TEMA : CABLAREA LAN

ARGUMENT

Am ales această temă deoarece aşa am fost îndrumat dar şi deoarece

mi se pare a fi o temă interesantă. Cablarea LAN este interesantă deoarece de
la apariţia reţelelor de calculatoare comunicarea între utilizatori se face mult
mai uşor şi mult mai repede şi nu necesită multă muncă. În plus, costurile sunt
esenţial mai reduse faţă de alte mijloace de comunicare cum ar fi poşta clasica
, telefonul mobil.
Avantajele utilizării reţelelor de calculatoare sunt : utilizatorii comunică
între ei virtual şi în timp record prin intermediul messengerului şi prin
intermediul yahoo mail-ului unde aceştia îşi trimit mailuri. Alte avantaje sunt
acelea ca utilizatorii pot copia filme , muzica , jocuri , unii de la alţii.
Mai trebuie ştiut cum se efectuează cablarea cu ajutorul codului
culorilor , mufei RJ45 şi cu ajutorul cleştelui de sertizare.

2
CUPRINS

1. TIPURI DE CABLURI................................................................................................4
1. Cablu coaxial...............................................................................................................4
2. Cabluri torsadate: UTP, FTP, STP.............................................................................4
1. Cabluri coaxiale..............................................................................................................4
2. Cabluri torsadate............................................................................................................5
2.1. Cablul UTP..............................................................................................................5
2.2. Cablurile FTP...........................................................................................................6
2.3. Cablul STP...............................................................................................................6
2. TOPOLOGII...............................................................................................................8
2.1. Topologii logice...........................................................................................................9
2.2. Topologii fizice.............................................................................................................9
2.2.1. Magistrală...........................................................................................................10
2.2.2. Inel......................................................................................................................11
2.2.3. Stea....................................................................................................................12
2.2.4. Topologie ierarhică.............................................................................................13
2.2.5. Mesh...................................................................................................................13
(Reţea, plasă)...............................................................................................................13
3. Standarde pentru medii torsadate...........................................................................14
4. Categorii de medii torsadate...................................................................................15
4.1 UTP CAT1 - 4.............................................................................................................15
4.2 UTP CAT5 şi CAT5e..................................................................................................15
4.3 UTP CAT6, CAT6a.....................................................................................................16
4.4 UTP CAT7, CAT8.......................................................................................................16
5. SERTIZAREA CABLURILOR DE TRANSMISIE....................................................18
5.1. Unelte pentru cablare................................................................................................18
5.2. Alegerea tipului de conector corespunzător şi sertizarea cablurilor coaxiale...........19
5.3. Alegerea tipului de conector corespunzător şi sertizarea cablurilor torsadate.........20
6. BIBLIOGRAFIE SI WEBOGRAFIE.........................................................................21

3
1. TIPURI DE CABLURI
Tipuri de cabluri de transmisie a datelor în reţea:

1. Cablu coaxial

2. Cabluri torsadate: UTP, FTP, STP

Principalele medii ghidate de transmisie sunt:
 cabluri coaxiale
 cabluri cu perechi de conductoare torsadate
- neecranate: UTP (Unshielded Twisted Pairs)
- ecranate: STP (Shielded Twisted Pairs), ScUTP (Screened UTP) sau FTP (Foiled
Twisted Pairs)
 fibra optică: multimod şi monomod
Transmisiile neghidate sunt cele la care propagarea nu este restricţionată la un spaţiu fizic,
înţelegând-se de obicei prin aceasta propagarea în aer liber. Principalele medii de
transmisie neghidate sunt:
 undele radio
 microunde
 radiaţia laser
 radiaţia infraroşie
Mediul de reţea poate fi de tipurile: mediu de cupru, mediu optic, mediu fără fir (wireless).
Aceste medii au diferite caracteristici care se reflectă în performanţă.

1. Cabluri coaxiale
Cablul coaxial a fost utilizat pe scară largă în reţelele locale (Ethernet şi 802.3). În prezent,
„popularitatea” lui a scăzut pentru că nu poate fi utilizat în reţelele de mare viteză, în reţele
cu legături full duplex sau în cele care folosesc comutatoare super rapide. Pe distanţe scurte
se preferă în locul lui cablul torsadat iar pe distanţe mari – fibra optică.

4
 Fig. 1.1.1
Avantajul utilizării cablurilor coaxiale - oferă posibilitatea unor comunicaţii de bandă largă pe
distanţe relativ mari, echipamentele fiind conectate la o magistrală unică prin conectoare
adaptoare în forma de T. Astfel, sistemele conectate apar ca fiind, unul după altul, în
cascadă.
Mediul de comunicaţie se comportă ca un ghid de undă motiv pentru care trebuie asigurată
adaptarea de impedanţă la capetele liniei (cu conectoare de capăt sau terminatoare) dar şi
la nivelul punctelor de inserare a echipamentelor de date. Diafonia este extrem de redusă
chiar la frecvenţe mari ale semnalului.
Principalele dezavantaje care au dus la înlocuirea aproape totală a acestui cablu sunt: este
relativ fragil, nu are o rezistenţă mecanică deosebită, cost ridicat, grosime mare(1 cm sau
mai mult în funcţie de tip) şi dificultăţile de a asigura adaptarea de impedanţă a magistralei
de comunicaţie. Lipsa adaptării de impedanţă determină reflexia şi refracţia undelor
electromagnetice.
Pentru adaptare, la capetele liniei de comunicaţie se folosesc conectoare de capăt sau
terminatoare. În cazul cablurilor coaxiale utilizate în reţelele locale (Ethernet) comunicaţia
are loc alternativ în cele două sensuri, fiind astfel de tip semiduplex.
Tab. 1.1.1 - Tipuri de cablu coaxial

