Sunteți pe pagina 1din 38

CURS ADMINISTRATOR RETEA

Elementele componente ale unui sistem de calcul: Monitorul este caracterizat prin: - Diagonala ecranului (14, 15, 17, 21) - Monitoare digitale si analogice - Monitoare cu ecran plat, semiplat si bombat - Rezolutia este formata din totalitatea pixelilor care formeaza ecranul. Cu cat rezolutia este mai puternica putem obtine o rata de reamprospatare mai mare. Mai avem Monitoare de tip VGA care permit o calitate a imaginii formata din maxim 16 culori si Monitoare de tip SVGA care permit o adancime de culoare de 32-bit. Carcasa care poate fi de urmatoarele tipuri: - tip Desktop - tip Minitwoer - tip ATX - tip Server Carcasa contine urmatoarele componente: Sursa de aimentare care scoate 2 tensiuni: 5V pe firul rosu si 12V pe firul galben. Sursa prezinta un cordon negru cu 2 sau 4 fire care se conecteaza la butonul de alimentare cu curent electric al carcasei. Sursa mai contine un grup de fire care se termina intr-o mufa compusa din 2 elemente (P8; P9) care alimenteaza Placa de Baza . Cell 2 mufe se combina astfel incat firele de culoare neagra sa fie la mijloc. Sursa mai prezinta 2;3 mufe de alimentare pentru HDD si CD ROM si una de alimentare pentru FDD. Placa de Baza este o componenta electronica prevazuta cu mufe si socluri care imbina toate elementele unui calculator. Soclul in care se gaseste Procesorul prezinta o parghie cu ajutorul careia putem sa blocam sau sa deblocam Procesorul. Soclul mai prezinta o cheie (semn) care trebuie sa coincida cu cheia de pe Procesor. Exista mai multe tipuri de socluri: - Socket 3 care suporta Procesoare 486 pana in 100MHz - Socket 7 care suporta Procesoare pana in 500MHz Langa soclul respectiv pe Placa de Baza sunt prevazuti conectori (jumperi) cu ajutorul carora poate fi modificata frecventa Procesorului. Procedeul poarta denumirea de Overcloking. Jumperii sunt niste comutatoare cu doua pozitii. Ei pot fi formati din 2 sau 3 pini. Acesti jumperi sunt grupati. Grupul de jumperi pentru setarea frecventei este situat de obicei langa soclul Procesorului. Tot pe langa Procesor se mai gaseste un grup de jumperi cu care se seteaza tensiunea de alimentare a Procesorului. Frecventa si tensiunea de alimentare sunt trecute pe Procesor. Placile care se conecteaza pe Placa de Baza, (Placa Video, Placa de Sunet), sunt conectate prin intermediul unor sloturi. O Placa de Baza poate avea urmatoarele tipuri de sloturi: VLB PCI (albe) ISA (negre) AGP (maro) Pe Placa de Baza mai avem si sloturi in care se prinde memoria RAM care poate fi de 2 tipuri: - DIMM (EDORAM)
1

- SIMM (SDRAM) Sunt Placi de Baza care au prevazute ambele modele de sloturi pentru memorie dar nu se pot folosi ambele tipuri de memorie chiar daca Placa de Baza are prevazute sloturi aferente. Atunci cand folosim memoria de tip EDORAM trebuie sa avem paritate, adica daca memoria este de 64MB trebuie sa avem 2 barete a cate 32MB. Cand folosim memorii SDRAM nu este nevoie de paritate astfel ca putem pune 1 bareta de 64MB. Memoria ROM este prinsa pe Placa deBaza tot printr-un slot cu o forma specifica. Langa el se gaseste un jumper cu care putem reseta memoria de tip ROM. Aceasta memorie poarta denumirea de BIOS. Bateria de 3V care se gaseste pe placa alimenteaza BIOS-ul atunci cand este deconectat calculatorul ajutandu-l astfel sa tina minte setarile facute de noi (parole). Scoaterea bateriei de pe Placa de Baza are acelasi efect ca si resetarea BIOS-ului cu ajutorul jumperului de resetare. Resetarea BIOS-ului se face cu cablul de alimentare scos din priza. Mufa cu care se conecteaza tastatura poate avea 2 forme: rotunda mare (normala); mufa model PS/2. Placa de Baza prezinta si Porturi de Comunicare. Aceste Porturi sunt: - COM 1 - COM 2 - Serial - Paralel Aceste Porturi se folosesc la transfer de date dintre calculator si periferice. Exemplu in Portul Paralel se conecteaza Imprimanta, in COM 2 mouse-ul. Pentru transmisia de date cablul paralel este mai rapid. Pe Placa de Baza mai avem conectori pentru HDD , CD ROM si conectori pentru FDD. Cablul care face legatura intre Placa de Baza si HDD poarta denumirea de Cablul de Transfer de date (IDE). Avem 2 tipuri de controlere pentru HDD. Controler de tip IDE si Controler de tip SCSI. Tehnologia SCSI (scazi) este foarte rapida. Pe Placa de Baza se monteaza Placa Video. In functie de modelul constructiv Placa Video se poate conecta pe slot PCI; ISA sau mai nou pe slot AGP. Placile Video au diferite capacitati de memorie de la cele mai vechi 512KB pana la 64MB. Monitorul se conecteaza la mufa Placii Video. Placa de Sunet se poate conecta la Placa de Baza prin slot PCI sau ISA. Modemul se poate concta la Placa de Baza in functie de tip: Daca este Modem intern se conecteaza prin slot PCI sau ISA; Daca este Modem extern se conecteaza prin cablu la Portul Paralel. HDD-uri Din punct de vedere constructiv HDD este format din 2 platane, capuri magnetice si o parte electronica. Informatia este depusa pe HDD de catre capurile magnetice la intersectia razei platanului cu diametrele din ce in ce mai mici. O astfel de intersectie formeaza un cluster care are o capacitate de 1024 byte. Partea electronica a HDD prezinta 2 mufe si o punte cu jumperi. O mufa se foloseste pentru alimentarea cu curent electric iar a 2-a se foloseste pentru conectarea la pamblica de date. Avem 2 tehnologii de construire a HDD- urilor: IDE care este mai lenta ca viteza dar si mai ieftina SCSI (scazi) care este mai rapida dar si mai scumpa Alimentarea HDD cu curent electric se face cu o mufa de alimentare cu pini de tip mama si nu poate fi pusa decat intr-o singura pozitie.
2

Cablul de date IDE prezinta un fir de culoare rosie si atunci cand se conecteaza la HDD pozitia firului rosu trebuie sa coincida cu pozitia firului rosu de la mufa de alimentare. Calculatoarele cu Procesoare de pana la 133MHz au BIOS-uri mai vechi care nu pot citi HDD-uri mai mari de 850MB. Pentru a reusi sa citim un HDD mai mare de 850MB ne trebuie un program care se descarca de pe Internet de la adresa fabricantului. Dupa ce am gasit Softul se creaza o discketa speciala cu care se porneste pentru prima data calculatorul. FDDde 3,5 lucreaza cu disckete de aceeasi si se folosesc pentru transfer de informatie de la un calculator la altul. In cazul in care HDD-ul a pierdut sistemul de operare putem folosi o discketa sistem introdusa in FDD pentru a reporni sistemul. FDD prezinta 2 mufe, una de alimentare cu curent electric in care se conecteaza mufa mica de alimentare si una la care se conecteaza cablul de date. Regula firului rosu de la HDD este valabila si pentru FDD sau CD ROM. CD ROM-ul lucreaza cu CD-uri care au o capacitate standard de 650MB. Din punct de vedere constructiv CD ROM-ul este format din usa culisanta, motor care angreneaza CDul, cap optic, parte electronica care prezinta mai multe mufe si anume: Mufa de alimentare cu curent electric Mufa de conectare la cablu de date IDE Mufa de conectare a cablului audio la Placa de Sunet CD ROM-ul are si el o punte cu jumperi din care se pot seta urmatoarele caracteristici: Master Slave Cable select Exista CD ROM-uri speciale care pot inscriptiona CD-uri. CD-ul poarta denumirea de CD Blank, iar aparatul poarta denumirea de CD-WRITER. La pornirea calculatorului, (boot), sunt alimentate cu curent electric toate elementele calculatorului si BIOS-ul incepe sa testeze toate componentele din calculator. Prima componenta care incepe sa functioneze este Placa Video. Ea afiseaza pe ecran ca prima imagine varianta de BIOS existenta pe Placa de Baza. Urmatoarea componenta care este testata si afisata este Procesorul. Dupa Procesor este initializata memoria de tip RAM. Dupa ce a fost testata si memoria, Placa Video este reinitializata si v-a afisa pe ecran un tabel cu toate componentele care au fost gasite si testate. In acest moment BIOS-ul incarca sistemul de operare de pe HDD in memoria de tip RAM. Cand acest proces s-a incheiat cu succes ii cedeaza controlul. In cazul in care s-a pierdut sistemul de operare de pe HDD avem nevoie sa boot sistemul de operare de pe alta unitate de disc (FDD; CD ROM).pentru ca un calculator sa stie de pe ce unitate de disc trebuie sa incarce sistemul de operare, trebuie sa intram in BIOS si sa-I specificam calea (unitatea de disc) de pe care v-a incarca sistemul de operare.

BIOS-ul
In BIOS se intra prin apasarea tastei Delete la 1 sau 2 secunde dupa ce s-a pornit calculatorul. Meniurile care se pot gasi in BIOS: 1. Standard CMOS Setup (setari standard ale BIOS-ului). In acest meniu se pot stabili data si ora. Dupa data si ora avem un camp in care sunt precizate cele 4 pozitii de pe controlerul de pe HDD. Primari Master cu urmatoarele caracteristici: Size (marime); Cyls (cilindri); Head (capuri magnetice); LANDZ; Sector (cate sectoare are HDD); Mode (modul de functionare a HDD: LBA sau UDMA). Putem sa setam cele 4 posibilitati pe tipul automat si atunci ori de cate ori porneste calculatorul se identifica HDD, sau putem stabili tipul USER (utilizator) si atunci vom
3

trece manual caracteristicile HDD-ului. In acest moment calculatorul nu mai identifica HDD-ul la pornire el asteptand sa gaseasca un HDD cu caracteristicile scrise de noi. Daca aceste caracteristici nu coincid cu caracteristicile reale ale HDD-ului BIOS-ul nu poate citi HDD-ul si atunci ne da eroare. Dupa campul cu cele 4 pozitii pentru controlul de HDD urmeaza 2 optiuni cu care putem stabili unitatile FDD pe care le avem si caracteristicile acestora. 2. Ide HDD Auto Detection - identificator automat de HDD. 3. Bios Features Setup: Anti-virus Protection, atunci cand este pe Enabled este activ un Program de anti-virus. Atentie! este posibil ca la instalarea sistemului de operare Windows sa se blocheze procesul de instalare dupa identificarea componentelor de catre program. CPU Internal Cache, se activeaza memoria interna a Procesorului pentru o viteza mai mare de executie. External Cache, activeaza memoria interna a Placii de Baza. Boot Segvence cu ajutorul acestei optiuni se stabileste ordinea unitatilor de disc pe care este cautat sistemul de operare. 4. Chipset Features Setup, in acest meniu avem de obicei optiuni pentru memoria RAM de pe Placa de Baza. Daca aceasta memorie este de tip EDORAM se stabileste o viteza lenta sau normala de accesare a ei. Daca este tip SDRAM stabilim o viteza de accesare cat mai rapida (10ns). 5. Power Management Setup, aici getionam alimentarea cu curent electric a diferitelor componente. Se poate accesa din Windows=>Power Management. Disabled in acest caz calculatorul va functiona non stop. Minim Saving in acest caz timpii sunt foarte mari; Maxim Saving in acest caz timpii sunt foarte mici; 6. PNP/PCI Configuration; 7. Load Bios Defaults, se incarca setarile stabilite de fabricant din compartimentul din care nu poate fi modificat de 4K. 8. Supervisor Password se stabileste parola pentru administrator; 9. User Password se stabileste parola de intrare in Bios pentru utilizatori; 10. HDD Low Level Format formateaza HDD.

TOPOLOGII DE RETELE
O retea de calculatoare este in esenta ceva care permite unui numar de 2 sau mai multe calculatoare sa comunice intre ele si sau cu alte dispozitive. Acest lucru le permite utilizatorilor sa foloseasca retele de calculatoare pentru a parteja informatii, pentru a colabora la o lucrare, pentru a tipari si chiar pentru a comunica direct prin mesaje adresate individual. Retelele au numeroase componente atat Hard cat si Soft. Unele componente pot fi complet intangibile. In general toate Retelele au anumite componente, functii si caracteristici comune. Printre acestea se numara: Servere acestea sunt calculatoare care ofera resurse partajate pentru utilizatorii Retelei; Clientii sunt calculatoare care acceseaza resursele partajate in Retea de pe un Server; Mediul de comunicatie acesta indica de obicei modul prin care sunt conectate calculatoarele; Imprimante sau alte periferice partajate, alte resurse puse la dispozitie de Servere; Resursele acestea pot fi fisiere, imprimante si alte componente folosite de utilizatorii Retelei; Chiar daca au aceste elemente comune Retelele pot fi impartite in mai multe categorii. In functie de modelul constructiv avem: - Retele Peer- to-Peer (de la egal la egal); - Retele bazate pe Server; Diferenta dintre cele 2 este importanta deoarece ofera facilitati diferite. Tipul de Retea care va fi implementat depinde de mai multi factori printre care: - Dimensiunea organizatiei; - Nivele de securitate; - Tipul activitatii desfasurate in organizatia respectiva; - Nevoile utilizatorilor de Retea; - Bugetul alocat Retelei;

Reteaua Peer-to-Peer:
Intr-o Retea Peer-to-Peer nu exista Servere dedicate si nici o organizare erarhica a calculatoarelor. Toate calculatoarele sunt considerate egale (peers) de unde si numele tipului de Retea. In general fiecare calculator are si rolul de client si de Server neexistand un administrator responsabil pentru intreaga Retea. Utilizatorii fiecarui calculator stabilesc resursele locale care vor fi partajate in Retea. Retelele Peer-to-Peer sunt numite si grupuri de lucru (work-grups). Acest termen desemneaza un numar mic de persoane. De obicei o astfel de Retea este formata din cel mult 10 calculatoare. Retelele Peer-to-Peer sunt relativ simple deoarece fiecare calculator joaca atat rol de client cat si de Server. Nu este nevoie de un Server central puternic si nici de alte componente necesare in cazul unei Retele de mare capacitate. Astfel de Retele implica de obicei costuri mai mici decat cele bazate pe Server. Unele sisteme de operare cum ar fi: M. W. NT station, M. W. WorkRouts si M. W. 95, 98 inglobeaza functionalitatea de Retea Peer-to-Peer. In acest caz pentru a realiza o Retea

Peer-to-Peer nu este necesar Soft suplimentar. Intr-un mediu de Retea Peer-to-Peer exista un mediu de factori care au solutii standard. Printre aceste solutii de implementare se numara urmatoarele: 1. Calculatoarele se afla pe birourile utilizatorilor; 2. Utilizatorii sunt proprii administratori si isi planifica nivelul de securitate; 3. Se foloseste un sistem de cablare simplu vizibil care conecteaza toate calculatoarele in Retea; Securitatea poate fi asigurata prin stabilirea unei parole pentru o anumita resursa, cum ar fi un Director partajat in Retea. Deoarece toti utilizatorii Retelei PEER-TO-PEER isi confera singuri nivelul de securitate iar resursele partajate exista pe mai multe calculatoare si nu pe un Server centra, controlul centralizat este foarte dificil. Acest lucru are un impact major asupra securitatii Retelei deoarece unii utilizatori nu implementeaza masuri de securitate.

