SECȚIUNEA I.

Introducere

Traficul de date wireless a crescut cu o rată de peste 50% pe an pe abonat

și se așteaptă ca această tendință să se accelereze în deceniul următor prin
utilizarea continuă a videoclipurilor și creșterea Internetului de lucru. Pentru a
răspunde acestei solicitări, industria de comunicații wireless se deplasează la cea
de-a cincea generație (5G) a tehnologiei celulare, care va utiliza frecvențele
undelor milimetrice (mmWave) pentru a oferi rate de date fără precedent și cu
mai multe Gigabit-per-secundă (Gbps). Dispozitivele mobile, cum ar fi
telefoanele mobile, sunt de obicei denumite echipamente de utilizator (UE). O
analiză simplă a arătat că canalele la o lățime de 1 GHz la 28 sau 73 GHz ar
putea oferi mai multe rate de transmisie de date Gbps la UE cu antene modeste
în fază de matrice la receptorul mobil, iar lucrările timpurii au arătat că ratele de
vârf de 15 Gbps sunt posibile cu 4 × 4 faza de antenă la UE și distanța de 200 m
între stațiile de baz .

Studiile promițătoare , cum ar fi acestea au condus US Federal

Communications Commission (FCC) să autorizeze sale 2016 „Spectrum
frontiere“ alocarea de 10.85 GHz a spectrului mmWave pentru progresele 5G ,
și mai multe studii au propus noi concepte de radio mobile pentru a sprijini
rețelele mobile de 5G.

Lățimile de bandă ale canalelor wireless de 5 G mmWave vor fi de peste zece

ori mai mari decât canalele celulare de 20 MHz de astăzi 4G Long-Term
Evolution (LTE). Deoarece lungimile de undă se micsorează cu un ordin de
mărime la mmWave în comparație cu frecvențele actuale de microunde de 4G,
difracția și penetrarea materialului vor avea o atenuare mai mare, ridicând astfel
importanța propagării, reflexiei și împrăștierii liniei de vedere (LOS). Modelele
de propagare precise sunt vitale pentru proiectarea noilor protocoale de
semnalizare mmWave (de exemplu, interfețe de aer).

În ultimii ani, măsurători și modele pentru o gamă largă de scenarii au

fost prezentate de multe companii și grupuri de cercetare.

Acest document de prezentare generală este organizat după cum urmează.

Secțiunea II rezumă conceptele cheie ale sistemului 5G ale rețelelor emergente
de comunicații wireless mmWave iar secțiunea III prezintă provocările de
propagare 5G și tehnologiile antene. Secțiunea IV oferă o compilație amănunțită
și compararea modelelor recente de canale mmWave dezvoltate de diferite
grupuri și organisme standard, în timp ce secțiunea V oferă observații finale.

SECȚIUNEA II.Concepte de sistem 5G și interfețe de aer

5G promite o mare flexibilitate pentru a sprijini o multitudine de

dispozitive Protocol (IP), arhitecturi cu celule mici și zone de acoperire densă.
Aplicațiile concepute pentru 5G includ comunicarea Tactilă Internet,
comunicarea vehicul cu vehicul (V2V) , comunicarea vehicul-infrastructură
(V2I) , precum și comunicarea "peer-to-peer" - comunicarea cu mașini , ceea ce
va necesita o latență de rețea extrem de scăzută și o cerere la cerere pentru mari
explozii de date pe perioade minuscule de timp.

Lanturile de circulație la 4G LTE și WiFi sunt în jur de 20-60 ms , dar 5G

va oferi latențe rotunde de la 1 ms.

Așa cum se arată în figura 1 , rețeaua celulară de 4G de astăzi evoluează

pentru a susține 5G, în care off-încărcarea prin WiFi, celulele mici și distribuția
datelor de bandă largă se vor baza pe serverele de pe marginea rețelei (serverele
de margine) cu o latență mai mică.
Figura 1. Rețelele mobile evoluează de la 4G la 5G. Se afișează aici celule mici,
servere de margine, backhaul wireless și arhitectură de 5G multitier.

A. Backhaul și Fronthaul

Figura 1 prezintă modul în care sistemul backhaul conectează

infrastructura celulară fixă (de exemplu, BS) la rețeaua de telefonie principală și
la Internet. Backhaul efectuează trafic între subrețeaua locală (de exemplu,
legăturile dintre UE și BS) și rețeaua centrală (de exemplu, Internet și Office
Mobile Phoneing Office).

În 4G și WiFi, backhaul-ul, și nu interfața aeriană, este adesea sursa

blocajelor de trafic în rețele moderne, deoarece conexiunile backhaul furnizate
de legăturile Ethernet-over-Fiber bazate pe pachete oferă de obicei doar
aproximativ 1 Gbps, care pot fi ușor consumate de mai multe UE. Într-un sit
tipic de macrocelule, o unitate de bandă de bază (BBU) se află într-o incintă
situată la baza unui sit de la distanță și este conectată direct la backhaul. BBU
procesează și modulează datele de pachete IP din rețeaua centrală în semnale de
bandă digitală de bază, unde sunt transmise către capetele radio de la distanță
(RRH). Semnalul digital de bandă de bază se deplasează de la BBU la un RRH
printr-o interfață publică publică comună (CPRI) printr-o conexiune digitală pe
bază de fibre radio (D-RoF), cunoscută și ca fronthaul. RRH convertește
semnalul digital la analog pentru transmisie pe aer la frecvența purtătoare prin
conectarea la amplificatoare și antene pentru a transmite legătura descendentă de
la turnul celular.

