WiMAX

– interoperabilitate de acces prin

microunde

Muste Madalina
Grupa 431 C

1
 Notiunea de “Internet”, putem spune ca s-a transformat intr-o
adevarata industrie, tehnologia informatiei. Ca si in alte domenii, in
industria tehnologiilor continua sa se petreaca schimbari intr-un ritm
alert, tinzand catre utilizarea echipamentelor cu usurinta, cu o viteza
si o siguranta de conectare cat mai mare.
Termenul de ,wireless” folosit in telecomunicatii se refera la
transportul informatiei prin intermediul undelor radio, infrarosii si
microundelor, concretizandu-se in conectarea echipamentelor de
comunicatie cum ar fi: telefoane mobile, laptopuri, pagere, pda-uri
sau diferite echipamente de retea.
Acest grafic reprezinta evolutia in timp a numarului utiizatorilor
internetului si telefoniei:

Tehnologia WiMAX (interoperabilitate de acces prin microunde) este

proiectata sa poata servi si aplicatiile fixe si cele mobile de banda
larga.
WiMAX s-a dezvoltat in 4 pasi diferiti si independenti :
1. Bucla locala wirless de banda ingusta
2. Prima generatie sisteme de banda larga : LOS (line-of-sight)
3. A doua generatie de sisteme de banda larga : NLOS (“non-line-
of-sight”)
4. Sisteme de banda larga fara fir de baza

2
 1 Bucla locala wirless de banda ingusta

Prima data au fost aplicatie in mediul telefoniei ca o alternativa.

Aceste sisteme. se numesc wileless local loop(WLL), si au fost
dezvoltate cu succes in China, India, Rusia deaoarece necesitatea
mare de comunicare nu putea fi servita folosint infrastrucctura
veche.In principiu,WLL este dezvolatata pe pe un sistem numit
digital-enchanted cordless loop telephony(DECT) si pe code division
access(CDMA) dar noi standarde sunt in dezvoltare pe aceasta piata.
Pe piataa deja fiind existenta o infrastructura destul de robusta in
domeniul telefoniei ,WLL trebuia sa ofere ceva nou a putea fi
competitiv. Prin comercializarea internetului in 93, a aparut o cerere
foarte mare de acces la internet, acest lucru a fost vazut de unii ca
posibilitate de a impartzii internet de mare viteza prin sistemul
wirless.
De exemplu AT&T in luna februariea a anului 1997 au anuntat ca au
creat un sistem de acces wireless pe banda de 1,900BMHz
PCS(serviciul de comunicatie personal).aceasta banda poate avea 2
cai de telefonie si o alta de 128kbps de date. Acest sistem a fost
dezvoltat sub numele de “Project angel” tot odata fiind si prima banda
comerciala wireless care folosea antene reglabile.

2 Prima generatie sisteme de banda larga : LOS (line-of-

sight)

Pe masura ce DSL-ul si modemurile de cablu au inceput sa fie

dezvolatate , sistemele fara fir trebuiau sa suporte viteze si mai mari
pentru a fi competitive. Sistemele au inceput sa fie dezvoltate pentru
frecventele mai superioare ca de exemplu 2.5 GHz si 3 GHz.
Sistemele de mare viteza numite “local multipoint distribution
systems” (LMDS) tramsmit pana la cateva sute de cifre binare per
secunda, a fost dezvoltat in game de frecvente game de frecvente
cum ar fi 24GHz si 39GHz.
La sfarsitul anilor ’90 s-a dezvolatat un seriviciu important pentru
tehnologia de banda larga “multichannel multipoint distribution
services” MMDS, banda la 2.5GHz.
Banda MMDS a fost folosita pentru serviciile video fara fir , in special
in zonele rurale unde serviciile cablului TV nu se puteau realiza.
Aparitia transmiterii TV prin satelit a ruinat afacerea “cablu fara fir” iar
operatorii au trebuit sa gaseasca o alta alternativa. Cativa au inceput

3
sa ofere un serviciu de acces la internet fara fir, folosind linia
telefonica.
In septembrie 1998 , FCC (Comisia Federala de Comunicatii) a
relaxat regulile legaturii MMDS in Statele Unite pentru a permite 2
servicii de comunicatii , acest fapt ducand la in interes mai mare din
partea posibililor utilizatori. MCI WorldCom si Sprint a platit fiecare
aproximativ 1 miliard de dolari pentru a cumpara autorizatiile pentru a
putea folosi spectrul MMDS, si alte inca cateva companii au inceput
sa dezvolte solitii pentru transmisiuni de banda larga fixe pentru
aceasta lungime de banda.La inceput s-au folosit aceleasi “turnuri”
care au servit pentru transimisiunile fara fir, care au activate
acoperirea LOS la distante pana la 35 de mile, folosind transmisiunea
la putere mare.
Prima generatie de sisteme MMDS cerea utilizatorilor instalarea unor
antele in afara locuintelor la inaltime si indreptate catre “turnuri”
pentru o transmisiune cat mai buna.
Mai tarziu antenna in aer liber si cerintele Los au devnit impedemente
semnificative.

3 A doua generatie de sisteme de banda larga : NLOS (“non-

line-of-sight”)

A doua generatie de sisteme wireless de banda larga au fost capabile

sa depaseasca pierderderile de date si sa poata trasporta mai multe
date.acest lucru a fost capabil deaoarece s-a folosit aceeasi
arhitectura ca la telefonia mobila si implementarea sistemului de
procesare a semnalului pt a imbunatatii link-area si sistemul multi-
path.
Cateva companii au dezvoltat solutii care au adus imbunatatiri
semnificative fata de prima generatie. Cu aparitia si dezvoltarea celei
de a doua generatii a fost posibila atingerea a cativa Mbps pe lungimi
de cateva mile .

4
 4 Sisteme de banda larga fara fir de baza

Aparitia tehnologiei standard in 98 , la institutul electric si electronic

de ingineri (IEEE) s-a format un grup numit 802.16 pt a dezvolta un
standard care s-a numit acoperirea retelei metropolitate prin wirelless
sau wireless MAN.
IEE 802.16 a produs un standard care a fost aprobat in decembrie
2001 . Acest standard, Wirless MAN-SC, era special deoarece avea
un layer psihic care care folosea tehnica modulatie si un mediu de
acces(MAC) cu o viteza foarte mare de multiplexare in timp(TDM)
care suporta abele modalitatzi de duplexare (FDD- frequency division
duplexing , TDD- time division duplexing).
Dupa aprobarea acestui standard grupul a inceput dezvoltarea si
imbunatatirea prin marirea benzilor de la 2GHz la 11GHZ. Acesta a
devenit noul standard numit IEE 802.16a si a fost aprobat in 2003.
Alte modificari au fost facute in 2004. Acestea au dus la modificarea
standurdului IEE 802.16a cu 802.16-2004 si astfel a fost probat ca
fiind singurul standard de catre ESTI (European telecommunications
standard institute) . A fost adoptat si a pus bazele HIPERMAN
(hight-performance metropilitan area network).
In decembrie 2005 a fost publicat noul standard 802.16e care
aducea noi modificari ale layer-lui MAC pentru a putea fi folosite
viteze foarte mari cat si o mobilitate sporita substantial.

