COLEGIUL TEHNIC DE ELECTRONICA SI TELECOMUNICAȚII “GH.

MÂRZESCU”-IASI

Calificarea: ADMINISTRATOR DE RETELE LOCALE SI DE COMUNICATII

PROIECT
DE
SPECIALIATE
Indrumator ELEV
GUZU LUMINITA FEDELEȘ TIBERIU

Februarie 2018

1
COLEGIUL TEHNIC DE ELECTRONICA SI TELECOMUNICAȚII “GH.
MÂRZESCU”-IASI

Calificarea ADMINISTRATOR DE RETELE LOCALE SI DE COMUNICATII

Cablarea
Structurată

2
 Cuprins
Introducere......................................................................................4
1. Retele de calculatoare.....................................................................4
1. Definitiea retelei de calculatoare…………………………………………….5
2. Tipuri de retele ………………………………………………………………………7
3. Clasificare dupa dimensiuni …………………………………………………..8
4. Clasificare dupa tipologie……………………………………………………….9
5. Clasificarea dupa arhitectura………………………………………………...9
2. Cablarea structurata:………………………………………………………………….10
1. Definitie………………………………………………………………………………..11.
2. Prezentare………………………………………………………………………………12
3. Interfete cauzate de campurile electrice…………………………………13
4. Riscurile cablului de cupru………………………………………………………14
5. Tipuri de cabluri din cupru………………………………………………………17
3. Sertizarea si testarea……………………………………………………………………18
1. Realizarea practica a unui cablu de retea……………………………...19.
2. Etapele realizarii operatiei de sertizare…………………………………23.
4. Medii de comunicare prin fibra optica…………………………………………25
1. Definitie…………………………………………………………………………………29.
2. Componeta-structura…………………………………………………………….30
3. Avantajele fibrelor optice……………………………………………………….31
5. Aplicatiile fibrelor si cablurilor optice…………………………………………..32
1. Aplicatiile in retele nationale-internationale de comunicatii……33
2. Aplicatiile in retelele locale……………………………………………………..34
3. Standarde in materie de cabluri…………………………………………….35.
4. Component cablarii structurata …………………………………………….36
5. Beneficiile cablarii structurate………………………………………………..36
6. Bibliografie…………………………………………………………………………………37

3
 INTRODUCERE
Memoriu justificativ

Mereu apar generaţii noi de calculatoare. Le facem roboţilor arbore genealogic

În societatea modernă, super-tehnologizată, informaţia reprezintă un element de
importanţă majoră. Pentru a fi utilă, această informaţie trebuie vehiculată rapid,
în orice punct în care ea este necesară. Acest lucru este realizat de către reţelele
de comunicaţii.

O retea reprezinta un grup de calculatoare si alte echipamente, conectate intre

ele prin cabluri, astfel incat fiecare echipament poate interactiona cu oricare
altul.

Calculatoarele sunt conectate intre ele in retele pentru a putea folosi in comun
resurse din celele mai diferite: fisiere,periferice etc.

Acest lucru este posibil prin intermediul unei limbi commune, numita protocol.

Protocolul este un format de reguli si conventi cu ajotorul carora este guvernat

schimbul de informatii intre echipamente.

Server-ul este calculatorul central ale carui resurse sunt folosite in comun de
utilizatorii retelei, iar clientul reprezinta calculatorul care se conecteaza la
server si foloseste acestuia.

Retelele se impart in:

1.LAN(Local Area Network)-retelele locale ale caror componente se gasesc

aproape unele fata de altele, in aceiasi incapere,sau cladire.

4
 2.WAN(Wide Area Network)-retele mari ale caror component se afla la distanta
mare unele fata de altele, de exemplu locatii diferite.

Retelele au doua caracteristici precum topologia, care descrie modul de

organizare si interconectare si arhitectura, care descrie categoriile de
echipamente si protocoale de comunicatii utilizate in cadrul retelei.

TOPOLOGIA RETELELOR:

Se definesc doua tipuri de topologii ale retelei:

• topologia fizica, adica modul in care sunt legate fizic calculatoarele;

• topologia logica, adica modul in care sunt transferate datele intre
componentele retelei.

5
Exista mai multe tipuri de topologii fizice:

• topologia liniara sau magistrala (Bus Topology);

• topologia inelara (Ring Topology);
• topologia stea (Star Topology);
• topologia stea-inel, in care sunt legate circular mai multe calculatoare
dispecer care gestioneaza fiecare cate o retea. Mesajele circula pe inel pana
cand unul dintre calculatoare recunoaste in antet adresa unui calculator din
reteaua sa. Calculatorul dispecer va prelua mesajul de pe canal si il va
transmite calculatorului destinatar.
• Topologia liniara sau magistrala (Bus Topology). In acest caz exista un
singur canal de comunicatie la

care sunt conectate toate calculatoarele. Cablul de legatura formeaza o linie de

legatura de la un capat la altul al retelei. Fiecare calculator este conectat la canalul
de comunicatie si transmite mesaje in retea. Fiecare mesaj are un antet care contine
adresa calculatorului destinatie.

Topologia liniara (magistrala)

• Topologia inelara (Ring Topology). In aceasta topologie, calculatoarele sunt

conectate circular. Fiecare

calculator este conectat prin intermediul canalului de comunicatie la alte doua

calculatoare, astfel incat mesajele circula de la un calculator la altul, pe un traseu
interior, pana cand un calculator recunoaste mesajul transmis. Defectarea unui
calculator inseamna intreruperea canalului de comunicatie.

