică pozată la calea ferată este fibră unimod pentru care coeficientii de refractie sunt:
n=1,4681 pentru 1550 nm
n=1,4675 pentru 1310 nm

Discontinuităţi nereflexive

Joncţiunile sudate şi îndoiturile fibrei cauzează pierderi, dar în general nu produc reflexii. Pe
ecranul OTDR-ului acestea apar ca nişte căderi bruşte ale nivelului caracteristicii pulsului
invers.Diferenţa de nivel reprezintă pierderile acelei discontinuităţi.

Fenomenul de amplificare

OTDR-ul măsoară pierderile pe joncţiuni prin comparaţia între pulsul invers măsurat iniţial şi
după joncţiune. Pierderile pe joncţiune produc o scădere a nivelului pulsului invers după joncţiune faţă
de nivelul de dinaintea joncţiunii. Oricum, dacă fibra după joncţiune are un coficient de întoarcere
mare, (dacă produce un nivel mai mare al pulsului invers faţă de pulsul invers recepţionat în mod
normal din fibră) pulsul invers va fi mai mare după joncţiune decât înaintea ei.
 155

O joncţiune nu poate produce amplificare; poate produce doar pierderi deoarece este pasivă.
Oricum OTDR-ul, din cauza felului în care măsoară pierderile joncţiunilor, adesea afişează
amplificări.Dacă o anumită joncţiune arată că produce o amplificare, totdeauna caracteristica va fi
crescătoare în acel punct, indiferent ce marcă de OTDR se foloseşte.
În acest caz singurul mod de a afla valoarea reală a pierderilor este să se măsoare acea joncţiune
cu OTDR-ul conectat şi la celălalt capăt al fibrei şi să se facă medierea celor două pierderi citite
(numită media celor două moduri-two way averaging).În general dacă o joncţiune arată că produce
amplificare înseamnă că pierderile prin ea sunt foarte mici.

Discontinuităţi reflexive
Conexiunile mecanice şi crăpăturile din fibră cauzează amândouă pierderi şi reflexii. Pierderile
sunt determinate de schimbarea nivelului pulsului invers.Fluxul luminos întors spre OTDR (care
permite aprecierea pierderilor) va fi determinat de amplitudinea reflexiei la suprafaţa discontinuităţii
suprapus peste pulsul invers.

Măsurarea pierderilor şi a reflexiei primului conector

156

Pierderile interne şi pierderile prin reflexie ale cordonului de măsură câteodată trebuie să fie
măsurate pentru a se verifica dacă este vreo problemă cu el. Aceasta poate să fie făcută având un alt
cordon de măsură în OTDR sau extern (cu conector).
Este foarte important ca să fie curate conectoarele, un conector murdar producând pierderi şi
poate reflexii mari care măresc zonele oarbe (zone care nu pot fi citite).

Sfârşitul de fibră

Sunt două posibilităţi de şfârşit de fibră:

Primul - dacă sfârşitul de fibră a fost tăiat pe o suprafaţă perpendiculară sau dacă a fost
instalat un conector, reflexia va fi de 4%, aceasta fiind reflexia Fresnel.
Al doilea - dacă fibra este ruptă, suprafaţa neregulată provoacă dispersia luminii, deci nu va
exista reflexie. În acest caz semnalul afişat are o simplă cădere de la nivelul pulsului invers până la
nivelul de zgomot al OTDR-ului
Este posibil ca pentru o fibră ruptă să se producă reflexie, însă nu va avea o amplitudine aşa de
mare ca amplitudinea citită pentru o suprafaţă finală tăiată perpendicular şi/sau lustruită.

Fibre şi conectori
Tipuri de fibre folosite

Fibrele unimod au dimensiunile 9/125 μm.

Fibrele miltimod au dimensiunile 50/125 μm sau 62,5/125 μm.
Amândouă aparatele OTDR au o varietate de moduri de măsurat fibre unimod. Deasemenea
MiniOTDR-ul are o varietate de moduri de măsurat fibre multimod.
Cerinţele pentru fibre sunt viteze mai mari, atenuări mai mici pe km, puteri de lansare mai mari
şi preţuri cât mai mici
 157

O putere mai mare nu este neapărat mai bună pentru utilizator, pentru că aceasta poate arde
particulele de praf din interiorul conectorilor. Dacă acest lucru se întâmplă măsurătoarea va fi eronată.
Pentru reţelele LAN de obicei se folosesc fibre multimod. Sunt mai putin costisitoare şi de
obicei acoperă distanţe mai scurte decât fibrele unimod.
Lungimile de undă folosite pentru fibre multimod sunt 850 nm şi 1300 nm.Pentru fibrele
unimod se folosesc lungimile de undă de 1310 nm şi 1550 nm.

3.2 Folosirea cordoanelor de măsură

Dacă un cordon de măsură unimod este folosit pentru măsurarea fibrei multimod, sau dacă se
foloseşte un cordon de măsură multimod de 50 μm pentru măsurarea fibrei multimod de 62,5 μm sau
100 μm, este posibil ca distanţele să fie măsurate cu exactitate dar atenuările vor fi măsurate eronat.
Aceasta se întâmplă datorită faptului că lansarea pulsului de lumină se face dintr-un mediu cu diametru
mai mic într-un mediu cu diametru mai mare, şi acesta din urmă nu se umple complet, rezultând erori la
măsurarea pierderilor.
Dacă un cordon de măsură multimod se foloseşte pentru măsurarea fibrei unimod va rezulta o
pierdere de putere când se lansează pulsul de lumină dintr-un diametru de 50 μm sau 62,5 μm intr-un
diametru de 9 μm şi de asemenea se reduce şi domeniul de măsură (distanţa maximă pe care o poate
scana aparatul).

