Cuprins

1. Introducere. ......................................................................................................................................... 1
1.2 Codarea JPEG 2000 ........................................................................................................................... 1
1.3 Tipuri de codare ................................................................................................................................. 1
2 Descriere ............................................................................................................................................... 1
2.1 codare progresiva ................................................................................................................................ 1
2.1.2 Aproximarea succesivă, si selecția spectrală ............................................................................... 2
2.1.3 Scanările ulterioare ...................................................................................................................... 2
2.1.4 Algoritmul de codare propus........................................................................................................ 4
2.1.5 Prioritatea și gruparea biților........................................................................................................ 4
2.2 Codarea JPEG fără pierderi................................................................................................................ 5
2.2.1 Standardul JPEG original fără pierderi ........................................................................................ 5
2.2.2 Metoda de codare Huffman.......................................................................................................... 6
2.3 Metoda de codare aritmetică ............................................................................................................... 7
2.4 Codarea ierarhică ................................................................................................................................ 7
2.5 Modul de baza secvențial ................................................................................................................... 7
2.6 Pregătirea imaginii JPEG2000 ............................................................................................................ 8
3 Compresia și calitatea imaginii .................................................................................................................. 9
3.1 Compresia poate fi de doua tipuri: ................................................................................................... 10
3.1 Codarea si decodarea imaginilor JPEG ............................................................................................. 10
3.2 Exemplu de codificare de bază ........................................................................................................ 13
4 Etapa de preprocesare JPEG2000 .......................................................................................................... 13
4.1 Îmbunătățiri ale standardului JPEG2000 ........................................................................................ 14
5 Comparatii JPEG VS JPEG2000 ........................................................................................................... 15
6 Concluzii ................................................................................................................................................. 17
7 Bibliografie .............................................................................................................................................. 18
 1. Introducere.
Joint Photographic Experts Group (JPEG) este un standard de compresie a imaginilor color sau în
tonuri de gri, dezvoltat de experți fotografi. Formatul JPEG este un format grafic cu pierderi, fiind conceput
să exploateze limitele ochiului uman: schimbările mici de culoare sunt percepute cu o acuratețe mai
scăzută decât modificările de strălucire. Imaginile JPEG sunt destinate a fi privite de oameni şi nu analizate
într-o manieră computerizată. Imaginile JPEG au devenit un standard implicit pentru o varietate de medii,
în principal Internetul sau alte aplicații unde este necesar să existe imagini de înaltă calitate, dar mărime
mică a datelor. Avantajele acestor caracteristici includ timpi de transmisie mici pentru navigare web pe
Internet şi dezvoltarea de camere digitale utile care pot stoca un număr de imagini pe o cantitate relativ
redusă de memorie încorporată

1.2 Codarea JPEG 2000

-Standardul JPEG2000 a fost gândit pentru îmbunătăţirea standardului JPEG
- JPEG2000 s-a dorit a fi mai flexibil, cu un raport de compresie mult mai mare (până la 300:1),
cu o structură mai unitară.
- JPEG2000 utilizează în locul Tansformatei Cosinus Discrete Transformata Wavelet Discretă
- Standardul JPEG2000 permite ambele metode de compresie: cu pierderi şi fă ră pierdei.

1.3 Tipuri de codare

1) codarea secvențială, este modul de bază, cu pierderi, care trebuie să fie suportat de toate
implementările JPEG;
2) codarea progresivă oferă câteva avantaje fată de modul de bază, fiind un mod extins, cu pierderi,
ce utilizează DCT-ul;
3) codarea fără pierderi are o rată de compresie scăzută, ce asigură o reconstrucţie perfectă a
imaginii;
4) codarea ierarhică operează cu imagini de diferite rezoluții, și selectează algoritmii optimi din
cei prezentați anterior.

2 Descriere
2.1 codare progresiva
- Coeficienții DCT, fiecare contribuind diferit la îmbunătățirea calității imaginii, pot fi
împărțiți in mai multe grupuri sau descompuși in biți
- astfel calitatea imaginii reconstituite creste pe măsură ce grupurile de biți ale coeficienților
DCT sunt recepționați si decodați

1
 - două moduri: selecția spectrală și aproximarea succesivă.