Topologia

inelara

• Topologia stea (Star Topology). In aceasta configuratie exista un calculator

central la care sunt legate

6
toate celelalte calculatoare. Toate mesajele sunt schimbate prin intermediul
calculatorului central, care are rol de dispecer si distribuie mesajele in functie de
adresa utilizatorului.

Topologia stea

• Topologia stea-inel. In acest caz, sunt legate circular mai multe calculatoare
dispecer, care gestioneaza

fiecare cate o retea. Mesajele circula pe inel, pana cand unul dintre calculatoare
recunoaste in antet adresa unui calculator din reteaua sa, preia mesajul si il
transmite calculatorului destinatar.

Topologia stea-inel

Mediul fizic de transmisie este suportul fizic pe care se transmit datele sub forma
de curenti electrici sau unde electromagnetice. Acest tip de mediu se poate clasifica
in:

• mediu prin cablu: cablu rasucit, cablu coaxial, cablu cu fibra optica;
• mediu fara cablu: telefonie celulara, unde radio terestre, unde radio prin
satelit, unde laser, microunde, unde meteorice.

Mediul de transmisie prin cablu se conecteaza la placile de interfata cu reteaua prin

intermediul conectoarelor (de tip T, BNC, DB, etc.).

Elementele cablajului

Elementele constitutive ale cablajului (definite de standard) sunt:

- comutatorul principal, ce identifica un centru de distributie (de obicei un

singur dulap de distributie), de la care se distribuie cablurile principale catre celelalte
edificii sau catre diverse planuri de cablare, daca este vorba de un singur edificiu.

- comutatoarele intermediare, locale edificiilor, identificand dulapurile de

distributie ale cablurilor catre diverse planuri de cablare

7
 - dulapul pentru telecomunicatii, (telecommunication closet) reprezinta
elementele (dulapurile) de distributie locale, pentru cablurile la care se conecteaza
statiile (posturile) de lucru, sau pentru cablurile aferente cablarii pe verticala. Fiecare
dulap de distributie contine panouri pentru conectare (patch panels) alcatuite din
blocuri de elemente de conectare.

- tronsonul inter-edificii (interbuilding backbone) identifica cablurile

principale ce interconecteaza centrul de distributie principal (centrul stelei) de
celelalte edificii

- tronsonul intern (intrabuilding backbone) conecteaza comutatorul intermediar

(al edificiului) cu oficiile de distributie

- incaperea cu echipamente (equipment room), aferenta unui plan de cablare,

contine aparate pasive din punct de vedere al telecomunicatiei (panouri de permutare,
conducte pentru cabluri, aparate indicatoare) sau active (centrala telefonica,
concentratoare pentru retelele locale, aparatura audio-video)

- infrastructura pentru intrare (interbuilding entrance facility), cuprinde

interfatarea sistemului de cablare exterior cu cel al coloanei vertebrale a cablarii
interioare; intre acestea se gasesc elementele utilizate pentru asigurarea protectiei
electrice, mai ales a impamantarii, pentru componentele tronsoanelor inter-edificii

- zona de lucru (work area), identifica posturile (statiile) de lucru

(calculatoare, terminale, telefoane), cablurile de conectare ale acestora la sistemul de
cablare (patch cables), adaptoarele externe intre cabluri (de tip balun, de exemplu); se
identifica astfel toate elementele de conectare externe dulapului de telecomunicatii.
Toate aceste elemente trebuie sa fie usor accesibile si sa asigure o interconectare
simpla

8
 - blocuri cu terminatori (wiring block), ce reprezinta terminatorii mecanici ai
cablurilor

- adaptoarele pentru cablaj sunt fie pasive (pentru adaptarea diverselor tipuri de
conectori sau cabluri), precum cablurile adaptoare, diversi conectori (adaptorul in
“Y”, adaptorul balun), fie active, folosite pentru adaptarea diverselor sisteme de
transmisie (convertoare intre interfete de transmisie diferite, precum intre RS232 si
RS423, minimodemuri, etc.).

Mediile de transmisie specificate de standard sunt:

- cablul coaxial de 50ohmi, cunoscut de la retelele Ethernet (mai putin folosit

in prezent)

- fibra optica multimodala cu dimensiuni 62.5/125 m si cea unimodala la

8,3/125

- cablurile cu perechi de fire rasucite fara izolatie (unshielded twisted pair)

UTP la 100, precum UTP cu patru perechi de fire, sau multi-pereche (cablu cu 25
perechi)

- cablurile izolate (shielded twisted pair) STP la 150.

În mod obisnuit Ethernetul foloseste doar cateva din standardele existente in

materie de cabluri: 10Base5, 10Base2, 10BaseT, 10 BaseF, 100BaseF. Notatia
anterioara inseamna ca reteaua foloseste o anumita latime de banda, utilizeaza
semnalizarea in banda de baza si poate suporta segmente de diferite lungimi pe
diferite medii de transmisie. În continuare se va face o prezentare sintetizata a
acestor standarde.

