1) Care sunt cele 3 componente ale unei fibre optice (FO) și ce rol are fiecare?

-Miezul (prin care e ghidata radiatia) – material de mare transparenta;

- Învelișul (cu indice de refractie mai mic decat miezul pentru a mentine razele de lumina in
interiorul

miezului;

- Alte straturi externe (camasa externa) cu rol de protectie si de a ușura manevrabilitatea fibrei.

2) Principiul propagării luminii în FO.

Principiul propagării luminii in fibra: reflexia totala – daca n 1 > n 2

=> sin r > sin i sau pe desen sin(β) > sin(α)

Pentru o anumita valoare a unghiului de incidenta i=l obținem: r = π/2

Unghiul limita: sin l = n2 / n1
l = unghiul minim de incidenta pentru reflexia totala

3) Enumerați tipurile de fibre optice, caracteristicile fiecărui tip în parte; ce

înseamnă

„mod” de propagare? Dar dispersie modală?

Fiecare raza = mod;

Clasificare:
- Fibre optice multimod:
a) cu salt de indice
intarziere delta t ≈50ns / km => nu putem obtine debite mari pe distante lungi

b) cu gradient de indice diametru miez: ¬50µm

viteza de propagare v = c / n(r)

=> drumul cel mai scurt viteza mica, drumul cel mai lung viteza cea mai mare

=> timpi de propagare apropiati => putem obtine debite mai mari.

In acest caz intarzierea delta t ≈ 0.25ns / km

- Fibre optice monomod

diametru miez: ¬9µm
Fibrele multimod permit propagarea mai multor moduri, cu viteze diferite => dispersie
=> limitarea vitezei pe distante mari

Fibra monomod:
diametrul miez aproiat de lungimea de unda: ¬9µm
=> exista un singur mod de propagare: de-a lungul fibrei
=> dispersia modala este aproape nula
Majoritatea fibrelor de telecomunicatii instalate sunt monomod.

Latirea impulsului luminos datorita traseelor diferite = dispersie modala

4) Fibre optice: ce reprezintă EDFA, principiu de funcționare, avantaj față de

amplificatoarele electronice.

Până prin anii 1990 trebuiau regeneratoare electronice la fiecare aprox. 50km. De prin
1990 au fost instalate amplificatoare optice cu erbiu

EDFA-Erbium Doped FiberAmplifiers

EDFA amplifica semnale din banda 1150nm. Se folosește o diodă laser cu o lungime de
unda de 1480nm – energie absorbită de atomii de erbiu dintr-o secțiune de fibră dopată
cu erbiu. Semnalul de date (lumina din fibră) stimulează atomii de erbiu care eliberează
energia acumulată sincron cu faza semnalului. Se obțin distanțe între regeneratoare
electronice de 500 până la mii de km.

5) Care sunt cele 3 categorii de orbite satelitare în funcție de altitudine?

Aproximativ la

ce altitudine se află fiecare?

In funcție de altitudine:
- Joasa altitudine (LEO) : h < 5000 km Perioada T < 3ore, v > 6km/s
- Medie altitudine (MEO) : h ε 5000 ÷ 20000 km ,T ε 3h ÷ 12h, v ε 6 ÷ 4 km/s
- Inalta altitudine : h > 20000 km , T > 12h, v<4 km/s

6) Caracteristicile sateliților GEO: transponder, amplasare.

Un satelit conține mai multe dispozitive de receptie-transmisie automata (transponder):

fiecare asculta o anume portiune din spectru, amplifica semnalul recepționat si apoi îl
redifuzeaza pe alta frecventa pentru a evita interferenta cu semnalul recepționat. Unda
descendenta poate fi difuzata (suprafata mare) sau concentrata spre o anumita zona
(cateva sute de km diametru). Satelitii GEO sunt amplasați in plan ecuatorial, la distanta
de cel puțin 2 grade unul de celalalt pentru a evita intererentele.
7) Ce înseamnă VSAT și la ce se folosesc?

VSAT (Very Small Aperture Terminals, terminale cu deschidere f. mica)

Sunt micro-statii de cost redus pentru comunicatii cu sateliti GEO.

Antene cu diamentru de 1m sau mai mici, si putere de aprox. 3W.
Legatura ascendenta, de ex: 33kbps – 6Mbps; descendenta: 512kbps – 18Mbps.
Utilitate: zone rurale izolate, vapoare, masini de reportaj TV etc.
Timpul de propagare: tipic pentru sateliti GEO (250 – 300ms).
Satelitii fiind sisteme cu difuzare, criptarea informatiei este esentiala.

8) Ce înseamnă elevație / azimut?

Elevație = unghiul dintre planul orizontal si direcția satelitului.