2.1.2 Aproximarea succesivă, si selecția spectrală

- Selecția spectrală transmite întâi componentele de frecventă mică pentru fiecare bloc de 8x8
iar apoi transmite componentele de frecventă înaltă.
- Codare ca și la modul secvențial, cu pierderi
- Singura diferență: coeficienții DC și AC sunt întotdeauna codați separat în scanări diferite

2.1.3 Scanările ulterioare

- Ambele scanări ulterioare (atât DC cât şi AC) conduc la creșterea preciziei coeficienților
DCT cu 1 bit de fiecare dată
- Pentru scanarea DC: cuvintele de cod sunt chiar valorile biților

2
 - Pentru scanarea AC biții sunt codați în trei moduri diferite:
- codare parțiala run-length;
- codare non zero;
- adăugarea biților de corecție.

- Valorile de 0 sunt numărate până este întâlnită o nouă valoare de 1

- Un bit poate avea noua valoare 1 când convertește valoarea decodată in scanarea anterioară,
din zero într-o valoare nenulă
- Dimensiunea (egală cu 1) a noului bit 1 este codata cu lungime variabilă, urmată de un bit
de semn (0 pentru negativ si 1 pentru pozitiv)
- Zerourile care urmau a fi adăugate la valorile nenule obținute din scanările anterioare nu vor
fi luate in considerare
- Asemenea zerouri sunt adăugate la cuvintele de cod cu lungime variabilă si la bitul de semn
- Condițiile impuse de structura algoritmului propus :
- Prima scanare care va fi codată/decodata trebuie să conțină numai informație de tip DC. O
astfel de scanare reprezintă toți coeficienții DC din selecția spectrală, si totodată grupul celor mai
semnificativi biți ai coeficienților DC in aproximarea succesivă;

3
 - Coeficienții AC si DC nu pot fi codați simultan in timpul aceleași scanări ;
- Coeficienții din aceeași bandă spectrală trebuie să fie consecutivi, locațiile acestora putând
fi descrise doar de două puncte:
- Doar prima scanare a coeficienților DCT poate reprezenta mai mult decât un bit de precizie,
iar scanările multiple care vor urma trebuie să reprezinte doar un bit de precizie o dată.
- Codarea/Decodarea unui bit al unui coeficient necesită ca biţii precedenţi ai acestui
coeficient sa fie codați/decodați anterior.

2.1.4 Algoritmul de codare propus

Biții celor 64 de coeficienți DCT dintr-un bloc de 8x8 sunt desemnați nivelelor care pot
influenta contribuția scanărilor la reducerea distorsiunilor de reconstrucție.
Biții prioritari sunt grupați ajungându-se la o eficienta mai mare a compresiei și la cerințe mai
mici din punct de vedere hardware.

2.1.5 Prioritatea și gruparea biților

- un bloc de coeficienți DCT de 8x8 cu o precizie de câte 10 biți, poate fi considerat ca un
paralelipiped care conține 8x8x10 biți. Acesta este prezentat in figura următoare :

Este bine (pentru eficacitatea compresiei) să fie grupați toți biții dintr-un coeficient DC într-o
singură scanare, deoarece primul grup de biți este codat prin modul secvențial, iar toate scanările
ulterioare trebuie să reprezinte doar un singur bit, care este trimis treptat pentru fiecare bloc de
dimensiune 8x8.

4
 Prin combinarea metodei aproximării succesive cu cea a selecției spectrale, gruparea
coeficienților AC/DC poate fi realizată în două direcții simultan, una pornind de la cel mai
semnificativ până la cel mai puțin semnificativ bit, iar cealaltă așezarea în zigzag a coeficienților
AC de la primul până la cel de la frecvența ce mai înaltă.

2.2 Codarea JPEG fără pierderi

Trebuie îndeplinite următoarele cerințe :
1. O compresie fără pierderi sau cu pierderi minime.
2. Imagini cu 2 până la 16 biţi/pixel.
3. Aplicabilitate pe o scară largă.
4. Nu trebuie să impună restricții asupra dimensiunii sau adâncimii de culoare.
5. Implementarea trebuie să se facă cu o complexitate rezonabilă.
6. Metoda trebuie să fie semnificativ mai bună decât standardele de compresie fără pierderi
existente.
7. Algoritmul trebuie să fie capabil să lucreze cu o singură trecere asupra datelor.