9
Arhitectura retelelor
Un concept foarte important in retelele de calculatoare este acela de
protocol
.
PROTOCOL=ansamblu de conventii si reguli pe baza carora se realizeaza
transmiterea datelor
ARHITECTURA=modul de interconectare a componentelor retelei, pentru a
realiza un anumit mod de functionare
Arhitectura unui sistem trebuie sa ne dea informatii despre modul in care se
conecteaza componentele sistemului si despre interactiunea dintre acestea, dar
ofera si o imagine generala a sistemului. Stabilirea arhitecturii sistemului, fie ca
este vorba despre o retea sau despre un produs software, este una dintre cele mai
importante etape ale realizarii unui proiect. Este vital sa se stabileasca zonele
critice ale sistemului, adica acele componente ce prezinta risc mare de defectare
sau care, prin defectarea lor, pot provoca oprirea partiala sau totala a sistemului.
Trebuiesc luati in considerare si factorii care ar putea avea influenta asupra
sistemului (pana si conditiile atmosferice ar putea influenta functionarea unei
retele).
Pentru reducerea complexitatii alcatuirii, majoritatea retelelor sunt organizate pe
mai multe nivele (straturi), in sensul impartirii stricte a sarcinilor: fiecare nivel este
proiectat sa ofere anumite servicii, bazandu-se pe serviciile oferite de nivelele
inferioare.
Atunci cand doua calculatoare comunica, in fapt, se realizeaza o comunicare intre
nivelele
de acelasi rang ale celor doua masini. Nivelul n al masinii A realizeaza schimb de
date cunivelul n al masinii B prin intermediul unui protocol numit protocolul
nivelului n. In realitate datele nu sunt transmise de la nivelul n al unei masini catre

10
nivelul n al alteia. In schimb, fiecare nivel realizeaza prelucrarile specifice asupra
datelor si le transmit nivelului inferior, pana la nivelul fizic unde se reali zeaza
schimbul efectiv de date. Doar din punct de vedere logic se poate vorbi de o
"conversatie"intre nivelele a doua masini.
Intre oricare doua nivele adiacente exista o
interfata, care stabileste care sunt serviciile oferite nivelului superior. In momentul
proiectarii arhitecturii retelei trebuie sa se specifice
clar numarul de nivele si interfetele aferente. Multimea protocoalelor si a nivelelor
reprezinta arhitectura retelei. Specificatiile arhitecturii (i.e. documentatia ce descrie
arhitectura) trebuie sa fie destul de detaliate pentru a permite implementarea de
aplicatii care sa se conformeze specificului fiecarui nivel.

Prin mediu de comunicaţie înţelegem mediul ce asigură comunicarea dintre

două calculatoare (mediul prin care”circulă” datele).

• Medii de comunicaţii prin fire de cupru

• Medii de comunicaţii prin fibră optică
• Medii de comunicaţii ce utilizează unde (wireless)

Mediile de comunicaţii prin fire de cupru sunt reprezentate de cabluri din

cupru ce asigură transmisia datelor prin semnale electrice. Cablurile de cupru sunt
cabluri coaxiale şi cabluri torsadate.

Cablul coaxial

Cablul coaxial a avut şi are încă o largă folosire în reţelele locale, datorită
reţelelor Ethernet 802.3. Viitorul însă nu îi este favorabil, datorită faptului că oferă
un mediu de transmisie partajat, imposibil de utilizat în reţele de mare viteză,

11
reţele cu legături full duplex sau bazate pe utilizarea comutatoarelor super-rapide.
Performanţele sale au fost atinse de cablul cu fire răsucite pentru distanţe scurte şi
depăşite de cablul cu fibră optică, pentru distanţe lungi.

Structura cablului coaxial

El constă dintr-un miez de cupru, numit conductorul central, izolat de al doilea
conductor
(PVC/teflon), conductorul exterior, de obicei un ecran realizat cu ţesătură de fire
subţiri (cupru/aluminiu). Tot cablul este învelit într-o teacă de plastic.

Tipuri de cablu coaxial

* Gros -Thicknet sau 10Base5 – cablu coaxial relativ rigid ; funcţionează la viteze

de 10 Mbs până la o distanţă maximă de 500 de metri.

* Subţire -Thinnet 10Base2 – cablu coaxial flexibil ; funcţionează la viteze de 10

Mbs până la o distanţă maximă de 185 de metri.

* RG-59 – Folosit mai ales pentru cablul de televiziune în Statele Unite.

* RG-6 – Cablu de o calitate mai bună decat RG-59, cu o lăţime de bandă mai

mare şi mai puţin susceptibil la interferenţe.

12
Conectori pentru cabluri coaxiale
* Conectorii BNC -sunt printre cei mai cunoscuţi conectori pentru cablul coaxial;
montarea lor pe cablu se face prin sertizare, folosind scule speciale.
• Conector de cablu BNC (mufă) –este sertizat sau lipit la capătul cablului.
• Conector BNC T –cuplează placa de reţea din calculator la cablul dereţea.
• Conector BNC bară –folosit pentru a concatena două segmente de cablu
coaxial subţire, în vederea obţinerii unui segment de lungime mai mare.
• Terminator BNC –încheie fiecare capăt al unui cablu de magistrală pentru a
absorbi semnalele parazite. Fără terminatoare BNC, o reţea magistrală nu
poate funcţiona.

13
 Elementele componente ale unui conector BNC şi conectorul asamblat

BNC T/ BNC bară/terminator BNC

* Conectorii F (cu montare prin compresie) - sunt asemănători cu conectorii BNC
clasici, cu deosebirea că nu mai există pinul special pentru conductorul central,
rolul său fiind preluat de însuşi acest conductor. De asemenea, montarea este mai
simplă şi nu necesită scule speciale. Se folosesc mai ales pentru circuitele de
semnal video (CATV, supraveghere video).