10BASE5 Ethernet RG 8 (Thicknet sau 10BASE2 Ethernet (Thinnet, subţire) RG 58

„cablul galben”, gros) sau coaxial de sau cablul coaxial în banda de bază
bandă largă  impedanţă de 50 Ω
 impedanţă de 75 Ω  viteza semnalului 10Mbps pentru o
 viteză a semnalului de 10Mbps lungime de 185 de metri
pentru o lungime de 500 de metri  utilizare - în reţele de calculatoare
 utilizare - în reţele de calculatoare,  raportul performanţă/cost - bun
transmisii TV
 raportul performanţă/cost - scăzut

5
2. Cabluri torsadate

2.1. Cablul UTP

Cablul UTP (cablu torsadat neecranat, Unschielded Twisted Pairs). Asigură transmisii de tip
duplex Torsadarea reduce efectul de degradare a semnalului cauzat de EMI – interferenţe
electromagnetice sau RFI – interferenţe ale frecvenţelor radio, la fel ca şi în telefonie.
Conform standardului Ethernet 10/100 BASE T, acest tip de cablu are o impedanţă de 100
de ohmi ceea ce înseamnă o viteză de transmitere a informaţiei cu 10Mbps (Ethernet) sau
100Mbps (Fast Ethernet) pe o distanţă de până la 100 de metri.
Din cele opt conductoare din care este format cablul UTP, sunt folosite doar patru astfel:  o
pereche de conductoare oferă suport pentru transmisii într-un sens (TD+, TD- ; transmission
data) iar cealaltă pentru transmisii în sens invers, respectiv recepţie (RX+, RD- ; received
data). Conductoarele neutilizate pentru comunicaţia de date sunt destinate telefoniei digitale
care este de fapt echivalenta tot cu un transfer de date. Aceste perechi pot fi utilizate însă
pentru a realiza un alt canal de comunicaţie pe acelaşi mediu fizic.

Fig. 1.1.2 – Cablu UTP

2.2. Cablurile FTP

Cablurile FTP sunt modele hibride de cabluri STP şi UTP. Se aseamănă cu cablul UTP dar
sunt acoperit cu un ecran metalic (Screened Twisted Pairs) sau cu o folie de metal (Foiled
Twisted Pairs) ce realizează ecranajul. Impedanţa tipică pentru acest tip de cablu este de
100 sau 120 de ohmi.

Fig. 1.1.3 – Cablu FTP

2.3. Cablul STP

Cablul STP: Shielded Twisted Pair (Cablu cu perechi răsucite ecranat) În acest tip de cablu,
fiecare pereche este învelită într-o folie de ecranare şi oferă o bună protecţie împotriva
interferenţelor şi a diafoniei. Foliile de ecranare au, de asemenea, rolul de conductor de
împământarea. Cablul STP a fost utilizat cu precădere în reţelele token ring, dar în prezent
este rar implementat deoarece potenţialele performanţe superioare tipului UTP nu justifică
diferenţa mare de preţ. În plus, datorită foliilor, flexibilitatea cablului este mult redusă. Scopul
acestei ecranări este acela de a permite cablurilor torsadate să funcţioneze în medii

6
predispuse la perturbaţii electromagnetice (EMI) si/sau interferenţe radio (RFI). Ecranul
împiedică pătrunderea radiaţiei externe perturbatoare dar şi emisia electromagnetică
datorată efectului de antenă al conductoarelor proprii. Acest tip de cablu are o impedanţă de
150 de ohmi, este mai scump, mai greu de instalat şi mai gros decât cablul UTP-ul (aprox.
1cm) dar protecţia la interferente electromagnetice este net mai buna. Ecranul acestui tip de
cablu trebuie conectat la un potenţial de referinţă nul (împământarea) la ambele capete
pentru a funcţiona corect, în caz contrar induce un nivel ridicat de zgomot.

Fig. 1.1.4 – Cablu STP

S/STP: Screened Shielded Twisted Pair (Cablu cu perechi răsucite ecranat, cu tresă)
Cablul S/STP este asemănător tipului STP, dar are în plus o tresă împletită ce înveleşte
toate perechile (similară celei din cablul coaxial), oferind o protecţie deosebită împotriva
interferenţelor externe.

Fig. 1.1.5 – Cablu S/STP

S/FTP: Screened Foiled Twisted Pair (Cablu cu perechi răsucite cu folie şi tresă)
Acest tip de cablu este o combinaţie a tipurilor S/UTP şi FTP, fiind ecranat cu folie şi tresă.