5
2. WiMAX si alte Tehnologii wireless broadband
Wimax nu e singura solutie pentru serviciile de broadband wireless.
Cateva solutii particulare pentru aplicatii fixe sunt deja pe piata.
Cateva din aceste solutii,cum ar fi tehnologia i-Burst de la
ArrayComm si Flash-OFDM de la Flarion (cumparata de QualComm)
suporta de asemenea aplicatii mobile. In plus fata de solutiile
particulare,exista solutii alternative bazate pe standarde care se
suprapun partial cu WiMax,mai ales pentru aplicatiile mobile.In viitorul
apropiat,cele mai importante din aceste alternative sunt sistemele
celulare de generatia a 3 a,precum si sistemele Wi-Fi bazate pe
standardul IEEE 802.11. In aceasta sectiune,comparam diverse
tehnologii broadband wireless bazate pe standarde si punem in
evidenta aspectele ce difera la WiMAX .

2.1 Sistemele celulare de generatia a treia – 3 G

Pe Glob,operatorii de telefonie mobila isi upgradeaza retelele la
tehnologie 3G pentru a oferi aplicatii de tip broadband abonatilor.
Operatorii de telefonie mobila ce folosesc GSM ( sistemul global
pentru comunicatii mobile) incorporeaza tehnologiile UMTS ( sistem
universal de telefonie mobila) si HSDPA ( acces rapid la transferul
pachetelor – high-speed downlink packet access) ca parte a evolutiei
lor 3G . Operatorii traditionali CDMA pun la dispozitie tehnologia 1x
EV-DO (1x evolutia optimizarii datelor) ca solutie pentru serviciile lor
3G . In China si in anumite parti din Asia,cativa operatori si-au
indreptat atentia catre TD-SCDMA ( CDMA cu divizare de timp
sincronizata) ca solutie 3G. Toate aceste solutii 3G ofera transfer de
date la nivelul a cateva sute de kbps pana la cativa Mbps. Sa
recapitulam pe scurt caracteristicile acestor tehnologii inainte de a le
compara cu WiMAX.
HSDPA e o interfata aeriana axata numai pe downlink, definita in
Specificatiile UMTS versiunea 5 3G Partnership Project (3GPP) .
HSDPA e capabila sa furnizeze o rata de transfer de date de
14.4Mbps , folosing un canal de 5 MHz . Atingerea acestei viteze are
la baza totusi,folosirea tuturor celor 15 coduri, ceea ce e improbabil
sa fie implementat in terminalele mobile . Folosing 5 sau 10 coduri,
HSDPA suporta viteze de varf de 3.6 Mbps respectiv 7.2Mbps.
Vitezele medii obtinute de utilizatori sunt intre 250 kbps si 750 kbps.
Imbunatatiri precum procesarea spatiala,diversificarea repectiei in

6
mobile sau detectia multiuser pot furniza o crestere importanta a
performantelor sistemelor HSDPA de baza. De notat este ca HSDPA
este o interfata ce suporta doar downlink, astfel ca pana la
implementarea unei interfete uplink complementare,valorile de varf
atinse pe uplink vor fi sub 384kbps,cel mai probabil in medie de 40 –
100kbps . O versiune de uplink,HSUPA suporta rate de transfer de
pana la 5.8Mbps si e standardizata ca parte a 3GPP specificatii
versiunea 6 , ce vor aparea in 2007. HSDPA si HSUPA impreuna sunt
numite HSPA ( acces al pachetelor la inalta viteza)

2.2 Sistemele Wi-Fi

Pe langa 3G , sistemele bazate pe Wi-Fi pot fi folosite in furnizarea
broadband wireless. Wi-Fi este bazat pe familia de standarde IEEE
802.11 si e in principal o tehnologie LAN realizata pentru a furniza
acoperire de banda larga in cladiri. Sistemele curente Wi-Fi bazate
pe IEEE 802.11a/g suporta o viteza de varf fizica de 54Mbps si
furnizeaza o acoperire pe 30 m distanta. Wi-Fi a devenit standardul
pentru conectivitatea de banda larga in case,birouri sau hotspoturi
publice.In ultimii ani,municipalitatile si comunitatile locale au pornit
initiativa de a introduce sistemele Wi-Fi in centre ale oraselor si
metrozone precum si in zone rurale . Aceasta folosire a Wi-Fi se
suprapune cu spatiul aplicativ fix si mobil al WiMAX.
Implementarea Wi-Fi in zonele importante din orase necesita
folosirea unor transmitatoare de mare putere ce sunt pozitionate pe
dispozitive de iluminat sau varful cladirilor si care iradiaza aproape de
valoarea maxima admisa pentru operarea sub licenta. Chiar si cu
transmitatoare de mare putere,sistemele Wi-Fi pot atinge o raza de
actiune de numai 300m de la punctul de acces. In
consecinta,aplicatiile Wi-Fi de tip metro necesita folosirea a
numeroase puncte de acces,ceea ce le face nefolositoare la scara
mare. Chiar si asa,ele ar putea fi utilizate pentru a furniza acces de
banda larga in zone importante dintr-un oras sau comunitate. Wi-Fi
ofera viteze de varf sensibil superioare celor 3G,in principal datorita
operarii sale pe banda de 20 MHz. Ineficientul protocol CSMA folosit
de Wi-Fi , precum si interferentele aparute din constrangerile folosirii
unei benzi sub licenta,sunt premisele reducerii capacitatilor pentru
exterior a sistemelor Wi-Fi . De asemenea, sistemele Wi-Fi nu sunt
realizate sa suporte mobilitate la viteze mari. Unul din avantajele
semnificative ale Wi-Fi asupra WiMAX si 3G este marea varietate de
terminale disponibile. Marea majoritate a laptop-urilor vin cu interfete

7
Wi-Fi incorporate. Interfetele Wi-Fi sunt incorporate de asemenea tot
mai des intr-o varietate de produse,incluzand PDA,telefoane fara
fir,telefoane celulare sau aparate foto . Marea diversitate de terminale
ce suporta aceasta tehnologie faciliteaza consumatorilor folosirea
serviciilor de banda larga folosing Wi-Fi. Odata cu aparitia 3G,
capacitatile Wi-Fi sunt imbunatatite pentru a suporta viteze mai mari
si de a furniza un serviciu de calitate superioara. In particular,folosind
tehnologia de multiplexare spatiala multi-antena, nou aparutul
standard IEEE 802.11n va suporta o viteza de varf la nivelul layer 2
de 100Mbps. IEEE 802.11n va aduce cu sine o gama larga de
imbunatatiri prin folosirea unei diversitati de modalitati de transmitere
si alte tehnici avansate.