RRH convertește, de asemenea, semnalul legat de frecvență radio (RF)

recepționat de la UE într-un semnal digital de bandă de bază care se deplasează
de la RRH la BBU prin aceeași conexiune CPRI și D-RoF la baza turnului
celular. Ulterior, BBU procesează și pachetează semnalul de bandă digitală de
bază de la RRH și îl trimite printr-o conexiune backhaul către rețeaua centrală.
Pe scurt, fronthaul este legătura dintre RRH și BBU în ambele direcții, iar
backhaul este legătura dintre BBU și rețeaua de bază în ambele direcții.

Arhitecturile celulare moderne sprijină o implementare mai flexibilă a

resurselor radio care pot fi distribuite utilizând o tehnică de rețea de acces radio
de tip cloud, în care un BS este împărțit în două părți , o parte unde RRH-urile
se află în locații de la distanță și în celălalt parte, un BBU centralizat este situat
la zeci de kilometri distanță (vezi figura 1 ).

CPRI este utilizat pentru fronthaul și interconectează BBU centralizat și

multiple RRH-uri prin D-RoF. MhWave backhaul wireless și fronthaul vor oferi
rate de date și lățime de bandă asemănătoare fibrelor pentru infrastructură, fără a
fi nevoie de implementarea rețelelor backhaul cu cablu sau D-RoF cu rază lungă
de acțiune .
B. Celule mici

O modalitate eficientă de a spori eficiența spectrală a zonei este

diminuarea dimensiunii celulelor, unde numărul redus de utilizatori per celulă,
cauzat de micșorarea celulelor, furnizează mai mult spectru pentru fiecare
utilizator. Capacitatea totală de rețea crește foarte mult prin micsorarea celulelor
si reutilizarea spectrului, și viitorul nomad și BS conexiuni directe dispozitiv-la-
dispozitiv între UE - urile sunt prevazute sa apara in 5G pentru o capacitate mai
mare pentru fiecare utilizator.

Femtocell care se pot schimba în mod dinamic conexiunea lor la rețeaua

de bază a operatorului se va confrunta cu provocări, cum ar fi gestionarea
interferențelor RF și păstrarea de sincronizare și de sincronizare, precum și
diverse strategii de evitare a interferențelor și adaptive de control al puterii au
fost sugerate simultan cu trecerea la comunicațiile de bandă largă de mare viteză
către RRH-uri.

O analiză a traficului wireless de backhaul la 5.8, 28 și 60 GHz în două

arhitecturi tipice de rețea a arătat că eficiența spectrală și eficiența energetică au
crescut odată cu creșterea numărului de celule mici , iar măsurătorile și
modelele backhaul RF la 73 GHz în New York City. Lucrul în a arătat o teorie
pentru analiza consumului de energie, care este asemănătoare izbitor cu cifra de
zgomot, pentru compararea eficienței energetice și a consumului de energie în
rețelele de bandă largă.

O hârtie timpurie cu celule mici a oferit informații despre îmbunătățirea

capacității de utilizare a utilizatorilor, reducerea cheltuielilor de semnalizare și
reducerea probabilităților de apeluri scăzute.
C. Arhitectura pe mai multe niveluri

Foaia de parcurs pentru rețelele 5G va exploata o arhitectură pe mai multe

niveluri a celulelor 4G cu o acoperire mai mare, cu o rețea subiacentă de BS 5G
mai distanțate, așa cum se arată în figura 1 .

O arhitectură cu mai multe nivele permite utilizatorilor în diferite niveluri

pentru a avea priorități diferite pentru accesul la canal și diferite tipuri de
conexiuni ( de exemplu, macrocelule, celule mici, și dispozitiv-la-dispozitiv de
conexiuni), sprijinind astfel rate de date mai mari, latențe mai mici, energie
optimizat consumul și gestionarea interferențelor, utilizând criterii bazate pe
resurse pentru asocierea BS și sarcini de trafic alocate în timp și spațiu .
Aplicatii 5G va necesita , de asemenea , noi arhitecturi de rețea care susțin
convergența diferitelor tehnologii fără fir ( de exemplu, WiFi, LTE, mmWave, și
mică putere de IO) , care vor interacționa într - un mod flexibil și fără sudură
folosind software definite principiile de rețele și de rețea de virtualizare .

D. Interfața aeriană 5G

Designul noilor interfețe de aer cu strat fizic este o zonă activă a cercetării
5G. Sistemele de semnalizare care oferă o latență mai mică, formarea rapidă a
fasciculului și sincronizarea, cu sloturi de timp mult mai mici și o eficiență
spectrală mai bună decât multiplexarea ortogonală a diviziunii de frecvențe
multiple (OFDM) utilizate în 4G, vor apărea.

O modulare nouă care exploatează timpul mort în metoda de modulație a

domeniului de frecvență cu un singur purtător utilizat în actualul ascendent LTE
de 4G LTE. Lucrările analizează schemele de modulare liniară, cum ar fi
modulul de filtrare a multicarrierilor (FBMC), în care subcarrierii sunt trecuți
prin filtre care suprimă sidelobii. Generalizarea multiplexării prin divizarea
frecvenței (GFDM) este propusă, în cazul în care se demonstrează că, în
comparație cu OFDM utilizat în LTE curent 4G (care are un prefix ciclic pe
simbol și emisii în afara benzii), GFDM îmbunătățește eficiența spectrală și are
aproximativ 15 dB mai slab out- de emisii de bandă. Modularea ortogonală a
timpului-frecvență-spațiu care răspândește semnalele în planul frecvenței de
timp a fost sugerată, de asemenea, datorită diversității superioare și flexibilității
mai mari în proiectarea pilotului. Reacția și gestionarea stării canalului pentru a
susține căutarea / direcționarea fasciculului direcțional vor fi, de asemenea,
vitale .