Exemple de conectori F
* Conectorii SMA (conectori subminiatură de tip A). Se folosesc pentru
cablurile coaxiale de diametru foarte mic. Montarea se face prin sertizare cu scule
speciale.

14
* Conectorii VAMPIR. Folosiţi la primele tipuri de reţele Ethernet, aceştia
sunt astăzi foarte rar utilizaţi. Aceşti conectori se puteau monta oriunde pe traseul
unui cablu coaxial, fără ca acesta să fie tăiat. Principial, există un pin ascuţit care
străpunge mantaua cablului, conductorul exterior şi dielectricul şi ajunge până la
conductorul central, cu care rămâne în contact. Datorită posibilităţii unui contact
imperfect, aceşti conectori erau o sursă frecventă de deranjamente.

Cabluri torsadate

Cablurile torsadate sunt astfel concepute încât să prevină interferenţele între

câmpurile electrice cauzate de transmisia datelor la frecvenţe mai mari. Un cablu
torsadat este format din mai multe perechi compuse din două fire de cupru izolate,
având o grosime tipică de 1 mm. Firele sunt împletite într-o formă elicoidală,
pentru a reduce interferenţa electrică (două fire paralele constituie o antenă; dacă
le împletim nu mai formează o antenă).

Interferenţele pot fi cauzate de câmpurile electrice induse de alte fire din

interiorul aceluiaşi cablu, sau de surse exterioare. Metodele prin care se încearcă
reducerea la minim a acestor interferenţe sunt mai multe, dintre care menţionăm:

15
 • torsadarea cablurilor două câte două, formându-se astfel mai multe
perechi în interiorul cărora câmpurile electrice create de cele două fire se
anulează;
• transmiterea semnalului în mod balansat (semnalul util se transmite
ca fiind diferenţa între semnalele electrice dintre cele două fire din cadrul unei
perechi; în acest fel, atunci când apar interferenţe electrice de la surse exterioare
cablului, acestea afectează în mod egal ambele fire, astfel încât diferenţa dintre
acestea rămâne constantă, semnalul fiind nealterat);
• ecranarea cablurilor (metoda de prevenire a interferenţelor electrice
exterioare).
Cablurile răsucite (torsadate) (Twisted Pair, TP) pot fi de mai multe tipuri.

UTP (Unshielded Twisted Pair) poate fi separat în mai multe categorii în funcţie
de următorii factori:

* Numărul de fire din cablu

* Numărul de torsadări ale firelor

Cablurile UTP sunt ieftine, subţiri, flexibile, ne-ecranate (fără înveliş
izolator), cu patru perechi de fire răsucite din cupru. Acest tip de cablu se bazează
pe efectul de anulare obţinut prin torsadarea perechilor de fire care limitează

16
degradarea semnalului cauzată de interferenţe electromagnetice (EMI) şi
interferenţe în frecvenţa radio (RFI).
În interiorul unui cablu UTP există 4 perechi de fire torsadate:
• Alb-portocaliu şi portocaliu
• Alb-verde şi verde
• Alb-albastru şi albastru
• Alb-maro şi maro
Dintre aceste perechi, două (verde şi portocaliu) sunt folosite pentru
transmisia de date, o pereche (albastră) pentru transmisa de voce (telefonie),
cealalată pereche (maro) putând fi utilizată pentru alte aplicaţii (alarme,
monitorizare clădire). Transmisia date/voce nu se poate realiza simultan pe acelaşi
tronson de cablu UTP. Pentru reţele mici (cu distanţe scurte între componente)
acest tip de cablu este suficient. Structura neecranată a UTP prezintă pericolul de
a se emite/recepţiona radiaţii electromagnetice. Pentru creşterea imunităţii la
zgomote se mai utilizează o variantă de cablu denumită ScTP (Screened Twisted-
Pair), identică cu UTP dar la care toate cele patru perechi de fire de cupru sunt
ecranate cu o folie metalică. Distanţa maximă pe care se poate întinde un cablu
UTP este 100 m. Pentru o distanţă mai mare de 100 m, se utilizează
amplificatoare de semnal.
Dezavantajul cablurilor UTP este că nu pot fi folosite în exteriorul
clădirilor, deoarece ar fi supuse unor posibile şocuri electrice foarte mari, care ar
cauza defectarea echipamentelor conectate cu aceste cabluri. Pentru a evita aceste
probleme, în exteriorul clădirilor se poate folosi cablu ecranat (STP - shielded
twisted pair) sau ScTP (screened twisted pair). ScTP are un singur înveliş de
ecranare exterior, o grosime un pic mai mare decât UTP, drept pentru care este

17
relativ uşor de împământat. STP-ul are, pe lângă învelişul de ecranare identic cu
cel de la ScTP şi un înveliş separat pentru fiecare pereche.

STP (Shielded Twisted Pair), cablu răsucit ecranat, prevăzut cu patru sau două
(varianta STP-A) perechi de fire de cupru, fiecare pereche fiind ecranată cu o folie
metalică în vederea reducerii zgomotelor parazite care pot afecta semnalul util
(perturbaţii electrice, difonie). Cablul STP este mai scump decât cel UTP.

Categoriile de cabluri UTP sunt următoarele

*Categoria 1 se referă la cablul telefonic UTP tradiţional, care poate transmite
vocea, însă nu şi date.