2.3 Comparaţie WiMAX cu Wi-Fi

Probabil datorită faptului ca atât WiMAX cât şi Wi-Fi incep cu

aceeaşi litera, se bazează pe standarde IEEE incepând cu “802.” şi au
legatură cu conectivitatea wireless şi intenetul, comparaţiile şi confuziile
între cele două sunt frecvenţe. În ciuda acestui lucru, cele doua standarde se
referă la aplicaţii diferite.
WiMAX este un sistem destinat distanţelor mari de caţiva kilometri
care în general foloseşte spectru licenţiat pentru a livra o conexiune la
Internet punct-la-punct de la un ISP la un utilizator final. Diferite standarde
802.16 oferă tipuri diverse de acces, de la cel mobil (analog cu accesul
prîntr-un telefon mobil) la cel fix (o alternativa la accesul prin cablu).
Wi-Fi este un sistem cu o acoperire mai redusă, în general sute de
metri, care foloseşte spectru nelicenţiat pentru a oferi acces la o reţea, de
cele mai multe ori acoperind doar proprietatea operatorului de reţea. În
general Wi-Fi este folosit de un utilizator final pentru a accesa propria reţea,
care poate sau nu să fie conectata la Internet. Daca WiMAX ofera servicii
asemanatoare unui telefon mobil, Wi-Fi este mai degrabă comparabil cu un
telefon fară fir.
WiMAX şi Wi-Fi au mecanisme de asigurare a calităţii serviciilor
foarte diferite. WiMAX foloseşte un mecanism bazat pe crearea de
conexiuni între staţia de bază şi dispozitivul utilizatorului. Fiecare conexiune
se bazeaza pe algoritmi de planificare specifici, ceea ce înseamnă ca
parametrii calităţii pot fi garantaţi pentru fiecare flux. Wi-Fi a introdus un
mecanism de asigurare a calităţii similar Ethernet-ului fix, în cazul caruia

8
pachetele pot fi prioritizate în funcţie de etichete, deci calitatea nu mai este
garantată.
O altă trăsătură a WiMAX este faptul că este o tehnologie scalabilă.
Datorită uşurinţei de folosire şi a costului redus caracteristice Wi-Fi,
aceasta este uneori folosită pentru a oferi acces Internet către terţe părţi din
aceeaşi cameră sau clădire, de multe ori informal, şi uneori ca parte a unei
relaţii de afaceri. De exemplu, multe cafenele, hoteluri au puncte de acces
Wi-Fi pentru a oferi clienţilor acces la internet.

9
3. Obiective

Standardul WiMAX a fost proiectat şi dezvoltat având în vedere mai

multe obiective, prezentate pe scurt mai jos:

3.1 Arhitectură flexibilă

WiMAX suportă câteva arhitecturi de sistem, incluzând arhitecturile

punct-la-punct, punct-multipunct şi acoperirea omniprezentă.
Controlul accesului la mediu WiMAX suportă serviciul punct-
multipunct prin rezervarea unui slot de timp fiecărei staţii abonat
(Subscriber Station - SS). Dacă există doar o singură staţie abonat
în reţea, staţia de bază (BS) WiMAX va comunica cu staţia abonat
printr-un serviciu punct-la-punct. O staţie de bază dintr-o configuraţie
punct-la-punct poate utiliza o antenă unidirecţională pentru a acoperi
o distanţă mai mare.

3.2 Securitate mare

WiMAX suportă standardele AES (Advanced Encryption

Standard) şi 3DES (Triple DES, unde DES este abrevierea Data
Encryption Standard). Prin criptarea legăturilor dintre staţia de bază
şi staţiile abonat, WiMAX asigură abonaţilor intimitatea şi securitatea
de-a lungul interfeţei wireless de bandă largă. De asemenea,
securitatea oferă operatorilor o bună protecţie împotriva furturilor de
serviciu. WiMAX mai înglobează suport VLAN, care asigură protecţia
datelor transmise de diferiţi utilizatori care folosesc aceeaşi staţie de
bază.

10
3.3 Calitatea serviciului

WiMAX poate fi optimizat dinamic pentru mixarea traficului. Sunt

suportate patru tipuri de servicii:

Tip de serviciu Descriere

UGS –Unsolilited Grant Service UGS este proiectat sa suporte
fluxuri de date in timp real
compuse din pachete de date de
marime fixa , emisie la intervale
periodice de timp , precum T!/E1
si VoIP
rtPS – Real – Time Polling rtPS suporta fluxuri de date in
Service timp real, compuse din pachete
de dimensiune variabila emisie la
intervale periodice de timp,
precum fluxul video MPEG
nrtPS – Non - Real – Time Polling nrtPS suporta fluxuri de date
Service tolerante la intarzieri, compuse
din pachete de dimensiune
variabila, pentru care se cere o
viteza minima, precum FTP.
BE – Best Effort BE suporta fluxuri de date care
nu cer un minim de nivel al
serviciului si care sunt transmise
in limita latimii de banda
disponibila.

3.4 Instalare rapidă

În comparaţie cu instalarea soluţiilor cablate, instalarea WiMAX nu

necesită construcţii externe importante, cum sunt săpăturile pentru
plasarea cablurilor. Operatorii care au obţinut deja licenţă pentru
utilizarea benzilor alocate nu trebuie să ceară din nou licenţă de
utilizare. O dată instalate antena, echipamentele de comunicaţie şi de
alimentare cu energie electrică, WiMAX este gata de funcţionare. În
majoritatea cazurilor, instalarea unei reţele WiMAX este o treabă de
câteva ore, comparativ cu instalarea altor soluţii care pot dura luni de
zile.

11
3.5 Serviciu multinivel

Maniera de livrare a calităţii serviciului este în general bazată pe

acordul dintre furnizorul de serviciu şi utilizatorul acestuia, Service
Level Agreement (SLA). Un furnizor de servicii poate oferi diferite
SLA-uri diverşilor abonaţi sau chiar utilizatorilor diferiţi ai aceleiaşi
staţii abonat.

3.6 Interoperabilitate

WiMAX se bazează pe standarde neutre, internaţionale. Prin urmare

utilizatorii îşi pot transporta şi folosi cu uşurinţă staţiile abonat în
diverse locaţii, conectaţi la diverşi furnizori de servicii.
Interoperabilitatea protejează investiţiile operatorilor deoarece aceştia
îşi pot alege echipamentele de la diverşi furnizori, achiziţiile făcute
amortizându-se rapid pe măsură ce serviciile sunt consumate de tot
mai mulţi abonaţi.

3.7 Portabilitate

Ca şi actualele sisteme celulare, o staţie abonat WiMAX, o dată pusă

în funcţiune, se identifică, determină caracteristicile legăturii cu staţia
de bază şi dacă staţia abonat se află în baza de date a staţiei de
bază, îşi negociază corespunzător caracteristicile de transmisie.