2.2.1 Standardul JPEG original fără pierderi

- atât codarea Hufman cât și codarea aritmetică folosesc o metodă predictivă
5
- algoritm de scanare a imaginii, pe care o parcurge linie cu linie, de la stânga la dreapta
- se face o predicție a fiecărui pixel ca o combinație liniară între pixelii prelucrați anterior și se
codează eroarea de predicție
- decodorul poate recupera valoarea pixelului actual bazându-se pe o predicție a erorii
- standardul îi permite utilizatorului să aleagă unul dintre cele opt predicatori diferiți
- În esență, predicția încearcă să arate că valoarea oricărui pixel dat este foarte asemănătoare cu
cea a vecinilor săi
- eroarea de predicție va avea astfel o mărime și o variație mai mică în comparație cu semnalul
original și poate fi codată eficient cu tehnici de codare cu lungime variabilă
- erorile de predicție pot fi codate folosind diferite metode Huffman sau cu metoda aritmetică

2.2.2 Metoda de codare Huffman

- este folosit un model fără erori
- Erorile de predicție sunt codate folosind tabelul Huffman specificat in șirul de biți folosind
sintaxa specificată
- Metoda identică cu cea folosită pentru codarea diferențelor coeficienților DC
- Pentru a reduce dimensiunea tabelului Huffman, fiecare eroare de predicției este clasificată într-
o „categorie de amplitudine” și un tabel dintr-o astfel de categorie este codat Huffman

6
 2.3 Metoda de codare aritmetică
- Se folosesc pentru condiționarea codării erorii de predicție erorile de predicție cuantizate ale
pixelilor vecini.
- Codarea erorilor este realizată cu ajutorul unui cod aritmetic binar prin descompunerea erorii de
predicție într-o secvență de decizii binare
- Prima decizie binară determină dacă eroarea de predicție este zero
- Dacă nu este zero, atunci la pasul secund se determină semnul erorii
- Pașii ulteriori ajută la clasificarea amplitudinilor erorilor de predicție

2.4 Codarea ierarhică

O codare „piramidală” a unei imagini la diferite rezoluții, fiecare diferind ca rezoluție de
codarea adiacentă printr-un factor din oricare două dimensiuni (orizontală sau verticală) sau chiar
din ambele
Procedura de codare poate fi definită după cum urmează :
1. imaginea originală este filtrată (decimată) cu un factor multiplu de 2 pentru fiecare
dimensiune
2. se face codarea acestei imagini cu dimensiune redusă folosindu-se una dintre metodele
enumerate anterior : DCT secvențial, DCT progresiv, sau codarea fără pierderi
3. se face decodarea acestei imagini si apoi interpolarea acesteia pe orizontală şi / sau verticală,
folosindu-se un filtru de interpolare identic cu cel pe care îl folosește decodorul
4. se folosește această imagine ca o predicție a originalului la această rezoluție și se codează
diferența cu ajutorul uneia dintre metodele : DCT secvenţial, DCT progresiv, sau codarea fără
pierderi
5. se repetă etapele 3) şi 4) până este codată întreaga rezoluţie a imaginii.

2.5 Modul de baza secvențial

Algoritmul prezentat stă la baza formatului JPEG şi este un algoritm de compresie cu pierdere de
informație. Acest tip de codare funcționează prin eliminarea din imaginea originală a tuturor
componentelor de înaltă frecventă şi compresia informației rămase prin folosirea unei transformate de
tip DCT (Discrete Cosine Transformation - transformata cosinus discretă). Eliminarea frecventelor înalte
se bazează pe faptul că majoritatea informayiei utile dintr-o imaginea poate fi exprimată prin păstrarea
doar a componentelor de joasă şi medie frecventă, fără a pierde vizibil din calitate. Aceasta înseamnă că,
prin procesul de compresie, imaginea va fi alterată, însă într-un mod aproape insesizabil. Pierderea de
informație se referă la acele componente care nu sunt foarte importante în descrierea imaginii. Compresia
imaginii presupune câteva etape de prelucrare, etape prezentate în continuare.