Retele bazate pe Server:


Intr-un mediu lucru cu mai mult de 10 utilizatori o Retea PEER-TO-PEER cu calculatoare care atat rol de clienti cat si de Servere este inadecvat din acest motiv majoritatea Retelelor au Servere dedicate. Un Server dedicat este un calculator care functioneaza doar ca Server nefiind folosit drep client sau statie de lucru. Serverele se numesc dedicate deoarece sunt optimizate sa deserveasca rapid cererile clientilor din Retea si sa asigure securitatea fisielelor si a directoarelor. Pe masura ce Reteaua creste in dimensiuni ca grafic vor fi necesare mai multe Servere. Repartizarea sarcinilor pe diferite Servere asigura executarea fiecareia in cel mai eficient mod posibil. Servere specializate: Numeroasele sarcini ce revin Serverelor sunt diverse si complexe. Serverele din Retelele mari sunt specializate fiind adaptate necesitatilor in continua crestere ale utilizatorilor. De exemplu intr-o Retea W. NT. exista urmatoarele tipuri de Servere: 1. Servere de fisiere si tiparire. Ele administreaza accesul si folosirea de catre utilizatori a resurselor de catre fisier si imprimanta. Spre exemplu daca se foloseste o aplicatie de prelucrare a textelor aceasta va prelucra pe calculatorul dvs, iar documentul prelucrat de aplicatie este pastrat pe Server si incarcata in meniul calculatorului propriu astfel incat poate fi editat si folosit. 2. Servere de aplicatie. Pune la dispozitia clientilor componenta Server a aplicatiilor de tip client server precum si datele respective. Serverele pastreaza volume mari de date structurate care sunt usor de accesat. Acest tip de Server difera de Serverele de fisier si de tiparire deoarece baza de date se afla pe Server si numai rezultatul interogarii este descarcat pe calculatorul care a lansat descarcarea. 3. Serverele de posta electronica (E-mail). Gestioneaza transferul de mesaje electronice intre utilizatorii Retelei. 4. Serverele de comunicatie. Gestioneaza fluxul de date si mesaje tranmise intre Retele, Servere si alte Retele, calculatoarele Mainframe sau utilizatorii aflati la distanta. Avantajele sunt ca asigura in acelasi timp fiecarui utilizator performante si securitatea necesara, totodata partajarea datelor in cazul Retelelor bazate pe Server poate fi administrata si controlata centralizat. Resursele sunt localizate de obicei intr-un Server central fiind mai usor de detectat si intretinut decat cele distribuite pe diferite calculatoare.

Securitatea este stabilita de catre un administrator care o aplica pentru fiecare utilizator de retea. La ora actuala Retelele au evoluat in 2 categorii distincte: - Retele locale LAN local area Network; - Retele de mare suprafata WAN wide area Network; Diferenta dintre ele este destul de simpla. Retelele LAN sunt utilizate pentru interconectarea dispozitivelor care se gasesc intr-o vecinatate relativ restransa. Retelele WAN sunt necesare pentru a interconecta Retele LAN aflate la distanta din punct de vedere geografic.

Dispunerea Retelei in teren:


Termenul de Topologie sau mai exact Topologie de Retea se refera la dispunerea fizica in teren a calculatoarelor si a celorlalte componente care alcatuiesc Reteaua. Topologie este termenul standard folosit de majoritatea specialistilor atunci cand se refera la configurarea spatiala a Retelei. Exista 3 tipuri de Topologie de Retea: 1. Magistrala; 2. Stea; 3. Inel; 1. Topologia Magistrala este numita si Magistrala lineara. Este cea mai simpla si mai uzuala metoda de conectare a calculatoarelor in Retea. Aceasta consta dintr-un singur cablu numit trunchi (coloana vertebrala sau segment) care conecteaza toate calculatoarele din Retea pe o singura linie. Calculatoarele dintr-o Retea cu Topologie Magistrala comunica adresand datele unui anumit calculator si transmitandu-le prin cablu sub forma de semnale electrice. Transmiterea semnalului: Datele din Retea sub forma de semnale electronice sunt transmise tuturor calculatoarelor conectate, totusi informatia este acceptata doar de calculatorul a carui adresa corespunde adresei codificate in semnalul transmis. La un moment dat un singur calculator poate transmite mesaje, deoarece un singur calculator poate transmite date pe o magistrala la un moment dat. Performanta Retelei depinde de numarul de calculatoare atasate la Magistrala. Cu cat sunt mai multe calculatoare conectate cu atat mai mult dintre ele vor astepta sa plaseze date pe magistrala si deci Reteaua va fi mai lenta. Nu exista o metoda standard de a masura impactul pe care il are numarul de calculatoare asupra performantelor unei Retele. viteza in Retea este determinata si de numerosi alti factori: - performantele componentelor Hardware ale calculatoarelor din Retea; - frecventa cu care calculatoarele din Retea transmit date; - tipul aplicatiilor rulate in Retea; - tipul de cablu folosit in Retea; - distanta dintre calculatoarele Retelei; Magistrala este o Topologie pasiva. Calculatoarele legate la o magistrala receptioneaza datele care sunt transmise in Retea. Ele nu reactioneaza pentru transmiterea datelor de la un calculator la altul. Daca un calculator se defecteaza el nu afecteaza restul Retelei. Intr-o Topologia activa calculatorul regenereaza semnalul si transfera datele in Retea. Reflectarea semnalului: Deoarece datele sau semnalele electronice sunt transmise in intreaga Retea acestea vor parcurge cablul de la un capat la altul. Daca semnalului i s-ar permite sa se deplaseze fara intrerupere el ar continua sa se reflecte inainte si inapoi de-a lungul cablului impiedicand celelalte calculatoare sa transmita semnale. Din acest motiv semnalul trebuie oprit dupa ce a ajuns la adresa de destinatie. Pentru a opri reflectarea semnalului la fiecare capat al cablului este plasata o componenta numita terminator care are rolul de a absorbi semnalele libere.
7

Absorbirea semnalelor elibereaza cablul asfel incat si alte calculatoare sa poata sa transmita date. O intrerupere a cablului survine atunci cand cablul este sectionat fizic sau cand unul din capetele sale este deconectat. In ambele cazuri si cand unul sau mai multe capete ale cablului nu vor avea terminator semnalul va incepe sa se reflecte si activitatea Retelei va inceta. Acest fenomen poarta numele de Caderea Retelei. Calculatoarele din Retea vor functiona in mod independent insa atat timp cat segmentul este intrerupt ele nu vor avea posibilitatea sa comunice unul cu celalalt. 2. Topologia Inel. Conecteaza calculatoarele printr-un cablu in forma de bucla, nu exista capete libere, semnalul parcurge bucla intr-o singura directie trecand pe la fiecare calculator. Spre deosebire de Topologia Magistrala care este pasiva aici fiecare calculator actioneaza ca repetor (amplificator), deoarece semnalul traverseaza fiecare calculator, defectarea unuia dintre ele afecteaza intreaga Retea. Transferul Jetonului Una din metodele de transmitere a datelor in Retea cu Topologie Inel este Transferul Jetonului (Token passing). Jetonul este transferat de la un calculator la altul pana cand ajunge la un calculator care are date de transmis. Calculatorul emitator modifica Jetonul, adauga datelor o adresa electronica si transmite Jetonul mai departe. Datele trec de la un calculator la altul pana ajung la calculatorul a carui adresa corespunde cu cea a datelor transmise. Calculatorul receptor returneaza un mesaj catre calculatorul emitator notificand faptul ca datele au fost receptionate. Dupa verificare calculatorul emitator genereaza un nou Jeton pe care il lanseaza in Retea. 3. Topologia Stea. Calculatoarele sunt conectate prin segmente de cablu la o componenta centrala numita concentrator (HUB). Semnalele sunt transmise de la calculatorul emitator prin intermediul concentratorului la toate calculatoarele din Retea. Aceasta topologie isi are originile in perioada de inceput a Informaticii cand toate calculatoarele dintr-o institutie erau conectate la un calculator central denumit Mainframe. Reteaua cu Topologia Stea ofera resurse si administrare centralizate, totusi din cauza ca fiecare calculator este conectat la un punct central Retelele extinse necesita o lungime mare de cablu. In plus in cazul in care concentratorul se defecteaza cade intreaga Retea.

Organizatii de Standardizare
1.

ANSI American National Standard Institut. Este o organizatie privata non-profit. Scopul sau este sa faciliteze dezvoltarea, coordonarea si publicarea de standarde nationale voluntare. Standardele ANSI sunt voluntare in sensul ca ANSI nu le impune in mod activ. In schimb datorita aparitiei sale la organizatia de standardizare universale nerespectarea standardelor ANSI duce la nerespectarea standardelor universale. 2. IEEE Institute of Electrical and Electronical Engenieers. IEEE raspunde la definirea si publicarea standardelor pentru telecomunicatii si transmisii de date. Cea mai semnificativa realizare a sa a fost definirea standardelor pentru Retelele Locale si Metropolitane (LAN si MAN). Aceste standarde incorporate intr-o serie larga si complexa de standarde tehnice sunt denumite generic Project 802 sau seria de standarde 802. 3. ISO International Organization for Standartization. A fost fondata in 1946 si are sediul la Geneva. Este o organizatie bazata pe activitate voluntara fara contracte si este autorizata de Natiunile Unite pentru definirea de stadarde internationale. Programul sau cuprinde aproape toate domeniile mai putin cele legate de electricitate si electronica. In prezent din ISO fac parte peste 90 de organizatii.
8

4. IAB Internet Arhitecture Boxard. Genereaza dezvoltarea tehnica a Internetului. Contine 2 comitete de lucru: - Internet Inginiring Taskforce departamentul operativ de inginerie interna; - Internet Reasearche Taskforce departamentul operativ de cercetare de internet Programe de Retea In proiectarea primelor Retele de calculatoare s-a acordat atentie in primul rand echipamentelor iar programele au fost gandite ulterior. Aceasta strategie nu mai este valabila. Programele de Retea sunt foarte bine structurate. Erarhiile de protocoale: Pentru a reduce din complexitatea proiectarii majoritatea Retelelor sunt organizate sub forma unei serii de straturi sau niveluri fiecare din ele construit peste cel de dedesubt. Numarul de niveluri, numele fiecarui nivel, continutul si functia sa difera de la Retea la Retea. 0ricum in toate Retelele scopul fiecarui nivel este sa ofere anumite servicii nivelurilor superioare protejandu-le totodata de detaliile privitoare la implementarea efectiva a serviciilor oferite. Nivelul n de pe o masina converseaza cu nivelul n de pe alta masina. Regulile si conventiile utilizate in conversatie sunt cunoscute sub numele de Protocolul nivelului n. In principal un protocol reprezinta o intelegere intre partile care comunica asupra modului de realizare a comunicarii. In realitate nici un fel de date nu sunt transferate direct de la nivelul n al unei pe nivelul n al altei masini. Fiecara nivel transfera datele si informatiile de control nivelului imediat inferior pana cand ajunge la nivelul cel mai de jos. Sub nivelul 1 se afla mediul Fizic prin care se produce comunicarea efectiva. Cum se realizeaza comunicarea la ultimul nivel din reteaua cu 5 nivele: O aplicatie care se executa in nivelul 5 produce un mesaj M si il furnizraza nivelului 4 pentru al transmite. Nivelul 4 ataseaza un antet in fata mesajului pentru a identifica respectivul mesaj si paseaza rezultatul nivelului 3. Antetul cuprinde informatii de control, de exemplu numarul de ordine care ajuta nivelul 4 de pe masina destinatie sa livreze mesajele in ordinea corecta in cazul in care nivelurile inferioare nu pastreaza aceasta ordine. Pe unele nivele antetele contin de asemenea campuri de control pentru marime, camp si alte informatii. In numeroase Retele nu exista o limita cu privire la marimea mesajelor transmise protocolului nivelului 4, dar exista aproape intotdeauna o limita impusa de nivelul protocolului 3. In consecinta nivelul 3 trebuie sa sparga mesajele primite in unitati mai mici (pachete) atasand fiecarui pachet un antet specific nivelului 3. Nivelul 3 decide ce linie de transmisie sa utilizeze si trimite pachetele nivelului 2. Nivelul 2 adauga nu numai cate un antet pentru fiecare pachet ci si o incheiere, dupa care furnizeaza unitatea rezultanta nivelului 1 pentru a o transmite fizic. In masina receptoare mesajul este trimis in sus din nivel in nivel pe parcurs fiind eliminate sccesiv toate antetele. Relatia dintre servicii si protocoale Desi sunt adesea confundate serviciile si protocoale ele reprezinta concepte diferite. Un serviciu este un set de operatii pe care un nivel le furnizeaza nivelurilor de deasupra. Serviciu defineste ce operatii este pregatit nivelul sa indeplineasca dar nu spune nimic despre cum sunt implementate aceste operatii. Un serviciu este definit in contextul unei interfete intre 2 nivele. Nivelul inferior fiind furnizorul serviciului si nivelul superior fiind utilizatorul serviciului. Prin contrast un protocol este un set de reguli care guverneaza formatul si specificatia cadrelor pachetelor sau mesajelor schimbate intre ele de entitatile pereche dintr-un nivel.
9

Entitatile folosesc protocoale pentru a implementa definitia serviciului lor. Ele sunt libere sa isi schimbe protocoalele dupa cum doresc cu conditia sa nu modifice serviciul pe care il vad utilizatorii. In acest fel fel serviciul si protocolul sunt complet decuplate.