Tipuri de conectori utilizaţi la măsurarea cu OTDR-ul

158

Conectorii pot fi lustruiţi drept sau sub un anumit unghi şi pot fi cu sau fără contact. În general
lustruirea depinde de tipul de conector.
Drept, fără contact. Capătul conectorului este lustruit pe o suprafaţă plată, perpendicular pe
axa fibrei. În conector, capetele de fibră sunt perpendiculare pe axa fibrei şi înter ele va fi o lentilă de
aer, datorită construcţiei mecanice. Această lentilă de aer produce o reflexie de aproximativ 4% adică
pierderi de întoarcere de 14 dB. Acesta este cel mai defavorabil caz pentru conectori. Se foloseşte la
fibre multimod.
Drept, cu contact (PC phisical contact - contact fizic). Capătul conectorului este perpendicular
pe axa fibrei, dar este lustruit sub formă de calotă convexă. Aceasta determină contactul fizic dintre
capetele celor două fibre, aceşti conectori numindu-se de tip 'PC' (exemplu FC/PC, ST/PC). Se
foloseşte la fibre unimod. pierderile de întoarcere sunt mai mari (reflexii mai mici) cam 30 dB.
Unghiular cu contact (APC angle phisical contact - contact fizic unghiular).Se foloseşte doar
la fibre unimod. Capătul conectorului este lustruit sub un unghi (de obicei 8° faţă de planul
perpendicular pe axa fibrei).Acest lucru determină ca lumina reflectată să treacă prin cămaşa fibrei mai
mult decât lumina care întoarce în fibră. Acest tip de conector are cel mai înalt grad de pierderi de
întoarcere. În plus, conectorii sunt lustruiţi sub formă de calotă convexă permiţând contactul celor două
fibre astfel că se reduc suplimentar reflexiile întoarse în fibră.Acest tip de conector are pierderile de
întoarcere de ordinul (70-80) dB sau mai bune. Cele mai comune tipuri sunt FC/APC, SC/APC,
DIN/APC (sau DIN 4108).Datorită reducerii luminii reflectate se reduce zona oarbă de după
conexiune.

Conectori de fibră

Conectorii de fibră de tipul drept, cu contact (FC/PC) au :

- pierderi pe joncţiune de (0,1 - 0,3) dB.
- pierderi de întoarcere mai mari ca 45 dB.
Principalele cerinţe pentru o bună conectare sunt :
- pierderile pe joncţiune (cât mai mici)
- pierderile de întoarcere (cât mai mari)
- repetabilitatea sau numărul de conectări-deconectări (cât mai mare)
- durabilitatea-rentabilitatea (cât mai bună)
Sunt câteva grupe de conectori :
- drept, cu contact
- drept, fără contact
- unghilar, cu contact
- unghiular fără contact
 159

Un OTDR este în principiu echipat cu conectori dintre aceste tipuri de conectori, de obicei cu
tipurile drept cu contact şi unghiular cu contact. Amândouă au pierderi de întoarcere mari şi pierderi pe
joncţiune mici. Pierderile de întoarcere mari sunt importante deoarece reduc reflexiile de la suprafaţa
conectorului şi micşorează zona oarbă de după conexiune.

Conectorii de fibră de tipul unghiular cu contact (FC/APC) au :

- suprafaţa inclinată cu 8° faţă de planul perpendicular pe axa fibrei
- pierderi pe joncţiune de (0,2- 0,5) dB
- cele mai bune pierderi de întoarcere (mai mari decât 60 dB)
Ambele OTDR-uri au o opţiune (optiunea nr 022) care furnizează unghiul conectorului de
ieşire. Avantajul utilizării conectorului unghiular este că micşorează zonele oarbe de după conexiune.
Multe sisteme de mare viteză sau legături CATV utilizează conectori unghiulari pentru a reduce
reflexiile întoarse în fibră, deoarece laserii de mare viteză sunt foarte influenţaţi de aceste reflexii.
Conectorii unghiulari sunt mai dificil de construit cu exactitate, de aceea atenuările pe
conexiune sunt ceva mai mari. Deasemenea mai au un mic dezavantaj fiind dependenţi de polarizare.
Pierderile pe conexiune pot schimba cu câteva zecimi de dB stările de polarizare.

Curăţarea conectorilor

Curăţarea conectorilor nedeterioraţi este esenţială pentru o bună măsurătoare.

Se întrerupe emisia de lumină.
Se verifică toţi conectorii, dacă sunt deterioraţi se schimbă.
Se curăţă folosind procedurile bine stabilite (cele arătate în ghidul de buzunar).Particulele de
praf sunt mici, dar în comparaţie cu miezul de 9 μm al fibrei, pot fi considerate mari şi pot obtura
parţial sau total capătul fibrei.
Pentru o bună conexiune conectorii trebuie să fie curaţi şi nedeterioraţi.
Reguli generale :
- se suflă murdăria cu aer curat sub presiune
- se utilizează alcool izopropilic şi un pămătuf din bumbac
- se utilizează o cărpă moale pentru a îndepărta particulele dizolvate
- se suflă cu aer sub presiune pentru a îndepărta orice alte fragmente rămase pe suprafaţa conectorului
- se cercetează suprafaţa conectorului de zgârieturi şi particule arse şi se remediază aceste neajunsuri.
Pentru mai multe informaţii se va cerceta ghidul de buzunar.
160

Măsurătorile cu OTDR-ul
Domeniul dinamic

Domeniul dinamic este un factor important ce afectează şi calitatea măsurătorilor cu OTDR-

ul.
În figură se arată raportul semnal/zgomot necesar pentru a vedea cu certitudine locul
joncţiunilor.Tehnologia de astăzi permite ca pierderi pe joncţiuni mai mici de 0,1 dB să fie remarcate.
Deci pentru verificarea acestor joncţiuni de pe toată linia de legătură este necesar un domeniu dinamic
mare.
In acest exemplu este afişată o linie cu 31 dB atenuare totală. Pentru a măsura joncţiuni de
0,1dB la sfărşitul liniei, este necesar un domeniu dinamic de 39,5 dB.
Domeniul dinamic este diferenţa în dB dintre nivelul iniţial al pulsului de lumină şi pragul
(nivelul) de zgomot. Pentru a putea măsura pierderi în joncţiune cât mai mici, trebuie ca raportul
semnal zgomot să fie cât mai mare conform tabelului:
pierderi în joncţiune raport semnal/zgomot
minim necesar (SNR=1)
0,1 dB 8,5 dB
0,05 dB 10 dB
0,02 dB 12 dB