7
2.6 Pregătirea imaginii JPEG2000
• Conform standardului JPEG2000 pregătirea imaginii este compusă din următoarii paşi:

- partiționarea imagini în cadre

- ajustarea nivelului datelor

- o transformare color ireversibilă

- Pentru situaţia în care imaginea care trebuie comprimată este mai mare decât memoria
disponibilă s-a prevăzut posibilitatea partiţionarea imaginii în dreptunghiuri disjuncte numite cadre
- Valorile datelor de intrare trebuie să fie într-o gamă centrată în jurul lui zero, deoarece
standardul operează cu filtrări de tip trece-sus. Aşa se explică necesitatea celei de a doua etape de
ajustare nivel.
- Al treilea pas în această etapă constă dintr-o tranformare a matricii color. Tipul de
transformare depinde de reprezentarea iniţială a imaginii. Se doreşte ca imaginea care va intra în
a doua etapă a procesului de compresie să fie reprezentată în formatul

8
 3 Compresia și calitatea imaginii
Pentru imagini color cu scene moderat complexe, toate modurile de operare bazate pe DCT
produc de obicei urmând nivelurile de calitate a imaginii pentru cele din diferite domenii de
compresie.
•0,25-0,5 biți / pixel: calitate moderată până la bună, suficient pentru unele aplicații;
•0,5-0,75 biți / pixel: calitate bună la foarte bună, suficient pentru multe aplicații;
•0,75-1 / 5 biți / pixel: calitate excelentă, suficientă pentru majoritatea aplicațiilor;
•1,5-2,0 biți / pixel: de obicei calitate excelentă, suficient pentru cei mai pretențioși aplicații.
Compresia se face foarte ușor la imagini si la secvențe video pentru ca elementele lor sunt
foarte asemănătoare intre ele, adică au o corelație foarte mare. Corelația unui semnal cu el însuși
arata cat de mult un semnal la un moment de timp seamănă cu el însuși, dar la alt moment de timp.
Putem sa ne imaginam acest lucru foarte ușor când discutam despre imagini. Gândiți-va ca aveți
într-o poza un perete mare si alb. Nu ar fi mai economic sa păstram doar informația despre primul
pixel din acest corp si sa anunțăm ca următorii sunt identici? Aceasta idee sta la baza codării
predictive, folosita la compresia secvențelor video.

Aceasta corelație mare este motivul pentru care transformata cosinus discreta este folosita in
compresia imaginilor. DCT are doua proprietăți foarte importante: in primul rând, ea transforma
imaginea într-o serie mica de coeficienți de corelări (nu se repeta informația), iar in al doilea rând,
aceștia înglobează aproape toata informația din imagine (adică toata energia semnalului). Deci
aceasta transformare ne ajuta sa nu păstrăm toți pixelii din imagine, ci doar niște coeficienți, mult
mai putini, din care putem reconstrui imaginea inițială. Primul coeficient este cel mai important,
reprezentând nivelul de gri al imaginii.

9
 Pe aceasta idee se bazează si JPEG. In mare, algoritmul JPEG importe imaginea in blocuri 8×8
si aplica DCT astfel încât sa obțină coeficienții necesari pentru fiecare bloc. Apoi acești coeficienți
sunt cuantizați, cei mai importanți cu rezoluție mai buna, cei mai puțin importanți cu un pas de
cuantizare din ce in ce mai mic, pana la ultimii, care pot fi si ignorați.
Acești coeficienți sunt codați pentru a putea fi transmiși mai departe, pe un canal de transmisie.
Codarea ajuta si ea la rata de compresie, folosindu-se o codare diferențială pentru primul coeficient
(adică se retine valoarea primului coeficient din blocul anterior si se trimite doar diferența dintre
acesta si cel curent) si o codare Run-Length pentru restul coeficienților (se elimina toți coeficienții
nuli, trimițând informații doar despre poziția lor relativ la coeficienții nenuli).

3.1 Compresia poate fi de doua tipuri:

– fara pierderi (se păstrează toata informația – imaginea reconstruita este identica cu cea inițiala)
raportul maxim de compresie este 1:2
– cu pierderi (nu se păstrează toata informația, anumite detalii mai mici decât un anumit prag pot
fi ignorate din cauza rezoluției limitate a ochiului – imaginea reconstruita nu este identica cu cea
inițială; cu cât se mărește rata de compresie, cu atât calitatea imaginii scade) raportul maxim de
ompresie este 1:64.