Modele de referinta
Modelul de referinta OSI a fost dezvoltat de International Organization for Standardization. In mod frecvent dar incorect International Standard Organization este considerata autoarea modelului de referinta OSI. Pentru orice examen de atestare raspunsul corect este International Standard Organization. OSI Open Sistems Interconection (interconectarea sistemelor deschise) O interconexiune deschisa este o interconexiune care poate fi acceptata intr-un mediu multiproducator. Modelul OSI clasifica diversele procese necesare intr-o sesiune de comunicare pe 7 nivele. Organizarea acestor nivele au la baza secventa naturala de evenimente care apare in timpul sesiunii de comunicare. Aplicatie Prezentare Sesiune Transport Retea Legatura de date Fizic 7 6 5 4 3 2 1

Modelul OSI nu reprezinta in sine o arhitectura de Retea. Modelul spune numai ceea ce ar trebui sa faca fiecare nivel. ISO a produs de asemenea standarde pentru fiecare nivel insa aceste standarde nu fac parte din modelul de referinta propriuzis. 1. Nivelul Fizic se ocupa de transmiterea bitilor printr-un canal de comunicatii. Proiectarea trebuie sa garanteze ca atunci cand unul din capete trimite un bit (valoarea 1) acesta e receptat in cealalta parte ca bit 1 si nu ca bit 0. Problemele tipice se refera la cati volti trebuie utilizati pentru a reprezenta un 1 si cati pentru un 0. Daca transmisia poate avea loc simultan in ambele sensuri, cum este stabilita conexiunea initiala si cum este intrerupta cand au terminat de comunicat ambele parti. Cati pini are conectorul de Retea si la ce foloseste fiecare pin. Aceste aspecte de proiectare au o stransa legatura cu interfetele mecanice, electrice, functionale si procedurale ca si cu mediul de transmisie si tot subnivelul fizic. 2. Nivelul Legatura de Date sarcina principala a acestui nivel este de a transforma un mijloc oarecare de transmisie intr-o linie care sa fie disponibila nivelului retea fara erori de transmisie nedetectate. Nivelul Legatura de Date realizeaza aceasta sarcina obligand emitatorul sa descompuna datele de intrare in cadre de date (in mod tipic cateva sute de sau cateva mii de octeti). Sa transmita cadrele secventiale si sa prelucreze cadrele de confirmare trimise inapoi de recetor. Deoarece Nivelul Fizic nu face decat sa accepte si sa transmita un flux de biti fara sa se preocupe de semnificatia sau de structura lor. Responsabilitatea pentru marcarea si recunoasterea delimitatorilor intre cadre ii revine Nivelului Legatura de Date. Acesta se poate realiza prin atasarea unor sabloane speciale de biti la inceputul si la sfarsitul cadrului. Un zgomot aparut pe linie poate distruge un cadru in intregime. In acest caz programul nivelului Legatura de Date de pe masina sursa pot sa retransmita cadrul. Transmiterile multipleale aceluiasi cadru a introdus posibilitatea cadrelor multiplicate (duplicate). Un cadru duplicat poate
10

aparea la retransmisie in situatia in care s-a pierdut cadrele de confirmare trimise de la receptor inapoi la emitator. O alta problema este evitarea inundarii unui receptor lent cu date provenite de la un emitator rapid. Toate aceste probleme cad in sarcina nivelului Legatura de Date. 3. Nivelul Retea se ocupa de controlul functionarii subretelei. O problema cheie in proiectare este determinarea modului in care pachetele sunt dirijate de sursa la destinatie. Dirijarea se poate face pe baza de tabele statice care sunt cablate intern in Retea si care sunt schimbate rar. Traseele pot fi de asemenea stabilite la inceputul fiecarei conversatii. Dirijarea poate fi dinamica determinandu-se pentru fiecare pachet in concordanta cu traficul curent din Retea. Daca in subretea exista prea multe pachete simultan ele vor intra unul pe traseul celuilalt si astfel se vor produce gatuiri. Controlul unor astfel congestii ii revine nivelului Retea. Deoarece operatorii subretelei pot foarte bine sa astepte o plata pentru eforturile lor in nivelul Retea exista de obicei inglobata o functie de taxare a graficului. Pentru a calcula suma datorata de clienti retelei programul trebuie sa numere cati biti a transmis fiecarui client. Calculul se complica atunci cand un pachet traversaza frontiera dintre 2 zone cu sisteme de preturi diferite. Multe probleme pot aparea cand un pachet trebuie sa calatoreasca dintr-o retea in alta ca sa ajunga la destinatie. Modul de adresare folosit de o a 2-a retea poate sa difere de cel pentru prima. A 2-a retea poate chiar sa nu accepte deloc pachetul pentru ca este prea mare. Aceste probleme sunt rezolvate tot de Nivelul Retea. 4. Nivelul Transport rolul principal al acestui nivel este sa accepte date de la Nivelul Sesiune sa le descompuna daca este cazul in unitati mai mici sa transmita aceste unitati Nivelului Retea si sa se asigure ca toate fragmentele sosesc corect la celalalt capat. In plus toate acestea trebuiesc facute eficient si intr-un mod care izoleaza nivelurile de mai sus de inevitare a modificarii tehnologiei echipamentului. In conditii normale Nivelul Transport creaza o conexiune de Retea distincta pentru fiecare conexiune de transport ceruta de Nivelul Sesiune. In cazul in care conexiunea de transport necesita o productivitate mare nivelul Transport poate totusi sa creeze conexiuni de Retea multiple si sa divida datele prin conexiuni de Retea astfel incat productia sa creasca. Nivelul Transport determina de asemenea ce tip de serviciu sa furnizeze Nivelul Sesiune si in final utilizatorilor Retelei. Cel mai obisnuit tip de conexiune Transport este un canal punct la punct fara erori care furnizeaza mesaje si octeti in ordinea in care au fost trimisi. Alte tipuri posibile de servicii de transport sunt Transportul mesajelor individuale fara nici o garantie in privinta ordinii de livrare si difuzarea mesajelor catre destinatii multiple. Tipul serviciului se determina cand se stabileste conexiunea. 5. Nivelul Sesiune pemite utilizatorilor de pe masini diferite sa stabileasca intre ei sesiuni. Ca si Nivelul Transport o sesiune permite transportul obisnuit de date dar furnizeaza totodata si servicii inbunatatite utile in anumite aplicatii. O sesiune poate fi utilizata pentru a permite unui utilizator sa se conecteze la distanta pe un sistem de calculatoare sau sa transfere un fisier intre 2 masini. Unul dintre serviciile Nivelului Sesiune se refera la controlul dialogului. Sesiunile pot permite sa se realizeze trafic in ambele sensuri simultan sau numai intr-un sens odata. Daca este permis traficul intr-un singur sens odata (analog drumurilor cu sens unic) Nivelul sesiune poate ajuta sa se tina evidenta emitatorilor carora le vine randul sa emita. Un serviciu inrudit este gestionarea jetonului. In unele protocoale este esential ca cele 2 parti sa nu incerce sa realizeze aceeasi operatie in acelasi timp. Pentru a trata aceste situatii Nivelul Sesiune dispune de jetoane care pot circula intre masini. Numai partea care detine jetonul are voie sa realizeze operatia critica.Un alt serviciu sesiune este sincronizarea. Sa consideram
11

problemele care pot aparea atunci cand se incearca transferul unui fisier intre 2 masini. In conditiile in care transferul dureaza 2 ore iar intervalul mediu de cadere al legaturii este de o ora dupa fiecare esec tot transferul va trebui initiat din nou si probabil ca nu va reusi si incercarea urmatoare. Pentru a elimina problemele respective Nivelul Sesiune prevede o modalitate de a introduce in fluxul de date puncte de control asa incat dupa un esec trebuie sa reia numai transferul datelor de dupa ultimul punct de control. 6. Nivelul Prezentare indeplineste cateva functii care sunt solicitate suficient de des ca in loc sa fie lasat fiecare utilizator sa rezolve problemele si sa justifice gasirea unei solutii generale. In particular spre deosebire de toate nivelurile inferioare care se ocupa numai de transferul sigur al bitilor dintr-un loc in altul Nivelul Prezentare se ocupa de sintaxa si semantica informatiilor transmise. Un servici tipic este codificarea datelor intr-un mod standard prestabilit. Majoritatea programelor folosite de utilizator nu fac schimb de siruri aleatorii de biti. Ele fac schimb de nume de pesoane, adrese, date etc. Aceste informatii sunt prezentate prin sirurio de caractere, prin numere reale si prin structuri de date compuse printr-un numare de date mai simple. Diferite calculatoare au coduri diferite pentru reprezentarea sirelui de caractere (de exemplu cod UNICOD; ASCII). Pentru a face posibila comunicarea intre calculatoare cu prezentari diferite structurile de date pot fi definite intr-un mod abstract alaturi de o codificare standardizata ce va fi utilizata pe cablu. Nivelul Prezentare gestioneaza aceste structuri de date abstracte si le converteste din reprezenterea interna folosita de calculator in reprezentarea standardizata din Retea si invers. 7. Nivelul Aplicatie contine o varietate protocoale frecvent utilizate. Un rol al nivelului aplicatie este Treansferul Fisierelor. Sisteme de fisiere diferite au conventii de nume diferite, moduri diferite de a reprezenta liniile de text si asa mai departe. Transferul unui astfel de fisier intre 2 sisteme diferite presupune rezolvarea acestor incompatibilitati si a altora de acelasi gen. Modelul de referinta TCP/IP este stramosul tuturor Retelelor de calcul. El a aparut odata cu ARPANET-ul si a fost transferat la succesorul acestuia Internetul. ARPANET a fost o retea de cercetare sponsorizata de departamentul de aparare (DOD) al USA. In cele din urma Reteua a ajuns la sa conecteze intre ele, utilizand linii telefonice inchiriate, sute de Retele universitare si guvernamentale. Atunci cand sau adaugat, mai tarziu, Retele prin satelit si radio interconectarea acestora cu protocoalele existente a pus diferite probleme. Era nevoie de o noua arhitectura de referinta. Aceasta arhitectura a devenit cunoscuta mai tarziu sub denumirea de modelul de referinta TCP/IP data dupa numele celor 2 protocoale fundamentale utilizarii. Arhitectura respectiva a fost definita prima data in 1974.
7 6 5 4 3 1&2 Aplicatii Nu exista Nu exista Transport Internet Gazda la Retea

Nivelul Internet este axul pe care se centreaza intreaga arhitectura. Rolul sau este de a permite gazdelor sa emita pachete in orice Retea si a face ca pachetele sa circule independent pana la destinatie. Paqchetele pot sa sosesaca intr-o ordine diferita fata de cea in care au fost trimise. Rearanjarea acestora cade in sarcina nivelurilor de mai sus. Analogia este un sistem de posta clasica. O persoana dintr-o anumita tara poate depune intr-o cutie postala mai multe scrisori internationale si cu putin noroc majoritatea scrisorilor vor ajunge la

12

adresa corecta. Probabil ca scrisorile vor trece pe drum prin mai multe oficii de sortare dar acest lucru se face transparent pentru utilizatori. Faptul ca fiecare tara (respectiv fiecare Retea) are propriile timbre, marimi favorite de plicuri si propriile reguli de livrare este ascuns beneficiarilor. Nivelul Internet defineste oficial un format de pachet si un protocol numit IP (internet protocol). Sarcina Nivelului Internet este sa furnizeze pachete IP catre destinatie. Problemele majore se refera la dirijarea pachetelor si evitarea congestiei. In consecinta este rezonabil sa spunem ca Nivelul Internet din TCP/IP functioneaza asemanator cu Nivelul Retea din modelul de referinta OSI. Nivelul Transport este proiectat astfel incat sa permita conversatii intre entitatile pereche din gazdele sursa si respectiv destinatie la fel ca in Nivelul Transport din OSI. In acest sens au fost definite 2 protocoale capat la capat. Primul dintre ele TCP (Transmission Control Protocol), este un protocol sigur orientat pe conexiuni care permite ca un flux de octeti trimisi de pe o masina sa ajunga fara erori pe orice alta masina din Retea. Acest protocol fragmenteaza fluxul de octeti in mesaje discrete si paseaza fiecare mesaj Nivelului Internet. La destinatie procesul TCP receptor reansambleaza mesajele primite in flux de iesire. TCP trateaza totodata contolul fluxului pentru a se asigura ca un emitator rapid nu inunda un receptor lent cu mai multe mesaje decat poate acesta sa prelucreze. Al 2-lea protocol din nivel UDP (User datagram protocol). Este un protocol nesigur fara conexiuni destinat aplicatiilor care doresc sa utilizeze propria lor secventa si control al fluxului si nu pe cele asigurate de TCP/IP. Nivelul Aplicatie. Modelul TCP/IP nu contine Nivelul Sesiune si nici Nivelul Prezentare. Acestea nu au fost incluse pentru ca nu s-a simtit nevoia lor. Experienta modelului OSI a dovedit ca aceasta viziune a fost corecta. In majoritatea aplicatiilor nivelurilor respective nu sunt de mare folos. Nivelul Aplicatie contine toate protocoalele de nivel inalt. Primele protocoale de acest gen includeau terminalul virtual TELNET, transferul de fisiere FTP si posta electronica SMTP. TELNET-ul permite unui utilizator de pe o masina sa se conecteze si sa lucreze pe o masina aflata la distanta. FTP-ul pune la dispozitie o modalitate de a muta eficient date de pe o masina pe alta. Posta electronica SMTP (send message transfer protocol). A fost la origine tot un tip de transfer de fisiere dar ulterior a fost dezvoltat un protocol special pentru acest serviciu. La fel si cu posta electronica. Pe parcursul anilor la aceste protocoale s-au adaugat multe altele cum ar fi DNS (domain name service). Acesta foloseste pentru stabilirea corespondentei dintre numele gazdelor si adresele retelelor. HTTP (hiper text protocol), protocol folosit pentru aducerea paginilor de pe Web. Nivelul Gazda Retea. Sub nivelul Internet se afla necunoscutul adica Nivelul Gazda Retea. Modelul de referinta TCP/IP nu spune mare lucru despre ce se intampla acolo insa mentioneaza ca gazda trebuie sa se lege la Retea pentru a putea trimite pachete IP. Cartile si articolele despre TCP/IP rareori discuta despre ce se intampla la Nivelul Gazda Retea. Componentele Hard ale unei Retele de calculatoare 1. Placa de Retea (NIC Network Interface Card) este o placa cu circuite integrate instalata pe magistrala de intrare iesire a unui calculator. Poate avea mai multe tipuri de conectori in functie de mediul de transmisie folosit. Aceasta placa asigura conectivitatea intre resursele de sistem interne ale unui calculator si resursele externe conectate la Retea. Placa de Retea este conectata la Placa de Baza prin intermediul slotului de conectare care poate fi PCI sau ISA. Placa de Retea cuprinde logica nivelului Legatura de Date si nivelul Fizic al Retelei LAN.