*Categoria 2 conţine certificarea cablului UTP pentru transmisii de date de până

la 4 Mbps. Are în compunere patru perechi torsadate.

*Categoria 3 este folosită pentru sistemele telefonice şi pentru Ethernet în reţele

locale care funcţionează la viteze de 10 Mbps. Are 4 perechi de fire.
*Categoria 4 a fost inițial definită în standardul TIA/EIA 568 și a fost utilizată în
rețelele jeton în inel, fiind capabilă a transmite date la o viteză de 16Mbps, având
o frecvență de 20MHz. În prezent este perimată, nerecunoscută de TIA/EIA și
neutilizată.

*Categoriile 5 si 5e au patru perechi de fire cu o rată de transmisie de 100 Mbps.

Acestea sunt cele mai frecvent folosite. Cablul UTP de categoria 5e are mai multe
torsadări pe metru decât cel de categoria 5. Aceste torsadări suplimentare previn
interferenţele din surse exterioare cablului sau cele datorate celorlalte perechi din
cablu.

18
*Categoria 6 folosesc un perete desparţitor de plastic pentru a separa perechile de
fire, fapt care impiedică interferenţele. Perechile au de asemenea mai multe
torsadări decât Categoria 5e. În unele medii de afaceri sau de acasă sunt instalate
cabluri Cat6 pentru a fi pregatite pentru cerinţele de lăţime de bandă din viitor.
Aplicaţiile precum video, conferinţele video şi jocurile folosesc cantităţi mari din
lăţimea de bandă.

*Categoria 7 este un standard de cablu pentru Ultra Fast Ethernet și alte tehnologii
de interconectare ce poate fi compatibil cu categoriile tradiționale cat.5e și cat.6.
Caracteristicile cat.7 privind diafonia și zgomotul de sistem sunt și mai stringente
decât cele ale cat.6. Pentru a atinge aceste caracteristici, s-a adăugat ecranare atât
pentru fiecare pereche în parte cât și pentru întreg cablul.

Marcarea cablului UTP

Conectori pentru cabluri UTP şi STP

Pentru aceste tipuri de cabluri, cei mai utilizaţi sunt conectorii de tip RJ
(Registered Jack).
Aceştia au 4, 6, 8 sau 10 pini. Deoarece nu întotdeauna se folosesc toţi pinii, s-a
adoptat o notaţie care precizează numărul total de poziţii de pini ai conectorului
(eng. Positions) şi numărul de pini efectiv conectaţi (eng. Connected). De
exemplu, 6P4C, reprezintă un conector cu un număr de 6 pini, dintre care sunt
conectaţi numai 4. Pentru fiecare astfel de combinaţie, există un cod RJ.

19
Montarea conectorilor RJ se face prin sertizare, cu ajutorul unor cleşti speciali.

Codificare conectori RJ
Nr. poziţii pini / Nr. pini Codificare RJ
conectaţi
4P2C RJ-10
4P4C RJ-22
6P2C RJ-11
6P4C RJ-14
6P6C RJ-12, RJ-25
8P8C RJ-45
10P10C RJ-48, RJ-50

Conectori RJ

20
 Cleşte de sertizat conectori RJ
Conectorul RJ45 (Registered Jack 45) este un conector cu 8 fire, folosit în
reţele locale, în special de tip Ethernet.

Conectori RJ-45 tată / mamă

Cablarea structurată reprezintă baza pe care este construită întreaga reţea de
calculatoare şi telefonie a unei companii. O reţea bine construită determină un
grad scăzut de probleme în cadrul reţelei de calculatoare. Există în momentul de
faţă soluţii de reţele fără fir (wireless), dar acestea nu oferă fiabilitatea, calitatea şi
viteza unei reţele la standardele CAT5e sau CAT6.

Avantajele cablării structurate:

• mutarea cu uşurinţă a departamentelor fară cheltuieli suplimentare
• trafic de date la viteză mare

21
 • modificări de structură a reţelei de date şi voce extrem de simplu de
efectuat
• integrarea cu centrale telefonice
• identificarea şi remedierea problemelor de reţea mult mai uşor şi într-un
timp foarte scurt
• problemele de reţea sunt foarte rare şi de cele mai multe ori sunt izolate
fiabilitate care tinde spre 100%

Codul culorilor
Pentru mufarea cablurilor UTP există două standarde care specifică ordinea
firelor în mufă:
EIA/TIA 568A şi EIA/TIA 568B.

Numerotarea pinilor la conectorul RJ-45

22
 Codul culorilor corespunzător standardelor 568-A şi 568-B
Numerotaţie pini conector RJ-
Versiune 45
standard
1 2 3 4 5 6 7 8

568-A

568-B

Aranjarea firelor în cadrul standardelor T568A şi T568B

Pin Funcţie Culoare – T568A Culoare – T568B
1 Transmisie Alb-Verde Alb-Portocaliu
2 Transmisie Verde Portocaliu
3 Recepţie Alb-Portocaliu Alb-Verde
4 Nefolosit Albastru Albastru
5 Nefolosit Alb-Albastru Alb-Albastru
6 Recepţie Portocaliu Verde
7 Nefolosit Alb-Maro Alb-Maro
8 Nefolosit Maro Maro

În general în Europa se foloseşte standardul 568B, iar în Statele

Unite 568A.
În funcţie de ce tipuri de echipamente se conectează,există 3 mari tipuri de
cabluri:

23
*Cablul normal, sau direct (straight-through) - are ambele capete sertizate
folosind acelaşi standard (fie A-A - în SUA, fie B-B în Europa). Este folosit
atunci când conectăm o staţie într-un switch sau un hub. Aceste echipamente, în
momentul în care trimit biţii de la un port la altul, inversează Tx-ul cu Rx-ul,
adică ceea ce transmite o staţie pe primii doi pini ajunge la cealaltă staţie pe pinii
3 şi 6 de Rx.