E. 5G WiFi fără licență

MmWave WiFi pentru benzile fără licență de 57-64 GHz a fost în curs de
dezvoltare timp de aproape un deceniu, procesul de standardizare WirelessHD și
IEEE 802.11ad începând în 2007 și respectiv 2009. Dispozitivele IEEE
802.11ad, care pot atinge rate de vârf de 7 Gbps , și produsele WirelessHD, care
pot ajunge la 4 Gbps cu rate teoretice de până la 25 Gbps, sunt deja disponibile
pe piață. Bazându-se pe istoria standardului WiFi IEEE 802.11n, două standarde
mai noi, IEEE 802.11ac și 802.11ad, sunt modificări care îmbunătățesc
capacitatea de a atinge 1 Gbps în banda de 5 GHz și până la 7 Gbps în banda de
60 GHz. O prezentare generală a amendamentelor la rețelele locale fără fir IEEE
Gigabit (IEEE 802.11ac și 802.11ad) indică compatibilitatea acestor două
standarde pentru comunicațiile multigigabit. Pentru standardul 802.11ad,
caracteristicile notabile includ transfer rapid de sesiune pentru scăderea ratei de
transfer a datelor (și rata de creștere a ratei de date) între PHY-urile de 60 GHz
și 2,4 / 5 GHz și îmbunătățiri pentru controlul accesului media (MAC) pentru
antene direcționale, formarea fasciculului, backhaul, relee și tehnici de refolosire
spațială . Pentru îmbunătățirea stratului PHY, formarea fasciculului folosind
antene direcționale sau matrice de antene este utilizată pentru a depăși pierderea
crescută la 60 GHz. Standardul IEEE 802.11ay este un proiect în curs de
desfășurare cu scopul de a susține o viteză maximă de cel puțin 20 Gbps în
banda fără licență de 60 GHz, iar aprobarea primei versiuni este prevăzută până
în noiembrie 2017. Noile standarde WiFi sunt sigur pentru a exploata noul
spectru neautorizat de 64-71 GHz din SUA .

F. Rețelele vehiculului

Comunicările V2V reprezintă un instrument important pentru creșterea

siguranței rutiere și reducerea congestionării traficului. În prezent, cel mai
investigat sistem este standardul IEEE 802.11p care funcționează în banda de
5,9 GHz pentru comunicații V2V și V2I și este cunoscut sub numele de
comunicații dedicate cu rază mică de acțiune. Benzile de tip mmWave (de
exemplu, 24 și 77 GHz ) sunt atractive pentru V2V și V2I (de exemplu,
autoturisme, feroviare și metrou), deoarece vehiculele conectate vor avea rate de
date Gbps, Lățimile de bandă ale canalului de 10 MHz la 5.9 GHz în curentul
4G.

Limitările conectivității V2V includ dificultatea obținerii unei consistențe

spațiale realiste pentru susținerea conexiunii de date-legătură pentru vehiculele
de mobilitate de mare viteză. Evaluările au arătat că antenele direcționale cu
fascicul îngust sunt mai potrivite pentru sistemele bazate pe IEEE 802.11p.
SECȚIUNEA III.5G Antene și provocări de propagare

Întregul spectru de frecvențe radio de până la 5,8 GHz , care a fost utilizat
pentru comunicații fără fir la nivel mondial de-a lungul ultimilor 100 de ani , se
potrivește cu ușurință în cadrul lățimii de bandă a benzii fără licență unică de 60
GHz, dar există atât de mult mai mult spectru disponibil în continuare peste 60
GHz. Cu circuite integrate RF, fabricate în mod curent pentru radar de vehicule
de 24 și 77 GHz, iar dispozitivele WiGig de la IEEE 802.11ad devenind în
prezent obișnuite în laptopurile și telefoanele high-end, electronicele cu costuri
reduse vor fi viabile pentru evoluția comunicațiilor de bandă largă de bandă
largă de 5G.

Astăzi, cel mai mare spectru de frecvență de peste 30 GHz este folosit
pentru aplicații militare sau recepție astronomică profundă, dar hotărârea recentă
a FCC Spectrum Frontiers a atribuit numeroase trupe pentru comunicații mobile
și backhaul. Diferitele rezonanțe ale oxigenului și ale altor gaze în aer, totuși,
determină ca anumite benzi să sufere de absorbția semnalului în atmosferă.
Figura 2 ilustrează modul în care benzile de 183, 325 și, în special, 380 GHz
suferă o atenuare mult mai mare pe distanță datorită rezonanțelor moleculare ale
diferitelor componente ale atmosferei, dincolo de pierderea spațiului liber al lui
Friis, făcând astfel bine aceste benzi particulare potrivită pentru comunicații
foarte apropiate și aplicații "de șoaptă", unde canalele masive de lățime de bandă
se vor atenua foarte repede la distanță de câțiva metri sau fracții ale unui conto.
Figura 2 arată, de asemenea, că multe benzi mmWave suferă doar o pierdere de
1-2 dB mai mult decât cea cauzată de propagarea spațiului liber pe km în aer.
Ploaia și grindina determină atenuarea substanțială la frecvențe mai mari de 10
GHz , iar semnalele de 73 GHz atenuează la 10 dB / km pentru o ploaie de 50
mm / h. Atenuarea ploii se lasă la 100 până la 500 GHz, iar pentru toate
frecvențele mmWave, atenuarea ploii sau a zăpezii poate fi depășită cu un câștig
suplimentar al antenelor sau o putere de transmisie. De asemenea, dimensiunea
și orientarea picăturilor de ploaie și a norii pot determina cantitatea specifică de
atenuare a legăturilor aer-sol, astfel încât sateliții sau dronii să poată suferi o
atenuare mai localizată și poate mai puțin ploioasă decât legăturile terestre la
frecvențele mmWave.