13

2. Repetorul este un dispozitiv relativ simplu care preia un semnal de intrare il amplifica fara a-i modifica forma si il plaseaza apoi in mediu. Acest dispozitiv opereaza strict la nivelul 1 al modelului de referinta OSI. Functiile de amplificare si repetare a semnalului au fost grupate in dispozitive multi port care sunt utilizate pentru a interconecta mai multe dispozitive din LAN si sunt cunoscute in mod obisnuit sub denumirea de concentratoare (HUB-s). HUB-urile in functie de modelul constructiv pot avea numai mufe UTP, numai mufe BNC sau modele care contin ambele mufe. 3. Concentratoare nerepetoare din punct de vedere constructiv este identic cu un concentrator repetor. Singura diferenta este aceea ca nu amplifica semnalele. Aceste concentratoare nu fac altceva decat sa furnizeze o topologie stea prin gruparea conexiunilor mai multor statii la un singur dispozitiv de retea. 4. Punte ( Bridge), este un mecanism de nivelul 2 care permite ca 2 segmente ale unei Retele LAN sa fie legate impreuna. Deoarece puntile opereaza la nivelul 2 ele nu recunosc protocoale de nivel superior cuprinse in cadrele pe care le transmit. Ele trimit aceste cadre pe baza adreselor. Puntile leaga 2 LAN-uri intre ele fara sa le transforme intr-o Retea LAN mai mare. 5. Router-ul este un mecanism de expediere a pachetelor de nivel 3. Principala utilizare a unui Router este de a conecta Reteaua LAN cu toate Retelele din afara domeniul sau. Acest fapt are 3 implicatii importante pentru proiectarea Retelei: - Routerele raman tehnologia care trebuie utilizata pentru interconectarea Retelelor LAN dispersate in regiuni geografice suficient de vastepentru a justifica utilizarea tehnologiilor de transmisie pe distante mari. Printre aceste tehnologiise afla liniile inchiriate dedicate - Pot coexista mai multe domenii LAN intr-o vecinatate relativ restransa. - Cerintele de performanta. Retelele Eternet pot deveni suficient de mari pentru a incepe sa cedeze sub propria lor greutate. 6. Swich (comutator) din punct de vedere constructiv este identic cu un HUB, iar din punct de vedere functional pe langa functiile concentratorului poate prelua pachetele dintr-o Retea care functioneaza la o viteza de 10Mbs si sa le expedieze intr-o Retea LAN care functioneaza la o viteza de 100Mbs. 7. Mediul Fizic de transmisie - tangibil; - intangibil; Pentru a realiza sigur si constant functiile de transmisie si receptie nivelul Fizic trebuie sa faca anumite presupuneri asupra lumii dintre interfetele cu mediul celor 2 dispozitive care comunica. Exemplu: Protocoalele de nivel Fizic presupun anumite performante pentru tipurile de mediu pe care le suporta si se asteapta ca performanta reala a mediului sa le corespunda. Mediile de transmisie tangibile sunt: - cablul coaxial: - cablul bifilar torsadat; - fibre optice; Cablul coaxial are 2 conductoare concentrice si au o axa comuna. Cea mai uzuala versiune a acestui cablu este formata dintr-un singur fir conductor din cupru izolat printr-un material dielectric. Acest material dielectric este invelit intr-un alt invelis format dintr-un conductor cilindric ce poate fi solid sau intretesut. El este apoi invelit intr-un alt strat izolator iar intregul ansamblul este acoperit cu un invelis extern din policlorura de vinil (PVC sau teflon). Desi cablurile coaxiale arata la fel ele pot avea impedante diferite care sunt estimate
14

printr-o scala de grade radio (RG). La cablarea Retelelor cu coaxial se utilizeaza RG58 care are 50 de ohmi intr-un cablu gros de aproximativ 1cm. Avantajul cablului coaxial este ca ofera suport de comunicatii pe distante relativ mari fara repetoare. Cablul bifilar torsadat utilizate indelung pentru comunicatiile de voce au devenit neoficial tehnologia de cablare standard pentru Retele LAN. O pereche de fire torsadate consta din 2 fire relativ subtiri acoperite cu un strat subtire de policlorura de vinil si sunt rasucite unul in jurul altuia. Torsadarea este deosebit de eficienta, ea ajuta la anularea oricaror interferente electromagnetice (EMI) care ar putea fi induse in cupru prin asigurarea unei radiatii de energie echilibrate intre cele 2 fire. Diametrul cablului este legat direct de performantele de care este acesta capabil. Cablurile mai groase inseamna o banda de comunicatii mai larga si posibilitatea de a intinde cablul pe distante mai mari. Din nefericire odata cu diametrul cablului creste nu numai latimea de banda ci si atenuarea semnalului. Realizarea unui echilibru este una din caracteristicile cheie ale unei specificatii la nivel fizic. Cablurile torsadate sunt oferite intr-o mare diversitate de dimensiuni plecand de la o singura pereche de cabluri si ajungand la cabluri magistrale cu 600 de perechi. Pentru Retele LAN se foloseste cablu torsadat cu 4 perechi de fire grupate intr-un invelis comun care poate fi un alt strat de PVC sau teflon. Teflonul este mult mai rigid si mult mai scump dar nu degaja fum toxic daca ia foc. Cablurile torsadate cu 4 perechi de fire se impart in 2 categorii: - cabluri ecranate; - cabluri neecranate STP (Shield Twistat Pair) Cablurile torsadate ecranate prezinta un strat suplimentar de folie sau plasa metalica in jurul firelor torsadate. Acest strat de ecrane se afla imediat sub invelisul extern. Scopul acestei proiectari a fost de a permite cablurilor torsadate sa functioneze in medii predispuse la interferente electromagnetice (EMI) si sau interferente cu frecventa radio (RFI). In practica acestea impiedicau efectiv functionarea normala a cablurilor torsadate. Ecranarea cablului printr-o bariera metalica protejeaza semnalul impotriva radiatiilor care ar putea fi induse din mediul exterior. Cablurile torsadate neecranate acestea sunt denumite uzual UTP (Unshield Twinsted Pair). Cablurile torsadate cu 4 perechi au 8 fire separate in grupuri de cate 2. Fiecare fir este numit conductor. Conductoarele sunt utilizate in perechi. Exemplu: o pereche de conductoare ofera suport doar pentru transmisii iar cealalta doar pentru receptie. Utilizarea cablurilor torsadate este un avantaj deoarece indiferent de producator ele prezinta aceleasi performante. La acest lucru contribuind si gradul de standardizare la care sa ajuns in industria telecomunicatiilor. Cablurile UTP sunt impartite in mai multe categorii. De-a lungul timpului piata le-a grupat in doar 2 niveluri de performanta viabile acestea fiind categoriile 3 si 5. - Categoriile 1 si 2 au devenit oficial perimate in 1995 din cauza performantelor inadegvate. - Categoria 4 ofera un nivel de performanta mediu intre 3 si 5 dar este rareori utilizat. - Categoriile 6 si 7 au fost adaugate de curand dar sunt foarte costisitoare. - Categoria 5 are o viteza a semnalului cuprinsa intre 100 Mbs si 256 Mbs. Odata cu cresterea vitezei semnalului scade distanta maxima. Consideratii speciale: Cablurile torsadate indiferent de categorie sau tip utilizeaza fire separate pentru purtatoarele pozitive si cele negativeale functiilor de transmisie si receptie. Pentru ca doua dispozitive sa comunice ele trebuie sa se puna de acord in ceea ce priveste dispozitivele care vor transmite si cele care vor receptiona si pe care pereche de conductoare. Prin urmare exista posibilitatea ca dispozitivele sa fie cablate. In conditii normale dispozitivele care trebuie
15

cablate direct (impreuna), un calculator si un concentrator, au interfete complementare care realizeaza automat functia de incrucisare. Echipamente precum Placi de Retea din PC-uri si Servere sunt considerate data terminal equipament, (DTE), echipament terminal de date. Modemurile si porturile unui concentrator sunt considerate DCE data comunications equipament. Aceste interfete complementare permit terminalului si echipamentului de comunicatiisa fie cablate direct intre ele, fara sa fie generate conflicte intre functiile de receptie si de transmisie. In conditii normale de operare un dispozitiv DCE se conecteaza intotdeauna la un dispozitiv DTE si invers utilizand un cablu cu 4 perechi de fire ale carui purtatoare raman nemodificate de la un capat la celalalt. Un astfel de cablu este numit cablu direct. Pentru cablu torsadat cu 4 perechi de fire se foloseste mufa RJ45 si avem 2 modele de cablare: 568A si 568B.
568A 12 3 4 5 6 7 8 . . . . . . . . 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. A/Verde Verde A/Orange Albastru A/Albastru Orange A/Maro Maro 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 568B 1 2 3 4 5 6 7 8 . . . . . . . . A/Orange Orange A/Verde Albestru A/Albastru Verde A/Maro Maro

Cablu cu fibre optice: Fibrele optice pot transporta frecvente superioare ale spectrului electromagnetic lumina. Fibrele optice sant intr-o infinitate de forme, dimensiuni si lingimi de unda. Cablarea prin fibre optice are doar 3 variante vizibile: axa centrala a cablului este ocupata de catre un mediu optic foarte pur care capacitatea de a transporta in siguranta modele de lumina pe distante mari. Lipsa semnalelor electrice si a conductoarelor de cupru flexibile inseamna ca transmisiunile bazate pe fibre optice sunt relativ sigure. Spre deosebire de cablurile de cupru este aproape imposibil sa introduci zgomot in fibrele optice. Mediul optic numit fibra este incapsulat concentric intr-un strat de plastic protector. Mediul optic este aproape intotdeauna sticla, dar poate fi si un material plastic de calitate optica. Diametrul variaza de la 5 pana la dimensiuni vizibile cu ochiul liber. Fibrele sunt descrise de obicei printr-o pereche de numere. O fibra foarte utilizata in Retelele LAN este cunoscuta ca sticla de 62,5/125 Primul numar este diametrul fibrei in microni iar al doilea deasemeni in microni masoara diametrul stratului care protejeaza fibra. Fibrele optice sunt utilizate in perechi, una pentru transmitere si alta pentru receptie. Utilizarea lor in Retelele LAN se limiteaza de obicei la conexiuni intre Servere sau la interconectarea concentratoarelor. Exista doua tipuri specifice de transmisiuni prin fibra: - multimod; - monomod;

16

transmiterea multimod este comandata de un LED. Un LED nu este o sursa de lumina foarte concentrata prin urmare necesita o cale de transmisie destul de larga. Componentele Software ale Retelei: Componentele Software necesare intr-o Retea includ urmatoarele elemente: - protocoalele care definesc si regleaza modul in care comunica doua sau mai multe dispozitive; - software la nivel hardware cunoscut ca microcod sau drivere care controleaza modul de functionare al dispozitivelor individuale precum Placile de Interfata cu Reteaua; - software pentru comunicatii; Protocoalele Asigurarea conectivitatii fizice pentru o Retea reprezinta partea cea mai usoara. Adevarata greutate consta in dezvoltarea unor mijloace de comunicare standard pentru calculatoare si alte dispozitive atasate la Retea. Aceste mijloace de conumicare sunt cunoscute oficial ca Protocoale.comunicatiile directe dintre 2 calculatoare le permit lor si utilizatorilor lor sa partajeje resurse. Protocoalele pentru Retelele LAN sunt numite frecvent arhitecturi LAN pentru ca sunt incluse in NIC. Drivere de dispozitiv Un driver de dispozitiv este un program care controleaza un anumit dispozitiv. Un driver de dispozitiv poate fi privit ca un sistem de operare pentru o singura componenta hardware. Fiecare driver contine toata logica si toate datele necesare pentru a asigura functionarea corecta a dispozitivului respectiv. Software pentru comunicatii Componentele hard si soft de Retea descrise anterior nu au capacitatea de a-i permite unui utilizator sa foloseasca efectiv Reteaua. Ele nu fac decat sa asigure infrastructura si mecanismele care permit utilizarea acesteia. Sarcina utilizarii efective a Retelei cade in seama aplicatiilor soft specializate care controleaza comunicatiile. Aparitia metodei trage si da drumul (drag and drop) in utilizarea calculatorului a facut ca soft-ul pentru comunicatie sa fie atat de simplu incat nu este neobisnuit ca un utilizator sa ruleze un program pentru comunicatie fara sa stie. Unele programe realizeaza legarea la unitatile de Retea pentru partajarea unor zone din Windows NT. Altele sunt ceva mai evidente precum HYPERTEXT PROTOCOL (HTTP), TELNET, etc. Plasarea datelor pe cablu Rolul metodelor de acces Setul de reguli care definesc modul in care un calculator plaseaza si preia date pe sau de pe cablu (P/D) de Retea poarta denumirea de Metoda de Acces. Diferitele calculatoare dintr-o Retea trebuie sa aiba acces la cblu in acelasi timp, totusi daca 2 calculatoare ar plasa simultan date pe cablu pachetele de date ale unui calculator ar intra in coliziune cu pachetele celuilalt calculator si ambele seturi de date ar fi distruse. Pentru ca datele sa fie transmise prin Retea de la un utilizator la altul sau sa fie accesate de pe un Server trebuie sa existe o modalitate prin care: - datele sa poata fi plasate pe cablu fara a intra in coliziune cu alte date.