Fig. 1.1.6 – Cablu S/FTP

S/UTP: Screened Unshielded Twisted Pair (Cablu cu perechi răsucite neecranat, cu tresă)
Asemănător cu FTP, singura diferenţă fiind că S/UTP are o tresă împletită în loc de folie
învelind toate perechile

7
 Fig. 1.1.7 – Cablu S/UTP
Comparaţie între cabluri

Fig. 1.1.8 – Cabluri torsadate

Tab. 1.1.2 – Comparaţie între mediile de transmisie

Caracteristici Thinnet Thicknet Twisted-pair Fibră optică
coaxial coaxial (10BaseT)
(10Base2) (10Base5)
Cost Mai mare decât Mai mare UTP : mai mic Mai mare decât
UTP decât thinnet STP: mai mare decât thinnet dar mai
mic decât thicknet
thinnet
Lungimea 185m 500 m UTP şi STP: 100 m 2 km
utilizabilă

Viteza de 10 Mbps 10 Mbps UTP: 4-100 Mbps 100 Mbps sau mai
transmisie STP: 16-500 Mbps mult

Flexibilitate Suficient de Mai puţin UTP: Cel mai flexibil Mai puţin flexibil
flexibil flexibil decât STP: mai puţin flexibil decât thicknet
thinnet decât UTP
Uşurinţa în Uşor de instalat Uşurinţă UTP : foarte uşor Dificil de instalat
instalare medie în STP : moderat de uşor
instalare
Susceptibilitatea Bună Buna UTP: foarte susceptibil Imun la interferenţe
la interferenţe rezistenţă la rezistenţă la STP: Bună rezistenţă
interferenţe interferenţe
Caracteristici Suportul Suportul UTP : acelaşi ca la Suportă voce, date
speciale electronic mai electronic mai telefon: adesea preinstalat şi video
ieftin decât la ieftin decât la în clădiri

8
Caracteristici Thinnet Thicknet Twisted-pair Fibră optică
coaxial coaxial (10BaseT)
(10Base2) (10Base5)
cablul torsadat cablul STP : suportă viteze mai
torsadat mari ca UTP
Utilizarea Reţele medii şi Legătura între UTP : reţele cu buget Orice reţea care
preferată mari cu cerinţe reţele thinnet limitat necesită viteza.
de securitate – coloana STP : Token Ring de orice securitate şi
foarte bună principală, cu dimensiune integritate ridicate
cerinţe de
securitate

2. TOPOLOGII
Dezbateri despre ce se poate partaja într-o reţea: documente, mesaje E-mail, software
pentru editare de text, software pentru urmărirea unui proiect, fotografii, fişiere audio şi
video, distribuţia de video şi audio LIVE, imprimante, modemuri, discuri Hard etc.
După tehnologia de transmisie, reţelele se împart în două categorii:
 reţele punct la punct
 reţele cu difuzare (broadcast).
Reţele punct la punct sunt acele reţele care dispun de numeroase conexiuni între perechi de
calculatoare individuale. Pentru a ajunge de la calculatorul sursă la calculatorul destinaţie,
un pachet s-ar putea să fie nevoit sa treacă prin unul sau mai multe calculatoare
intermediare. Deseori sunt posibile trasee multiple, de diferite lungimi etc.
Reţele cu difuzare (broadcast) sunt reţele care au un singur canal de comunicaţie. Acesta
este partajat de toate calculatoarele din reţea. Oricare dintre mesajele trimise de un membru
al acestui tip de reţea poate să fie recepţionat de toţi ceilalţi membri din reţea.

Topologia defineşte structura reţelei în ceea ce priveşte modalitatea de interconectare a

componentelor active şi pasive ale reţelei, relativ la plasarea mediilor de transfer şi la
ordinea existentă între componente: servere, staţii de lucru, dispozitive de interconectare,
linii de comunicaţie. Adică, topologia unei reţele se referă la structura acesteia, la modul de
aşezare al nodurilor reţelei, precum şi la logica prin care acestea comunică. Felul în care
funcţionează reţeaua este influenţat în mare măsură de topologia acesteia.

Tab. 2.1.1 - Topologii

Topologia fizică descrie structura Topologia logică descrie modul în care
constructivă a reţelei, modul în care sunt informaţiile circulă în cadrul reţelei.
trasate legăturile dintre calculatoare. Este Determină cum gazda accesează mediul de
stratul fizic al componentei din reţea comunicare din reţea Uneori topologia logică
poate fi diferită de cea fizică.

9
2.1. Topologii logice
Din punctul de vedere al topologiei logice utilizate, cele mai folosite arhitecturi LAN,
sunt : Ethernet,Token Ring, Fiber-Distributed Data Interface (FDDI)
Token Ring -O reţea Token Ring poate conţine până la 33 concentratoare. O reţea Token
Ring cu un MSAU poate conţine până la 72 calculatoare (staţii) ce folosesc cablu torsadat
neecranat (UTP) şi până la 260 calculatoare (staţii) ce folosesc cablu torsadat ecranat
(STP). În mediul Token Ring nu există coliziuni !

2.2. Topologii fizice

Principalele tipuri de topologii fizice sunt: bus – topologie magistrală, ring – topologie
inel, star – topologie stea, hierarchical – topologie ierarhizată, mesh – topologie plasă
(reţea).