În general, se foloseşte un cablu straight-through pentru a conecta

(echipamente diferite):
• Switch de router

• Switch de PC

• Hub de PC

*Cablul inversor (cross-over) – inversează perechile 2 şi 3 între cele două capete.

Când se conecteză direct două staţii între ele fără a mai folosi un alt echipament,
trebuie să avem în vedere că ceea ce transmite o staţie trebuie să ajungă la cealaltă
în pinii de Rx, iar pentru că nu există un echipament care să facă această
inversare se utilizează cablul inversor. Acest cablu inversează pinii 1 şi 2 cu pinii
3 şi 6. Acest cablu se realizează făcând o mufă pe standardul A şi una pe
standardul B (se inversează perechile portocaliu cu verde).

24
 În general, se foloseşte un cablu de tip cross-over pentru următoarele
situaţii (echipamente de acelaşi tip):

• Switch de switch

• Switch de hub

• Hub de hub

• Router de router

• PC de PC

Este indicat să citim specificaţiile tehnice ale fiecărui echipament deoarece pot
exista şi excepţii. Unele echipamente au o facilitate denumită Auto-MDIX (eng.
Automatic MediumDependent Interface Cross-over). La conectarea acestor
echipamente nu mai contează dacă folosim cablu direct sau inversor deoarece ele
realizează conectarea corectă, indiferent de tipul cablului.

*Cablul consolă (rollover) - Se foloseşte atunci când dorim să ne conectăm la

consola unui router, care este un port de comunicaţie serială prevăzut cu o mufă

25
RJ45. Celălalt capăt îl introducem întrun adaptor RJ45 - DB9 (sau DB25) pe care
îl folosim la portul serial al calculatorului. Acest tip de cablu are pinii în oglindă,
adică pinul 1 ajunge la pinul 8, 2 la 7, etc.

Aranjarea firelor pentru cablul consolă utilizând la capătul din stânga standardul
T568B
Nr. pin Culoare Nr. pin Culoare
1 Alb- 1 Maro
Portocaliu
2 Portocaliu 2 Alb-Maro
3 Alb-Verde 3 Verde
4 Albastru 4 Alb-Albastru
5 Alb-Albastru 5 Albastru
6 Verde 6 Alb-Verde
7 Alb-Maro 7 Portocaliu
8 Maro 8 Alb-
Portocaliu
Sertizarea conectorilor RJ-45 pe cabluri UTP/STP
Sertizarea conectorilor RJ se face cu ajutorul cleştilor de sertizat. Aceştia
sunt destinaţi fie unui singur tip de conector (ex: RJ-45, 8 pini), fie mai multor
tipuri de conectori RJ (8 pini, 6 pini, 4 pini).

26
 Cleşti de sertizat conectori RJ

Etapele realizării opera ţiei de sertizare

Pentru realizarea unui cablu de reţea straight sau

cross aveţi nevoie de un cleşte sertizor pen tru mufe

RJ45, un tăietor specializat sau un cuter.

Se taie mantaua de PVC a cablului la 3 cm de

cap ăt folosind un tăietor specializat (se presează puţin

şi se execută o mişcare circulară în jurul cablului) sau

un cut er (atentie să nu taiaţi şi firele).

Se despletesc perechile şi se ordonează firele

conform standardului dorit (T568A sau T568B).

27
 Trebuie să aveţi grijă să nu lăsaţi cablurile mai
lungi decât e necesar. Normal se păstrează răsucite în
interiorul izolaţiei pentru a nu apărea interferenţe.
Dacă cumva aţi scos prea multă izolaţie, tăiaţi din
cabluri lăsând doar ~1.5cm de la capătul izolaţiei. Se
taie firele la 1,5 cm de mantaua de PVC.

Se înfige cablul în mufă repectându - se poziţia

mufei şi ordinea firelor conform descrierilor de mai

sus. Se verifică aşezarea corectă a firelor în mufă.

Se sertizează mufa folosind cleştele de sertizare.

Riscurile cablului de cupru

Cablurile din cupru pot fi de asemenea periculoase la manevrare. Când

tăiaţi cablul de cupru, liţele de cupru vă pot înţepa pielea sau vă pot taia. Bucăţile
mici care sar după tăierea cablurilor se împrăştie adesea în aer. Amintiţi-vă să
purtaţi ochelari de protecţie de fiecare dată când taiaţi orice fel de cablu.

28
 Instrumentele de tăiere şi presare folosite pentru a repara sau finaliza cablul
pot fi periculoase dacă nu sunt folosite în mod corespunzător. Citiţi documentaţia
care vine odată cu instrumentele. Exersaţi folosind instrumentele pe un cablu ce
poate fi aruncat şi cereţi ajutorul unui tehnician cu experienţa dacă aveţi nevoie.