Fig. 2.Absorbția atmosferică a undelor electromagnetice la nivelul mării față de

frecvență, indicând pierderea suplimentară a căii datorată absorbției atmosferice
 În timp ce se crede că pierderea traiectoriei crește dramatic prin
deplasarea la frecvențe mmWave, lucrările extinse în diverse medii arată că
ecuația lui Friis dictează că acest lucru este valabil numai atunci când câștigul
antenei este presupus a fi constant peste frecvență. Dacă dimensiunea fizică a
antenei (de exemplu, diafragma efectivă) este menținută constantă peste
frecvența ambelor capete de legătură și vremea este clară, atunci pierderea căii
în spațiul liber scade efectiv în mod cvadrat, pe măsură ce frecvența crește.
Câștigurile mai mari ale antenei la frecvențe mai ridicate necesită direcționare a
fasciculului adaptabil pentru utilizare generală atât la BS, cât și la UE, în
comparație cu antenele mobile vechi cu câștig redus. Tehnologiile antenei de
ghidare a bariului estimează direcțiile de sosire și schimba adaptiv modelele de
fascicul pentru a atenua interferențele și a capta semnalul de interes. Modulele
adaptive sunt esențiale pentru comunicațiile mmWave pentru a compensa
pierderea căii cauzată de blocarea din cauza obstacolelor dinamice.

Pătrunderea în clădiri poate reprezenta o provocare semnificativă pentru

comunicarea mmWave și aceasta este o diferență distinctă față de sistemele
UHF / microunde de astăzi. Măsurătorile la 38 GHz descrise în au găsit o
pierdere de penetrare de aproape 25 dB pentru o fereastră din sticlă colorată și
37 dB pentru o ușă de sticlă. Măsurătorile la 28 GHz au arătat că stâlpii din
sticlă colorată în exterior și din cărămidă au avut pierderi de penetrare de 40,1 și,
respectiv, 28,3 dB, dar sticla interioară transparentă și gips-cartonul au avut doar
pierderi de 3,6 și 6,8 dB. Lucrul prezintă pierderi de penetrare pentru multe
materiale de interior obișnuite și oferă atenuare normalizată (de exemplu, în dB /
cm) la 73 GHz.
 MmWave va trebui să exploateze și să se adapteze rapid la dinamica
spațială a canalului wireless, deoarece antenele de câștig mai mari vor fi folosite
pentru a depăși pierderea de cale. Difuzarea difuză de pe suprafețe abrazive
poate introduce variații mari de semnal pe distanțe foarte scurte de deplasare
(doar câțiva centimetri), așa cum se arată în figura 3 . Astfel de variații rapide
ale canalului trebuie anticipate pentru proiectarea corectă a algoritmilor de
reacție de stare a canalelor, a schemelor de adaptare a legăturilor și a
algoritmilor de formare / urmărire a fasciculului, precum și asigurarea
designului eficient al protocoalelor de control al transmisiei MAC și a rețelelor
de rețea care induc retransmisiile.

Măsurarea împrăștierii difuze la 60 GHz pe mai multe suprafețe de perete

grosiere și netede au demonstrat variații mari ale nivelului semnalului în prima
speculară și în componentele împrăștiate nesuprapelate (cu adâncimi de
decolorare de până la 20 dB) ca utilizator deplasat cu câțiva centimetri. În plus,
existența unei căi multiple de la semnale aproape coincide poate crea variații
severe la scară mică în răspunsul frecvenței canalului.

Măsurătorile au arătat că reflexia materialelor brute ar putea suferi de

depolarizarea ridicată, fenomen care subliniază necesitatea investigației
suplimentare privind beneficiile potențiale ale exploatării diversității de
polarizare pentru îmbunătățirea performanțelor sistemelor de comunicare
mmWave.

Decolorarea componentelor cu mai multe căi Ricean superficiale și

tendințe exponențiale de decădere pentru autocorelația spațială la 28 GHz și
decorare rapidă la aproximativ 2,5 lungimi de undă pentru mediul LOS.

Puterea recepționată a semnalelor de bandă largă de 73 GHz are o medie

staționară față de mișcări ușoare, dar puterea medie se poate schimba cu 25 dB,
pe măsură ce mobilul a fost transferat în jurul unui colț al clădirii de la non-line-
sight (NLOS) la LOS într-un mediu microcell urban (UMi) . Măsurătorile la 10,
20 și 26 GHz demonstrează că pierderea de difracție poate fi prezisă folosind
modele bine cunoscute ca un mobil care se mișcă în jurul colțului folosind
antene direcționale , iar blocarea corpului uman produce mai mult de 40 dB de
decolorare.

Figura 3.Rezultatele măsurătorilor de dispersie difuză la 60 GHz, unde

suprafețele netede (de exemplu, ferestrele) oferă corelație înaltă pe distanță, dar
semnalele de pe suprafețele aspre păreau mai puțin corelate pe distanță.