Fig. 2.1.1 – Topologii fizice

Tab. 2.1.2 - Toplogii

10
Topologia Avantaje / Dezavantaje

Avantaje :
 uşurinţă în conectarea calculatoarelor.
 necesarul de cablu este redus.
 constituie unul din cele mai ieftine moduri de a construi o
reţea.
 calculatoarele conectate la acest tip de reţea au acces în mod
egal la toate resursele reţelei.
 pentru toate legăturile (liniile) individuale ale nodurilor se
foloseşte un mediu pasiv de transfer;
 fiecare nod este în contact direct cu oricare altul, de aici
durata redusă de tranzit a pachetelor pe linie;
 conectarea unei noi staţii (montarea) se face fără risipă de
cablu, folosind cablaje deja existente;
 se poate face uşor emisie multiplă (multicast), unul la mai
mulţi (one-to-many).
Dezavantaje:
2.2.1. Magistrală  reţeaua nu funcţionează dacă apar întreruperi în cablu - la
căderea mediului comun de transfer cade toata reţeaua;
 este nevoie de terminatori la ambele capete ale cablului ca să
absoarbă semnalul când ajunge la capătul liniei sau al firului;
 în lipsa terminatorului, semnalul electric ce reprezintă datele
se întoarce, provocând erori în reţea;
 problemele sunt greu de identificat dacă reţeaua „cade" -
zonele de cablu defecte se localizează greu;
 informaţiile se pot "fura" uşor printr-o conectare fără
întreruperea funcţionării reţelei;
 realizarea backup-ului este costisitoare;
 la creşterea numărului de staţii în reţea creşte numărul de
coliziuni în reţea;
 nu se asigură flexibilitate la cablare;

 lungimea reţelei este limitată (atenuarea semnalului de date),

deci şi numărul de calculatoare conectate
 dacă se doreşte o extindere, va fi dificil de schimbat mărimea
şi distribuţia reţelei
 poate fi transmis un singur pachet de date la un moment dat;
 în cazul conectării unui număr mai mare de calculatoare, are
randament scăzut în ceea ce priveşte viteza, datorită coliziunii
pachetelor de date.

11
Topologia Avantaje / Dezavantaje

Avantaje:
 principalul avantaj: nu există coliziuni ale pachetelor de date
 are o structură uşor de extins care necesită o lungime minimă
de cablu;
 nu este necesar un nod central prin care să circule toate
informaţiile;
 zonele de cablu defecte sunt relativ uşor de localizat;
 există restricţii de lungime totală a reţelei (inelului), un factor
de performanţă fiind şi distanţa maximă admisă între noduri;
 la un moment dat se cunoaşte care staţie urmează să
retransmită datele;
 nu există capete de cabluri neconectate la inel, deci
2.2.2. Inel terminatorii nu mai sunt utilizaţi
 primul calculator care este pornit şi accesează inelul poartă
denumirea de „monitor activ” şi are responsabilitatea de a
monitoriza inelul pentru a descoperi probleme, cum ar fi o
întrerupere în inel
 în cazul utilizării unui inel dublu, pe lângă faptul că datele sunt
transmise în ambele direcţii, se creează toleranţă la erori -
deoarece dacă un inel cedează, transmisia se face pe celălalt
inel; mai mult, dacă ambele inele cedează, prin remedierea
zonei în care a fost întrerupt cablul se remediază întreaga
reţea.
Dezavantaje:
 căderea unei staţii provoacă căderea întregii reţele;
 conectarea unei noi staţii se face prin întreruperea temporară
a funcţionării reţelei, fiindcă inelul trebuie deschis;
 durata transferului unui pachet de date creşte proporţional cu
numărul de noduri conectate în reţea;
 topologia în inel permite doar unui singur calculator să aibă
acces pentru a trimite date pe inel la un moment dat, acest
lucru ducând la o reţea determinată
este necesara dublarea liniei, ca în cazul căderii liniei principale cea
suplimentară să intre în funcţiune.

12
Topologia Avantaje / Dezavantaje

Avantaje:
 fiecare dispozitiv conectat poate iniţia accesul la mediu,
independent de celelalte dispozitive conectate;
2.2.3. Stea  este flexibilă, scalabilă şi relativ necostisitoare, în comparaţie
cu reţelele LAN mai sofisticate, cu metode de acces
controlate strict;
 este uşor de reparat, deoarece fiecare computer este legat la
punctul central cu propriul lui cablu;
 dacă un cablu se defectează va afecta doar calculatorul la
care este legat, restul reţelei rămânând operaţională – ceea
ce constituie cel mai important avantaj al reţelelor stea;
 constituie fundamentul pentru ultima topologie LAN: topologia
comutată.
Dezavantaje:
 dacă dispozitivul central se defectează, întreaga reţea se va
deconecta deoarece gazdele sunt conectate direct la punctul
central (hub, switch, sau router)
 costă mai mult decât reţeaua magistrală deoarece este
nevoie de mai mult cablu, mai scump şi de un dispozitiv
central

13
Topologia Avantaje / Dezavantaje

2.2.4. Topologie Avantaje:

ierarhică  este recomandată pentru reţele LAN de dimensiuni medii şi
mari care trebuie să aibă în vedere scalabilitatea reţelei şi
concentrarea traficului
 este o variantă a topologiei stea, în care există o stea
centrală, cu un nod central, ale căror noduri sunt centre ale
altor stele – de aici decurg şi avantajele reţelelor stea
Dezavantaje: în linii mari aceleaşi ca la topologia stea

2.2.5. Mesh

(Reţea, plasă) Avantaje:

 deteriorarea unui cablu nu va afecta reţeaua iar traficul poate
fi realizat prin alte rute utilizând alte cabluri - cu alte cuvinte,
dacă o conexiune eşuează, un calculator poate încă accesa
alt calculator prin utilizarea altei conexiuni.
 este aproape imposibil pentru un cablu să provoace o cădere
a unei reţele de acest tip
 utilizată deseori în situaţiile în care datele trebuie să fie
disponibile în eventualitatea unei deteriorări parţiale ale reţelei
 în cazul unei topologii de tip plasă completă, fiecare nod este
conectat fizic cu fiecare dintre nodurile celelalte, asigurând
astfel un maximum de toleranţă la erori

