Liniile de comunicație sunt mediul fizic destinat transmisiei semnalelor la

distanță;prin multiplexare, în cadrul acesteia pot fi create 2 sau mai multe

canale.

Linii cu microunde
Formate din stații de transmisie ce operează în banda de unde centimetrice.Pe
Pământ aceste stații se amplasează in raza vizibilității directe a antenelor, la o
distanță de 40-50 de km una de alta.În cazul liniilor cosmice, stațiile respective
se amplasează pe sateliți.

Fire Torsadate
Cablul torsadat este un tip de cablu des întâlnit în care doi conductori sunt
răsuciți unul în jurul celuilalt în scopul anulării interferenței electromagnetice ce
cauzează diafonie. Numărul de răsuciri pe o distanță de un metru face parte
din specificațiile tipurilor de cabluri. Cu cât acest număr este mai mare, cu atât
diafonia este redusă mai mult. Răsucirea firelor cauzează reducerea
interferenței deoarece:
● Zona de buclă dintre conductori (care determină cuplajul magnetic în
semnal) este redusă la mimimul fizic.
● Direcțiile de curent generate de un câmp magnetic cuplat uniform
sunt inversate la fiecare răsucire, anulându-se reciproc.

UTP
Este format din 4 perechi de fire, izolate între ele. Prin torsadarea perechilor de
fire apare efectul de anulare, efect ce limiteaza degradarea semnalului util din
cauza interferențelor magnetice. Cablul torsadat neecranat este cea mai des
întâlnită variantă de cablu torsadat din rețelele de date. Cablurile UTP sunt
numite adesea cabluri Ethernet, după Ethernet, standardul cel mai răspândit
(dar nu și cel mai fiabil) ce folosește cabluri UTP. Acesta este tipul principal de
cablu utilizat în bucla locală a rețelelor telefonice și în rețelele de date (în
special drept cablu patch sau conexiune temporară la rețea) datorită
flexibilității sale deosebite.
Spre deosebire de FTP și STP, cablul UTP nu are nici un tip de ecranare.
STP
În acest tip de cablu, fiecare pereche este învelită într-o folie de ecranare și
oferă o bună protecție împotriva interferențelor și a diafoniei. Foliile de
ecranare au, de asemenea, rolul de conductor de împământare.
Cablul STP a fost utilizat cu precădere în rețelele jeton în inel (token ring), dar în
prezent este rar implementat deoarece potențialele performanțe superioare
tipului UTP nu justifică diferența mare de preț. În plus, datorită foliilor,
flexibilitatea cablului este mult redusă.

Cablu Coaxial
Cablul coaxial este un cablu electric care are un conductor interior (D în fig.
alăturată) înconjurat de un strat izolator tubular (C), înconjurat de o tresă
conductivă tubulară (B). Multe cabluri coaxiale au, de asemenea o manta
exterioară izolatoare (A). Termenul de coaxial provine de la conductorul interior
unic și tresa exterioară, rezultând o axă de simetrie. Cablul coaxial a fost
inventat de inginerul și matematicianul englez Oliver Heaviside, care a brevetat
designul în 1880.[1]
Cablul coaxial diferă de cel al altor cabluri ecranate folosite pentru
transportarea semnalelor de frecvență inferioară, prin aceea că dimensiunile
cablului sunt controlate pentru a oferi o distanțare precisă a conductorilor, care
este necesară pentru ca acesta să funcționeze eficient ca o linie de transmisie
pentru semnale de bandă largă.

Cablul Optic
Un cablu de fibră optică este un cablu care conține una sau mai multe fibre
optice care servesc conducerii luminii. Cablurile optice au o largă utilizare, mai
ales în telecomunicații. Fibrele optice sunt în general acoperite individual cu
straturi de plastic și conținute într-un tub de protecție adecvat mediului în care
va fi montat cablul.
Fibrele optice sunt alcătuite dintr-un miez si un înveliș, selectat pentru o
reflexie internă totală, datorată diferenței indicelui de refracție între cele două
medii. În practică, învelișul este acoperit cu un strat de acrilat sau poliamidă.
Acest înveliș protejează fibra de eventuale daune, dar nu contribuie la
proprietățile sale de ghid de undă. Fibrele cu înveliș individual (sau cele formate
din panglici sau fascicule) sunt apoi acoperite cu un strat dur de rășină și/sau
un tub de extrudat in jurul lor, pentru a forma miezul cablului. Pentru a forma
cablul, sunt adăugate apoi mai multe straturi de învelis protector, în funcție de
aplicație. Ansamblurile de fibră rigide conțin, uneori, între fibre sticlă
absorbantă de lumină ("sticlă neagră"), pentru a preveni "scurgerile" de lumină
între fibre. Acest lucru reduce diafonia între fibre, sau pâlpâirile în aplicatiile de
imagistică. [1]

Importanța
Caracteristica principală a liniilor de transmisie a informaţiei este
capacitatea de transmisie, exprimată în biţi pe secundă.
Cablurile cu fire torsadate sânt asemănătoare celor telefonice şi asigură
o capacitate de transmisie de până la l Mbit/s. Cablurile coaxiale,
asemănătoare celor din reţelele de televiziune prin cablu, asigură o capacitate
de transmisie de pînă la l Gbit/s.
Cablul optic constă din fibre de sticlă sau din plastic transparent,
acoperite cu un înveliş de protecţie. Semnalul optic, emis de o sursă laser, se
propagă prin fibră şi este recepţionat de o celulă fotosensibilă. Capacitatea de
transmisie a unui cablu optic poate ajunge la valoarea de l Tbit/s.
Liniile cu unde radio sânt formate din staţii de retransmisie a semnalelor.
Pe Pământ aceste staţii se amplasează în raza vizibilităţii directe a antenelor, la
o distanţă de 40-50 de kilometri una de alta. în cazul liniilor cosmice, staţiile
respective se amplasează pe sateliţi. Capacitatea de transmisie a liniilor cu
unde radio este de ordinul 10 Gbit/s.