Sunt două referinţe pentru domeniile dinamice :

vârf - este diferenţa în dB până la nivelul de vărf al pragului de zgomot.
medie(SNR=1) - reprezintă diferenţa în dB până la nivelul mediu al pragului de zgomot. Aceasta
îmbunătăţeşte cu apoximativ 2 dB domeniul dinamic însă mai folosit este domeniul dinamic cu
referinţă la vârf.
Întrebare: Ce pierderi totale (în dB) sunt acceptate în linie, dacă se doreşte să se măsoare o
pierdere de 0,02 dB într-o joncţiune chiar lângă sfârşitul liniei ? Se foloseşte un modul cu 40 dB
domeniul dinamic instalat în OTDR.
Răspuns: 40 dB -12 dB = 28 dB pierderi totale.
Domeniul de măsură al OTDR-ului este definit ca atenuarea maximă ce poate fi localizată
între poarta optică de ieşire a OTDR-ului şi şi o discontinuitate ce va fi măsurată, pentru care
instrumentul este capabil să măsoare în limitele erorilor admise.
 161

Pentru a putea măsura anumiţi parametri ai liniei, domeniul de măsură trebuie să fie funcţie de
domeniul dinamic (DD) ca întabelul de mai jos (referinţa medie a domeniului dinamic).

parametri domeniul de măsură (SNR=1)

pierderi înjoncţiune (0,5dB) DD-6dB
coeficient de atenuare DD-6dB
sfârşit de fibră fără reflexie DD-4dB
sfârşit de fibră cu reflexie DD-2,5dB

Distanţa care poate fi măsurată

Distanţa maximă care poate fi măsurată depinde de atenuarea din fibră şi de domeniul dinamic
al OTDR-ului. Pentru a măsura fibre lungi, sau pentru a măsura rapid fibre scurte, trebuie un domeniu
dinamic mare.
162

Este greşită ideea că distanţa maximă care poate fi setată pe scara OTDR-ului arată ce lungime
maximă de fibră poate fi măsurată. Acest lucru nu este adevărat. Domeniul dinamic şi atenuarea în fibră
(în dB pe km) determină lungimea maximă care poate fi măsurată. Pulsul invers nu poate fi sesizat
după punctul unde caracteristica intersectează pragul de zgomot. Extinzând scala se va afişa o arie mai
mare de zgomot.
Chiar dacă fibra nu este lungă, sau dacă are atenuare mare, se va dori un domeniu dinamic
mare, pentru o mai bună precizie a măsurătorilor rapide când se setează minimul timpului de mediere.
Zona oarbă sau rezoluţia a două puncte

În timp ce domeniul dinamic determină cât de departe se poate analiza fibra, zonele oarbe
determină cât de în amănunt şi cât de apropiate pot fi două discontinuităţi pe care OTDR-ul le poate
măsura.
Zonele oarbe sunt zone care apar datorită reflexiilor apărute la joncţiunile sau conexiunile
mecanice, care tind să satureze receptorul OTDR-ului. O zonă oarbă apare totdeauna la nivelul
suprafeţei de separaţie într-o conexiune mecanică şi la toate celelalte reflexii apărute dealungul fibrei.
Sunt doi parametri pentru zonele oarbe care acum au fost în mare măsură acceptate în industrie:
atenuarea zonei oarbe - este distanţa de la începutul reflexiei până la punctul unde nivelul
receptorului a revenit la +0,5dB faţă de pulsul invers din momentul reflexiei (minim 20m). Unele
documentaţii (BELLCORE) prevăd +0,1dB . După acest punct OTDR-ul poate măsura din nou atenuări
si pierderi, pentru că se poate recepţiona din nou pulsul invers.
momentul zonei oarbe - este distanţa de la începutul reflexiei până la punctul unde
caracteristica amplificată a scăzut faţă de nivelul maxim cu 1,5dB (minim 4m). După această distanţă o
altă reflexie poate fi identificată.Oricum, pierderile şi atenuarea nu pot fi măsurate.
Zonele oarbe se mai numesc şi rezoluţia a două puncte, deoarece determină cât de apropiate
pot fi două discontinuităţi care pot fi detectate.
Zonele oarbe se doresc a fi cât mai scurte cu putiinţă.

Utilizarea cordoanelor de măsură lungi (fibre de lansare) pentru eliminarea zonelor

oarbe
 163

Cordonul de măsură (fibra de lansare) trebuie să fie mai lung decât atenuarea zonei oarbe.

Orice reflexie, inclusiv cea produsă la suprafaţa porţii optice de ieşire a OTDR-ului cu cordonul
de măsură, produce o zonă oarbă.Reflexia va satura receptorul OTDR-ului şi se va menţine pe durata
unui puls.După ultimul puls se observă o revenire exponenţială (o coadă). După aceasta, OTDR-ul
poate măsura pulsul invers. Această zonă oarbă se observă adesea pentru 10s la metru pentru pulsuri
scurte, sau 100s la metru pentru pulsuri lungi necesare măsurătorilor distanţelor mari.
Denumirea este de fibre de lansare, deoarece zona oarbă produsă de suprafaţa conectorului, se
va găsi în interiorul cordonului de măsură şi va permite un început bun pentru măsurarea fibrei testate.
Aceasta doar în cazul când conectarea la fibra testată se face printr-o joncţiune nereflectivă.
Singura modalitate este de a folosi o joncţiune sudată, ceea ce înseamnă că trebuie folosită o
maşinăde sudat (splicemachine), fibra testată neavând încă montat conectorul. Dacă fibra de lansare
este ataşată la fibra de test printr-un conector, o altă zonă oarbă va apare în fibra testată deviind astfel
de la scopul propus.
Utilizând un conector unghiular la intrarea în OTDR, se poate reduce lungimea zonei oarbe.
Domeniul dinamic depinde de - lăţimea pulsului luminos
- timpul de mediere
- felul OTDR-ului
Zona oarbă depinde de - lăţimea pulsului luminos
- suprafeţele reflective
- felul OTDR-ului
În continuare vor fi examinaţi parametri care afectează domeniul dinamic şi zona oarbă.De
semnalat că unii parametri afectează deopotrivă domeniul dinamic şi zona oarbă. De obicei aceasta
înseamnă compromis şi mult timp pentru optimizarea unui domeniu dinamic mare şi zone oarbe mici.
Majoritatea OTDR-urilor permit utilizatorilor să selecteze lătimea pulsului de lumină. Un puls
mare, la aceeaşi valoare de vârf, conţine mai multă energie decât unul scurt. Deci un puls mare produce
un semnal întors mai mare (un nivel mai mare al pulsului invers) decât un puls scurt, inseamnă că un
puls mare măreşte domeniul dinamic.
Utilizând un puls mare apar consecinţe. Zonele oarbe devin mai mari.
164