14
 Topologia Avantaje / Dezavantaje
Dezavantaje:
 scump şi greu de instalat datorită cantităţii mari de cablu
necesare
 volum ridicat de muncă pentru realizare a reţelei
 este greu de administrat
 are un cost mai mare decât în cazul celorlalte topologii,
rezultat atât din cheltuielile de construire a reţelei cât şi din
cele de administrare
Alte consideraţii:
 Determinarea numărului de cabluri de conexiune de care este
nevoie la o reţea tip plasa se poate face utilizând formula: Ln
= n (n -1)/2 - – unde: n este numărul de noduri, iar Ln este
numărul de conexiuni necesare.
 Internetul este un exemplu de topologie de reţea / plasă

3. Standarde pentru medii torsadate

Colecţia IEEE 802.3 cuprinde standardele ce definesc nivelul fizic şi subnivelul MAC al
nivelului legătură de date pentru Ethernet. Este definit câte un standard pentru fiecare tip de
mediu de transmisie folosit. Astfel, în această colecţie se regăsesc, printre altele,
standardele pentru cablu UTP, standardele pentru Ethernet pe cablu coaxial (10BASE5,
10BASE2), Ethernet prin fibră optică (10BASE-F, 100BASE-FX, etc) sau descrierea
tehnologiei PoE (Power over Ethernet).
Standardul ce conţine cerinţele pentru transmiterea a 10 Mbit/s pe cablu UTP este
standardul 10BASE-T. În mod similar, pentru 100 Mbit/s şi 1000 Mbit/s (1 Gbit/s) există
100BASE-T, respectiv 1000BASE-T (numit şi Gigabit Ethernet). Numele standardului derivă
din unele aspecte legate de mediului fizic: Numărul reprezintă viteza maximă teoretică
exprimată în megabiţi pe secundă. „BASE" este prescurtarea pentru baseband, ceea ce
înseamnă că fiecare fir este folosit ca un singur canal de comunicaţie, pe care se transmite
într-o singură frecvenţă. Cu alte cuvinte, nu se aplică nicio formă de multiplexare. Litera de
la sfârşit reprezintă tipul cablului, în acest caz, "T" înseamnă torsadat (twisted). Aşadar,
100BASE-T este o denumire generică pentru un standard care asigură o viteză de 100
Mbit/s pe cablu torsadat, în particular, sunt definite trei forme: 100BASE-TX, 100BASE-T4 şi
100BASE-T2. 100BASE-TX indică utilizarea unui cablu de categorie cel puţin CAT5 şi
folosirea a 2 perechi de fire din cele 4. Sufixul T4 indică folosirea a 4 perechi pentru
comunicaţie. 100BASE-T4 şi 100BASE-T2 nu se mai folosesc, fiind standarde învechite.
Toate aceste standarde operează pe segmente de cablu cu lungimi de maxim 100 de metri.
În 2006 a fost publicat standardul 10GBASE-T pentru conexiuni de 10 gigabit/s prin cablu
torsadat. 10Gigabit Ethernet suportă doar legături full-duplex, spre deosebire de celelalte
trei standarde ce suportă şi comunicaţii half-duplex.
Cantitatea de informaţie transferată între emiţător şi receptor este proporţională cu frecvenţa
semnalelor pe mediul de transmisie. În cazul semnalelor electrice, frecvenţa este dată de
calitatea cuprului de a fi mai bun sau mai puţin bun conductor de curent electric. Această
calitate depinde de densitatea de impurităţi caracteristică materialului. De aceea, există mai
multe categorii de cabluri, o categorie mai mare implicând performanţe mai bune.

15
4. Categorii de medii torsadate
Categoriile de cabluri torsadate au fost definite în setul de standarde TIA/EIA-568-B de către
asociaţia americană Telecommunications Industry Associations (TIA). Acesta s-a dovedit a
fi standardul cu cea mai largă acceptarepe piaţa producătorilor de soluţii pentru mediul fizic.
Cablurile torsadate sunt standardizate în funcţie de performanţele pe care trebuie să le
asigure şi nu prin parametri fizici. Iniţial au existat cinci serii de test pentru a stabili
categoriile de performanţă pentru cablurile torsadate ulterior adăugându-se şi altele. Aceste
categorii de performanţă sunt uzual numerotate de la 1 la 7, iar cablul care corespunde
uneia este identificat ca fiind de Categoria x unde x reprezintă numărul seriei de teste care a
fost trecut cu succes. Cat 1 şi Cat 2 au fost rapid abandonate (1995) fiind considerate
perimate datorită slabelor performanţe. Cablurile care se utilizează încă astăzi sunt Cat 3
(16 Mhz lăţime de banda, 10Mbps viteza pana la 100m) şi Cat 5 (100 Mhz lăţime de banda,
100/155/256 Mbps cu distante de pana la 100m). Cat 4 putea oferi o lăţime de banda de
20Mhz, dar aceasta categorie intermediara s-a dovedit a fi neeconomica. Cat 5e este o
extensia a lui Cat 5 care permite conexiuni 100BaseT pe 350m sau 1000BaseT pe distante
reduse. Cat 6 poate fi utilizate în reţele de viteza ridicata, tip Gigabit în timp ce Cat 7 a fost
proiectat pentru viteze de 10Gbps. Atunci când cablurile TP se folosesc pentru a conecta
două echipamente este necesar ca cele două perechi pentru transmisie respectiv recepţie
să fie inversate (transmisia unuia sa ajungă la recepţia celuilalt), rezultând cablul cross-over
(inversor).