3.8 Mobilitate

Amendamentul IEEE 802.16e a adus caracteristici cheie în sprijinul

mobilităţii. Îmbunătăţirile au fost operate la nivelurile fizice OFDM şi
OFDMA, oferindu-se suport echipamentelor şi serviciilor în medii
mobile. Aceste îmbunătăţiri - care includ Scaleable OFDMA, MIMO şi
suportul pentru modurile idle/sleep şi hand-off - vor permite o
mobilitate completă. Standardul WiMAX a moştenit performanţa
superioară Non-Line Of Sight (NLOS - calea între staţia de bază şi
staţia abonat este parţial sau în întregime obstrucţionată de diverse
obstacole) a OFDM şi funcţionarea multi-cale, fiind astfel potrivit
mediilor mobile.

12
3.9 Preţ accesibil

WiMAX, bazat pe standarde deschise, internaţionale, va avea un

grad ridicat de adopţie. Seturile de cipuri produse pe scară largă vor
avea un cost scăzut, ceea ce va conduce la un preţ competitiv,
atractiv atât pentru furnizori, cât şi pentru utilizatorii finali.

3.10 Acoperire largă

WiMAX suportă dinamic multiple niveluri de modulaţie, incluzând

BPSK, QPSK, 16-QAM, şi 64-QAM. Iar echipate cu un amplificator de
putere mare şi operând la un nivel scăzut de modulaţie (de exemplu
BPSK sau QPSK), sistemele WiMAX pot acoperi arii geografice mari
atunci când nu există obstacole între staţia de bază şi staţia abonat.

3.11 Operarea Non-Line-of-Sight

NLOS se referă la calea radio a cărei zonă Fresnel este complet

blocată. Deoarece WiMAX foloseşte tehnologia OFDM, are
capacitatea de a funcţiona şi în mediile obstrucţionate, asigurând o
lăţime de bandă largă, chiar şi în astfel de medii unde alte produse
wireless nu se pot descurca.

3.12 Capacitate mare

Folosind o modulaţie superioară (64-QAM) şi o lăţime de bandă a

canalului (momentan de 7 MHz, dar posibil mai mare în viitoarele
standarde IEEE şi ETSI), sistemele WiMAX pot oferi utilizatorilor o
bandă de transfer apreciabilă.

13
3.13 Aplicaţii

Standardul WiMAX a fost dezvoltat pentru a veni în sprijinul unei

game largi de aplicaţii.

Clase de servicii :

Descriere In timp real Tip aplicatie Latime de

banda
Jocuri da Jocuri 50 – 85 kbps
interactive interactive
VoIP, da VoIP 4 – 64 kbps
videoconferinte
Video telefonie 32 – 384 kbps
Fluxuri media da Muzica/voce 5 – 128 kbps
clipuri video 20 – 384 kbps
fluxuri filme > 2Mbps
Tehnologia Nu Mesagerie <250 octeti
informatiei instantanee
Navigare web > 500 kbps
Email cu fisiere > 500 kbps
anexa
Descarcare Nu Descarcare >1 Mbps
continut media date, filme
(stocare si
inaintare)
Peer – to - peer > 500 kbps

3.14 Reţele private

Reţelele private, folosite exclusiv de o singură organizaţie, instituţie

sau firmă, oferă legături de comunicaţie dedicate transferului fiabil şi
în siguranţă a informaţiei de date, voce şi video. Rapiditatea şi
uşurinţa instalării unei astfel de reţele sunt principalele priorităţi,
configuraţiile fiind de regulă cele punct-la-punct sau punct-multipunct.

Un exemplu de reţea privată este cel al unei reţele de siguranţă

publică.

14
Agenţiile guvernamentale de siguranţă publică - precum poliţia,
pompierii, serviciile medicale de urgenţă - pot folosi reţele WiMAX
pentru a putea răspunde situaţiilor de urgenţă care apar.

Pe lângă comunicaţia vocală bidirecţională între dispecerat şi

echipele de urgenţă din teren, reţeaua transmite centrului de control
imagini şi date de la locul accidentului sau dezastrului. Aceste
informaţii pot ajunge în posesia echipelor de experţi care pot analiza
şi aprecia situaţia în timp real, ca şi cum s-ar afla la locul dezastrului.

Calitatea serviciului WiMAX permite reţelei să gestioneze aceste

tipuri diferite de trafic. Soluţiile WiMAX se instalează rapid. Echipa de
intervenţie poate instala în câteva minute o reţea wireless temporară
la locul accidentului. Echipajul din teren poate transmite traficul din
această reţea locală înapoi centrului de control, printr-o reţea WiMAX
existentă.

Soluţiile cablate nu sunt potrivite unor astfel de situaţii, deoarece nu

pot fi prevăzute locurile unde vor urma să aibă loc accidentele. Mai
mult, astfel de situaţii cer de multe ori mobilitate, de exemplu un
poliţist care trebuie să consulte o bază de date dintr-un vehicul în
mişcare sau un pompier care trebuie să descarce informaţii despre
căile posibile de acces într-o clădire.

O cameră video din ambulanţă poate oferi informaţii despre starea

pacientului, înainte ca acesta să ajungă la spital. În toate aceste
cazuri, WiMAX oferă suport pentru mobilitate şi lăţime de bandă,
lucru imposibil de realizat cu alte sisteme wireless.

3.15 Reţele publice

Într-o reţea publică, resursele sunt accesate şi partajate de diverşi

utilizatori, fie persoane juridice, fie simpli utilizatori. În general,
reţelele publice necesită o modalitate ieftină de a oferi o acoperire cât
mai mare, locaţiile utilizatorilor nefiind nici previzibile, nici fixe.
Principala aplicaţie a reţelelor publice sunt comunicaţiile de voce şi
date, cu toate că şi comunicaţia video a devenit semnificativă.
Securitatea este o cerinţă spinoasă, deoarece reţeaua este partajată
de toţi utilizatorii ei. Suportul intern VLAN şi criptarea datelor pot
rezolva însă această problemă.

15
Un exemplu de reţea publică este cea a furnizorilor de servicii
wireless. WSP pot folosi reţele WiMAX pentru a oferi conectivitate
clienţilor rezidenţiali (voce, date, video) şi firmelor (voce şi Internet).

Furnizorul de servicii wireless poate fi chiar o firmă de telecomunicaţii

pe distanţă mare, o companie de cablu sau o mică firmă locală de
telecomunicaţii care concurează pe piaţa locală de telefonie
(Competitive Local Exchange Carriers - CLEC) care posedă
minimum de infrastructură instalată. Deoarece WiMAX se instalează
uşor, CLEC îşi poate instala repede reţeaua ajungând în situaţia în
care poate concura compania de telefonie mare existentă pe acea
piaţă (Incumbent Local Exchange Carrier - ILEC).