Nu uitaţi că un cablu de cupru poate conduce curent electric. Un

echipament deteriorat şi electricitatea statică poate induce curent electric chiar şi
într-un cablu deconectat. Dacă aveţi vreo îndoială, testaţi cablul cu care lucraţi cu
un voltmetru înainte de a-l atinge.

Medii de comunicare prin fibră optică

Fibra optică este un conductor din sticlă sau plastic care transmite informaţii
folosind lumina. Un cablu cu fibră optică conţine una sau mai multe fibre optice
acoperite de o teacă sau camaşă.

Fibrele optice sunt fâşii subţiri şi lungi de sticlă foarte fină cu diametrul
părului uman. Sunt aranjate în snopuri numite cabluri optice şi sunt folosite pentru
a transmite semnale de lumină pentru distanţe lungi.

Fibrele optice sunt cilindri lungi şi flexibili cu diametru de 10-100μm (1

μm= 1micron= 0,001mm; 1mm=1000 μm), prin care razele luminoase se propagă
prin reflexii interne totale multiple pe suprafaţa laterală a fibrei; există şi fibre
optice cu gradient , caracterizate de faptul că indicele de refracţie este maxim în

29
centrul fibrei, scade treptat spre periferia ei asfel încât reflexia totală a luminii este
mai complicată decât în cazul fibrelor optice simple.

Părţi componente:
• miez (engleză core) - centrul fibrei prin care circulă lumina;
• înveliş optic (engleză cladding) - material optic care înveleşte miezul şi care
reflectă total lumina;
• înveliş protector (engleză coating) - înveliş de plastic care protejează fibra
de zgârieturi şi umezeală.

Obs. Cablurile de fibră optică se prezintă sub o mare varietate de forme şi

parametri, în funcţie de producător.
Sute sau mii de aceste fibre optice sunt aranjate în snopuri în cablu optic.
Snopurile sunt protejate de învelişul extern al cablului numit îmbrăcăminte.

Propagarea radiaţiei luminoase prin fibra optică poate fi analizată din

punctul de vedere al opticii geometrice atunci când diametrul miezului fibrei optice
este mare comparativ cu lungimea de undă a radiaţiei luminoase. Dacă diametrul
miezului fibrei optice este de acelaşi ordin de mărime cu lungimea de undă a
radiaţiei luminoase, analiza trebuie făcută în cadrul opticii ondulatorii. În limbajul
opticii geometrice, radiaţia luminoasă incidentă la limita de separare dintre miezul
fibrei (cu indicele de refracţie n1 ) şi învelişul protector (cu indicele de refracţie n2,
n1 > n2) va fi reflectată total şi deci se va propaga fără pierderi de-a lungul fibrei
optice, dacă unghiul de incidenţă θ este mai mare sau egal cu unghiul limită l ,
unde unghiul limită este dat de relaţia:

30
 sin l=n2/n1

Datorită faptului că este confecţionat din sticlă, cablul cu fibră optică nu este
afectat de interferenţele electromagnetice sau interferenţele cu frecvenţele radio.
Toate semnalele sunt convertite în impulsuri de lumină pentru a intra în cablu, şi
convertite înapoi în semnale electrice când părăsesc cablul. Aceasta înseamnă că
un cablu cu fibră optică poate transmite semnale care sunt mai clare, ajung mai
departe şi au o laţime de bandă mai mare decât cablurile de cupru sau alte metale.

EX: Să presupunem că vrei să aprinzi o lanternă într-un hol lung şi drept.

Pur şi simplu îndreaptă lanterna spre hol- lumina circulă în linii drepte, deci nu e
nici o problemă. Dar dacă holul are o curbă? Poţi să pui o oglindă în colţ ca să
reflecte lumina. Dar dacă holul ar avea multe curbe? Ai putea să îmbraci pereţii în
oglinzi şi să îndrepţi lumina astfel încât să ricoşeze dintr-un perete în altul pe hol.
Aceasta este exact ce se întâmplă într-o fibră optică.
Cablurile cu fibră optică pot atinge distanţe de mai multe mile sau kilometri
înainte de a fi nevoie ca semnalul să fie regenerat. Cablul cu fibră optică are un preţ
mai mare decât cablul de cupru şi conectorii sunt de asemenea mai costisitori şi
mai greu de instalat. Conectorii pentru fibra optică sunt SC (Subscriber connector –
se foloseşte în telecomunicaţii), ST (Square Top) şi LC.

Aceste trei tipuri de conectori pentru fibra optică sunt half-duplex, ceea ce permite
datelor să circule

31
într-o singură direcţie. Astfel, pentru comunicaţie este nevoie de două cabluri.

Există două tipuri de cabluri cu fibră optică:

• Multimode – Cablul are un miez mai gros decât cablul single-mode. Este mai
uşor de
fabricat, poate folosi surse de lumină mai simple (LED-uri) şi funcţionează
bine pe distanţe de câţiva kilometri sau mai puţin. Fibrele optice multi-mode
au miezul de 62.5 microni în diametru şi transmit lumina în infraroşu de la
LED-uri (lungimea de undă de la 850nm la 1300nm) ;

• Single-mode – Cablul are un miez foarte subţire. Este mai greu de fabricat,
foloseşte laser pentru semnalizare şi poate transmite semnale la distanţe de
zeci de kilometri cu uşurinţă. Au miezul de 9 microni în diametru şi transmit
lumina de la laser în infraroşu (lungimea de undă este de la 1300nm până la
1550nm).
[1 nm=1 nanometru=10-9 metri]

32
Lumina într-un cablu cu fibre optice călătoreşte prin miez (holul) ricoşând constant
de
înveliş (pereţii cu oglinzi), un principiu numit reflecţie internă totală. Pentru că
învelişul nu absorbe nici un pic de lumină din miez, unda de lumină poate călători
distanţe mari. Câteva din semnalele luminoase se degradează în fibră, în principal
din cauza impurităţilor din sticlă. Cât de mult se deteriorează semnalul depinde de
puritatea sticlei şi de lungimea de undă a luminii transmise. Cele mai bune fibre
optice nu deteriorează semnalul, mai puţin de 10%/km la 1550nm.