Un puls mic înseamnă zone oarbe mai mici permiţând ca două joncţiuni mecanice apropiate să
fie detectate.Însă un puls mic implică un domeniu dinamic prea mic pentru a vedea clar sfârşitul de
fibră.
Pulsul mare implică un domeniu dinamic suficient pentru a vedea pulsul invers clar până la
sfârşitul fibrei, dar zonele oarbe se măresc, reducând rezoluţia dintre două joncţiuni mecanice
apropiate.

OTDR-ul trimite pulsuri de lumină repetitive în fibră. Rezultatele tuturor pulsurilor sunt
mediate. În acest fel zgomotul aleator la recepţie mediat scade în timp. Pe ecranul OTDR-ului pragul de
zgomot scade cu timpul.Aşteptând mai mult, domeniul dinamic creşte. Îmbunătăţirile substanţiale apar
cam în primul minut. După aceasta, îmbunătăţirea pragului de zgomot scade, (aceeaşi îmbunătăţire
obţinută într-o primă perioadă de timp va fi realizată după aceasta într-o perioadă cel puţin dublă de
timp).
 165

Multe OTDR-uri sunt setate implicit pentru un domeniu dinamic aflat după 3 min de medieri
(BELLCORE TR).
După cum se observă, obţinerea unui domeniu dinamic mare înseamnă timp. Iată de ce, HP
furnizează module cu diferite domenii dinamice. Un modul cu domeniul dinamic mai sensibil cu 1dB,
poate reduce la jumătate timpul de mediere. Modulele OTDR-ului pot mări cu 4dB domeniul dinamic,
dacă se măsoară 3 min în loc de 10 s. Modulele dinamice mari nu sunt numai pentru distanţe lungi, ele
salvează deasemenea timp pentru toate măsurătorile.

Tipul OTDR-ului are un efect major asupra domeniului dinamic şi a zonelor oarbe, pe care le poate
obţine. Tipul receptorului OTDR-ului este important. Există două Tipuri de OTDR-uri.
OTDR-uri de înaltă rezoluţie. La acest tip de OTDR, receptorul are o lăţime de bandă lată. În
domeniul timp aceasta înseamnă zone oarbe înguste. Oricum, zgomotul în receptor este proporţional cu
lăţimea de bandă, deci acest tip de OTDR are un prag de zgomot ridicat şi implicit un domeniu dinamic
redus. OTDR-urile de înaltă rezoluţie de obicei utilizează pulsuri cu lăţime mică, pentru a obţine zone
oarbe mai mici. Acest lucru reduce domeniul dinamic deoarece nivelul pulsului invers va fi mai mic.
OTDR-uri de distanţă lungă. La acest tip de OTDR lăţimea de bandă a receptorului este
îngustă, pentru a reduce pragul de zgomot şi pentru a creşte domeniul dinamic. Aceasta încetineşte
timpii de tranziţie de la recepţie şi rezultă zone oarbe mai mari. OTDR-rile de distanţa lungă utilizează
pulsuri cu lăţime mare care măresc domeniul dinamic dar deasemenea contribuie la mărirea zonelor
oarbe.

Precizia distanţei şi primul punct de rezolutie

Precizia distanţei este în funcţie de precizia bazei de timp, eşantionul de lungime, setarea
indicelui de refracţie şi factorul de cablare.
Măsurarea cu precizie a distanţei depinde deurmătorii factori:
166

Eşantionul de lungime. OTDR-ul împarte semnalul recepţionat în intervale regulate. Aceste

eşantioane sunt apoi corelate în maniera ' uneşte punctele'. Pentru a vedea cum arată această
caracteristică se unesc cu segmente de dreaptă toate punctele de nivel ale fiecărui eşantion. Localizarea
reflexiei în exemplul din figură este la începutul pulsului crescător din caracteristică. Oricum, datorită
lăţimii finite a eşantionului Δ, localizarea nu poate fi exactă. Cea mai bună măsurătoare care poate fi
realizată de utilizator este plasarea unui punct de referinţa (marker) la sfârşitul zonei de creştere de pe
caracteristică. Astfel eroarea se va datora eşantionării. Pentru a micşora eroarea, trebuie repetat
procedeul de eşantionare. Însă la măsurarea distanţelor lungi, alţi parametri, cum ar fi eroarea indicelui
de refracţie, va avea o contribuţie mult mai mare în acurateţea măsurătorii.
Precizia bazei de timp. Utilizarea unei baze de timp cu cristal de cuarţ menţine aceste valori la
un nivel foarte scăzut.
Indicele de refracţie. Un OTDR măsoară timpul şi calculează distanţa utilizând o formulă dată.
Cât timp c, viteza luminii în vid, este bine cunoscută, utilizatorul trebuie să introducă indicele de
refracţie n. Astfel, pentru o eroare de 0,1% pentru n, rezultă o eroare de 0,1% pentru distanţă. Pentru
distanţe lungi, chiar şi erorile mici devin semnificative (0,1% pentru 30 km înseamnă 30 m!).
Factorul de cablare. OTDR-ul măsoară lungimea fibrei, care de obicei este mai mare decât
lungimea cablului (pentru a permite întinderea).Pentru a afla lungimea cablului trebuie cunoscut
factorul de cablare.
Precizia distanţei dată de OTDR depinde de obicei de lăţimea eşantionului şi de precizia bazei
de timp. Dacă pentru acestea precizia poate fi chiar bună, trebuie avut în vedere că erorile datorate
setării indicelui de refracţie cauzează erori mult mai mari.