Mecanismul QoS intern reţelei WiMAX este potrivit mixării traficului

realizat de CLEC. QoS al MAC oferă servicii multinivel, pentru a
putea satisface cerinţele diverse ale utilizatorilor. O platformă de
reţea care oferă voce, date şi video este foarte atractivă utilizatorilor
finali, deoarece le oferă toate serviciile într-un singur loc iar factura
lunară este una singură.

Suportul pentru servicii multiple permite facturarea pe fluxuri diferite,

reducând costurile clientului de achiziţie a serviciilor şi mărind media
pe utilizator a încasărilor. Furnizorul de servicii are nevoie doar de un
sistem de facturare şi de o bază de date a clienţilor.

Operatorii de comunicaţii celulare pot fi şi ei interesaţi de adoptarea

WiMAX în reţelele lor. Aceşti operatori au deja staţii de emisie,
infrastructură de facturare şi o bază de date cu clienţi, dar instalarea
unei soluţii WiMAX va conduce la extinderea prezenţei lor pe piaţă, în
aria de acoperire.

Toate soluţiile cablate, incluzând fibra optică, DSL şi cablu TV,

necesită costuri iniţiale mari pentru implementare. În particular,
soluţiile cablate nu se pretează pentru pieţele ţărilor în dezvoltare,
unde infrastructura este săracă sau în zonele puţin populate ale
ţărilor dezvoltate.

16
4. IEEE 802.16 si WiMAX

Grupul IEEE 802.16 a fost format in 1998 ca un standard pentru

retele fara fir. La inceput s-a focusat pe realizarea retelelor LOS
bazate de conexiune wireless punct – multipunct pentru aplicatii in
banda 10 Ghz – 66 GHz .
Rezulatatul a fost standardul original 802.16 bazat pe layer-ul fizic
single-carrier physical (PHY) cu TDM (time division multiplexed) MAC
layed.
Multe concepte legate de layer-ul MAC au fost adaptate pentru
conexiunea fara fir de la popularul modem prin cablu DOCSIS.
Grupul IEEE 802.16 a produs pe urma 802.16a, o rectificare a
standardului, care include aplicatiile NLOS in banda 2GHz-11GHz,
folosind multiplexarea ortogonala a divizarii frecventei (OFDMA).

In 2004, dupa o revizuire noul standard numit IEEE 802.1-2004 a

inlocuit toate versiunile anterioare si a format bazele WiMAX-ului.
Aceste prime solutii WIMAX bazate pe IEEE 802.16 – 2004 au
constituit WiMAX-ul pentru aplicatii fixe. In decembrie 2005, grupul
IEEE a completat si aprobat IEEE 802.16e – 2005, o rectificare a
standardului IEEE 802.16 – 2004 agaugand suport mobil. Standardul
IEEE 802.16e – 2005 constituie bazele solutiilor WiMAX pentru
aplicatiile mobile si migratoare si e numit WiMAX mobil .

4.1 Caracteristicile de baza a standardelor IEEE 802.16 sunt :

Sunt mai multe layere fizice :

- un singur layer single-carrier - based numit Wireless – MAN-Sca
- layerul fizic OFDM – based numit WirelessMAN-OFDM si layerul
fizic OFDMAbased numit Wirless-OFDMA.

In mod asemanator sunt mai multe tipuri de arhitecturi MAC,

duplexare, operatii in banda de frecventa etc.

17
Aceste standarde au fost dezvoltate pentru a satisface o varietate de
aplicatii si scenarii in desfasuare, si de aici inainte sa ofere o multime
de posibiliati de design pentru developatorii de sistem.
Defapt puteam spune ca IEEE 802.16 este o colectie de standarde,
nu doar un singur standard.

Din motive practice de interoperabilitate, scopul standardului trebuie

redus, la un set mai mic de posibilitati de implementare.

4.2 Caracteristici ale WiMAX-ului

WiMAX este solutia conexiunilor fara fir care ofera flexibiliate pentru
desfasurare si ofera servicii puternice.

Cateva din caracteristicile sale sunt :

• Substatul fizic OFDM-based : nivelul fizic PHY e bazat pe
multiplexarea ortogonala a divizarii frecventei, o schema care
ofera o buna rezistenta la transmisiunile multicale si permite
WiMAX-ului sa opereze cu conditiile NLOS.
• Transmiterea datelor cu o viteza mare: WiMAX e capabil sa
suporte transmisii de date cu o viteza mare, de exemplu
transerul PHY poate ajunge la 74Mbsp folosind largimea
spectrului 20MHz.
• Largime de banda accesibila si suport pentru viteza de
transport a datelor: WiMAx are o arhitectura a nivelului fizic
accesibila care permite sa creasca viteza de transfer cu
largimea benzii.
• Modulatie adaptiva si Codare (AMC) – este un mechanism
efectiv de maximizare a rezultatului de la iesire intr-n canal
variabil cu timpul.
• Nivelul de legatura de date pentru retransmisie : pentru
conexiuni care au nevoie de siguranta mai mare WiMAX
suporta cererea automata de retransmisie (ARQ) la nivelul de
legatura de date. ARQ asigura primirea tutiror pachetelor de
catre destinatar . Pachetele care nu ajung se considera
pierdute si retransmise.

18
• Suport pentru TDD si FDD : FDD aloca un cost mai mic pentru
implementarea sistemului dar TDD este preferat.
• Alocarea flexibila si dinamica a resurselor pe utilizator :
resursele pot fi allocate in domeniu spatiu la fel de bine ca
folosind o antena avansata de system (AAS). Standardul
permite ca resursele in banda de frecventa sa fie allocate n
timp, frecventa si spatiu si are un mechanism flexibil de a
transporta resursele allocate informatiilor structura cu structura.
• Suport pentru tehnologia de antene avansate: un nivel fizic de
design permite folosirea tehnologiei anteneor – multiple.
• Calitatea serviciilor : nivelul MAC are o structura care suporta o
varietate de aplicatii , incluzand voce si servicii multimedia.
Este realizat pentru a putea suporta un numar mare de useri cu
multiple conexiuni pe terminal, fiecare cu cerere proprie de
calitate. Sistemul ofera suport pentru un trafic constant, variabil
, real sau ireal pentru cel mai bun traffic de date.