Nu este evident că mărimea regiunii de staționare sau statisticile la scară

mică derivate din modelele 3GPP TR 36.873 și alte modele de canale sub-6 GHz
sau cele utilizate de 3GPP sau de Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor
(ITU) de peste 6 GHz. Măsurători recente indică o decorare spațială foarte
ascuțită pe mișcări la distanțe mici de doar câteva zeci de lungimi de undă la
mmWave, în funcție de orientarea antenei, dar este nevoie de mai multă muncă
în această zonă. Necesitatea și forma adecvată a consistenței spațiale, dacă este
confirmată prin măsurători, nu trebuie încă să fie pe deplin înțeleasă de către
comunitatea de cercetare.
SECȚIUNEA IV.Modelarea canalelor

Canalele sunt necesare pentru simularea propagării într-un mod

reproductibil și rentabil și sunt utilizate pentru a proiecta și a compara cu
exactitate interfețele aerului radio și desfășurarea sistemului. Parametrii
obișnuiți ai modelului canalului wireless includ frecvența purtătoare, lățimea de
bandă, distanța 2D sau 3D între transmițătorul (TX) și receptorul (RX), efectele
asupra mediului și alte cerințe necesare pentru a construi echipamente și sisteme
standardizate la nivel mondial.

Provocarea definitivă pentru un model de canal de 5G este să furnizeze o

bază fizică fundamentală, fiind în același timp flexibilă și precisă, în special într-
o gamă largă de frecvențe, cum ar fi 0,5-100 GHz. Recent, o mare de cercetare
care vizeaza intelegerea mecanismelor de propagare și comportamentul canal la
frecvențele de mai sus de 6 GHz a fost publicat. Tipurile specifice de antene
utilizate și numărul de măsurători colectate variază foarte mult și pot fi găsite, în
general, în lucrarea menționată.

Pentru restul acestui articol, modelele pentru probabilitatea LOS, pierderile de

traiectorie și penetrarea clădirilor introduse de patru organizații majore în ultimii
doi ani sunt revizuite și comparate. Aceste organizații includ:

Proiectul de Parteneriat 3 (3GPP TR 38.901 ), care încearcă să furnizeze

modele de canale de la 0.5-100 GHz pe baza unei modificări a efortului extins al
3GPP de a dezvolta modele de la 6 la 100 GHz în TR 38.900 . Documentele
3GPP TR sunt o activitate continuă în desfășurare și servesc drept standard
internațional pentru industria celulară de 5G.
5GCM , un grup ad-hoc format din 15 companii și universități care au dezvoltat
modele bazate pe campanii de măsurare extinse și au ajutat la înțelegerea 3GPP
pentru TR 38.900 .

Comunicații mobile și fără fir Facilități pentru Societatea Informațională a

Zilelor Douăzeci și două (METIS) , un proiect amplu de cercetare sponsorizat de
Uniunea Europeană.

Rețea de acces radio pe bază de milimetru de valori pentru comunicații

integrate de 5G (mmMAGIC) , un alt proiect de cercetare amplu sponsorizat de
UniuneaEuropeană.
În timp ce mulți dintre participanți se suprapun în aceste organisme de
standardizare, modelele finale dintre aceste grupuri sunt oarecum distincte. Este
important de observat că lucrările recente au constatat discrepanțe între modelele
standardizate și rezultatele măsurate .

Modelul de probabilitate LOS

Industria de telefonie mobilă a descoperit beneficii în descrierea pierderii

de traseu atât pentru condițiile LOS cât și pentru NLOS separat. Ca o
consecință, sunt necesare modele pentru probabilitatea LOS, adică modele
statistice sunt necesare pentru a prezice probabilitatea ca UE să se afle într-un
LOS clar al BS sau într-o regiune NLOS din cauza obstacolelor. LOS propagării
va oferi performanțe mai fiabile în comunicațiile mmWave comparativ cu
condițiile NLOS, având în vedere pierderea mai mare de difracție la frecvențe
mai mari în comparație cu benzile GHz sub-6 , unde difracție este un mecanism
de propagare dominant , și având în vedere mai mare exponentul pierderii de
traiectorie (PLE), precum și varianța de umbrire crescută în NLOS în comparație
cu LOS. Probabilitatea LOS este modelată ca o funcție a distanței de separare 2-
D TX-RX (TR) și este independentă de frecvență, deoarece se bazează exclusiv
pe geometria și dispunerea unui mediu sau scenariu . În abordarea 5GCM ,
starea LOS este determinată de o abordare bazată pe hartă, în care sunt luate în
considerare numai pozițiile TX și RX pentru a determina dacă calea directă
dintre TX și RX este blocată.

1) probabilitate UMi LOS:

Scenariile UMi includ zone cu deschidere înaltă și canioane stradale cu înălțimi

BS sub acoperișuri (de ex. 3-20 m), înălțimi UE la nivelul solului (de exemplu,
1,5 m) și distanțe intermediare (ISD) de 200 m sau mai puțin . Modelele de
probabilitate UMi LOS dezvoltate de diferitele părți sunt prezentate în tabelul I
și sunt detaliate în cele ce urmează.