3.1 Codarea si decodarea imaginilor JPEG

In timpul codării, o imagine este împărțită in blocuri de 8×8 pixeli, care sunt procesate
individual, de la stânga la dreapta. Fiecare bloc este supus unei transformări cosinus discrete
(DCT), care convertește valorile pixelilor in componentele de frecventa asociate acestora. Un bloc
de pixeli este supus unei DCT care returnează un bloc de componente de frecventa. Valorile
componentelor de frecventa (coeficienții) sunt rearanjați in sensul creșterii frecventei..

Codare JPEG

10
Decodare JPEG
Coeficienții de frecventa rezultați sunt apoi cuantizați, ceea ce cauzează anularea
componentelor cu amplitudinea apropiata de zero. Nivelul cuantizării componentelor de frecventa
depinde de factorul de calitate specificat de utilizator. Cu cat o imagine este comprimata mai mult,
cu atât mai multe componente de frecventa dintr-un bloc devin zero.
Procesul de codare realizează doua tipuri de compresie a imaginii asupra blocului de
coeficienți in frecventa:

1. codează numărul de coeficienți nuli dintr-un bloc;

2. codează pe biți valorile coeficienților, folosind tabele generate statistic.

Șirul de biți codat este scris in șirul de ieșire. In timpul codării, șirul de biți codat este citit
din șirul de intrare si apoi sunt decodați coeficienții de frecventa cuantizați pentru un bloc de pixeli
de date. Aceste componente de frecventa sunt apoi de cuantizate prin înmulțirea lor cu valorile din
tabela de cuantizare cu care au fost create. coeficienții de frecventa sunt rearanjați din ordinea in
funcție de frecventa in ordinea in funcție de pixel. Blocul de componente de frecventa este apoi
supus unei transformări cosinus discrete inverse, care convertește valorile componentelor de
frecventa in valori de pixel. Valorile reconstruite ale pixelilor sunt stocate in imaginea decodata.
Transformarea cosinus discreta (DCT) realizează trecerea de la o amplitudine de pixel si o
informație 2-D la un conținut in frecventa pentru o manipulare continua. In esența, transformarea
cosinus discreta se folosește pentru a calcula componentele de frecventa ale unui semnal dat.
Transformarea directa se aplica blocurilor de 8×8 pixeli de date, rezultând un sir de 64 de
coeficienți de frecventa. In fișierele JPEG, primul coeficient – coeficientul DC – este media
valorilor tuturor pixelilor din blocul respectiv. coeficienții de la 1 pana la 63 – coeficienții AC –
conțin spectrul componentelor de frecventa care alcătuiesc blocul de date de imagine.
Deoarece imaginile se modifica mai încet in timp (adică, de exemplu, într-o zona in care la
un moment dat exista un obiect de culoare galbena este foarte probabil ca la momentul de timp
următor sa apară aceeași culoare), foarte mulți coeficienți in frecventa produși de transformarea
cosinus discreta directa sunt zero sau apropiați de zero. Acest lucru este exploatat in timpul
procesului de cuantizare. Este de reținut faptul ca exista o corelație puternica intre coeficienții DC
ai blocurilor adiacente ale datelor de imagine.
Odată ce blocul de pixeli de imagine este procesat ca DCT, rezultatul este un spectru de
frecventa (orizontala si verticala) pentru pixeli. Coeficienții care compun spectrul de frecventa nu
sunt aranjați corespunzător (in ordine crescătoare) la sfârșitul procesării DCT.