19
5. Informatii tehnice

5.1 Nivelul MAC / stratul legăturilor de date

La Wi-Fi controller-ul de acces la mediu (MAC) foloseşte

accesul competitiv – toate staţiile de abonaţi care doresc să transfere
date printr-un punct de acces wireless (AP) concurează pentru
atenţia AP pe baza unor întreruperi aleatorii. Acest lucru poate face
ca staţiile aflate la o distanţă mai mare de AP să fie întrerupte în mod
repetat de staţiile mai apropriate, reducându-le considerabil
randamentul. Asta face ca servicii precum VoIP sau IPTV, care
depind de existenţa unei calităţi a serviciilor esenţial constantă să fie
dificil de intreţinut pentru mai mult decât caţiva utilizatori simultani.
Din contră, MAC-ul 802.16 foloseşte un algoritm de planificare
pentru care staţiile de abonaţi trebuie să concureze o data (pentru
intrarea iniţială în reţea). După aceasta, fiecăreia i se alocă un slot de
acces de către staţia de bază. Slotul de timp poate să se mărească şi
să se micşoreze, dar rămâne rezervat staţiei respective, ceea ce
înseamnă ca alţi abonaţi nu-l pot folosi. Pe langă faptul ca rămâne
stabil în caz de supraîncărcare şi supra-subscriere (spre deosebire
de 802.11), algoritmul de planificare al 802.16 poate fi şi mai eficient
din punct de vedere al lărgimii de bandă. Algoritmul permite staţiei de
bază şi să controleze parametrii de calitate prin echilibrarea rezervării
sloturilor în funcţie de nevoile staţiilor de abonaţi.

20
 5.2 Nivelul fizic

Standardul WiMAX original (IEEE 802.16) specifică

funcţionarea pentru domeniul 10-66 GHz. 802.16a, redenumit în 2004
drept 802.16-2004, a adăugat specificaţii pentru domeniul 2-11 GHz.
802.16-2004 a fost actualizat în 2005 la 802.16e şi foloseşte
SOFDMA (Acces multiplu cu diviziune ortogonala de frecventa
scalabil) faţă de versiunea OFDMA cu 256 de subpurtătoare (dintre
care 200 sunt folosite) din 802.16d. Versiunile mai avansate, inclusiv
802.16e, aduc şi suport pentru antene multiple prin comunicaţiile
MIMO (intrări şi ieşiri multiple). Acest lucru aduce beneficii în termeni
de acoperire, instalare automată, consum de putere, re-folosire a
frecvenţei şi eficienţă a lărgimii de bandă. 802.16e aduce şi
capabilităţi pentru mobilitate deplină. Certificarea WiMAX permite
distribuitorilor cu produse 802.16d sa-şi vândă echipamentul ca fiind
certificat WiMAX, asigurând astfel un nivel de interoperabilitate cu
alte produse certificate, atata timp cât urmaresc acelaşi profil.
Cel mai mare interes comercial este înregistrat pentru
standardele 802.16d şi .16e, deoarece frecvenţele mai mici folosite în
acestea suferă mai puţin de pe urma atenuărilor de semnal inerente,
dând aşadar o acoperire îmbunătăţita. Deja exista un număr
considerabil de reţele folosind echipament certificat WiMAX urmărind
standardul 802.16d.

21
5.3 Arhitectura

Forumul WiMAX a definit o arhitectură care defineste modul în

care o reţea WiMAX stabileşte conexiuni cu alte reţele şi o varietate
de alte aspecte ale operării unei astfel de reţele, inclusiv alocarea
adresei, autentificarea, etc. O privire de ansamblu asupra arhitecturii
este oferită în figura de mai sus. Aceasta defineşte următoarele
componente:
• SS/MS: Staţia de abonat/ Staţia mobilă
• ASN: Reţeaua de servicii de acces
• CSN: Reţeaua de servicii de conectivitate
• NAP: Furnizor de acces la reţea
• NSP: Furnizor de servicii de reţea
plus un număr de interconexiuni (sau puncte de referinţă) între
acestea, etichetate de la R1 la R5 şi R8.

22
5.4 Alocarea spectrului

Specificaţia 802.16 se aplica unei portiuni considerabile a

spectruluiRF, iar WiMAX poate să funcţioneze la orice frecventa mai
mică decât 10GHz (frecvenţe mai inalte ar micşora acoperirea unei
staţii de bază pana la cateva sute de metri într-un mediu urban).
Nu există nici un spectru uniform licenţiat global pentru WiMAX,
deşi Forumul WiMAX a publicat trei profile spectrale licenţiate:
2.3GHz, 2.5 GHz şi 3.5 GHz, într-o tentativă de a reduce costurile:
după principiul economiei de scala, cu cât sunt produse mai multe
dispozitive cu WiMAX inclus (precum telefoane mobile sau laptopuri),
cu atât costul unitar va fi mai redus. Economii de scală similare se
aplica la producţia staţiilor de bază.
În porţiunea nelicenţiată, 5.x GHz reprezinta profilul aprobat.
Companiile de telecomunicaţii nu folosesc acest spectru decât foarte
rar pentru redirecţionare, deoarece nu deţin şi nu controlează
spectrul.
În SUA, cel mai mare segment disponibil este în jurul a 2.5GHz,
şi este deja repartizat, în principal lui Sprint Nextel şi Clearwire. În
alte parţi ale globului cele mai folosite benzi sunt cele aprobate de
Forum, cea de 2.3 GHz fiind cea mai importantă în Asia. Unele ţări
din Asia precum India, Vietnam şi Indonezia folosesc un mix de 3.3
GHz şi alte frecvenţe.
Benzile TV analoge (700 MHz) ar putea deveni disponibile
pentru WiMAX, dar se asteaptă dezvoltarea deplină a televiziunii
digitale, şi vor fi şi alte utilizări pentru acel spectru.
Profilurile WiMAX definesc dimensiunea canalului, TDD/FDD şi
alte atribute necesare pentru a obţine produse interoperabile.
Profilurile fixe curente sunt definite atât pentru profilurile TDD cât şi
FDD. Profilurile fixe au dimensiuni ale canalului de 3.5 MHz, 5 MHz şi
10 MHz. Profilurile mobile sunt de 5 MHz, 8.75 MHz şi 10 MHz (Nota:
standardul 802.16 permite o varietate mult mai mare de canale, dar
numai cele amintite mai sus sunt recunoscute ca şi profiluri WiMAX.).

23
5.5 Eficienţa spectrală
Unul dintre avantajele semnificative ale sistemelor wireless
avansate cum este WiMAX este eficienţa spectrala. De exemplu,
802.16-2004 (fix) are o eficienţă spectrală de 3.7 bit/s/Hertz, şi alte
sisteme wireless 3.5-4G ofera eficienţe spectrale apropriate, în limita
a câtorva zecimi de procent. Avantajul notabil al WiMAX vine din
combinarea SOFDMA cu tehnologii pentru antene inteligente.
Acest lucru multiplică eficienţa spectrală efectivă prin reutilizări
multiple şi topologii de reţea inovative. Utilizarea directă a organizării
domeniului de frecvenţe simplifică design-urile folosind ca metode
MIMO-AAS în loc de CDMA/WCDMA, şi rezultând în sisteme mai
eficiente.