Azimut = unghiul dintre Nord si planul vertical al satelitului

9) Exemplu de sateliți MEO.

MEO = Medium Earth Orbit

Se deplasează lent in plan longitudinal cu o perioada de ~ 10 ore.
Trebuie urmăriți in timpul deplasării pe orbita.
Este nevoie de emitatoare mai putin puternice pentru a comunica cu ei.
Exemplu: sistemul GPS (Global Positioning System): ~ 20200km, 32 sateliti

10) Exemple de sisteme cu sateliți LEO și utilizarea lor.

LEO = Low Earth Orbit

Se deplasează rapid; e nevoie de multi sateliti pentru a realiza un system complet; fiind
aproape puterea de emisie e scazuta; intarzierea semnalului e doar de cateva
milisecunde.

Sistemul IRIDIUM ; Utilizare: telefonia prin satelit.

750km altitudine, orbite polare circulare, 32° latitudine intre fiecare colier de sateliți.
In total 1628 celule miscatoare, 3840 canale / celula.
Sateliții comunica intre ei (transmisie intre sateliți). Utilizare: telefonia prin satelit.

Sistemul Globalstar; utilizare: telefonia mobile

48 sateliți “online”, 1400km

Spre deosebire de Iridium (a) unde avem comutatie pe sateliti, la Globalstar
avem comutare pe Pamant (b) => transfera complexitatea comutarii pe Pamant
11) Sistemul telefonic: ce înseamnă „modem”; ce putem modula la o purtătoare?

Modem = modulator /demodulator: converteste semnalul binar in semnal analogic

modulat si invers. Se foloseste o unda purtatoare sinusiodala (ex: 1000 – 2000 Hz) a
carei amplitudine, frecventa sau faza poate fi modulata.

12) Desenați constelația QPSK, QAM-16. Ce semnifică fiecare și cum putem coda.

13) ADSL: principii de funcționare, explicați ideea DMT. Ce este NID și la ce

folosește? Schema de conectare la client.

NID (Network Interface Device) sau splitter este un filtru (FTJ) 4000Hz care
nu lasă ca semnalul de inalta frecventa sa afecteze telefoanele / faxurile.

Modemul ADSL (extern) este un procesor de semnal digital configurat sa

funcționeze ca ~250 modemuri QAM ce operează in paralel pe frecvente
diferite. PC-ul este conectat prin interfața Ethernet sau USB.
DSLAM = Digital Subscriber Line Access Multiplexer (in centrala).
DMT = Discrete MultiTone
Spectrul disponibil (1.1MHz) este divizat in 256 canale independente de
4312.5 Hz fiecare.

Canalul 0 = voce, canalele 1-5 nefolosite, canalele 6-255 pentru date.

Alocarea flux ascendent / flux descendent este asimetrica (ADSL).
Pentru fiecare canal se folosesc diverse modulatii, de exemplu V.34 (QAM)
ADSL = Asymetric DSL. Ideea: linia clientului nu mai are in centrala filtrul (300- 3400
Hz) si putem folosi întreaga banda de aprox. 1.1MHz a CAT3

14) Ce reprezintă FTTN, FTTB și FTTH, și care sunt diferențele între ele.

FTTN (Fibră la noduri)- fibra optică ajunge până la dulapul din stradă situat la câţiva
kilometrii de locuinţa clientului, realizând conexiunea finală cu cablu de cupru sau cablu
coaxial.

FTTB = Fiber To The Building (Fibra la clădire)- este o reţea pe bază de fibră optică
care asigură un segment de fibră optică care ajunge la adresa utilizatorului final, sau un
segment de fibră optică până la clădire, dar în clădire se utilizează cablu de cupru,
cablu coaxial sau LAN.

FTTH = Fiber To The Home (Fibră la casă) - este o tehnologie bazată pe fibră optică
care asigură un segment de fibră optică care ajunge în casa utilizatorului final, de
exemplu o reţea de acces formată din linii de fibră optică atât la temelia reţelei cât şi
pentru segmentul care conectează reţeaua de acces (inclusiv cablurile din casă).

15) Capitolul 5: Modelul client-server (rolul fiecăruia, ce implică modelul)

Modelul client-server
Sistemul informațional al unei companii: baze de date si angajați care au acces la ele
de la distanta.

Servere = calculatoare performante pe care sunt memorate datele.

Clienti = calculatoare simple pe care lucrează angajatii, si care acceseaza datele de pe
server.

Modelul e valabil si daca clientii si serverul sunt in aceeasi cladire.

Sau: cand accesam o pagina Web, serverul Web este la distanta iar
calculatorul utilizatorului = client.