4.1 UTP CAT1 - 4

Cablul încadrat la categoria 1 (CAT1) este cel folosit în serviciile de telefonie clasică (POTS
- Plain Old Telephone Service) sau soneriile de la uşi. Această etichetare este cumva
improprie, întrucât setul de standarde TIA/EIA-568-B nu recunoaşte în momentul de faţă
decât categoriile 3, 5e, 6 şi 6a. Standardul C3 a fost folosit în anii '90 pentru TokenRing şi
pentru Ethernet, ajungând la viteze de până la 10Mbit/s. Astăzi, acesta este folosit în
sistemele de telefonie şi poate fi uşor adaptat pentru Voice over IP (VoIP) întrucât viteza de
10 Mbit/s pe care o oferă depăşeşte cu mult cerinţele de 0,08Mbit/s ale unui telefon VolP la
încărcare maximă. În plus, CAT3 este compatibilă cu tehnologia Power over Ethernet
(definită în standardul 802.3af PoE), tehnologie ce descrie un sistem prin care odată cu
datele se transferă şi energie electrică, tocmai în scopul alimentării anumitor aparate aflate
la distanţă, precum telefoanele VolP. Apariţia standardului 100BASE-T4 a dus la creşterea
vitezei la 100Mbit/s prin utilizarea a 4 perechi de fire (şi nu doar 2 cum prevedea standardul
anterior), ceea ce a permis infrastructurilor mai vechi, deja existente, de cabluri CAT3 să
ofere o lăţime de bandă mai mare. Cu toate acestea, utilizarea sa pentru comunicaţiile de
date a scăzut odată cu apariţia standardului CAT5. Standardul CAT4 oferea o frecvenţă cu
puţin mai mare decât CAT3, 20MHZ faţă de 16MHZ şi era utilizat pentru o variantă
îmbunătăţită a reţelelor Token Ring.

4.2 UTP CAT5 şi CAT5e

Specificaţiile cablului de categoria 5, definite în TIA/EIA-568-B, indică o frecvenţă maximă
de 100 MHz. CAT5 este folosit în special în reţele de 100 Mbit/s (FastEthernet), dar poate fi
utilizat şi pentru Gigabit Ethernet. Odată cu definirea în 2001 a CAT5e (enhanced) în
TIA/EIA-568-B, specificaţiile variantei originale CAT5 nu mai sunt recunoscute în aceste
standarde.
UTP CAT5e a devenit cel mai răspândit mediu de transmisie pentru reţelele locale. Datorită
performanţelor îmbunătăţite faţă de versiunea originală, şi datorită unui preţ mult mai mic
decât al CAT6, CAT5e este cea mai potrivită alegere pentru infrastructura reţelelor Gigabit
Ethernet. Cu toate acestea, CAT5e menţine recomandarea limitării segmentelor de la cablu
la 100 de metri, la fel ca şi în cazul celorlalte tipuri de cabluri definite de TIA/EIA.

16
Este de reţinut faptul că standardul folosit pentru Gigabit Ethernet, 1000BASE-T, impune
utilizarea a 4 perechi de fire torsadate, spre deosebire de versiunile anterioare (10BASE-T şi
100BASE-T) care foloseau în comunicaţie doar două perechi. Aşadar, standardul de
Ethernet ales pentru infrastructură este cel care specifică numărul de perechi necesare în
comunicaţie, şi nu standardul de cablu. Categoria specifică doar caracteristicile specifice
cablului, precum: numărul de perechi existente, pasul de torsadare, diametrul firelor,
parametrii NEXT, FEXT şi, cel mai important, limita superioară de frecvenţă. Astfel, un cablu
CAT5e folosit pentru 100BASE-T (FastEthernet) utilizează în comunicaţie 2 perechi de fire
din cele 4 disponibile, în timp ce acelaşi cablu pentru infrastructuri de 1000BASE-T (Gigabit
Ethernet) necesită toate cele 4 perechi.

4.3 UTP CAT6, CAT6a

UTP CAT6 aduce îmbunătăţiri majore, precum impunerea unui pas de torsadare mult mai
mic decât la CAT5 şi o limită superioară de frecvenţă de 250 MHz, fiind conceput special
pentru reţelele Gigobit Ethernet. Standardul de cablu categoria 6 păstrează compatibilitatea
cu standardele CAT5, CAT5e şi CAT3.
Deşi CAT6 este mai frecvent folosit în reţelele Gigabit Ethernet, specificaţiile sale permit şi
implementarea standardului 10GBASE-T (apărut în 2006), dar numai pe segmente de 55 de
metri. Pentru a face posibilă utilizarea standardului 10BASE-T pe lungimi de 100 de metri,
se impune folosirea unui nou tip de cablu, definit ca standard TIA în februarie 2008, şi
anume categoria 6a. Cablul UTP CAT6a (augmented) operează la frecvenţe de până la
500MHz (dublu faţă de CAT6), fiind destinat infrastructurilor de 10GBASE -T (10 Gigabit
Ethernet).