5.6 Limitari
O parere gresită, frecvent intalnită, este ca WiMAX este
capabilă de o viteza de 70 Mbiti/sec pe o distanţă de 50 de kilometri.
Ambele calităţi sunt reale în mod individual, în circumstanţe ideale,
dar nu şi concomitent. WiMAX se aseamana cu DSL din acest punct
de vedere: putem alege fie lărgime de bandă mare, fie acoperire
extinsă, dar nu ambele simultan.
Natura comunicaţiilor wireless sugerează că design-ul antenei
va avea un impact substanţial asupra a ceea ce putem obţine. În
general, reţelele WiMAX fixe au o antena direcţională externă cu
câştig mai mare instalată la locaţia clientului, rezultând într-o
acoperire mult extinsă. Reţelele WiMAX mobile inlcud de cele mai
multe ori echipamente de birou instalate la locaţia clientului, cum ar fi
modemuri, laptopuri cu WiMAX mobil integrat, etc. Dispozitivele
WiMAX mobil au în mod tipic antene cu un design ce oferă câştiguri
mai mici, datorită omni-direcţionalităţii şi portabilităţii. În practică acest
lucru înseamnă ca într-un mediu cu vizibilitate optică, cu dispozitive
ale WiMAX mobil, ar putea fi atinse viteze simetrice de 10Mbiti/sec la
10 km, însă în medii urbane este mai probabil ca aceste dispozitive
nu vor avea vizibilitate optică deci utilizatorii vor primi date doar cu 10
Mbiti/sec la 2 km. Antene direcţionale cu câştig mai mare pot fi
folosite cu reţele WiMAX mobile obţinând beneficii legate de
acoperire, dar cu pierderea evidentă a mobilităţii.

24
 Ca în cazul celor mai multe sisteme wireless, lărgimea de
bandă disponibilă este imparăită de utilizatorii dintr-un anumit sector
radio, mai ales dacă planificarea capacităţii nu a fost efectuată
corespunzător. De fapt, mulţi utilizatori vor avea servicii între 2-, 4-,
6-, 8-, 10- sau 12 Mbiti/sec.
Din această cauză, diverse arhitecturi de reţele granulare şi
distribuite sunt incorporate în WiMAX de dezvoltatori independenţi şi
de echipa 802.16j MMR.

5.7 Implementări în silicon

O cerinţă critică pentru succesul unei noi tehnologii este
posibilitatea implementării în chipset şi silicon la cost redus.
Intel este un leader în promovarea WiMAX, şi şi-a dezvoltat
propriul chipset. Totuşi, este notabil faptul că majoritatea companiilor
de semiconductoare au fost destul de prudente pana în prezent în a
se implica, şi majoritatea soluţiilor vin de la furnizori specializaţi mai
mici sau de la companii abia infiinţate. Pe partea pentru clienţi,
acestea includ GCT, Altair, Beceem, GCI, Runcom, Motorola cu TI,
NextWave, Sequans şi numerosi alţii. Atât Sequans cât şi Wavesat
furnizează soluţii atât pentru clienţi cât şi pentru reţele, pe când TI,
DesignArt şi picoChip se specializează în chipseturile WiMAX pentru
staţii de bază.

25
6. Standarde
Actuala tehnologie WiMAX Mobil este bazată pe standardul de
certificare IEEE 802.16e-2005, aprobat în Decembrie 2005. Acesta
este un amendament al standardului IEEE 802.16-2004, astfel că
standardul este de fapt 802.16-2004, amendamentat de 802.16e-
2005 – specificaţiile trebuie citite impreuna pentru a fi inţelese.
Standardul IEEE 802.16-2004 se refera doar la sistemele fixe,
inlocuind standardele IEEE 802.16-2001, 802.16c-2002, şi 802.16a-
2003.

IEEE 802.16e-2005 aduce urmatoarele îmbunătăţiri faţă de

IEEE 802.16-2004:
• adăuga suport pentru mobilitate (transfer întrestaţiile de baza).
Acesta este văzut ca unul dintre cele mai importante aspecte
ale 802.16e-2005, şi reprezintă baza tehnologiei WiMAX Mobil;
• modifică scala Transformatei Fourier Rapide în funcţie de
lărgimea de bandă a canalului, astfel încat spaţierea purtătoarei
să ramană constantă pentru diferite lărgimi de bandă (1.25-20
MHz). Spaţierea constantă a purtătoarei duce la o mai mare
eficienţă spectrală în canale largi, şi la o reducere a costurilor în
canale înguste;
• îmbunătăţeşte acoperirea NLOS prin utilizarea unor scheme
avansate de diversitate a antenelor şi a Cererii de
Retransmitere Automată hibrida (hARQ);
• îmbunatateste ccapacitatea şi acoperirea prin introducerea
Sistemelor Adaptative de Antene (AAS) şi a tehnologiei cu
intrări şi ieşiri multiple (MIMO);
• introduce tehnici de codare performante cum ar fi codarea
Turbo, sporind securitatea şi performanţa NLOS;
• algoritmul de Transformare Fast Fourier avansat poate să
tolereze întârzieri mai mari, crescând astfel rezistenţa la
interferenţe pe căi multiple;
• adăugă o clasă QoS în plus, mai adecvat pentru aplicaţii VoIP.

Comercializantii 802.16d scot în evidenţă faptul ca tehnologia

WiMAX fixă oferă avantajul existenţei produselor comerciale şi a

26
implementărilor optimizate pentru acces fix. Este un standard popular
între furnizorii şi operatorii de servicii în regiuni aflate în dezvoltare
datorită costului redus de punere în aplicaţie şi a performanţelor
ridicate într-un mediu fix.

SOFDMA (folosit în 802.16e) şi OFDM256 (802.16d) nu sunt

compatibile, astfel încat majoritatea echipamentelor vor trebui să fie
inlocuite dacă un operator trebuie sau doreşte să treacă la standardul mai
recent. Totuşi, caţiva producători intenţionează să ofere o cale de migraţie
pentru echipamentele vechi către compatibilitatea SOFDMA, ceea ce ar
uşura tranziţia pentru reţelele care au făcut deja investiţia necesară pentru
OFDM256. Intel ofera un chipset dualmode 802.16-2004 802.16-2005
pentru unităţile de subscriere. Aceste probleme afecteaza un număr redus de
utilizatori şi operatori.

27
 7. Tehnologii concurente
În cadrul pieţei, principalii competitori pentru WiMAX sunt
sistemele fără fir implementate la scară mare precum UMTS şi
CDMA2000 şi, pe lângă ele, şi câteva sisteme internet-orientate
precum HIPERMAN şi WiBro.