Un server este conceput pentru a lucra cu mai mulți clienți

 Cerinte hardware (ex: procesor performant, HDD rapid)
 Cerinte software (ex: Windows server / Linux)

16) Legături cu difuzare / punct-la-punct

Exista doua tipuri de tehnologii de transmisie:

• Legături cu difuzare
Rețelele cu difuzare au un singur canal de comunicatie partajat de toate
masinile din retea. Orice masina poate trimite mesaje (pachete) care sunt
primite de toate celelalte. Dar, pachetul contine o adresa destinatar => este
ignorat de cele carora nu li se adreseaza.

• Legături punct-la-punct
Rețelele punct-la-punct dispun de numeroase conexiuni intre perechi de
masini individuale. Pentru a ajunge de la sursa la destinatie, un pachet trece
prin mai multe masini intermediare. Exista mai multe trasee posibile, iar
descoperirea drumului minim e foarte importanta.
Rețelele mari (cum e Internetul) sunt rețele punct-la-punct.
17) Clasificarea rețelelor in funcție de răspândirea geografică

a) Rețele locale (LAN)

LAN = Local Area Network

Sunt rețele private localizate intr-o singura cladire/campus. Au dimensiuni restrânse,
ceea ce simplifica proiectarea si administrarea.
Conectarea se face in general prin cablu Ethernet, sau fibra optica (>100 metri).

b) Rețele metropolitane (MAN)

MAN = Metropolitan Area Network

E o retea care deserveste un oras. Exemplu: reteaua de TV prin cablu.
Ofera servicii de Internet in partile nefolosite ale spectrului.
Exista si retele fara fir MAN (ex: IEEE 802.16)

c) Rețele larg raspandite geografic (WAN)

WAN = Wide Area Network

 E o retea care acopera o arie geografica intinsa.
 Reteaua e o colectie de gazde (masini pe care ruleaza aplicatii).
 Gazdele sunt conectate printr-o subretea.
 Sarcina subretelei = sa transporte mesajele de la gazda la gazda.
 Reteaua e formata din: linii de transmisie si elemente de comutare.
 Liniile de transmisie = cabluri, legaturi radio etc. care transporta biții.
 Elemente de comutare = calculatoare specializate care conecteaza doua
sau mai multe linii de transmisie.
Cand sosesc date pe o linie, trebuie sa
decida pe ce linie le trimit mai departe spre destinatie. Denumire folosita: router sau
ruter.

18) Servicii orientate pe conexiuni / servicii fără conexiuni

a) Servicii orientate pe conexiuni

Sunt modelate pe baza sistemului telefonic. Beneficiarul trebuie intai sa stabilească o

conexiune, sa o foloseasca, apoi sa o elibereze. Conexiunea functioneaza ca o teava:
emitatorul introduce biții la un capat, iar receptorul ii scoate in aceeasi ordine in care au
fost trimisi.
b) Servicii fara conexiuni

Sunt modelate pe baza sistemului postal. Mesajele contin adresele de destinatie, circula
independent unele de altele prin retea, si pot ajunge in momente de timp diferite (pot
intarzia). Receptorul trebuie sa restabileasca ordinea mesajelor.

19) Care sunt cele 4 niveluri ale TCP/IP? Ce definește nivelul Internet? Dar nivelul

transport? Ce fel de protocol e TCP, dar UDP?

Cele 4 niveluri: Aplicatie, Transport, Internet, Gazda-la-retea

Nivelul Internet definește un format de pachet si un protocol: IP.

Nivelul Transport: Definește doua protocoale capat-la-capat: TCP si UDP.

TCP – este un protocol sigur, orientat pe conexiuni ce permite ca un flux de octeți trimiși
de pe o masina sa ajungă fara erori pe orice alta masina din inter-retea

UDP (User Datagram protocol, protocolul datagramelor utilizator)- Este un protocol

nesigur, fara conexiuni, destinat aplicatiilor ce doresc sa utilizeze propria lor secventiere
si control al fluxului (si nu cel al TCP). Este folosit atunci când comunicara prompta este
mai importanta decat comunicarea cu acuratețe, așa cum sunt fluxurile audio / video in
timp real

TCP/IP = Transmission Control Protocol / Internet Protocol

Rețea cu comutare de pachete bazata pe un nivel inter-retea fara conexiuni, si anume:
Nivelul Internet
 Permite gazdelor sa emita pachete in orice retea, iar acestea vor circula
independent pana la destinatie.
 Pachetele pot sosi intr-o ordine diferita de cea in care au fost trimise.
 Sarcinile majore: dirijarea pachetelor si evitarea congestiei.
 Functioneaza similar cu nivelul rețea din modelul ISO-OSI.
 Nivelul Internet definește un format de pachet si un protocol: IP.