11
 Coeficientul DC se afla in coltul din stânga sus al blocului de coeficienți, fiind apoi urmat
către centrul blocului de coeficienții de frecventa joasa. Coeficienții de frecventa înalta sunt grupați
in partea din dreapta jos a blocului. La aplicarea citirii in zig-zag după ce DCT transforma cei 64
de coeficienți in ordine crescătoare, componenta continua si coeficienții de frecventa joasa sunt
grupați, fiind urmați de cei de frecventa înalta.
Pasul de cuantizare este pasul in care are loc cea mai mare parte a compresiei si, de aceea,
reprezintă principala sursa de pierderi din compresia JPEG. Cuantizarea este realizata prin
împărțirea fiecărei componente de frecventa printr-un coeficient de cuantizare corespunzător, care
depinde de specificațiile JPEG. pentru partea de luminanța, din datele de imagine este specificat
un tabel de cuantizare. Acest lucru este valabil si pentru crominanța. Coeficienții de cuantizare cu
valori apropiate de 1 permit ca valorile corespunzătoare ale componentelor de frecventa sa treacă
nemodificate prin procesul de cuantizare. Coeficienții de cuantizare mari fac ca valorile
corespunzătoare ale componentelor de frecventa sa fie apropiate de zero. Fiind nesemnificativa
din punct de vedere vizual, informația de frecventa înalta este eliminata.
Ultimul pas al procesului de codare JPEG este codarea entropica. Specificațiile JPEG oferă
utilizatorului posibilitatea de a alege intre codarea aritmetica si codarea Huffman. In general, cea
mai folosita in implementarea JPEG este codarea Huffman. Compresia Huffman se bazează pe
caracteristicile statistice ale datelor care urmează sa fie comprimate: simbolurilor care apar
frecvent li se asociază cuvinte de cod mai scurte, iar celor care apar mai rar li se asociază cuvinte
de cod mai lungi. Codarea Huffman este orientata pe bit, nu pe octet. Cuvintele de cod Huffman
asociate diverselor simboluri sunt încapsulate împreuna la nivel de bit, in cea mai restrânse
configurație de octeți. Acest lucru face dificila scrierea si depanarea codurilor Huffman deoarece
sirul de date trebuie sa fie examinat la nivel de bit.

12
 3.2 Exemplu de codificare de bază
Figura 10 (a) este un bloc 8x8 de probe pe 8 biți, extras dintr-o imagine reală. Cel mici
variațiile de la eșantion la eșantion indică predominarea frecvențelor spațiale joase. După scăzând
128 din fiecare eșantionata pentru necesarul schimbării de nivel, blocul 8x8 este introdus în
FDCT. Figura 10 (b) arată (până la o zecimală) coeficienții DCT rezultați.

4 Etapa de preprocesare JPEG2000

Prima etapă a preprocesării o reprezintă împărţirea imaginii în blocuri de imagine, care
vor fi comprimate independent, ca şi cum ar fi imagini independente. Toate operaţiile care
urmează, mixarea componentelor, transformata Wavelet, cuantizarea şi codarea entropică sunt
realizate pe aceste blocuri elementare de imagine.
Această operațiune de divizare a imaginii în blocuri elementare de imagine reduce
necesarul de memorie utilizată în procesul de compresie. Toate blocurile elementare au aceeaşi
dimensiune exceptând cele de la marginea imaginii. În funcție de dimensiunea blocului elementar
de imagine se pot obține rapoarte de compresie diferite și totodată calitatea imaginii se modifică
şi anume cu cât blocul elementar este mai mare cu atât calitatea este mai bună.
A doua etapă a preprocesării o reprezintă uniformizarea componentelor de imagine astfel
încât acestea să aibă o valoare medie cât mai apropiată de zero. Pentru aceasta se translatează
nivelul DC al componentelor de imagine scăzând 2p-1, unde p reprezintă numărul de biţi/pixel.
Ultima etapă a preprocesării este transformarea componentelor de imagine. În general
componentele de imagine preluate de la orice dispozitiv de captură digitală sunt furnizate în format
13
RGB. Am văzut deja în cazul standardului JPEG care sunt avantajele trecerii din acest format, care
conține o serie de informații redundante, într-un format de tipul YUV sau YCrCb

4.1 Îmbunătățiri ale standardului JPEG2000

Standardul JPEG2000 oferă o serie de facilităţi noi faţă de celelalte standarde de compresie a
imaginilor statice. Dintre acestea cele mai importante sunt:
 definirea ROI – Region Of Interest într-o imagine
 sociabilitatea spațială și după RSZ – Raportul Semnal Zgomot
 imunitate la erori
 posibilitatea de protejare după IPR – Intellectual Property Rights
Toate aceste caracteristici pot fi incluse în algoritmul de codare.
ROI
Această funcționalitate este importantă pentru aplicațiile în care diferite pârți ale imaginii
au o importantă mai mare decât celelalte. În acest caz aceste regiuni trebuie să fie codate cu o
calitate mai mare decât zona de background (fundal).
Principiul metodei este de a translata coeficienții aflați în ROI în planuri de biți mai
importante decât cele asociate background-ului
În etapa de codare se vor coda mai întâi cele mai semnificative planuri de biți din ROI şi apoi
planurile de biți asociate background-ului. În funcție de valoarea factorului de translație, o parte
din biții coeficienților ROI pot fi codați odată cu ceilalți coeficienți nonROI.