Tabelul I Modele de probabilitate LOS în scenariul Umi

Tabelul I

a) 3GPP TR 38.901:

Înălțimea antenei este presupusă a fi de 10 m în modelul de probabilitate

UMi LOS, iar modelul este denumit 3GPP / ITUd1/ d2 model, cud1 și d2
Parametrii curbei-fit prezentate în tabelul I . Parametrii de model au fost găsiți a
fid1= 18 m și d2= 36 m pentru UMi. Pentru o legătura dintre un exterior BS și
un interior UE, modelul utilizează distanța în aer liberd2 D - out , care este
distanța de la BS la suprafața clădirii interioare, pentru a le înlocui d2 D .

b) 5GCM:

GCM oferă două modele de probabilitate LOS, prima fiind identică cu

modelul exterior 3GPP TR 38.901, dar cu parametri puțin mai diferiți (d1 și d2
). Al doilea model de probabilitate LOS este NYU pătrat modelul, care
îmbunătățește acuratețead1/ d2 model prin includerea unui pătrat pe întregul
termen. Modelul NYU a fost dezvoltat folosind un test de intersecție de rezoluție
mult mai fin decât cel folosit de 3GPP TR 38.901 și a folosit o bază de date din
lumea reală în centrul orașului New York. Pentru UMi, 5GCMd1/ d2 modelul
are o eroare medie pătrată puțin mai mică (MSE), dar modelul NYU squared are
o decădere mai realistă și mai rapidă față de distanță pentru aglomerări urbane .

c) METIS:

Modelul de probabilitate LOS utilizat în METIS se bazează pe lucrarea 3GPP

TR 36.87 și are aceeași formă și aceleași valori ale parametrului ca modelul
3GPP TR 38.901 din tabelul I unde se presupune distanța minimă de separare
TR să fie de 10 m în scenariul UMi.
d) mmMAGIC:

Pentru scenariul UMi, modelul de probabilitate mmMAGIC LOS și valorile

parametrilor sunt identice cu modelul de probabilitate 3GPP TR 38.901 LOS .

2) UMa LOS Probabilitate:

Macrocell urbană (UMa O ) scenarii au , de obicei montate deasupra nivelului

BS acoperișurilor clădirilor din jur ( de exemplu, 25-30 m) cu inaltimi UE la
nivelul solului ( de exemplu, 1,5 m) și ISDS nu mai mult de 500 m [96] , [106] .
Modelele de probabilitate UMa LOS sunt prezentate în tabelul II și sunt identice
cu modelele de probabilitate UMi LOS, dar cu diferited1 și d2 valori.

Tabelul II Modele de probabilitate LOS pentru scenariul UMa

Tabelul II

a) 3GPP TR 38.901:

Modelele de probabilitate 3GPP TR 38.901 UMa LOS pentru utilizatorii de

interior și exterior sunt prezentate în tabelul II , unde pentru utilizatorii din
interior,d2 D-out este folosit în loc de d2 D iar modelele sunt derivate
presupunând că înălțimea antenei TX este de 25 m. Datorită înălțimilor mai mari
ale antenei în scenariul UMa, înălțimea mobilă este un parametru adăugat al
probabilității LOS, așa cum se arată în Tabelul II , undehU E reprezintă
înălțimea antenei UE deasupra solului.

b) 5GCM:

Modelele de probabilitate UMa LOS din hârtia albă 5GCM [12] sunt de aceeași
formă ca și cele din 3GPP TR 38.901 [101] , dar cu diferited1 și d2 valori.
5GCM include NYU pătrat opțiunea [23] , similar cu scenariul UMI. Diferențele
dintre modelele de probabilitate 3GPP TR 38.901 și 5GCM UMa LOS sunt date
prin MSE în figura 4 pentru o înălțime UE de 1,5 m. Performanțe similare se
găsesc printre cele trei modele, cu modelul NYU pătrat având cel mai mic MSE,
oferind totodată cea mai conservatoare (de exemplu cea mai mică probabilitate)
pentru LOS la o distanță de câteva sute de metri [12] , [23] .
Figura 4.Comparație între trei modele diferite de probabilitate LOS în scenariul
UMa.

c) METIS:

Modelul de probabilitate LOS utilizat în [102] are aceeași formă ca cel din
3GPP TR 38.901 din tabelul II , iar distanța minimă de separare TR este
presupusă a fi de 35 m în scenariul UMa.

d) mmMAGIC:

Scenariul UMa este luat în considerare în modelul de canal, însă nu este

menționat explicit în Tabelul II , deoarece este de așteptat ca spectrul de
frecvențe de peste 6 GHz să fie utilizat pentru BS-urile cu celule mici.

3) probabilitate InH LOS:

a) 3GPP TR 38.901:

Mediul de birou din interior este alcătuit din două tipuri: hotspot interior (InH) -
birou mixat și birou InH-Open, unde densitatea obstacolelor este mai mare în
biroul mixt. Modelele de probabilitate LOS pentru o înălțime a antenei TX de 3
m pentru subsistemele InH-Mixed și subscariile de birouri InH-Open sunt
prezentate în tabelul III .
Tabelul III Modele de probabilitate LOS în scenariul InH

b) 5GCM:

În s-au investigat diferite tipuri de medii de birouri de interior, inclusiv

birouri în plan deschis cu zone de cabină, birouri în plan închis cu coridoare și
săli de întâlnire și birouri hibride în zone deschise și închise, urmărirea
simulărilor.

c) mmMAGIC:

MMMAGIC a adoptat modelul de probabilitate LOS pentru scenariul 5GCM

InH .
D. Consistența spațială

Multe modele de canale anterioare au fost bazate pe drop-uri, unde un UE

este plasat într-o locație aleatoare, sunt atribuite parametrii de canal aleatorii
(condiționați de această locație), performanța este calculată (posibil atunci când
se deplasează pe o distanță scurtă, până la 40 de lungimi de undă) , și apoi o
locație diferită este aleasă la întâmplare.