4.4 UTP CAT7, CAT8

Standardul de cablul categoria 7 (CAT7) are un pas de torsadare şi mai mic decât CAT6 şi,
în combinaţie cu conectori de tip GG45, poate trata semnale cu banda de frecvenţă de până
la 625 MHz. În plus, fiecare dintre cele patru perechi de fire este ecranată individual (pe
lângă învelişul exterior al cablului). Deşi a fost creat pentru 10 Gigabit Ethernet, cea mai
folosită tehnologie pentru 10GBASE-T rămâne CAT6a.
Categoria 7 este şi cea mai strictă în privinţa normelor de siguranţă referitoare la
comportamentul cablurilor în situaţii de incendiu: viteza de răspândire a focului, substanţe
emanate, etc. Un exemplu care să justifice necesitatea unor astfel de reglementări este cel
al cablurilor cu învelişul din PVC, foarte populare datorită preţului scăzut. În momentul în
care iau foc, aceste cabluri degajă substanţe foarte toxice omului, fiind total nepotrivite
pentru cablările orizontale.
UTP CAT8 este destinat infrastructurilor multimedia, un astfel de cablu putând transporta
simultan oricare patru servicii de tip TV, video, satelit, audio, date, etc. Cablul UTP Cat 8
operează cu frecvenţe de 1200MHZ şi poate ajunge la maxim 1400MHZ.
Tab. 3.1.1 - Parametri - Categorii de cablu
Categorie Frecvenţă Viteza de transmisie Utilizare
cablu
Cat 1 1 Mbps Telefonia clasică
Cat 2 4 Mbps Transmisiuni seriale
Cat 3 16 MH2 10 Mbps 100 Mbps TokenRing 10BaseT 100BaseT4
Cat 4 20 MHZ 16 Mbps 100 Mbps TokenRing 10BaseT 100BaseT4
Cat 5 100 MHz 10 Mbps 100 Mbps ATM, TokenRing, 10BaseT
100BaseTX
Cat 5e 155 MHZ 10 Mbps 100 Mbps 1 10BaseT, 100BaseTX, 1000BaseT

17
Categorie Frecvenţă Viteza de transmisie Utilizare
cablu
Gbps
Cat 6 250 MHZ 100 Mbps 1 Gbps 100BaseTX 1000BaseT
Cat 6a 500 MHz 10 Gbps 10GBaseT
Cat 7 625 MHz 10 Gbps 10GbaseT
Cat 8 1200 10 Gbps 10GbaseT
MHz

Majoritatea administratorilor de reţea care analizează un cablu potenţial defect vor să

cunoască următoarele:
 Care este lungimea cablului?
 Este rupt unul din fire?
 Dacă există o ruptură, unde este?
 Există un scurt-circuit între fire?
 Firele conductoare sunt plasate în ordinea corectă ( există perechi separate sau
încrucişate)?
 Există interferenţă electrică sau radio?
Diferitele modele de testere de cablu sunt proiectate să răspundă la câteva sau la toate
aceste întrebări. Există şi dispozitive ieftine care nu testează decât firele conducătoare
întrerupte. Despre un fir care poate conduce electricitate se spune că are continuitate; ca
urmare un fir rupt nu are continuitate. Aceste testere ieftine sunt numite testere de
continuitate. Unele testere de cablu vor testa existenţa de perechi separate sau încrucişate
şi existenţa unor scurt-circuite. Aceste testere nu necesită de obicei introducerea ambelor
capete ale cablului în tester. Desigur, aceasta poate genera o problemă în situaţia în care
cablul este deja instalat în perete.
Testere de cablu cu preţ mediu au funcţia suplimentară de a determina lungimea unui cablu,
şi pot indica locul unde este întreruperea. Acest tip de tester de cablu este numit generic
Time Domain Reflectometer (TDR). Un tester de cablu din această categorie are un mic
dispozitiv cu buclă locală care este introdus la capătul îndepărtat al cablului, permiţând
testerului să lucreze cu cabluri instalate.
Testerele profesionale, foarte scumpe, testează caracteristicile electrice EIA/TIA
importante. Aceste testere sunt cunoscute în general ca instrumente de certificare a
mediului (media certifier tools), deoarece pot să genereze un raport pe care instalatorul
poate să-l tipărească ca un certificat ce dovedeşte că traseele de cablu respectă
standardele EIA/TIA. Unele dintre aceste dispozitive de ultimă generaţie au funcţii şi mai
puternice, cum ar fi capabilitatea de a se conecta la o reţea şi de a genera pur şi simplu o
schemă a întregii reţele, incluzând informaţii cum ar fi: adresele MAC ale sistemelor,
adresele IP sau IPX şi chiar sistemul de operare al fiecărui calculator.

5. SERTIZAREA CABLURILOR DE TRANSMISIE

18
5.1. Unelte pentru cablare

Cleşte pentru dezizolat cabluri

Unealtă pentru dezizolat – Cable Stripper coaxiale

Cleşte pentru dezizolat şi tăiat cabluri UTP/STP

Cleşte
(cable stripper and cutter for UTP/STP )
sertizare pentru dezizolat cablu
coaxial şi UTP/STP (cable stripper
and cutter)

Unealtă pentru dezizolat cablu

Cleşte dezizolator pentru cablu coaxial (Coaxial coaxial
Cable Stripper )

Cuţit pentru tăierea cablului (Cable

Cuţit pentru tăierea cablului (Cable Cutter) Cutter )

19
 Cleşte profesional de sertizare
pentru cablu UTP RJ45 şi cablu de
Cleşte universal pt. dezizolat şi tăiat 6,0-29mm telefon RJ14/12/11 - ajustare forţă –
(cutter) include şi şurubelniţă

Instrument de tăiat şi curăţat pt.