17

Datele sa poata fi accesate de calculatorul receptor cu siguranta ca nu au fost distruse intr-o coliziune pe timpul transmisiei. Metodele de acces trebuie sa fie consecvente in modul de manevrare a datelor. In cazul in care calculatoarele folosesc metode de acces diferite Reteaua nu va mai functiona deoarece unele metode vor domina cablul. Metodele de acces previn accesul simultan pe cablu si transfera plasarea datelor pe cablu de Retea intr-un proces ordonat. Exista 3 metode de prevenire a folosirii simultane a cablului: 1. Metoda de acces multiplu cu detectarea purtatoarei si a coliziunii. In cazul acestei metode cunoscuta sub numele de CSMA/CD, (carrier sense multiple access / collission detection), fiecare calculator din Retea fie client fie server verifica existenta traficului de pe cablul de Retea. 1.1 Calculatorul asculta cablul de Retea pentru a verifica existenta traficului de Retea. 1.2 Daca cablul este liber calculatorul poate transmite date. 1.3 Daca exista date pe cablu nici un alt calculator nu poate transmite date pana cand datele nu ajung la destinatie eliberand cablul. De obicei mai multe calculatoare din Retea incearca sa transmita date (acces multiplu). In acelasi timp calculatoarele verifica linia pentru a vedea daca nu a aparut vreo coliziune (detectarea coliziunilor) care sa determine intreruperea transmisiei. In cazul metodei CSMA/CD capacitatea de detectare a coliziunii este parametru care impune o limita de distanta. Din cauza atenuarii mecanismul de detectare a coliziunii nu functioneaza peste 2500m. Dincolo de aceasta distanta semnalele nu mai pot fi sesizate si ca urmare nu se poate sti daca un calculator indepartat transmite date sau nu. CSMA/CD este cunoscuta ca metoda competitionala deoarece calculatoarele din Retea isi disputa ocazia de a transmite date. 2. Metoda prin transfer de Jeton. In cazul acestei metode exista un pachet special denumit Jeton care circula de-a lungul inelului de cablu de la un calculator la altul. Pentru ca un calculator din inel sa poata transmite date in Retea el trebuie sa astepte un Jeton liber. La detectarea unui Jeton liber calculatorul poate prelua controlul asupra acestuia. Datele sunt transmise in cadre, fiecarui cadru fiindu-i atasate informatii suplimentare sub forma de antet sau postamblu. Cat timp Jetonul este folosit de un calculator alte calculatore nu pot transmite date. Nu exista competitie, coleziune si nici nu se pierde timp cu retransmiterea Jetoanelor din cauza traficului. 3. Metoda cu prioritate la cerere. Aceasta metoda este relativ noua proiectata proiectata pentru standardul Ethernet la 100Mbs. Metoda a fost avizata si standardizata de IEEE in categoria 802.12. Aceasta metoda se bazeaza pe faptul ca repetoarele si nodurile finale sunt componente care alcatuiesc toate Retelele Ethernet la 100Mbs. Repetoarele controleaza acesul in Retea folosind algoritmul round-robin (interogare ciclica) pentru cautarea cererilor de transmisie provenite de la toate nodurile Retelei. Repetorul sau concentratorul trebuie sa cunoasca toate adresele, legaturile si nodurile finale si sa verifice functionarea acestora. Conform definitiei Ethernet la 100Mbs un nod final poate fi un calculator, un Router sau un Comutator. Ca si in cazul metodei CSMA/CD 2 calculatore pot intra in competitie daca transmit exact in acelasi timp totusi in cazul prioritatii la cerere este posibila implementarea unei scheme prin care anumitor tipuri de date sa li se acorde 18

prioritate in astfel de situatii. Intr-o Retea cu prioritate la cerere calculatorele pot receptiona si transmite date simultan datorita schemei de cablare folosite pentru aceasta metoda de acces. Exista 4 perechi de fire prin care se pot transmite semnale de 25MHz, pe fiecare dintre perechile de fire din cablu. In cazul metodei cu prioritate la cerere comunicatia se stabileste doar intre calculatorul sursa, concentrator si calculatorul destinatie. Este o metoda mai eficienta decat CSMA/CD care difera datele in intreaga Retea. Arhitecturi de Retele O Arhitectura de Retea cuprinde structura globala a acesteia si toate componentele care o fac functionala cum ar fi echipamentele Hard-wer si Softwer. Exista 3 tipuri de Arhitecturi de Retele: 1. Ethernet; 2. Fast Ethernet; 3. Token Ring; 1. Arhitectura Ethernet a fost conceputa la sfarsitul anilor 60 cand universitatea din Hawai a dezvoltat o Retea WAN numita Aloha. Universitatea isi propusese sa conecteze calculatorele raspandite in tot campusul sau. Una din principalele caracteristici ale Retelei proiectate a fost ca folosea ca metoda de acces CSMA/CD. Versiunea originala (definita in 1975) a fost proiectata ca un sistem cu viteza de 2,94Mbs si conecta peste 100 de calculatore printr-un cablu de 1Km lungime. Caracteristicile Arhitecturii Ethernet Ethernet este in acest moment cea mai populara Arhitectura de Retea. Ea foloseste o topologie magistrala, transmite de obicei la 10Mbs si se bazeaza pe metoda CSMA/CD de organizare a traficului pe segmentele de cablu. Mediul Ethernet este pasiv ceea ce inseamna ca se alimenteaza de la calculator si din acest motiv nu va determina caderea Retelei decat in cazul in care este intrerupt fizic sau impropriu terminat. - topologia traditionala = magistrala lineara - alte topologii = magistrala stea - metoda de acces = CSMA/CD - specificatii = IEEE 802.3 - viteza de transfer 10Mbs - tipul de cablu, coaxial gros, coaxial subtire, UTP Formatul cadrului Ethernet Ethernet fragmenteaza datele in pachete care au un format diferit fata de pachetele folosite in alte Retele. Datele sunt impartite in cadre; un cadru este un pachet de informatie trimis ca o singura unitate. Un cadru Ethernet poate avea intre 64 si 1518 octeti lungime insa cadrul Ethernet propriuzis foloseste cel putin 18 octeti. Prin urmare datele dintr-un cadru Ethernet poate avea intre 46 si 1500 de octeti. Fiecare cadru contine informatii de control si respecta aceasi organizare de baza. Preambulul marcheaza inceputul cadrului. Destinatia si sursa contin adresele transmitatorului si destinatarului. Tip este folosit pentru identificarea protocolului de nivel Retea; ip sau ipx.

19

CRC (informatii de verificare) este un camp pentru verificarea erorilor. Se determina daca datele cadrului nu au fost alterate. Retelele Ethernet include diferite modalitati de cuplare si optiuni referitoare la topologie. Standardele IEEE pentru 10Mbs contin 4 topologii: - 10 Base T - 10 Base 2 - 10 Base 5 - 10 BaseTL 10 Base T. In 1990 comitetul IEEE a publicat specificatia 802.3 pentru Retele Ethernet cu cablu torsadat. 10 = 10Mbs Base = banda de baza T = twister 10 Base T este o Retea Ethernet care foloseste de obicei cablu UTP pentru conectarea calculatoarelor. Poate folosi insa si cablu STP fara a modifica parametrii impusi de 10 Base T. Majoritatea Retelelor de acest tip sunt configurate in stea insa intern folosesc sisteme de semnalizare pe magistrala. De obicei Concentratorul unei Retele 10 Base T foloseste drept Repetor multiport, fiind amplasat intr-o camera de conexiuni a cladirii. Fiecare calculatorul este legat la celalalt capat al cablului la concentrator. Lungimea maxima a unui segment 10 Base T este de 100m (328 picioare). Repetoarele pot fi folosite pentru a mari aceasta Retea de actiune. Lungimea minima a cablului intre calculatoare este de 2,5m (8 picioare). O Retea locala 10 Base T poate deservi 1024 calculatoare. 10 Base T
Categorie Cablul Conectori Transmitator Distanta de la calculator la transmitator Coloane principale (magistrale pentru concentratoare) Numarul total de calculatoare din Reteaua LAN

Precizari UTP de categorie 3, 4 sau 5 RJ 45 Fiecare calculator Maxim 100m Cablu coaxial sau fibra optica pentru cone Retea LAN 1024

10 Base 2 Aceasta topologie este denumita de specificatie IEEE 802.3 10 Base 2 deoarece deoarece transmite la viteza de 10Mbs in banda de baza si poate transporta un semnal pe o distanta care masoara aproximativ de 2 ori 100m (distanta reala este 185m). acest tip de Retea foloseste cablu coaxial subtire la care lungimea maxima a segmentului este de 185m, iar lungimea minima este de 0,5m. Cablarea cu cablu coaxial subtire presupune folosirea urmatoarelor componente: - conectori bara BNC - conectori T BNC - terminatori BNC In general Retelele cu cablu coaxial subtire folosesc o topologie locala de magistrala. Cablul se fixeaza in Placa de Retea prin conectorul T. Un conector BNC bara poate fi folositsi pentru a mari lungimea cablului. O Retea cu cablu coaxial subtire este o modalitate eficienta de a crea o mica Retea departamentala sau un grup de lucru. Cablul folosit pentru acest tip de Retea este relativ ieftin usor de instalat si usor de configurat. Conform specificatiei

20

IEEE 802.3 o Retea cu cablu coaxial subtire poate avea maxim 30 de noduri (calculatoare sau receptoare). Regula 543: O Retea cu cablu coaxial subtire poate contine cel mult 5 segmente de cablu conectate prin 4 Repetoare insa doar 3 segmentepot avea atasate statii de lucru, prin urmare 2 segmente nu reprezinta conexiuni directecu statiile fiind numite din acest motiv legatura intre repetoare. 10 Base 2
Categorie Lungimea maxima a segmentului Conectare la Placa de Retea Segmente si Repetoare Segmente populate cu calculatoare Lungimea maxima a Retelei Precizari 185m Conectori BNC T 5 segmente pot fi imbinate folosind 4 repetoare 3 dintre cele 5 segmente pot fi populate 925m (3035 picioare)

10 Base 5. Specificatia IEEE pentru aceasta topologie prevede 10Mbs, banda de baza si segmente de 500m. Ea este numita si Ethernet Standard. Se foloseste cablu coaxial gros care prezinta de obicei o topologie de magistrala si poate avea pana la 100 de noduri (statii de lucru, repetoare) pe fiecare segment. Coloana de baza (magistrala), reprezinta cablul principal la care se leaga cablurile de transceiver conectate la statii si repetoare. Un segment de cablu gros poate avea maxim 500m ceea ce conduce la o dimensiune totala a Retelei de 2500m (8200 picioare).distanta si tolerantele prevazute pentru cablu coaxial gros sunt mai mari decat pentru cablu coaxial subtire. Cablarea cu cablu coaxial gros presupune folosirea urmatoarelor componente: - Transceiver (emitator receptor) asigura comunicatia intre calculatoare si cablu de Reteaua principala si sunt localizate pe mufele vampir atasate cablului. - Cablul de Transceiver conecteaza Transceiverul la Placa de Retea. - Conector AUI sau DIX acestia sunt conectorii de pe cablu de Transceiver. - Conectorii de serie N. - Terminatoare de serie N. Regula 543: O Retea Ethernet bazata pe cablu coaxial poate avea maxim 5 segmente de magistrala conectate prin intermediul unor repetoare dintre care 3 segmente pot fi populate cu calculatore. Lungimea cablurilor pentru Transceiver nu intra in calculul distantei suportate de cablu coaxial gros. Se foloseste doar distanta de la un capat la altul al segmentului propriuzis. Intre conexiuni lungimea minima a cablu coaxial gros este de 2,5m. Reteaua cu cablu coaxial gros a fost proiectata pentru departamente mari sau pentru o intreaga cladire. 10 Base 5
Categori Lungimea maxima a segmentului Transceivere Distanta maxima intre calculatoare si Transceivere Distanta minima intre Transceivere Segmente si repetoare Precizari 500m Conectate pe segment prin mufe vampir 50m (164 picioare) 2,5m (8 picioare) 5 segmente pot fi inbinate prin 4 repetoare

21

Segmente populate cu calculatoare Lungimea totala a segmentelor imbinate Numarul maxim de calculatoare pe un segment

3 dintre cele 5 segmente pot fi populate 2500m (8200 picioare) 100

In Retelele mari se foloseste de obicei o combinatie de cablu coaxial gros si cablu coaxial subtire. Cablu coaxial gros este cel care acopera distante mari. Transceiverul se ataseaza la cablu coaxial gros, iar controlerul AVI al cablului de Transceiver se introduce in repetor. Segmentele ramificate de cablu coaxial subtire se leaga tot la repetor conectand calculatoarele in Retea. 10 Base FL. Comitetul IEEE a publicat specificatia pentru arhitectura Ethernet cu cablu de Fibra Optica. Ea este 10 Base FL care inseamna: - 10 = 10Mbs - Base = Banda de Baza - FL = Fibra Optica Topologia 10 Base FL este folosita acolo unde cablu trebuie sa acopere distante mari intre repetoare. Lungimea maxima pentru un segment 10 Base FL este 2000m. Arhitectura Fast Ethernet. Acest standard reprezinta o dezvoltare a standardului Ethernet existent. El are specificatia 100 Base Ethernet. Foloseste cablu UTP si metoda de acces CSMA/CD intr-o topologie de magistrala stea. 100 Base Ethernet include 3 specificatii referitoare la mediul de transmisii: - 100 Base T4 cablu UTP de categorie 3,4 sau 5 cu 4 perechi de fire; - 100 Base TX foloseste cablu UTP sau STP de categorie 5 cu 2 perechi de fire; - 100 Base FX foloseste cablu cu 2 Fibre Optice; Sisteme de operare pentru Retele Ethernet: Arhitectura Ethernet este acceptata de majoritatea sistemelor de operare uzuale cum ar fi: - Microsoft Windows 95; - Microsoft Windows NT, Workstation, Server; - Microsoft Windows For WorkGroups; - Novell Netware; - IBM LAN Server; - Apple Share; Arhitectura Token Ring. Prima versiune de Retea in Arhitectura Token Ring a fost prezentata in 1984 de firma IBM. Scopul acestei Arhitecturi a fost sa permita realizarea unei structuri de cablare simple folosind cablu torsadat care sa conecteze calculatoarele din Retea prin intermediul unei prize legate la camera de cabluri. Aceasta camera era dispusa intr-o pozitie centrala. Reteaua Token Ring a fost standardizata de IEEE cu specificaria 802.5. Mai mult decat dispunerea fizica a cablului in teren ceea ce distinge Reteaua Token Ring de alte tipuri de Retele este metoda de acces prin transferul Jetonului. Arhitectura unei Retele Token Ring obisnuite are la baza un inel fizic, totusi in implementarea IBM calculatoarele din Retea sunt conectate la un concentrator central. Inelul logic este reprezentat de calea Jetonului printre calculatoare, iar inelul fizic este realizat de fapt in interiorul concentratorului. O Retea Token Ring are urmatoarele caracteristici:
22

- Topologie inel cablat in stea; - Metoda de acces prin transferul Jetonului; - Cablu torsadat ecranat STP sau neecranat UTP; - Viteza de transfer de 4 si de 16Mbs; - Transmisie in banda de baza; - Specificatia 802.5; Un cadru in Reteaua Token Ring are urmatoarea configuratie: - Delimitator de inceput indica inceputul cadrului; - Controlul accesului indica prioritatea cadrului si daca este vorba de un Jeton sau un cadru de date; - Controlul cadrului contine fie informatie de control al accesului la mediu pentru toate calculatoarele fie o informatie pentru un singur calculator; - Adresa destinatie indica adresa calculatorului care va receptiona cadrul; - Adresa sursei indica adresa calculatorului care a trimis cadrul; - Datele sunt datele trimise; - Secventa de referinta a cadrului contine informatii pentru verificarea erorilor; - Delimitator de sfarsit indica sfarsitul cadrului; - Starea cadrului indica daca respectivul cadru a fost recunoscut sau daca adresa de destinatie a fost disponibila; Componentele Hard-ware ale unei Retele Token Ring: Intr-o Retea Token Ring concentratorul care gazduieste inelul are mai multe denumiri toate avand aceasi semnificatie. Acestea sunt: - MAU (Multi Station Access Unit); - MSAU; - SMAU (Smart M. S. A. U.); Un concentrator MSAU de la IBM are 10 porturi de conectare si poate conecta pana la 8 calculatoare. Totusi o Retea Token Ring nu este limitata la un singur concentrator. Fiecare inel poate avea cel mult 33 de concentratoare. O Retea echipata cu concentratoare MSAU poate include 72 calculatoare care folosesc cablu neecranat sau 260 de calculatoare care folosesc cablu ecranat. Regula care trebuie respectata este aceea ca fiecare concentrator MSAU trebuie sa fie conectat in asa fel incat sa devina parte a inelului. Are 2 porturi numite Ring in si Ring out care pot fi conectate prin cablu cu alte concentratoare MSAU in cascada formand un inel continu. Intr-o Retea cu transfer de Jeton clasica defectarea unui calculator va opri Jetonul din drum ceea ce va duce la caderea Retelei. Echipamentele MSAU au fost insa proiectate astfel incat sa sesizeze defectarea unei Placi de Retea si sa se deconecteze automat de la aceasta. Astfel calculatorul defect este ocolit iar Jetonul isi poate urma drumul. Token Ring foloseste cablu IBM de tip 1, 2 sau 3. Majoritatea Retelelor folosesc sistemul de cablare IBM cu cablu UTP de tip 3. Daca se foloseste cablu de tip 1 fiecare calculator poate fi situat la o distanta maxima de 101m de dispozitivul MSAU. In cazul in care se foloseste cablu STP distanta maxima intre calculator si MSAU este de 100m. Lungimea minima de cablu ecranat sau neecranat este de 2,5m.