Această abordare este utilă pentru analiza de performanță statistică sau

Monte-Carlo, dar nu asigură o consistență spațială, adică două UE care sunt
abandonate la distanțe de separație TR aproape identice ar putea să
experimenteze canale complet diferite de la un simulator de sistem. Importanța
consistenței spațiale depinde de propagarea specifică locului într-o anumită
locație, așa cum se arată în. Modele canale de 5GCM, 3GPP TR, METIS și
MiWEBA oferă noi abordări pentru modelarea traiectoriilor pentru a menține
coerența spațială.

În 5GCM și 3GPP, ambele state LOS / NLOS și stările de umbrire sunt generate
pe o rețea grosieră și filtrate spațial. Această "hartă" a stărilor LOS și atenuările
de umbrire sunt apoi utilizate pentru traiectoriile tuturor UE în timpul procesului
de simulare. Pentru implementarea filtrării stării LOS sunt propuse diferite
metod, însă efectul este în esență același. Menționăm că 5GCM și 3GPP
introduc, de asemenea, proceduri suplimentare pentru a asigura consistența
spațială a întârzierilor și a unghiurilor, însă aceste considerente depășesc sfera de
cuprindere a acestei lucrări. Modelele de tip METIS și MiWEBA asigură în mod
inerent consistența spațială, deoarece căile dominante pentru locațiile apropiate
sunt identice și efectul lor este calculat determinist. În general, consistența
spațială este mai ușor de implementat în modele bazate pe geometrie (cum ar fi
modelele de canale stochastice semideterministe și bazate pe geometrie) decât în
modele de linii de întârziere, cum ar fi 3GPP. Lucrul arată că gradul de
consistență spațială poate varia foarte mult la frecvențele mmWave.
SECȚIUNEA V.Concluzie

De multe ori, organismele standard au motive suplimentare pentru a

adopta anumite formule de modelare, dincolo de legile fizice sau montarea
datelor pe caracteristicile canalului observate.

Motivațiile includ adesea asigurarea muncii de simulare pentru sistemele

moștenite la frecvențe mai joase sau dorința de convergență rapidă, păstrând în
același timp abordările vechi.

Modelarea canalului pentru 5G este un proces în desfășurare și rezultatele

inițiale arată diferențe semnificative de capacitate care apar din diferite modele.
Sunt necesare eforturi suplimentare pentru consolidarea și validarea modelelor
canalului timpuriu.

Multe dintre noi simulatoare de canal mmWave ( de exemplu, NYUSIM,

Quadriga) au fost elaborate și sunt utilizate de către cercetători pentru a evalua
performanța sistemelor de comunicații și pentru a simula caracteristicile de canal
la proiectarea interfetelor de aer sau a noilor tehnologii fără fir în întreaga stivă
de rețea.

Această lucrare a oferit o imagine de ansamblu a noțiunilor conceptuale

ale sistemului wireless 5W mmWave și a furnizat o compilație de modele de
propagare radio de tip mmWave, dezvoltate în întreaga lume până în prezent.
Această lucrare demonstrează munca timpurie a standardelor și ilustrează
diferitele modele obținute de mai multe grupuri independente pe baza unor
măsurători extinse și a metodelor de urmărire a radiațiilor la benzi de frecvență
mmWave în diverse scenarii.

Dezvoltarea modelelor adecvate de propagare este vitală nu numai

pentrudezvoltarea pe termen lung a viitoarelor sisteme wireless mmWave, ci și
pentru înțelegerea fundamentală a viitorilor ingineri și studenți care vor învăța
despre și vor îmbunătăți industria mobilă în curs de dezvoltare, care este în curs
de dezvoltare. Diferite companii au demarat studii de teren pe 5G, iar unele au
realizat rate de date de 20 Gbps. Informațiile fundamentale despre pierderea și
umbrarea traseului chestionate în această lucrare sunt o condiție prealabilă
pentru deplasarea mai departe de-a lungul drumului către 5G la benzile fără
frecvență mmWave.
 BIBLIOGRAFIE

J. Gubbi, R. Buyya, S. Marusic, and M. Palaniswami, “Internet of Things (IoT): A vision, architectural elements, and future direc-
tions,” Future Generat. Comput. Syst., vol. 29, no. 7, pp. 1645–1660, Sep. 2013.

T. S. Rappaport, “Spectrum frontiers: The new world of millimeter-wave mobile communication,” Invited Keynote Presentation, The
Fed-eral Communications Commission (FCC) Headquarters, Mar. 2016.

T. S. Rappaport et al., “Millimeter wave mobile communications for 5G cellular: It will work!” IEEE Access, vol. 1, pp. 335–349, May 2013.

S. Rangan, T. S. Rappaport, and E. Erkip, “Millimeter-wave cellular wireless networks: Potentials and challenges,” Proc. IEEE, vol.
102, no. 3, pp. 366–385, Mar. 2014.

A. Ghosh et al., “Millimeter-wave enhanced local area systems: A high-data-rate approach for future wireless networks,” IEEE J. Sel.
Areas Commun., vol. 32, no. 6, pp. 1152–1163, Jun. 2014.
W. Roh et al., “Millimeter-wave beamforming as an enabling tech-nology for 5G cellular communications: Theoretical feasibility and
prototype results,” IEEE Commun. Mag., vol. 52, no. 2, pp. 106–113, Feb. 2014.