Mascarea optică
 167

O mască este un comutator opto-acustic, plasat înaintea receptorului OTDR-ului.

Este folosită la reducerea zonelor oarbe care sunt cauzate de reflexii. În timp ce receptorul
OTDR-ului este foarte sensibil pentru a putea distinge pulsul invers ce are un nivel scăzut de putere,
reflexiile pot fi cu peste 50 dB faţă de acesta, producând saturaţia receptorului. Lăţimea zonei oarbe
este în principal datorată timpului necesar receptorului să revină la nivelul de recepţie al pulsului
invers.
Scopul măştii este de a bloca lumina către receptor pe timpul reflexiei (la fiecare dintre ieşirea
conectorului aparatului sau orice pereche de conectori). În acest fel receptorul niciodată nu va ajunge în
saturaţie şi revenirea va fi mai rapidă, reducând zonele oarbe. Pe ecranul OTDR-ului semnalul cade
spre pragul de zgomot în timpul cât masca este activă. Aceasta înseamnă că pulsul invers nu este vizibil
în acest timp, acolo fiind o zonă oarbă datorită măştii. O unică dar costisitoare tehnologie.
Tipic pentru OTDR-urile cu mască, atenuarea zonelor oarbe poate fi semnificativă. Oricum,
cele mai bune performanţe pot fi atinse plasând măştile manual (nu automat), însă acest lucru este
foarte delicat. Normal, doar un utilizator experimentat poate executa această operaţie care de altfel
consumă mult timp pentru poziţionarea corectă a măştilor pentru a obţine cele mai bune rezultate.
aceasta implică plasarea măştilor în locurile de reflexie, executarea de măsurători şi tot aşa până când
rezultatul obţinut este cel scontat. Acesta este evident un proces obositor şi îndelungat, şi deşi există şi
un procedeu de plasare a măştilor automat, zonele oarbe în acest caz sunt mult mai rele.

Pierderile de întoarcere şi reflexia

Pentru că transmisiile de mare viteză pe legături de tip Telecom sau CATV folosesc laseri
complecşi (de exemplu laser DFB), care sunt foarte sensibili la reflexii, măsurătorile reflexiilor fiecărei
discontinuităţi din linie sau pierderile de întoarcere de pe întreaga linie trebuie cunoscute.

Domeniul dinamic - determină cât de departe în fibră se pot măsura mici discontinuităţi, atât
cât timpul de mediere este suficient pentru ca acestea să fie observate. Distanţa de măsură poate fi
crescută prin creşterea lăţimii pulsului de lumină sau a timpului de mediere.
168

Zona oarbă - afectează distanţa de la o reflexie faţă de care se poate observa o joncţiune sudată
sau o pierdere. Zona oarbă determină cât de apropiate pot fi două discontinuităţi reflective ce pot fi
observate. Această rezoluţie poate fi îmbunătăţită prin micşorarea lăţimii pulsului de lumină.
Precizia distanţei - precizia localizării unei discontinuităţi este determinată de eşantionul de
lungime, eroarea bazei de timp, indicele de refracţie şi lăţimea pulsului.
Optimizarea domeniului dinamic - implică un domeniu dinamic mai mare dar zone oarbe mai
lungi.
Optimizarea rezoluţiei - Implică un domeniu dinamic mai mic dar şi zone oarbe mai mici şi
rezoluţia dintre discontinuităţi mai mare.

11 miniOTDR

MiniOTDR-ul este un instrument complet de măsură pentru fibre optice, condensat într-un
volum mic.
- este un OTDR cu o gamă mare pentru măsurat atât fibre unimod cât şi fibre multimod
- este un detector de fibră ruptă
- toate modulele pentru fibre unimod sau multimod includ surse luminoase selectabile - continue (CW
-continuos wave) şi tonuri modulate (ID)
- poate încorpora un submodul pentru detectarea defectelor cu unde în domeniul vizibil (Visual Fault
Finder)
- are unitate floppy disk standard, de 1,44 Mb
- are unitate de memorie PCMCIA de 2 Mb
- are mufe în standardul RS 232 pentru conectare cu alte dispozitive (calculator, imprimantă)
- are o miniimprimantă proprie, încorporată
- are acumulatori şi adaptor pentru reţeaua 220V, care îi permite o autonomie de peste 8 ore

MiniOTDR-ul E6000A

Modulele miniOTDR-ului E6000A sunt:

Denumire Fel Pentru Lungimea de Domeniu Puterea de emisie
fibre.. undă dinamic a diodei laser
HP E6001A economic 1310 nm 28 dB
HP E6004A economic unimod 1310/1550 nm 28/28 dB -3 dBm
HP E6002A distanţă lungă 1310 nm 35 dB
HP E6003A distanţă lungă 1310/1550 nm 35/34 dB
HP E6008A înaltă performanţă 1310/1550 nm 40/39 dB
HP E6009A economic 85 18/23 dB -17 dBm (850nm)
multimod 0/1300 nm (PW 0,1/1μs) -13dBm(1300nm)
HP 6005A distanţă lungă 26/34 dB
(PW 0,1/1μs)
HP E6006A decibelmetru unimod şi 800 -1650 nm - (+10..-70)dBm
multimod
HP E6007A detector unimod şi 635nm - max 0 dBm
multimod (lumină roşie)

Toate modulele de mai sus măsoară cu o rezoluţie a eşantionului de 10 cm, între puncte de start
şi stop variabile.
 169

Meniul principal al OTDR-ului

Când miniOTDR-ul este deschis, meniul principal apare pe ecran, unde se poate observa dacă
există instalat submodul pentru măsurat puteri, sau ca în figură submodul pentru detectarea defectelor.
În meniul Instrument Config (configurarea instrumentului de măsură), se poate selecta ce
limbă va fi folosită de OTDR pentru afişarea mesajelor.
În colţul din dreapta jos al panoului frontal al OTDR-ului se găseşte un comutator pentru
asistenţă, notat cu "?". Pentru a avea acces uşor la informaţi privind OTDR-ul, acestea pot fi afişate pe
ecranul OTDR-ului prin apăsarea acelui comutator, indiferent de starea de lucru .