23

Corespunzator specificatiei IBM distanta maxima de la MSAU la un calculator sau la un Server de fisiere este de 150 picioare (45m) in cazul in care se foloseste cablu de tip 3. Placi de Retea: Placile de Retea Token Ring sunt disponibile atat ca modele de 4Mbs cat si de 16Mbs. Placile de 16Mbs pot receptiona cadre de dimensiuni mai mari reducand astfel timpul de transmisie. Implementarea Placilor de Retea Token Ring necesita o atentie deosebita deoarece Retea poate functiona doar la una din cele 2 viteze posibile. Daca Reteaua functioneaza la 4Mbs pot fi folosite Placi de 16Mbs deoarece acestea trec automat la 4Mbs, in schimb o Retea de 16Mbs nu accepta Placi de 4Mbs deoarece acestea nu isi pot mari viteza.

INSTALAREA UNUI SISTEM DE OPERARE Daca calculatorul mai functioneaza se noteaza pe hartie toate elementele: Tipul Placii Video; Tipul Placii de Sunet; Memoria si proprietatile HDD (tipul si dimensiuni); Tipul de Modem si orice alta componenta; Acest lucru se poate realiza daca ne ducem pe pictograma My Computer se apasa clik pe butonul drept si se alege optiunea propietati. Se alege eticheta Device Manager. Tot in eticheta Device Manager se poate afla daca componentele sunt instalate bine. Componenta care nu functioneaza normal prezinta semnul mirarii in fata lor. Componentele care nu au fost deloc instalate se gasesc in Other Device. Eventual se poate folosi un Soft specializat de identificare a componentelor Hard. Dupa ce sau identificat componentele se verifica daca avem Drivere pentru fiecare componenta Hard. Fiecare Sistem de Operare necesita constructia unei Partitii Logice pe HDD. Partitiile pot fi construite cu ajutorul programului Fdisk.exe. Se construieste o Disk-eta Sistem. Pentru a construi o Disk-eta Sistem se apeleaza butonul Start => Seting => Control Panel => ADD\Remove Programs. Se introduce disk-eta in unitate si se apeleaza optiunea Create Disk. Fisierele sistem sunt : Comand.com Io.sys Msdos.sys In cazul in care avem aceste 3 fisiere sau unul din ele este sters de pe HDD sau mutat in alta parte calculatorul nu mai porneste. Pentru a transfera inapoi sistemul de pe o Disk-eta Sistem pe HDD se foloseste comanda: Sys A: C: Daca nu functioneaza verificam daca exista fisierul Sys.com pe Disk-eta Sistem. Daca nu exista il gasim in directorul Windows subdirectorul Comand. Pentru instalarea Sistemului de Operare ne trebuie: O Disk-eta Sistem; Kit-ul Sistemului de Operare. Acest Kit daca exista pe un CD va fi transferat in calculator cu ajutorul CD ROM-ului.

24

Cand se Restart-eaza calculatorul se intra in BIOS si se seteaza butarea calculatorului sa aiba loc de pe Disk-eta. BIOS FEATURE SETUP => BOOT SEGVENCE (se alege A: +Esc.) si se iese cu SAVE & EXIT SETUP. Utilizarea programului Fdisk pentru a construi Partitia Logica: Se lanseaza Fdisk + Enter. Prima intrebare este daca vrem sa utilizam FAT32 SAU FAT16. - Windows WorkStation NT si MsDos utilizeaza FAT16; - Windows 95, 98, Windows NT Server utilizeaza FAT32; Se raspunde cu Y pentru FAT32 si N pentru FAT16. Va aparea meniul programului Fdisk. In cazul in care avem un singur HDD avem 4 optiuni, daca avem avem 2 sau mai multe HDD vom avea 5 optiuni: 1. Create DOS partition or Logical DOS Drive creaza o partitie DOS sau o partitie logica pentru sistemul de operare MS-DOS. Dupa ce s-a ales optiunea 1 si s-a apasat Enter avem 3 optiuni: Create Primary DOS Partition cu ajutorul acestei optiuni creeam o partitie care poate fi setata ca activa si deci ca atare putem instala sistemul de operare pe ea. Create Extended DOS Partition. Create Logical DOS Drive(s) in the Extended DOS Prtition. Construiesc tot niste partitii dar care nu pot fi folosite decat la stocarea de informatii. Aceste partitii nu pot fi setate ca partitii active. Daca se alege una din optiunile de aici (pentru un HDD care nu a mai fost partitionat obligatoriu optiunea 1), va aparea un mesaj care ne intreaba dimensiunea partitiei care va fi creata. 2. Set active partition. Optiunea 2 ne ajuta sa stabilim care este partitia activa. Daca se alege aceasta optiune si se apasa Enter ni se afiseaza o lista cu toate partitiile existente si in dreptul coloanei Status va fi afisat un A in dreptul partitiei active. 3. Delete partition or Logical DOS Drive cu ajutorul acestei optiuni putem sterge partitiile. Daca se alege aceasta optiune apar diferite optiuni pentru stergerea partitiilor pe specific. 4. Displey partition information. Cu ajutorul optiunii 4 se vad informatiile de pe HDD. 5. Cu optiunea 5 se schimba HDD fizic in cazul in care avem mai multe HDDuri. Dupa ce a fost construita logic partitia se apasa Esc. pentru a iesi din Fdisk si se da un restart la calculator pentru a se reactualiza BIOS-ul cu noile modificari. Dupa ce a fost restartat calculatorul va trebui sa formatam partitia nou creata pentru a o face utilizabila: Format (litera partitiei): Va aparea un mesaj: Atentie se pierd toate datele. In cazul in care nu exista comanda Format ne asiguram ca exista fisierul Format.com pe Disk-eta. La sfarsitul Formatarii ne cere o denumire pentru partitia respectiva: C, D, E, .. Dupa ce a fost creata si formatata partitia se poate instala sistemul de operare. El poate fi instalat de pe CD ROM sau poate fi copiat Kit-ul de pe alt calculator. In primul rand se transfera sistemul de pe Disk-eta sistem pe aceasta partitie. Se creaza un director NC pe partitia respectiva si se copie Norton Comander de pe Disk-eta pe partitia respectiva: Copy *.* C:\NC. Se lanseaza NC pe ambele calculatoare se apeleaza bara de configurare cu F9 si in meniul Left se alege optiunea Link. Apare o fereastra care ne cere sa specificam pe ce port are loc comunicarea (LPT 1). Se specifica care este
25

master si care este sclave. Stapanul va fi cel pe care copiem, iar sclavul va fi cel de pe care copiem. Apoi se apasa butonul Link. Legatura va fi creata si pe calculatorul master. Se selecteaza directorul cu tasta Insert si se apasa F5 pentru copiere. OBS: Disk-eta sistem creata de Win 95 nu incarca CD ROM la pornire. Disketa creata de Win 98 contine un driver universal de CD ROM si atunci cand se porneste calculatorul de pe ea se incarca si CD ROM-ul. Pentru a sterge mai repede directorul Windows si Programul Files se incarca Programul Smart drv. Smartdrv (jumatate din memorie) 0 64Mb=32000; 16Mb=8000; Pentru a incepe instalarea sistemului de operare Windows se merge in directorul unde este localizat Kit-ul de instalare si se lanseaza fisierul: Set up.exe. dupa lansarea Set up-ului calculatorul face o verificare cu Scandisk-ul, dupa ce se apasa OK se apasa Esc. pentru a continua instalarea. Pasul urmator ne arata Licenta (regulamentul). Dupa ce s-a dat Yes la Licenta urmeaza 3 pasi: 1. Sistemul de operare colecteaza informatii despre calculator. In urmatorul pas se stabileste directorul in care se instaleaza sistemul de operare. In pasul urmator se stabileste modul de instalare: - Tipical sunt instalate toate modulele necesare sistemului de operare; - Portable sunt instalate si modulele de gestionare a bateriei de la Leptop; - Compact sunt instalate modulele minime care trebuiesc sistemului de operare pentru a functiona (se face economie de spatiu pe HDD); - Custom modulele care se instaleaza sunt definite de utilizator; In pasul urmator ne cere Licenta. In pasul urmator ne cere numele calculatorului si compania. In pasul urmator avem 2 optiuni: - Instaleaza majoritatea componentelor; - Arata-mi lista componentelor pentru a alege; 2. Copie fisierele in calculator. Dupa ce a fost instalat trebuie sa configuram calculatorul astfel incat sa folosim resursele la maxim. Se configureaza Placa Video. Predefinit Windows-ul instaleaza un driver generic care face sa functioneze Placa Video in 16 culori. Pentru a configura Placa Video se executa clic cu butonul drept pe Desktop si din meniul contextual care apare se alege optiunea Properties. Apare o fereastra cu 4 etichete; se alege eticheta Settings cu optiunea Advanced Properties se va deschide o noua fereastra si din eticheta adapter se alege butonul Change. Daca avem driver pe HDD sau pe Disk-eta. Daca in fereastra File a aparut inf-urile. OBS:desi avem driver si ne ducem in directorul aferent uneori este posibil sa nu vedem inf-urile. Acest lucru se intampla din cauza ca predefinit sistemul de operare Windows are bifata optiunea sa nu arate fisierele ascunse. Pentru a remedia acest lucru se da dublu clic pe My Computer sau se lanseaza
26

Windows Explorer se apeleaza meniul View => Options => se bifeaza caseta Show All Files. In cazul in care cunoastem toate caracteristicile Monitorului si avem drivere pentru el putem instala la fel ca si Placa Video. Prin instalarea Monitorului la caracteristicile lui optime se poate creste rata de reamprospatare (Refresh). My Computer => Proprties =>Device Manager => se verifica ce componente nu sunt instalate (?) si ce componnte nu sunt instalate bine (!). Instalarea Placii de Retea: PCI Ethernet Controller Metoda 1: dublu clic => eticheta driver si se apeleaza butonul Update Driver => incepe instalarea Metoda 2: se seteaza => Remove => Refresh => incepe instalarea Primul pas de instalare . Calculatorul cauta automat pe FDD driver pentru componenta respectiva. Dupa ce s-a inceput incarcarea driver-ului de Retea ne este afisata fereastra Network pe eticheta Identification. In aceasta fereastra se vor completa: - Numele calculatorului in cazul in care avem o Retea de calculatoare. Numele calculatorului trebuie sa fie unic. - Se trece numele Retelei. Se vor vedea intre ele numai calculatoarele care au acelasi nume la Work group. Dupa completare se apasa butonul Close. Dupa ce sau efectuat toate operatiile se merge pe My Computer => Properties => se va verifica daca au fost instalate corect. Configurarea Retelei in continuare dupa ce a fost instalata Placa de Retea. Daca instalarea a decurs bine va aparea pe Desktop o pictograma denumita Network Neighorhood. Daca aceasta pictograma nu exista se apeleaza butonul Start => Setings => Control Panel si in fereastra care apare avem o pictograma cu Network Neighorhood sau cu Properties direct din pictograma de pe Desktop. Va trebui sa ne decidem pe ce Protocol va functiona Reteaua si pe ce sistem de operare ofera servicii. Acest lucru se stabileste din fereastra Network eticheta configuration. TCP/IP daca se doreste iesirea Retelei pe Internet sau IPX daca nu se doreste iesirea pe Internet. Pentru a adauga un serviciu sau un Protocol se apeleaza butonul ADD, din fereastra care apare se specifica ce vrem sa adauga. Dupa ce s-a ales Protocolul va aparea o fereastra care ne intreaba ce protocol vrem sa aducem. Tot in eticheta configuration avem o caseta intitulata Primary Network Logon cu care stabilim modalitatea de intrare in Retea. Client for Microsoft Network atunci cand pe calculator sunt mai multi utilizatori cu conturi separate. Windows Logon atunci cand pe calculator exista o singura persoana si nu vrem sa fie deranjata de fereastra de Logare la Retea. De la butonul File and Print Sharing stabilim daca calculatorul va fi vizualizat in Retea pentru a putea partaja resursele pentru utilizatorii din Retea. Dupa ce s-au instalat toate componentele hard avem nevoie sa instalam si soft cum ar fi: programul de grafica, tehnoredactare, etc. orice soft pentru a fi instalat necesita un kit de instalare. Instalarea Microsoft Office Se cauta fisierul setup.exe si se lanseaza. Dupa ce s-a completat numele si utilizatorul apare o fereastra care ne indica in ce director va fi instalat. Daca nu
27