Sisteme celulare de telefonie 3G şi 4G

Ambele sisteme principale 3G, CDMA2000 şi UMTS, se află în

competiţie cu WiMAX. Ambele au drept scop oferirea de acces la
servicii internet de clasă DSL în plus faţă de serviciul clasic de
telefonie. UMTS a fost chiar imbunătăţit pentru a concura direct cu
WiMAX sub forma UMTS-TDD, tehnologie ce poate folosi spectrul
folosit şi de WiMAX şi care furnizează o experienţă în utilizare mai
consistentă, chiar dacă oferă o lăţime de bandă maximă mai redusă.
Sistemele celulare 3G beneficiază de obicei de o infrastructură
bine pusă la punct deja, fiind o variantă îmbunătăţită a sistemelor
anterioare. Utilizatorii pot recurge uşor la utilizarea sistemelor mai
vechi când ies din raza de acţiune a echipamentelor ce oferă servicii
suplimentare, fără să realizeze chiar acest lucru, de obicei.
Principalele standarde din telefonia celulară evoluează spre
aşa numitul 4G, servicii de lăţime de bandă mare, latenţă redusă şi
reţele complete-IP cu servicii de voce dezvoltate pe baza lor. În cazul
GSM/UMTS evoluţia spre 4G se realizează prin eforturile “3GPP –
evoluţie pe termen lung”. Pentru standardele derivate din AMPS/TIA
cum ar fi CDMA2000, un înlocuitor numit serviciu de banda largă ultra
mobilă (Ultra Mobile Broadband) se află în dezvoltare. În ambele
cazuri, se renunţă la interfeţele aeriene existente în favoarea OFDMA
pentru legătura directă şi o variantă a soluţiilor bazate pe OFDM
pentru legătura inversă, într-un mod foarte similar standardului
WiMAX.
În unele zone din lume prezenţa la scară largă a UMTS precum
şi o dorinţă generală de standardizare a însemnat că spectrul pentru
WiMAX nu a fost alocat: în iulie 2005, alocarea de frecvenţe WiMAX
la nivelul U.E. a fost blocată.

28
Acces mobil de bandă largă

Accesul mobil de bandă largă (MBWA) este o tehnologie

dezvoltată de IEEE 802.20 şi este orientată către comunicaţiile
mobile de bandă largă fără fir ce operează de la 120 la 350 km/h.
Standardul 802.20 a preluat multe din soluţiile ce stau la baza
WiMAX-ului mobil, inclusiv modulaţia dinamică de mare viteză şi alte
capacităţi scalabile ale OFDMA. Se pare că utilizează şi predarea
rapidă, corecţia de eroare FEC şi îmbunătăţirile pentru contracararea
efectului de margine de celulă.
Grupul de lucru a fost suspendat temporar la mijlocul anului
2006 de către Consiliul de standardizare IEEE-SA deoarece el a
reprezentat subiectul a numeroase plângeri iar o investigaţie
preliminară efectuată în baza uneia dintre ele a “relevat o lipsă de
transparenţă, o posibilă lipsă de echidistanţă în luarea deciziilor
precum şi alte nereguli în funcţionarea grupului de lucru”.
În septembrie 2006 Consiliul de standardizare IEEE-SA a
aprobat un plan ce permitea grupului de lucru să continue în condiţii
noi şi standardul are acum al doilea sfert al anului 2008 drept dată
de finalizare estimată.

Sisteme internet-orientate

Standardele timpurii WirelessMAN, standardul european

HIPERMAN şi cel Coreean WiBro au fost armonizate ca parte a
WiMAX şi nu mai sunt privite drept competitoare ci doar
complementare. Toate reţelele ce se dezvolta acum în Coreea de
Sud, patria standardului Wibro, sunt de tipul WiMAX.
Popularul sistem WiFi 802.11b/g este implemetat la scară largă
drept o soluţie de internet mobil pe rază scurtă, în cafenele şi noduri
de transport precum aeroporturile şi furnizează o acoperire îndeajuns
de bună încât utilizatorii să nu simtă nevoia unui abonament la un
serviciu precum WiMAX.
Următorul tabel ar trebui tratat cu atenţie deoarece arată doar
ratele de transfer maxime, rate ce pot fi uneori foarte înşelătoare.

29
 Comparaţie între metodele de acces mobil la internet

Leg.
Leg.
Utilizare direct
Technologi inver
Standard Familie principa ă Note
e Radio să(M
lă (Mbp
bps)
s)
Vitezele
anunţate se pot
obţine doar pe
distanţe foarte
Internet MIMO-
802.16e WiMAX 70 70 scurte, mai utilă
mobil SOFDMA
fiind o descriere
de viteză de
10Mbps la
10km.
HIPERMA Internet
HIPERMAN OFDM 56.9 56.9
N mobil
Raza de
Internet
WiBro WiBro OFDMA 50 50 mobilitate (900
mobil
m)
iBurst Internet
iBurst HC-SDMA 64 64 3-12 km
802.20 mobil
UMTS W- UMTS/3G Telefonie CDMA/FDD .384 .384 HSDPA
CDMA SM mobilă 14.4 5.76 implementat la
HSDPA+HSUP scară mare.
A Ratele tipice pe
legătura directă
la momentul
actual 1-2 Mbps,
legătura inversă
~200kbps;
legătura directă
în viitor poate
ajuge până la
28.8Mbps.

30
 Viteze raportate
de către
IPWireless
UMTS/3G Internet folosind o
UMTS-TDD CDMA/TDD 16 16
SM mobil modulaţie
16QAM similare
cu cele
HSDPA+HSUPA.
OFDMA/MI
UMTS/4G General MO/SC- Încă în etapa de
LTE UMTS >100 >50
SM ă 4G FDMA dezvoltare.
(HSOPA)
Considerat
CDMA200 Telefonie
1xRTT CDMA 0.144 0.144depăşit datorită
0 mobilă
EV-DO
Notă asupra Rev
EV-DO 1x Rev B: N este
0.15
.0 2.45 numărul de “felii”
CDMA200 Internet 1.8
EV-DO 1x Rev CDMA/FDD 3.1 de 1.25 MHz din
0 mobil 1.8x
.A 4.9xN spectrul folosit.
N
EV-DO Rev.B Nu este încă
împlementat.

Dezvoltări viitoare

Scopul evoluţiei pe termen lung atât a WiMAX cât şi a LTE este

de a obţine largimi de bandă “mobile” de 100 Mbit/s şi 1Gbit/s în
regim fix-nomad după cum au fost stabilite de ITU pentru sistemele
NGMN 4G (reţea mobilă de generaţie următoare) prin utilizarea
adaptivă a MIMO-AAS şi a topologiilor de reţea inteligente, granulare.
3GPP LTE şi WiMAX-m îşi concentrează eforturile pe MIMO-AAs,
reţele mobile multi-hop cu relee şi pe dezvoltări înrudite necesare
furnizării de multiplii de reutilizare Co-Canal de 10X sau mai mult.
Ceea ce va defini 4G mai mult decât metodele de acces fără fir
precum WCDMA sau OFDMA vor fi reţelele fără fir ce se vor adapta
mai eficient şi vor utiliza mai bine spectrul disponibil.

31
Bibliografie :

Fundamentals of WiMAX - Understanding Broadband Wireless

Networking (478 pages) – English

IEE Computer Society and the IEE Microwave Theory and

Techniques Society

www.wikipedia.com

www.networkworld.ro

32