Federal Communications Commission, “Spectrum frontiers report and order and further notice of proposed rulemaking: FCC16-89,”
Jul. 2016. [Online]. Available: https://apps.fcc.gov/edocs public/attachmatch/FCC-16- 89A1 Rcd.pdf

S. Singh, M. N. Kulkarni, A. Ghosh, and J. G. Andrews, “Tractable model for rate in self-backhauled millimeter wave cellular networks,” IEEE
J. Sel. Areas Commun., vol. 33, no. 10, pp. 2196–2211, Oct. 2015.

K. Sundaresan, M. Y. Arslan, S. Singh, S. Rangarajan, and S. V. Krishnamurthy, “FluidNet: A flexible cloud-based radio access
network for small cells,” IEEE/ACM Trans. Netw., vol. 24, no. 2,

pp. 915–928, Apr. 2016.

P. Banelli, S. Buzzi, G. Colavolpe, A. Modenini, F. Rusek, and A. Ugolini, “Modulation formats and waveforms for 5G networks: Who
will be the heir of OFDM?: An overview of alternative modulation schemes for improved spectral efficiency,” IEEE Signal Process.
Mag., vol. 31, no. 6, pp. 80–93, Nov. 2014.

N. Michailow et al., “Generalized frequency division multiplexing for 5th generation cellular networks,” IEEE Trans. Commun., vol. 62, no. 9,
pp. 3045–3061, Sep. 2014.

5GCM, “5G channel model for bands up to 100 GHz,” Tech. Rep., Oct. 2016. [Online]. Available: http://www.5gworkshops.com
/5GCM.html

K. Haneda et al., “Indoor 5G 3GPP-like channel models for office and shopping mall environments,” in Proc. IEEE Int. Conf.
Commun. Workshops (ICC), May 2016, pp. 694–699.

S. Deng, M. K. Samimi, and T. S. Rappaport, “28 GHz and 73 GHz millimeter-wave indoor propagation measurements and path loss
models,” in Proc. IEEE Int. Conf. Commun. Workshop (ICCW), Jun. 2015, pp. 1244–1250.

T. S. Rappaport and S. Deng, “73 GHz wideband millimeter-wave foliage and ground reflection measurements and models,” in Proc. IEEE Int.
Conf. Commun. Workshop (ICCW), Jun. 2015, pp. 1238–1243.

K. Haneda et al., “5G 3GPP-like channel models for outdoor urban microcellular and macrocellular environments,” in Proc. IEEE 83rd
Veh. Technol. Conf. (VTC Spring), May 2016, pp. 1–7.

S. Nie, G. R. MacCartney, Jr., S. Sun, and T. S. Rappaport, “72 GHz millimeter wave indoor measurements for wireless and backhaul
com-munications,” in Proc. IEEE 24th Int. Symp. Pers. Indoor Mobile Radio Commun. (PIMRC), Sep. 2013, pp. 2429–2433.

K. Haneda, N. Omaki, T. Imai, L. Raschkowski, M. Peter, and A. Roivainen, “Frequency-agile pathloss models for urban street
canyons,” IEEE Trans. Antennas Propag., vol. 64, no. 5,

qq. 1941–1951, May 2016.

G. R. MacCartney, Jr., and T. S. Rappaport, “Rural macrocell path loss models for millimeter wave wireless communications,” IEEE J.
Sel. Areas Commun., vol. 35, no. 7, pp. 1663–1677, Jul. 2017.

T. S. Rappaport, G. R. Maccartney, Jr., M. K. Samimi, and S. Sun, “Wideband millimeter-wave propagation measurements and channel
models for future wireless communication system design,” IEEE Trans. Commun., vol. 63, no. 9, pp. 3029–3056, Sep. 2015.

G. R. Maccartney, Jr., T. S. Rappaport, S. Sun, and S. Deng, “Indoor office wideband millimeter-wave propagation measurements and
chan-nel models at 28 and 73 GHz for ultra-dense 5G wireless networks,” IEEE Access, vol. 3, pp. 2388–2424, Oct. 2015.

G. R. MacCartney, Jr., J. Zhang, S. Nie, and T. S. Rappaport, “Path loss models for 5G millimeter wave propagation channels in urban
microcells,” in Proc. IEEE Global Commun. Conf. (GLOBECOM), Dec. 2013, pp. 3948–3953.
M. K. Samimi, T. S. Rappaport, and G. R. MacCartney, Jr., “Prob-abilistic omnidirectional path loss models for millimeter-wave out-
door communications,” IEEE Wireless Commun. Lett., vol. 4, no. 4,

rr. 357–360, Aug. 2015.

G. R. MacCartney, Jr., “Millimeter wave wireless communications: New results for rural connectivity,” in Proc. 5th Workshop All
Things Cellular, Oper., Appl. Challenges, Oct. 2016, pp. 31–36.

S. Sun, G. R. MacCartney, Jr., and T. S. Rappaport, “Millimeter-wave distance-dependent large-scale propagation measurements and
path loss models for outdoor and indoor 5G systems,” in Proc. 10th Eur. Conf. Antennas Propag. (EuCAP), Apr. 2016, pp. 1–5.

G. R. MacCartney, Jr., M. K. Samimi, and T. S. Rappaport, “Exploiting directionality for millimeter-wave wireless system improvement,” in
Proc. IEEE Int. Conf. Commun. (ICC), Jun. 2015, pp. 2416–2422.