ne convine directorul implicit putem apela butonul Change Folder si putem schimba directorul in care va fi instalat. In pasul urmator se specifica daca va fi instalat normal (Tropical) sau daca specificam numai ce elemente sa instaleze (Custom). Administrarea Retelei Pear to Pear Pentru a putea da acces la resursele din calculatorul nostru in Retea trebuie sa avem activata optiunea Sharing pentru fisiere si eventual pentru imprimanta. Acest lucru se activeaza din fereastra Network butonul File and Print Sharing. ( se bifeaza: I want tobe able to give others access to my files ). Dupa ce ne-am asigurat ca avem Sharing-ul activat se face si o verificare a numarului de IP din Retea astfel incat sa fim siguri ca fiecare calculator din Retea are un numar de IP unic. Configurarea numarului de IP se face astfel: Din ferestra Network eticheta configuration se selecteaza TCP/IP si se apasa butonul Propertions. Se va deschide o ferestra cu 7 etichete. Se selecteaza eticheta IP Address si avem 2 optiuni disponibile: 1. O adresa de IP automat aceasta optiune se alege doar intr-o Retea bazata pe Server. Serverul va trebui sa aiba instalat DHCP (dinamic host control protocol). 2. Se selecteaza numai atunci cand setam manual adresa de IP. Acest lucru se realizeaza intr-o Retea Pear to Pear . IP Address: 192. 168. 0. 1~ 255 Subnet Mask: 255. 255. 255. 0 identic la toata Reteaua Pentru a da acces la anumite fisiere, directori sau chiar partitii intregi se procedeaza in felul urmator: - se deschide My Computer sau Windows Explorer. Se lanseaza My Computer se apasa pe butonul drept pe unitatea de disc sau pe directorul pe care vrem sa-l facem vizibil in Retea si din meniul contextual care apare se alege optiunea Sharing. - SharName se completeaza numele sub care va fi vazut in Retea. - Comment se poate fece o scurta descriere care poate fi vazuta la detalii. - Access Type tipul de acces pe care il utilizatorii in Retea. Read-Only; Full; Depends on Password; Read-Only Password parola pentru citire. Full access Password parola pentru acces total. Daca dorim sa vedem cine ne acceseaza calculatorul putem folosi utilitarul Net Wacher: Start => Programs => Accessories => System Tools. Daca nu este instalat va trebui sa-l instalam: Se apeleaza Start => Settings => Control Panel => Add Remove Programs se alege eticheta Accessories (System Tools la Windows 98), si se apasa butonul Details se bifeaza Net Watcher, (avem nevoie de kit) + OK. Deoarece securitatea este foarte slaba pe Windows 95, 98 administratorii suplimenteaza securitatea cu diferite programe de securitate. Programele de securitate necesita memorie destul de mare si prezinta dezavantajul ca incep sa clacheze daca calculatorul nu are cel putin 32MB RAM.
28

O alternativa pentru marirea securitatii este editarea registrilor. Pentru a edita registri se foloseste programul Regedit. Inainte de a face orice modificare in registri se salveaza registri originali. Start => RUN => se scrie Regedit Pentru a salva se merge in meniul Registry => Export Registry File, dupa ce s-a construit un director numit Registri Originali. Pentru a securiza Control Panel => Display => Appearance se merge in HKEY CURRENT USER =>Software => Microsoft => Windows => Current Version => Policies => System; (daca nu avem System il constrim se apeleaza meniul Edit => New => Key). Cu directorul System selectat se creeaza o noua valoare DWORD cu denumirea: NoDispAppearancePage. Cu valoarea 0 este dezactivata adica va fi afisata pagina iar cu valoare 1 va fi activata, nu va fi afisata pagina. Pentru a securiza celelalte pagini din Display se scrie pe rand: NoDispBackgroundPage NoDispScrSavPage NoDispSettingsPage Pentru a securiza Network Neighborhood se intra in editorul de registri optiunea HKEY CURRENT USER => Software => Microsoft => Windows => Current Version => Policies => Network. Pentru ascunderea lui File and Print Sharing Control se editeaza NoFileSharingControl. Pentru a ascunde Identification page se editeaza NoNetSetupIDPage. Pentru a ascunde Network Access Control Page se editeaza NoNetSetupSecurityPage. Pentru a bloca accesul la fereastra de schimbare a parolei si de definire a utilizatorului (User Profiles): HKEY CURRENT USER => Software => Microsoft => Windows => Current Version => Policies => System; Pentru a ascunde Change Password Page se editeaza NoPwdPage. Pentru a ascunde Remonte Administrator Page se editeaza NoAdminPage. Pentru a ascunde User Profile Page se editeaza NoProfilepage. Pentru a ascunde sistemul acceasi cale se editeaza. Pentru a ascunde Device Manager Page se editeaza NoDevMgrPage. Pentru a ascunde Hardware Profile Page es editeaza NoConfigPage. Pentru a ascunde butonul File System din Control Panel se editeaza NoFileSysPage. Pentru a ascunde Virtual Memory Page se editeaza NoVirtMemPage.

INSTALAREA SISTEMULUI DE OPERARE WINDOWS NT Windows NT Work Station poate fi instalata cu o partitie de FAT16 sau NTSF. Partitia NTSF este specifica pentru Sistemul de Operare Windows NT Work Station sau Server. Acest tip de partitie permite un grad sporit de securitate. Pentru a instala Windows NT Work Station pe langa Kit-ul de instalare care poate fi pe hard sau pe CD ROM mai avem nevoie de 3 disk-ete formatate. Pe CD exista o structira de directori specifica categoriilor de procesoare existente (Risc, Alfa, I386), dupa care se intra in directorul I386 si se lanseaza Winnt.exe. Ni se cere pe rand cele 3 disk-ete incepand cu disk-eta 3,2,1. Dupa
29

ce au fost facute cele 3 disk-ete , se introduce disk-eta 1 si se restarteaza calculatorul. Din acest moment se incepe instalarea Sistemul de Operare Windows NT care este asemanatoare cu Windows 95, 98. Etapa cu cele 3 disk-ete de configurare nu este necesara daca CD este auto bootabil. Dupa ce s-a pornit calculatorul de cele 3 disk-ete, in cazul lui Windows NT Server apare urmatorul ecran: Wecome to Setup, cu urmatoarele optiuni: - Enter pentru a continua instalarea; - R. pentru repararea unei versiuni care a fost instalata si nu mai functioneaza; - F1 pentru ajutor; - F3 pentru iesire; In pasul urmator urmeaza o detectare automata a tuturor controlerelor din interiorul calculatorului. Dupa ce au fost detectate controlerele apare un mesaj care contine licenta de functionare, se apasa pe Page Down. Cand se ajunge pe ultima pagina de la licenta se apasa F8 ceea ce inseamna ca suntem de acord cu ea. Urmatorul ecran afiseaza componentele Hard care au fost gasite. In pasul urmator sunt afisate partitiile disponibile si tipul lor. Cu sagetile directoare se alege partitia, pentru a creea o partitie pe un spatiu nepartitionat se foloseste tasta C, daca dorim sa stergem o partitie folosim tasta D. In pasul urmator putem formata partitia in tip FAT sau NTSF, se poate converti o partitie de tip FAT in tip NTSF sau se poate lasa partitia intacta. In pasul urmator se poate stabili directorul in care va fi instalat Sistemul de Operare. Etapa a 2-a de instalare Apare o ferestra cu 3 mari pasi: 1. Se apasa pe Next pentru a incepe. In pasul urmator se se completeaza numele si organizatia. In pasul urmator se specifica modelul de licenta. In pasul urmator se scrie numele calculatorului. In pasul urmator se stabileste tipul de Server. NTS lucreaza pe domenii. Un domeniu este un grup de calculatoare invecinate din punct de vedere geografic sau grupate pe specific functional. Primary Domain Controller; Backup Domain Controller se tine o baza de date de rezerva a domeniului astfel incat daca se intampla sa cada PDC automat bdc preia tot fluxul de date; Stand-Alone Server se foloseste atunci cand calculatorul respectiv va sustine o aplicatie si exista deja un BDC si un PDC. In pasul urmator se stabileste parola de Root (administrator). In pasul urmator suntem intrebati daca vrem sa creem un disc de reparatie sau nu. In pasul urmator se specifica componentele ce vor fi instalate. 2. In al 2-lea mare pas se trece la configurarea Retelei. In pasul urmator se stabileste daca instalam IIS, (Internet Information Server) care contine Server de W.W.W. , Server de FTP si Server de Gropher. In pasul urmator se stabileste Placa de Retea. in prima faza se apsa pe butonul Start Sarch pentru cautare automata si daca nu este gasita de calculator se selecteaza Select From List dupa care Have a Disk si se indica calea.
30

In pasul urmator se stabilesc protocoalele de comunicare. Predefinit afiseaza cele 3 protocoale rutabile. In pasul urmator se stabilesc serviciile de Retea. RPC Configuration se foloseste atunci cand dorim sa alocam nume la adresele de IP. Work Station se foloseste si ca statie de lucru. Server pentru a oferi servicii de Server. Dupa ce s-a dat confirmarea pentru instalarea componentelor apare un mesaj si dam raspunsul Nu. Calculatorul care tine Serverul de DHCP are intotdeauna o adresa statica si se configureaza manual. Daca instalam un Work Station si avem un Server de DHCP in Retea raspunsul la aceasta intrebare este Yes. In pasul urmator sunt aratate binding-urile (soft), pentru toate serviciile. Daca am ales tipul de Server PDC sau BDC apare o fereastra cu denumirea calculatorului si ne cere sa specificam numele domeniului. Daca tipul de Server este Stand Allone Server in loc de Domain vom avea de specificat Workgroup. In pasul urmator se testeaza Placa Video. Fiecare utilizator care acceseaza resursele de pe Server sau care se conecteaza cu calculatorul la domeniu trebuie sa posede un cont care sa fie validat de PDC. Pentru a ne conecta cu un calculator care are Windows 95, 98 la un domeniu NT se apeleaza fereastra Network, se apasa double clik pe Serviciu Client for Microsoft Network se valideaza caseta Logon to Windows NT domain dupa care se da OK si se restarteaza calculatorul. Pentru a creea contul de utilizator se merge pe Start => Programs => Administrativ Tools => User Manager for Domains. Pentru a creea utilizatori se alege optiunea Users. - Username nume de utilizator; - Full Name numele complet al utilizatorului; - Descriptions descrierea lui; - Password parola; - Confirm Password se rescrie parola; Dupa care se stabilesc urmatoarele: - Daca vrem ca utilizatorul sa-si schimbe parola dupa prima logare; - Sa nu-si schimbe parola; - Parola nu expira niciodata. Se poate seta parola pe anumite perioade de timp sau sa fie variabila tot timpul; - Account Disabled se blocheaza contul; Service Pack Dupa ce s-a intalat Windows NT Server trebuie sa mai instalam un Service Pack pentru a remedia diferitele bavuri care au aparut de-a lungul timpului. La instalarea de pe CD-ul original avem Service Pack 1 si in momentul de fata exista Service Pack 6. Cand se porneste calculatorul apasand tasta F8 apare un meniu de pornire: 1. Normal 2. Safe mode 3. . 4. comand prompt only 5. . De la Service Pack 4 in sus a aparut Internet Information Service 3.0. (I.I.S.). Srvice Pack se prezinta sub forma unui fisier.exe care se lanseaza
31

de pe CD sau HDD. Inainte de a lansa Srvice Pack trebuie oprite toate Serverele care ruleaza in acel moment. Dupa ce s-a configurat protocolul TCP/IP intr-o Retea Pear to Pear se aloca manual o adresa de IP pentru fiecare calculator. Daca dorim sa verificam legaturile intre calculatoare putem utiliza utilitarul PING. Din punct de vedere tehnic ping-ul este timpul necesar unui pachet de a strabate drumul pana la calculatorul adresa si inapoi (dus-intors). In cazul unei Retele bazata pe Serverputem opta pe 2 variante de configurare a numarului de IP. 1. Metoda manuala. Prezinta dezavantajul ca ne ia foarte mult timp. 2. Metoda automata. Prin configurarea serviciului: DHCP Server pe calculatoare care are Sistemul de Operare Windows NT Server. DHCP Server este utilizat de Windows NT pentru a centraliza si gestiona adresele de IP intr-o Retea bazata pe protocolul TCP/IP. Pentru a functiona DHCP Server trebuie sa il instalam si sa il configuram optim (nu este obligatoriu ca, calculatorul respectiv sa fie P.D.C.). DHCP Server trebuie configurat cu o adresa statica de IP subnet mask si optional se poate configura poarta de iesire Gateway. Dupa ce a fost instalat DHCP Server trebuie creat un scop. Scopul contine clasa de aderese IP pe care poate sa o aloce DHCP Server la clienti. Clienti care suporta DHCP: Windows NT Server 3.5 Microsoft Windows 95; 98 Microsoft Windows for Workgroups 3.1 Microsoft Network Client 3.0. for Ms-dos Microsoft Lan Manager 2.2 Pentru a instala DHCP Server se foloseste pictograma Network din Control Panel. Din eticheta Service se apasa pe but ADD si din fereastra care apare se alege DHCP Server. Se reporneste calculatorul pentru a porni serviciu dupa care se merge pe DHCP Manager penru a face configuratia de baza. Start => Programs => Administrator Tools (DHCP) Pentru a crea scopul dupa ce a fost lansat DHCP Manager se alege optiunea Scope din bara de meniuri. Se apasa dublu clic pe obtiunea Local Machine si se va deschide o fereastra intitulata Scope Meniu. Se apasa pe obtiunea Create si va apare cutia de dialog. Aici avem afisate urmatoarele optiuni: 1. IP adrress Pool Start Adrress. In dreptul acestei optiuni se trece adresa de start pentru clasa noastra de adrese. 2. IP adrress And Adrress. Se trece ultima adresa din clasa noastra de adrese. 3. Sub Net Mask se trece masca respectiva: 255.255.255.0 4. Lease Duration Limited to. Limiteaza durata scopului si se specifica numarul de zile. Dupa ce s-au facut aceste setari se apasa OK si in fereastra DHCP Manager va fi aratat scopul care mai are nevoie de activare. In clipa in care se inchide fereastra DHCP Manager ne intreaba daca vrem sa activam scopul. Raspundem cu OK sau YES. Daca dorim sa aflam adresa IP in W.NT., Workstation, se foloseste comanda IP config/0//.