Sociabilitatea
Sociabilitatea codării imaginilor statice reprezintă capacitatea de a coda o imagine simultan la mai
multe nivele de rezoluție și calitate. Cele mai importante metode de scalabilitate sunt:
 sociabilitatea după RSZ
 sociabilitatea spaţială
sociabilitatea RSZ se folosește pentru sisteme în care este nevoie de cel puțin două versiuni ale
imaginii la diferite nivele de calitate. Sociabilitatea RSZ implică generarea a cel puțin două

14
versiuni ale imaginii originale la aceeași rezoluție spațială, dar având RSZ diferite. Versiunea de
calitate mai slabă va fi codată separat, reprezentând imaginea de bază. Versiunea de calitate
superioară este codată cu scopul de a îmbunătății performanțele primei versiuni.
sociabilitatea spațială se folosește pentru sisteme în care este nevoie de cel puțin două versiuni
ale imaginii la diferite rezoluții spațiale. sociabilitatea spațială implică generarea a cel puțin două
versiuni ale imaginii originale la diferite rezoluții spațiale. Versiunea de rezoluție mai mică va fi
codată separat, reprezentând imaginea de bază. Versiunea de rezoluție superioară este codată cu
scopul de a îmbunătății performanțele primei versiuni.

5 Comparatii JPEG VS JPEG2000

Mi s-a părut extrem de utilă realizarea unei comparaţii între cele două standarde JPEG,
respectiv JPEG2000 folosind un set de imagini reale de diferite tipuri. Pentru comparaţie am
utilizat programul Power Compression versiunea 1.5 dezvoltat de Image Power. Pentru calculul
RSZ dintre imaginea originală şi cea comprimată am utilizat acelaşi program dezvoltat în Matlab
pentru calculul RSZ..

15
16
 6 Concluzii
În opinia mea este important să țin cont de sursa imaginii și de locul în care urmează să fie
afișat, astfel dobândind rezultate de o calitate înaltă. In imaginile prezentate mai sus, diferențele
sunt aproape insesizabile fără o mărire de proporții a imaginilor. Desigur, prin prelucrarea
fișierului de tip JPEG si prin salvarea repetata sub acest format, calitatea se va degrada simțitor
datorita compresiei cu pierderi.
Programele care implementează algoritmi de comprimare sunt performante prin
flexibilitatea de a utiliza diferențiat algoritmii. Mai există și alți algoritmi( LZSS, TH, Comprimare
Aritmetică) a căror abordare prezintă interes când se fac analize asupra stabilităţii de
comportament.
Problematica realizării unei colecții a algoritmilor de comprimare rămâne în actualitate mai
ales pentru cazurile particulare. Astfel un text format din numere cuprinse între 10 9-3*1010, ca în
cazul capitalului social al firmelor din Lista de Privatizare, poate fi comprimat cu pierdere de
informație, conducând la un grad de comprimare foarte bun.
Se poate realiza comprimare și prin apelarea unor funcții de conversie. Astfel fișierele ce
conțin reprezentări în zecimal despachetat de numere, pe cinci octeți, cu valori în intervalul

17
( -32767 ; 32767), prin reprezentarea binară determină punerea în corespondenţă cu un câmp de
doi octeţi.

7 Bibliografie
1 http://www.compresie.ase.ro/htm/articol-03.htm
2 http://easy-learning.neuro.pub.ro:8888/Laboratoare/L4-
Echipamente%20de%20scanare/Echipamente%20de%20scanare/Cap12/Tipuri%20de%2
0fisiere.Compresie/Tipuri%20de%20fisiere.Compresie.htm
3 https://www.baboon.ro/cum-alegem-corect-formatul-imaginii-jpeg-png-gif/
4 http://www.comm.pub.ro/preda/cm/curs/3_1%20JPEG.pdf
5 http://telecom.etc.tuiasi.ro/pns/cc/lab_cc/L04_05_TCSM_JPEG.pdf
6 http://ctmtc.utcluj.ro:8080/sites/pni/SACCDAV/Laborator/JPEG/Lab%20PrelInDomCom
p.pdf
7 https://www.ijg.org/files/Wallace.JPEG.pdf

18