Selecţia
170

MiniOTDR-ul include multe moduri de utilizare prin care permite să se selecteze ce instrument

se doreşte a fi activ la pornire (se poate astfel sări peste fereastra meniului principal şi se intră direct
într-un modul pentru lucru).
Pentru selectare şi salvare se utilizează domeniile de selecţie. Se pot salva multe operaţii de
iniţializare, pentru a face mai rapide şimai convenabile măsurătorile necesare.

Trăsăturile miniOTDR-ului

-comenzile şi meniurile sunt organizate pentru a da acces la parametri şi iniţializările dorite, cu

minimum de butoane acţionate.
-OTDR-ul afişează un număr de ferestre
-fereastra principală de măsură (în imagine cu bara de discontinuităţi activată)
 171

-fereastra de vizualizare a caracteristicilor care este foarte convenabilă când este privită în detaliu
(facilitatea zoom - detaliu), care arată locul vizualizat pe caracteristică (vezi următoarea imagine)
-un reper orientativ pentru fereastră

-o fereastră parametru unde câţiva din cei mai importanţi parametri de măsură sunt afişaţi
-o fereastră cu butoane de control unde sunt afişate funcţiile principale
-o fereastră de vizualizare a stării acumulatorului
-o fereastră de vizualizare a activităţii sursei laser
-o fereastră de vizualizare a timpului de mediere scurs de la începerea măsurătorii
Se poate activa tabela discontinuităţilor (event table) pentru o verificare mai uşoară a fiecărei
discontinuităţi găsite pe caracteristică. Manual, se pot adăuga sau şterge discontinuităţi în tabelă, şi se
poate completa cu repere de distanţă, pentru a defini punctele de interes dealungul fibrei.
Tabela cu discontinuităţi poate fi blocată, pentru o refolosire uşoară, astfel că discontinuităţile
adăugate odată, pot fi folosite pentru mai multe fibre din cablu.

OTDR-ul simplu
172

OTDR-ul simplu (Easy OTDR) permite alegerea între iniţializările predefinite. Tot ce trebuie
făcut este :
-să se selecteze fişierul cu iniţializările corespunzătoare
-să se apese butonul Run/Stop (pornire/oprire) şi măsurătoarea va începe
Meniul Popup permite: -să se salveze caracteristici (Save)
-să se tipărească caracteristici (Print)
-să se vizualizeze în detaliu (Zoom)
-să se încarce fişiere de ini de iniţializare a măsurătorilor pentru o
nouă configuraţie de parametri (Setting ,Offset)
-să se vizualizeze tabela de discontinuităţi (Events)
-să se definească până la patru măsurători (Task) cu iniţializări
diferite, utilizând fişierele de iniţializare (.SET), fişierele şablon (.TPL), sau prin simpla referire la
caracteristicile stocate (fişiere formate la salvarea măsurătorilor), iniţializările oricăror dintre aceste
fişiere fiind apoi utilizate. Dacă fişierele şablon sau caracteristicile stocate conţin o tabelă de
evenimente, aceasta va fi reţinută.
Acest meniu nu doar facilitează folosirea miniOTDR-ului, dar deasemenea furnizează un mod
deosebit de rapid când se testează şi se salvează mai multe măsurători.

În exemplu din figură, se va măsura cu cele trei iniţializări pentru λ=1310 nm şi λ =1550 nm.
După terminarea fiecărei sarcini, meniul va cere conectarea la fibra următoare. Numele
caracteristicilorsalvate va include numărul dat în fereastra (Start Fiber), crescător cu o unitate pentru
fiecare nouă fibră.

Detectorul de rupturi de fibră (Fiber Break Locator)

Dacă tot ce ne interesează este aflarea rapidă a posibilelor rupturi în fibră, detectorul de rupturi
este cea mai bună alegere. Prima cădere de semnal sub pragul selectat din fereastra Threshold va fi
clar indicat. Parametri care trebuie iniţializaţi sunt:
-indicele de refracţie, în fereastra Refr. Ind ,pentruo precizie bună a măsurătorilor rupturilor la
distanţă.
 173

-lungimea de undă folosită, înfereastra Wavelength . Indicele de refracţie va trebui schimbat când se
schimbă lungumea de undă.
-pragul în dB (ferastra Threshold) pentru care se defineşte o ruptură.

Submodulul pentru măsurat puteri

Instrumentul de măsurat puterile undelor luminoase (Optical Power Meter) are următoarele
caracteristici:
-domeniul lungimilor de undă (850..1650) nm
-este folosit pentru fibre unimod şi multimod
-domeniul de măsură (+10..-70) dBm
-rezoluţia 0,01 dB
-perioada de recalibrare 2
-calibrare automată pentru (850, 1300, 1310, 1550) nm
-toleranţe de (+/- 5% +/- 0,5nW pentru λ=850 nm
-toleranţe de +/- 10% +/- 25nW pentru λ=(1300, 1310, 1550) nm
-toleranţe mai bune de 3% în condiţii de referinţă (amănunte în Specificaţiile Tehnice)
174

Submodulul include un detector de modulaţie în frecvenţă, folosit pentru identificarea

semnalelor. Se pot selecta 270 Hz, 1 kHz, 2 kHz, CW (continuu) sau Code (codat). Dacă se detectează
Code, instrumentul va detecta automat semnalul de la sursa laser, dacă şi aceasta este codată.
Submodulul de măsurat puteri se interconectează cu toate submodulele pentru măsurat fibre
unimod sau multimod, şi poate fi folosit cu toate tipurile de conectori şi fibre cu diametre de 62,5 μm
sau mai mici.