Cleşte sertizare cu 3 matriţe interschimbabile
pentru mufe RJ cu 4, 6 sau 8 pini.
Instrumentul permite să se efectueze toate
activităţile legate de pregătirea şi instalarea
calculatoare-reţelelor şi prizelor telefonice:
 tăierea şi dezizolarea cablurilor
 sertizarea conectorilor RJ-9, RJ-12, RJ-
11, RJ-45
cabluri rotunde şi plate cu grosimea
de 0,26-8,0mm
Se foloseşte în special pentru cabluri
UTP/STP.
Tăierea izolaţiei se execută prin
rotirea uneltei în jurul cablului.
Lamele tăietoare se reglează cu
ajutorul unui şurub special.

Cleşte sertizare pentru BNC terminale

Este un instrument profesional pentru sertizarea conectorilor şi terminatorilor la cabluri
coaxiale RG: 58, 59, 62, 71, 84, 140, 174.
Această unealtă, datorită modificării mecanismului de acţionare, necesită forţe mai mici
decât în cazul mecanismului clasic. Înclinarea corespunzătoare a capului cleştelui
uşurează munca. Unealta se va deschide doar după o sertizare completă şi corectă,
mecanismul fiind echipat cu o funcţie de blocare. Mânerul ergonomic din plastic, asigură
confort în timpul lucrului.
Unealta este confecţionată din oţel-carbon special.

Sertizarea cablurilor

5.2. Alegerea tipului de conector corespunzător şi sertizarea cablurilor coaxiale

a) Cablu coaxial subţire (thinnet)

20
Plăcile de reţea 10Base2 au un transiver integrat şi se conectează la cablul de magistrală
folosind un conector BNC. Conectorul BNC asigură o metodă simplă de separare a firului
central (care transmite datele) de învelişul exterior. Firul central este protejat astfel împotriva
interferenţei. Pentru conectarea dispozitivelor la cablu, se foloseşte un conector T. Partea
centrală a acestuia se cuplează la conectorul mamă al plăcii de reţea Ethernet, iar cele două
bucăţi de cablu coaxial sunt cuplate la cele două capete ale conectorului. Dacă un nod se
află chiar la capătul cablului, în locul unuia dintre cabluri se montează un rezistor de
terminare, numit şi terminator.
b) Cablu coaxial gros (thicknet)
 este asociat cu 10 BASE 5
 grosimea cablului 1,27 cm
 transportă semnalul până la 500 m
 mai dificil de manipulat datorită atât grosimii, cât şi modului de conectare a plăcii de
reţea la cablu
 nodurile 10Base5 nu se conectează direct la cablul de magistrală; pentru conectarea
la cablu se utilizează mufe vampir (vampire tap), formate din două părţi:
• piesa care se ataşează cablului şi conţine dispozitivul care străpunge învelişul
până la miezul de cupru
• în partea inferioară, transceiver-ul (Transmiter + Receiver), care are un
conector AUI (Attachment User Interface) , cunoscut şi sub numele de
conector DIX sau conector DB mamă cu 15 pini (DB 15). Acest conector este
identic din punct de vedere fizic cu conectoarele MIDI şi de joystick ce pot fi
găsite pe multe plăci de sunet

5.3. Alegerea tipului de conector corespunzător şi sertizarea cablurilor torsadate

Reţelele de calculatoare din cadrul instituţiilor de stat sau firmelor private folosesc în majoritatea
covârşitoare a cazurilor pentru a interconecta diferite echipamente cabluri de tip UTP şi conectori
de tip RJ-45. Cablurile UTP, acronim pentru Unshielded Twisted Pair (cablu torsadat
neecranat), conţin câte 4 perechi de fire răsucite unul în jurul celuilalt (în scopul anulării
interferenţelor electromagnetice generate de semnalele electrice care circulă prin ele), din care utile
sunt doar două perechi.

21
6. BIBLIOGRAFIE SI WEBOGRAFIE
1. Cerbuc Emil, Dădârlat, Vasile Teodor. (2005). Reţele locale de calculatoare de la
cablare la interconectare, Cluj-Napoca: Editura Albastră
2. Ionescu, Dan. (2007). Retele de calculatoare, Alba Iulia: Editura All
3. Mârşanu, Radu (2001). Calculatoare personale, elemente arhitecturale, Bucureşti:
Editura All
4. Marinescu, D., Trandafirescu, M., (1995). PC-manualul incepatorului, Bucureşti:
Editura Teora,
5. Meyers, Mike . (2008). Manualul Network+ pentru administrarea şi depanarea
reţelelor,Bucureşti: Editura Rosetti Educaţional
6. Munteanu, Adrian, Şerban Valerică Greavu. (2006). Reţele locale de calculatoare:
proiectare şi administrare; ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Iaşi: Editura Polirom
7. Nicolae.I.C , (2003). Calculatorul personal, Bucureşti: Editura Niculescu
8. Scott, Mueller. (1999). PC Depanare şi modernizare, Bucureşti: Editura Teora
9. Tanenbaum, Andrew. (2003). Reţele de calculatoare, Bucureşti: Byblos.S.R.L.
10. ***. (2007). CCNA – Ghid de studiu independent, Bucureşti: Editura Bic All
11. ***. www.resurse.org/capitol1.html
12. ***. www.scribd.com/doc/8638739/ccna305expl
13. ***. www.teleconnect.ro
14. ***. http://fr.wikipedia.org/wiki/
15. ***. www.cobra.ro
16. ***. www.everit.ro
17. ***. www.conectica.ro/0/2-74-0-Retelistica/Accesorii_retelistica
18. ***. www.talontool.com
19. ***. www.teleconnect.ro

22