EX. Pentru a înţelege cum sunt folosite fibrele optice în sistemele de

comunicaţii să ne uităm la un exemplu dintr-un film din Al II-lea Război Mondial,
unde 2 vapoare într-o flotă trebuie să comunice unul cu altul fără semnale radio
sau pe mări agitate. Căpitanul unei nave trimite un mesaj unui marinar pe punte.
Marinarul traduce mesajul în cod MORSE (puncte şi linii) şi foloseşte semnal
luminos (o lampă puternică) ca să trimită mesajul celeilalte nave. Marinarul de pe
cealaltă navă vede codul MORSE, îl decodează în engleză, şi trimite mesajul sus la
căpitan. Acum, imaginaţi-vă făcând asta când vasele sunt fiecare în celălalt capăt
al oceanului separate de mii de mile şi ai un sistem de comunicaţii prin fibre optice
instalat între cele două nave.
Un sistem de transmisie prin fibră optică este compus din:

33
• transmiţător- produce şi codează semnalele luminoase;
• fibra optică- conduce semnalele luminoase (pe distanţe lungi);
• regeneratorul optic- poate fi necesar pentru amplificarea semnalului;

receptorul optic- primeşte şi decodează semnalele luminoase.

Tehnicile instalaţiilor trebuie să protejeze ochii: cantitatea de energie optică

emisă din sursa de lumină şi în final prin extremitatea fibrei sunt suficiente pentru a
afecta retina înainte ca victima să observe. Este indispensabilă purtarea ochelarilor
de protecţie infraroşu pentru a lucra deasupra unui dispozitiv aflat în funcţiune.

Avantajele fibrelor optice

➢ rata de transfer foarte mare în raport cu celelalte tipuri de conexiune;

➢ mai multă siguranţă - fibra optică este insensibilă la perturbaţii

electromagnetice şi este inaccesibilă scanărilor ilegale pentru interceptarea
transmisiunilor;
➢ posibilitatea de instalare rapidă şi simplă, în orice condiţii, datorită greutăţii

reduse a cablului optic şi existenţei mai multor tipuri de cabluri.

Standarde în materie de cabluri:
Standard Mediu Viteză Lungime Topologie
10Base2 coaxial 10Mbps 185 m magistrală
10Base5 coaxial 10Mbps 500 m magistrală
10BaseT torsadat 10Mbps 100 m stea
10BaseFL fibră 10Mbps 400 m stea
100BaseTX torsadat 100Mbps 100 m stea
100BaseFX fibră 100Mbps 2000 m stea
1000BaseT torsadat 1000Mbps 100 m stea

34
 Beneficiile cablarii structurate

35
 O solutie eficienta de cablare structurata garanteaza transparenta pentru
utilizatori, le permite flexibilitatea si, in acelasi timp, este usor de utilizat.

▪ Reduce costurile de administrare

▪ Scalabilitate: permite usurinta instalarii unor noi terminale, servere si alte
echipamente, fara a intrerupe functionalitatea sistemului
▪ Fiabilitate: prin componente si cai redundante
▪ Imbunatatirea vitezei traficului
▪ Flexibilitate: permite schimbari ale pozitiei calculatoarelor fara alte investitii
▪ Folosirea aceluiasi mediu cablu, canal cablu pentru transfer voce, date,
telefonie, sisteme de securitate si supraveghere video

Un proiect de cablare structurata reprezinta baza unei infrastructuri bine

definite ce va oferi performanta si calitate sistemelor construite ulterior. Cu
personalul nostru de specialitate va sprijinim in alegerea solutiilor tehnice
potrivite , de la proiectare pana la finalizarea proiectului.

36
Bibliografie

1. Ionescu Dan(2007) RETELE DE CALCULATOARE, Alba Iulia Editura All

2. Documentații de sisteme de operare (instalare și configurare, administrare,

utilitare), Microsoft SQ Server, documentații servere Internet, documentații

de echipamente, www.
3. Planning, Implementing, and Maintaining a Microsoft Windows Server 2003
Active Directory
Infrastructure — Course Microsoft 2279B
4. Andrew S. Tannenbaum — Rețele de calculatoare Ed. a 4 — a, Ed Byblos;
5. Adrian Munteanu și Valerica Greavu Serban — Rețele locale de calculatoare
proiectare și administrare.
6. Emanuela Cerchez — Internet. Utilizarea Retelei Internet.
7. Richard Waymire, Rick Sawtell - Microsoft SQL Server.
8. SQL Server — http://technet.microsoft.com/en-us/library/bb545450.aspx
9. Lisa Donald, James Chellis — Windows Server.
10. Manuale și teste Cisco CCNA — www.
11. Dragos Acostachioaie — Administrarea și Configurarea Sistemelor Linux

37