Detectorul de defecte

Detectorul de defecte (Visual Fault Locator) emite lumină roşie cu lungimea de undă de
λ=635 nm. Poate emite lumină continuu (CW) sau întrerupt cu rata de 1 Hz. Puterea de ieşire este cam
de 0,4 mW. Se interconectează cu cu toate submodulele pentru măsurat fibre unimod sau multimod.
Poate fi folosit pentru identificări de fibră sau descoperirea unor îndoituri sau rupturi de fibră până la o
distanţă de 5 km.

12 OTDR-ul HP 8147

OTDR-ul HP 8147 este proiectat pentru:

- Folosire simplă - butoane dedicate pentru testare, alegerea limbii, localizare, un mod simplu (Easy
OTDR) care ajută pentru o utilizare mai uşoară oricare ar fi nivelul de experienţă al utilizatorului.
- Măsurători şi documentaţii standardizate - Easy mod permite procedurilor de măsurare să fie
programate şi începute la o apăsare de buton. O tastatură şi un mouse ajută la o rapidă informare
privind măsurătorile.
- Greutate şi dimensiuni mici - are 9 kg, este mic şi uşor de transportat oriunde.
 175

- Performanţe şi precizie - are un statut de înaltă performanţă şi trăsături ce îmbunătăţesc precizia

măsurătorilor pierderilor pe joncţiune, precizia măsurătorilor distanţelor, şi bine-nţeles şi precizia
pierderilor de întoarcere.
- Flexibilitate.
- Părţi modulare - posibilităţi de îmbunătăţire, clase de performanţă şi opţiuni pentru a se potrivi cu
nevoile dorite, lăsând cale liberă viitoarelor cerinţe, odată cu modificările din reţea.
- Analiza în timpul lucrului - include opţiuni pentru analiză detaliată (două trase, comparări), fără a
avea nevoie de un computer exterior sau de un program de analiză.

Utilizarea OTDR-ului

Utilizarea interfeţei - se poate obţine o interfaţa completă pentru utiluizare, dacă se doreşte.
Informaţiile sunt afişate simultan în toate limbile.
Un singur buton de test - o întreagă şi automată procedură este gata de incepere cu o singură
atingere de buton.

Easy Mode - un utilizator experimentat poate alege parametri iniţiali pentru măsurători, iar un
utilizator fără prea multă experienţă poate apela iniţializările făcute pentru a măsura şi a analiza
rezultatele obţinute.
Linia de asistenţă (On-Line Help) - OTDR-ul HP 8147 are deasemenea o linie de asistenţă în
limba engleză, pentru orice informaţie, nemaifiind necesară căutarea în manualul de utilizare.
Modul expert (Expert Mode) - dacă modul automat nu este agreat, se poate face totul manual
mai bine decât lăsând instrumentul să facă acest lucru (procedeul acesta este echivalent cu utilizarea
modului OTDR normal).

Măsurătorile şi analiza standardizată

Easy Mode - Un utilizator experimentat poate selecta parametrii de măsură, astfel că un

utilizator neexperimentat doar va reinstala aceste iniţializări pentru a face măsurători şi a analiza
rezultatele. Aceste proceduri complete pot fi apelate cu un buton virtual (softkey) programabil.
Când se instalează un număr de fibre într-un cablu, există posibilitatea de a măsura cu aceiaşi
parametri, să se stocheze datele cu aceiaşi indicativi şi să se tipărească în acelaşi format.
HP 8147 obţine aceasta având un mod de învăţare (Learn Mode) astfel că se utilizează această
obţiune şi se trece la procedura de măsurare. Când se termină, se salvează întreaga procedură sub un
nume sugestiv, de exemplu "Program 1". Pentru a relua această procedură, doar se apelează "Program
1" şi secvenţa se derulează.
Acest mod permite nu numai să existe masurători şi analize standardizate când se instalează o
reţea, dar deasemenea reduce o serie de erori umane care ar putea fi făcute.

Flexibilitate

OTDR-ul HP 8147 este destinat nu doar pentru nevoile actuale, dar şi pentru cele ale viitoarelor
reţele de fibre. După cum s-a arătat , este un echipament construit modular, cu o mulţime de module
care să satisfacă cele mai exigente nevoi ale utilizatorului. Datorită structurii modulare, orice nou
modul va fi uşor de încorporat.
Unitatea de floppy disk este standard, permiţând ca analiza traselor, suplimentarea softului şi
încărcarea de programe să fie simplu de adăugat.
176

Dar dintre toate, HP 8147 este soluţia cu multe posibilităţi. Tastatură, mouse, monitor şi o
interfaţă pentru imprimanta exterioară sunt toate oferite ca etalon, permiţând utilizatorului să
potrivească instrumentul în funcţie de cerinţele proprii.
Interfaţa LAN şi HP-IB sunt disponibile şi permit o conectare rapidă la reţea.
Alimentarea la curent contiuu permite deplasarea OTDR-ului în spaţii unde tensiunea de reţea
nu există, astfel că măsurătorile pot fi făcute la fel de bine.
Opţiunea pentru un ecran color face şi mai uşoară utilizarea instrumentului.
La fel ca majoritatea echipamentelor HP pentru testarea fibrelor optice, caracteristicile HP8147
permit o interfaţă de conectare a fibrei uşor de utilizat. Aceasta este valabilă pentru majoritatea tipurilor
de conectori care se mufează în partea din faţă a OTDR-ului. Se permite astfel curăţarea suprafeţei
conectorului (care este esenţială pentru performanţele OTDR-ului), şi folosirea diferiţilor conectori la
diferitele tipuri de fibră.

Ecranul ferestrei de măsură

În figură se arata ecranul tipic care, dupacum se observă, dă o excelentă privire de ansamblu
penrtu majoritatea parametrilor importanţi de care este nevoie când se măsoară sau se analizează.
Cei mai importanţi parametri de măsură sunt afişaţi pe ecran (domeniul de măsură, lăţimea
pulsului de lumină, lungmea de undă, indicele de refracţie, etc).