32

Configurarea WINS (Windows Internet Name Server). Calculatoarele in Retea folosesc folosesc adese de IP pentru a se identifica unul pe celalalt, dareste mult mai util daca in loc de adrese se folosesc nume de calculatoare. WINS Server stocheaza si intretine baza de date cu numele de calculatoare si adresa lor de IP astfel incat daca vom folosi comanda Ping spatiu nume calculator spatiu t, WINS Server identifica adresa de IP a calculatorului cu numele specificat in comanda si astfel pachetele stiu la ce adresa sa se duca. Pentru a instala WINS Server se porneste fereastra Network se alege eticheta Service si se apasa pe Add. Va aparea fereastra Select Network Service si se alege Windows Internet Server. Dupa ce se da OK se cere CD-ul cu Kit-ul de Windows NT Server. In continuare se alege eticheta protocols si se intra in proprietatileprotocolului TCP/IP. Se alege eticheta WINS adrress si in caseta primary WINS Server se scrie adresa statica de IP care exista pe acel Server. Se apasa OK se inchide fereastra Network si se restarteaza calculatorul. Configurarea lui DHCP Server pentru WINS Se intra in DHCP manager se apasa diblu clic pe Local Machine si va aparea adresa de IP a scopului local. Se apasa clic pe adesa de IP a scopului local si va aparea fereastra Options Configuration. Se apeleaza meniul DHCP Options din bara de meniurisi se alege optiunea Scope. Va aparea o fereastra care in partea stanga are o caseta denumita Unused Options si in dreapta o caseta Active Options. Din caseta cu optiuni neutilizate se selecteaza 044 WINS/NBNS Server si se apasa pe butonul Add pentru a fi adusa in caseta cu optiuni active. Va aparea o fereastra care ne indica ca pentru a functiona corect acest serviciu trebuie sa aducem si optiunea 046 WINS/NBT. Se apasa OK. In acest moment optiunea 044 WINS/NBNS Server apare in caseta Active Options. Se selecteaza si se apasa pe butonul value (valoare). Caseta options a ferestrei DHCP Scope se va extinde. Se apasa butonul Edit Array, va aparea o caseta denumita IP adrress Array Editor. In aceasta caseta se scrie IP si se apasa butonul Add. Se apasa OK si ne reantoarcem la fereastra DHCP Options Scope. Din caseta cu optiuni neutilizate se selecteaza 046 WINS/NBT Nat Type si se apasa Add. In acest moment 046 WINS/NBT Not Type apare in caseta active options. Se apasa pe butonul value si in caseta Byte se scrie valoarea 0x8 si se apasa OK. In acest moment la optiunile active ar trebui sa avem urmatoarele optiuni: 003 Router; 044 WINS/NBNS Server; 046 WINS/NBT Not Type; Se inchide DHCP Manager si se restarteaza calculatorul, pentru a testa daca functioneaza se lanseaza un ping cu nume de calculator in loc de adresa de IP. Instalarea si configurarea lui Domain Name Space (DNS) DNS este o baza de date care tine evidenta sub forma erarhica a tuturor sistemelor dupa nume pentru a fi identificat ca gazde pentru Internet. Baza de date DNS este o structura arborescenta, fiecare domeniu are un nume si poate contine mai multe subdomenii. Pentru a instala DNS-Server intr-un calculator care ruleaza Windows NT Server se merge in fereastra Network din Control Panel si pe eticheta Service se apasa butonul Add. Calculatorul va cere kit-ul de instalare dupa care se merge pe eticheta Protocol se intra in
33

proprietatile protocolului TCP/IP si se alege eticheta DNS. In caseta Domain se scrie numele domeniului (com). Se inchide fereastra Network si se restarteaza calculatorul. Pentru a configura DNS-Server se merge pe DNS-Manager care se gaseste in Administrativ Tools si in meniul DNS se alege optiiunea New Server. In caseta DNS-Server se scrie denimirea Serverului si se apasa OK. Se apasa clic cu butonul drept pe numele calculatorului si din meniul contextual care apare se alege optiunea New Zone. Se creaza o noua zona pentru Server se apasa pe optiunea Primary si butonul next. In caseta Zone Name se scrie corporatia.com, se apasa tasta Tab si va fi introdus automat in caseta Zone File corporatia.com.DNS, se apasa Next si Finish. In acest moment in lista de Servere apare Serverul creat de noi cu un nume de Zona corporation.com. Folosirea lui DNS pentru a rezolva adresele de IP Pentru a aduce un partener ca o gazda noua in meniul nostru se lanseaza DNS-Manager si se apasa pe butonul drept pe Zone Name care a fost creat pentru Serverul nostru. Din meniul contextual care apare se alege optiunea New Host. In caseta Host Name se trece numele calculatorului partener. In caseta Host IP adrress se scrie numarul de IP a calculatorului partener si se apasa pe butonul Add Host, dupa care se apasa pe Done (executat). Pentru a aduce un nume pentru calculatorul partener in zona noastra se procedeaza in felul urmator: in paniul din dreapta de la DNSManager se apasa pe butonul drept pe Zone Name. Din meniul care apare se alege optiunea New Record. Va aparea o fereastra intitulata New Resurce Record. Suboptiunea Record Tide se apasa clic pe campul Name Record. In caseta Alias Name se scrie un nume de Server pentru calculatorul partener in caseta For Host DNS Name se scrie numele calculatorului partener urmat de o perioada si numele nostru de domeniu Server 1.vanzari.com. se apasa OK. Pentru a aduce o inregistrare pentru name Server la domeniul nostru se procedeaza in felul urmator: se apasa clic cu butonul drept pe Zone Name si din meniul care apare se alege optiunea New Record. Va aparea fereastra New Resurce Record. In Name Server DNS Name se scrie numele calculatorului partener si se apasa OK, dupa care se inchide DNS Manager. Pentru a verifica daca a fost rezolvata adresa de IP. Folosind DNS se executa comanda Ping spatiu Numele calculatorului partener. Dupa ce a fost configurat DHCP, WINS si DNS-ul apare necesitatea de a configura utilizatorii care vor lucra in Retea si eventual utilizatorii care vor lucra chiar pe calculatorul Server. Un cont de utilizator este un set de informatii unice care garanteaza unui utilizator accesul la resursele Retelei. Exista 3 tipuri de conturi de utilizator. Unul se refera la conturile pe care le puteti creea singuri, iar celelalte 2 sunt prestabilite si sunt create automat la instalarea sistemelor. Windows NT Server sau Windows NT Workstation. Cele 2 tipuri prestabilite sunt contul Guest (oaspete) si contul Administrator. Sistemul de operare a unui calculator determina tipul de conturi precum si instrumentele pe care le puteti crea si gestiona. In cazul calculatoarelor care ruleaza NT Workstation instrumentul de gestionare a conturilor este un User Manager. Conturile create cu User Manager sunt conturi locale si in cazul calculatoarelor care ruleaza NT Server instrumentul de gestionare a conturilor este User Manager for Domains. Acesta este folosit
34

pentru a gestiona conturi in domeniul local pe orice calculator Server membru sau alt domeniu la care aveti acces. Conturile create cu User Manager for Domains pot fi conturi locale sau conturi de domeniu. Cu ajutorul unui cont de domeniu utilizatorul poate deschide o sesiune de lucru intr-un domeniu si poate avea acces la resursele domeniului respectiv de pe orice calculator din Retea folosind un singur cont si o parola. Contul de domeniu al utilizat este creat intotdeauna cu User Manager for domains. Desi poate fi creat de pe orice calculator care ruleaza acest program contul apare intotdeauna in directorul principal al bazei de date pe controlerul primar de domeniu. Planificarea conturilor de utilizator Inainte de a crea un cont de utilizatorstabiliti cerintele pentru fiecare utilizator stabiliti cerintele pentru pentru fiecare utilizator in functie de nivelul de securitate a Retelei. Pentru a face mai eficient procesul de administrare si a aplica masurile de securitate cele mai potrivitetineti contul in strategia de planificare de urmatoarele elemente: conventia de denumire; stabileste modul in care utilizatorii vor fi identificati in cadrul Retelei. daca sunteti consegvent in atribuirea numelor va veti facilita munca si va ve-ti amintinumele utilizatorilor pentru ai localiza pe liste. Reguli pentru conventia de denumire: numele utilizatorilor trebuie sa fie unice; numele utilizatorilor pot contine pana la 20 de caractere mari sau mici cu exceptia urmatoarelor: , /, \, [, ], :, ;, =, |, +, *, ?, <, >, . Daca aveti un numar mare de utilizatori puteti folosi si nume duplicate. Sugestii: daca aveti 2 utilizatori cu numele Eric Lang, primul nume de utilizator va fi EricL. Iar al 2-lea va fi EricLa. Se pot aduga cifre la numele utilizatorilor. Ex: EricL1 si EricL2. In institutiile mai mari este util sa-i puteti identifica pe angajatii temporari dupa numele de utilizatori. Ex: T_EricL1 si P_EricL2. Un alt elelment important: Cerintele privind parola: pentru a proteja accesul la domeniu sau la calculator fiecaru-i cont de utilizator ii este atribuita o parola. In privinta parolelor se iau in considerare urmatoarele principii: atribuiti intotdeauna contului de administrator o parola formata din 14 caractere folosind conbinatii de litere mici si litere mari. evitati folosirea inei asocieri clare cum ar fi numele unui membru al familiei sau al animalului dvs preferat. Nu se scrie parola si numele de utilizator pe hartiute care se lasa pe birou. Orarul de acces In mod prestabilit utilizatorii se pot conecta la un Server 24ore/zi. In cazul unei Retele cu nivel inalt de securitate este bine sa se limiteze perioada de acces in functie de orarul persoanei respective.
35

Restrictii privind statia de lucru In mod prestabilit orice utilizator cu un cont valid poate deschide o sesiune de lucru intr-o Retea de pe orice calculator care ruleaza Windows NT. Intr-o Retea cu nivel inalt de securitate in care sunt stocate informatii importante pe calculatorullocal, limitati numarul utilizatorilor care pot deschide sesiuni de lucru de pe acel calculator. Locatia directorului de domiciliu Directorul de domiciliu este un director in care utilizatorul isi stocheaza fisierele si programele. El este util pentru ca ofera o locatie centrala pentru pentru fisierele unui utilizator facilitand operatiunile de localizare a fisierelor, de stergere si de curatare a HDD-ului. Crearea conturilor de utilizator Conturile de utilizator sunt create cu ajutorul programului User Manager si User Manager for Domains. Pentru a putea folosi unul din aceste instrumente trebuie sa beneficiati de privilegii de administrator. Pentru a lansa User Manager for Domains se apeleaza Start => Programs => Administrativ Tools => User Manager for Domains. Pentru a adauga un nou utilizator se apeleaza meniul User optiunea New User. In caseta User Name se trece un nume unic bazat pe conventia de denumire stabilita, este unica optiune necesara. In caseta Full Name se trece numele complet al utilizatorului pentru a determina care persoana raspunde de cont (se completeaza optional). Caseta Descriptions, se face o descriere utila pentru identificarea utilizatorului. Poate fi calificarea profesionala sau apartenenta la un departament sau un anume birou (optional). Password parola. Confirm password se rescrie aceiasi parola. Chiar daca atribuiti sau nu o parola unui cont nou in mod prestabilit Internet se va cere utilizatorului sa-si schimbe parola la prima logare. User Must Change Password at Next Logon utilizatorul trebuie sa schimbe parola la prima logare. Daca dorim sa controlam parola trebuie sa bifam optiunea User can not Change Password. Password Never Expires sa nu expire niciodata. Account Disabled se suspenda contul. Account Locked Out aceasta optiune ne da posibilitatea ca atunci cand se iese de pe director sa se blocheze contul. Creerea unui director de domiciliu Pentru a crea directorul de domiciliu se foloseste butonul Profiles. Dupa ce se apeleaza butonul Profile apare o fereastra cu urmatoarele elemente: Campul Users Profiles care contine caseta User Profile Path (cale) si caseta Logon Scipt Name; Campul Home Directori care contine caseta Local Path, Conect si To. Se selecteaza contul in fereastra User Manager si se apasa pe butonul Profile. Va aparea fereastra User and Viroment Profile. Se apasa clic pe caseta Conect din campul Home Directori. In caseta Conect va aparea litera
36

(Z:). Aceasta este litera unitatii de disc pe care o veti folosi pentru al conecta pe utilizator la directorul de domiciliu in momentul deschiderii sesiunii de lucru. In caseta To tastati: \\nume_calculator\nume_director\ %username%. Se apasa clic pe butonul OK si pe butonul OK de la fereastra Users Manager. Pentru a atribui simultan dosare gazda mai multor conturi se selecteaza conturile din fereastra User Manager cu ajutorul tastei Ctrl dupa care se executa aceeasi procedura de mai sus. Stabilirea orarului de conectare. Se apasa butonul Hours si va apare fereastra Logan Hours. Aici avem un grafic cu cele 7 zile ale saptamanii si putem trasa pe grafic perioada de conectare. O caseta plina indica faptul ca utilizatorului ii este permis sa se conecteze la acea ora. O caseta goala indica faptul ca utilizatorul nu se poate conecta. Stabilirea optiunilor privind contul. Se apasa butonul Account din fereastra User Manager si in fereastra care apare avem 2 optiuni: Account expairs unde putem specifica Never (niciodata) sau End Of si se trece ziua luna si anul cand expira. Account Type (tipul de cont) unde putem alege optiunea Global Account sau Local Account. Optiunea Local Account se alege de obicei pentru utilizatorii din domenii cu care nu exista relatii de incredere. Creerea si configurarea conturilor de grup. Conturile de grup sunt colectii de conturi de utilizatori cu cerinte comune. Prin organizarea conturilor in grup se simplifica considerabil sarcinile de administrare. Adaugarea unui cont de utilizator la un grup il transforma pe utilizatorul respectiv intr-un membru al grupului si ii confera toate drepturile si permisiunile acordate grupului. Calitatea de membru al grupului faciliteaza de asemenea atribuirea permisiunilor si drepturilor pentru grupuri intregi de utilizatori printr-o singura operatie. Permisiuni si drepturi ale utilizatorilor. Permisiunile sunt norme prin care se precizeaza ca utilizatorii pot folosi o resursa cum ar fi un director un fisier sau o imprimanta. Intrucat intretinerea permisiunilor pentru un grup este mai simpla decat intretinerea permisiunilor pentru un numar mare de utilizatori in general se prefera folosirea grupurilor pentru obtinerea accesului la resurse. Drepturile utilizatorilor sunt norme prin care se precizeaza ce utilizator poate efectua anumite operatii de sistem cum ar fi: creerea unui cont de utilizator, conectarea la un calculator local sau oprirea unui Server. Un utilizator poate fi membru al unuia sau mai multor grupuri. Utilizatorul care este membru al mai multor grupuri poseda toate drepturile si permisiunile grupului din care face parte. Exista 2 tipuri de grupuri: Grupuri locale; Grupuri globale; Grupurile locale sunt folosite pentru a da utilizatorilor permisiunea de acces la resursele de Retea de pe un calculator local. Grupurile locale mai sunt folosite pentru a oferi utilizatorilor dreptul de a efectua diferite operatii de sistem
37

cum ar fi: reglarea ceasului sistemului sau salvarea de siguranta si restaurarea fisierelor. Windows NT cuprinde mai multe grupuri locale predefinite cu drepturi ale utilizatorilori preatribuite.

38