Nivelul transport
Permite conversatii intre entitatile pereche din sursa si destinatie. Define ște doua
protocoale capat-la-capat: TCP si UDP.
Modelul de referinta TCP/IP
Nivelul transport TCP – este un protocol sigur, orientat pe conexiuni ce permite ca
un flux de octeți trimiși de pe o masina sa ajungă fara erori pe orice alta masina din
inter-retea. Fragmentează fluxul de octeti in mesaje pe care le transmite nivelului
internet.
La receptie procesul TCP receptor reasambleaza mesajele primite intr-un flux de
iesire. TCP se ocupa si cu controlul fluxului. UDP (User Datagram protocol, protocolul
datagramelor utilizator)
Este un protocol nesigur, fara conexiuni, destinat aplicatiilor ce doresc sa
utilizeze propria lor secventiere si control al fluxului (si nu cel al TCP).
Este folosit atunci când comunicara prompta este mai importanta decat
comunicarea cu accurate țe, așa cum sunt fluxurile audio / video in timp real.

Nivelul aplicație

Conține toate protocoalele de nivel înalt. De exemplu: TELNET (terminal

virtual), FTP – transfer de fișiere, posta electronica (SMTP).
DNS = Domain Name Service, permite stabilirea corespondentei intre
numele gazdelor si adresele IP ale retelelor.
Modelul de referinta TCP/IP

Nivelul gazda-retea
Singura precizare a acestui nivel: gazda trebuie sa se lege la retea, pentru a
putea trimite pachete IP folosind un anumit protocol. Dar acest protocol nu
este precizat.

20) Adrese IP (IPv4) – clase de adrese, număr de gazde / număr de rețele pentru
fiecare

Toate adresele IP (IPv4) sunt de 32 biti si sunt folosite in câmpurile “adresa

sursa” si “adresa destinație” ale pachetelor IP.
O adresa IP nu se refera neapărat la o gazda, ci la o interfață de rețea.
Pana in 1993 adresele IP erau împărțite in 5 categorii = clase de adrese.
Clasa A: 128 rețele (27) cu 16 milioane (224) de gazde fiecare.
Clasa B: 16384 (214) rețele cu 65536 (216) de gazde fiecare.
Clasa C: 2 milioane de rețele (221) cu 256 (28) gazde.
Adresele IP sunt alocate de ICANN.
Adresele 0.0.0.0 sunt folosite la pornirea PC-ului, iar adresele de tip
127.xx.yy.zz sunt pentru bucla locala (ex: 127.0.0.1 = localhost).
21) Cum se construiește o subrețea? Ce înseamnă mască de subrețea?

Subretele: o retea este divizata in mai multe parti pentru uz intern, dar pentru lumea
exterioara se comporta tot ca o singura retea. Solutia: Un numar de biti din numarul
gazdei sunt folositi pentru a crea un numar de subretea

Masca de subrețea- indica separarea intre numărul subrețelei si numărul gazdei.

Exemplu:
O universitate are alocata o adresa de rețea de clasa B (14 biti pentru numărul
rețelei si 16 biti pentru gazde). Universitatea are 35 departamente si poate folosi un
numar de subretea cu 6 biti (26=64) si un numar de 10 biti pentru gazde (1024 gazde /
departament).
Mecanism: ruterul are nevoie sa stie o masca de subrețea, ce indica
separarea intre numărul subrețelei si numărul gazdei.
Numărul subrețelei este acoperit cu 1 iar al gazdei cu 0, si este scris in
notație zecimala cu punct, de exemplu: 255.255.252.0
Explicație: 252 = 11111100 (penultimul număr din masca de subrețea).
Notație alternativa: /22 (numărul de subrețea are 22 biti)

22) CIDR – ideea de bază (mecanismul)

: CIDR Classless InterDomain Routing (dirijarea fara clase intre domenii): Se aloca
adresele IP ramase in blocuri de dimensiune variabila, fara a tine cont de clase. Daca
un sit are nevoie de 2000 de adrese, ii este dat un bloc de 2048 adrese. Mecanismul:
fiecare organizatie primeste o adresa de baza si o masca de subretea.
Internetul a fost proiectat ca o retea de cercetare ce conecta universitati, companii, sit-
uri militare. Nu s-a prevazut cresterea exponentiala de azi.
=> Alocand mai ales adrese de retea de clasa B (65536 adrese)
organizatiilor care nu aveau decat ~zeci de gazde epuiza repede spatiul de
adrese IP.
Soluția: CIDR (dirijarea fara clase intre domenii).
Se aloca adresele IP ramase in blocuri de dimensiune variabila, fara a tine cont de
clase. Daca un sit are nevoie de 2000 de adrese, ii este dat un bloc de 2048 adrese.
Mecanismul: fiecare organizatie primeste o adresa de baza si o masca de Subretea