Nu contează dacă se utilizează lupa (zoom) plasată într-un loc pentru analiză detaliată, pentru că
nu se pierde orientarea, deoarece este afişată o imagine de ansamblu (în stânga jos), astfel că se
cunoaşte poziţia pe trasă în orice moment.
 177

Marcarea cu simboluri grafice a discontinuităţilor din fibră (event bar), le face mai vizibile,
chiar dacă nu sunt observate cu ochiul liber.

Ecranul ferestrei de afişare a discontinuităţilor

Bine-nţeles, dacă se preferă un tabel de informaţii în locul trasei desenate, fereastra de afişare a
discontinuităţilor (Event Table Display) permite acest lucru. Informaţiile detaliate ale fiecărei
discontinuităţi includ o imagine în amănunt, similar cu valorile pentru toată linia, care pot fi cuprinse

dintr-o privire.

Analiza completă
178

HP 8147 are toate funcţiile de analiză, incluzând posibilitatea de a extrage o trasă, două moduri
de măsură (Two Way Measurements) sau sa compare două sau mai multe trase.
Măsurarea în două moduri permite medierea a două măsurători (făcute dintr-o parte şi din
cealaltă parte a liniei) astfel că la acest tip de mediere pierderile pe joncţiuni calculate, vor fi mai
precise.
Funcţia de scădere a două caracteristici (Substract Two-Traces) este valabilă pentru
compararea a două trase şi observarea diferenţelor la un anumit punct. Aceasta este utilă când se
măsoară preventiv sau se încearcă localizarea defectelor, comparând valorile obţinute la instalarea
fibrei cu valorile măsurate la data curentă.

Pierderea de întoarcere este unul din parametri standard care trebuie aflat la instalarea reţelei,
mai ales când se utilizează laseri DBF şi purtătoare de semnal video.
Pentru a face munca mai uşoară, instrumentul are încorporată o hartă a pierderilor de întoarcere,
care permite observarea acestor pierderi imediat, la orice discontinuitate individuală, sau pirderile
cumulate, pentru a avea o viziune de ansamblu asupra pierderilor de întoarcere din linie. Acum este
uşor să se coreleze rezultatele.
Când se instalează un număr de fibre în cablu, este folositor câteodată să se privească mai mult
de una sau două trase, pentru a observa diferenţele dintre două linii. HP 8147 permite să se vizualizeze
pânăla patru trase simultan.

Precizia
 179

HP 8147 a fost proiectat pentru a face măsurători cu o toleranţă cât mai mică. Indicele de
refracţie, care este unul din parametri cu influenţă majoră asupra preciziei distanţelor, poate fi introdus
pentru fiecare secţiune de fibră (care în realitate pot fi din diferite stocuri sau diferite categorii), pentru
a mări pecizia de măsurare.

Pentru o bună orientare, pot fi incluse informaţii ale reperului de distanţă (landmark), astfel că
discontinuitatea se poate vedea în măsura în care cunoaştem aceste referinţe.Aceasta ajută la analizarea
discontinuităţilor şi a defectelor cu mai multă precizie.

Performanţe

Toate modulele OTDR-ului oferă nu doar un domeniu dinamic excelent, dar deasemenea şi
zone oarbe mici, permiţând vizualizarea atât la distanţă cât şi în apropiere.
OTDR-ul poate fi optimizat pentru necesităţile de măsurare curente. În acest caz un parametru
dat (domeniul dinamic, rezoluţia, liniaritatea) este definit, şi OTDR-ul îşi va alege singur ceilalţi
parametri pentru a oferi cele mai bune rezultate posibile pentru acel criteriu.
OTDR-urile sunt de obicei un compromis între domeniu dinamic, rezoluţie şi liniaritate, fiecare
dintre aceşti parametri având efect asupra celorlalţi.
180

Programele de lucru (Software Utilities)

Informaţiile privind trasele de la orice tip de instrument de măsurat fibre optice pot fi analizate
pe orice OTDR, deoarece toate folosesc standardul de stocare Bellcore GR-199 CORE.
Un numar de programe utilitare (software) sunt disponibile gratuit, ca de exemplu OTDR
CONECT, care transferă informaţii din şi de la instrument, şi programe utilitare BELLCORE, care
convertesc informaţii standard în format ASCII astfel că procesorul de cuvinte sau afişorul poate citi
informaţiile stocate şi poate afişa uşor un raport.
Utilitarul HP e 4320B este compatibil cu WIN 3.1, Windows NT sau Windows 95. Acesta
include funcţiile menţionate mai sus, precum şi funcţiile pentru OTDR-urile HP 8147 şi HP E6000A.
Oversiune simplificată a acestui utilitar poate fi distribuită gratuit sau împreună cu informaţiile de trasă,
pentru a simplifica transferul informaţiilor înregistrate.
181
182

Bibliografie:
Bănică I., Reţele de comunicaţii între calculatoare,Ed.Teora 1998
 183

Borcoci E., Sisteme de comutaţie digitale, UPB,1994

Dădârlat Th.V, Reţele locale de calculatoare, Ed.Albastră,1999
Manea, A., Sisteme optice de comunicaţii,Ed. Electus, 2000
Radu, M., Telefonie numerică Ed.Militară, Bucureşti 1988
Tanenbaum,S.A., Reţele de calculatoare, Computer Press 1998
Zăhan S., Telefonia Digitală în reţelele de comunicaţii, Ed.Albastră 1998

CUPRINS
184

Sisteme optice surt istoric 1

Sisteme de comunicatie 9
Fibre optice 77
Emisia in sistemele optice 82
Receptia in sistemele optice 93
Sisteme optice coerente 107
Sisteme optice multicanal 122
Amplificatoare optice 132
Retele locale 136
Aparate de masura OTDR 149
Mini OTDR E6000A 165
OTDR HP 8147 171
Structura cablu subteran fo 177
Structura cablu aerian fo 178
Bibliografie 179