Rutarea semnalelor de înaltă frecvenţă de pe un PCB

1 Tipuri de interconectări
Există conectări diferenţiale, unde pentru realizarea unei legături sunt necesare două trasee,
dar există şi interconectări simple, care folosesc un singur traseu pentru transmiterea semnalului.
Acest gen de interconectări leagă sursa de receiver sau de sarcină, unde este nevoie de o legătură
punct la punct. Semnalele rutate cu această metodă sunt cele de ceas, de joasă frecvenţă şi
semnalele de I/O care nu sunt critice. Se va realiza o analiză în ceea ce priveşte diferitele
posibilităţi de a realiza rutarea semnalului de ceas către mai multe echipamente de pe un PCB.
Rutarea semnalului de ceas se poate realiza prin trei metode:
 o rutarea în lanţ cu sau fără trasee de prelungire
 rutarea în stea
 rutarea folosind serpentine sau acordeon.
Indicaţii pentru o rutare corectă a semnalului de ceas:
 semnalele de ceas trebuie realizate cât mai drept posibil (fără colţuri). Dacă sunt
necesare introducerea de colţuri, se preferă în acest caz colţurile rotunde în loc de
colţuri cu unghiuri de 90/45 de grade sau şi mai rău unghiuri ascuţite.
 nu trebuie folosite mai multe straturi pentru rutarea semnalelor de ceas
 nu trebuie folosite găuri de trecere pe traseele care transmit semnalul de ceas.
Găurile de trecere pot să producă schimbări de impedanţă şi apariţia reflexiilor
 plasarea unui plan de masă aproape de planul pe care se află semnalul de ceas,
pentru a reduce zgomotul. Dacă se foloseşte un strat din interiorul PCB pentru
rutarea semnalului de ceas, atunci acesta ar trebui prins într-o structură sandwich
între două plane de referinţă
 adaptarea traseelor de ceas, pentru a reduce reflexiile

2 Rutarea înlănţuită
Rutarea semnalului de ceas în serie este o metodă des folosită, unul dintre dezavantaje este
faptul că pentru conectarea circuitelor la traseul care poartă semnalul de ceas, trebuie folosite
trasee scurte. Dacă un traseu de conectare este mult prea lung, va determina apariţia de reflexii şi
va degrada calitatea semnalului transmis. Lungimea traseului de conectare trebuie să respecte
următoarele condiţii, pentru o rutare corectă din punct de vedere a integrităţii semnalelor:
TDstub < (T10% to 90%)/3
unde, TDstub – timpul de întârziere datorat propagării semnalului pe traseul de
interconectare
T10% to 90% - timpul de creştere sau de coborâre a semnalului de ceas.
Pentru un semnal cu un timp de creştere de 1ns, lungimea traseului de interconectare nu ar
trebui să fie mai mare de 0.5 inchi. Dacă sunt legate la semnalul de ceas mai multe circuite, toate
ar trebui să aibă aceiaşi lungime a traseului de interconectare pentru a se elimina timpi de
propagare asimetrici. Pentru semnale foarte rapide (nu neapărat de frecvenţă mare), care au timpi
de creştere sau de coborâre mici, chiar şi un traseu de interconectare foarte mic poate să producă
probleme de integritate a semnalului transmis.
 Figura 1: Rutarea serială cu traseu de conectare
Tehnica prezentată mai sus este de preferat să fie evitată. Se poate realiza o rutare serială a
semnalului de ceas, dar cu conectare direct în pinul de ceas al componentei, după cum se poate
observa în Figura 2. Noua metodă de rutare înlătură orice dezadaptare care poate să apară între
traseul care poartă semnalul de ceas şi traseele de interconectare, reducând astfel problemele
legate de integritatea semnalelor.

Figura 2: Rutarea serială a semnalului de ceas fără traseu de interconectare

3 Rutarea în stea
În cazul rutării în stea semnalul de ceas ajunge la toate componentele de pe PCB în acelaşi
timp (Figura 3). Pentru ca afirmaţia de dinainte să fie adevărată este necesar ca toate traseele să
fie adaptate la impedanţele specifice ale acestora şi să aibă aceiaşi lungime pentru a reduce
apariţia timpilor de propagare asimetrici pe traseele purtătoare de semnal. Dacă adaptarea este un
proces mai uşor de realizat; trasee cu aceiaşi lungime, este o condiţie mai greu de îndeplinit,
deoarece componentele sunt plasate în diferite puncte pe PCB atât din cauza spaţiului disponibil
cât şi din motive de funcţionare. Pentru rezolvarea problemelor legate de realizarea de trasee cu
aceiaşi întârziere se foloseşte o altă metodă de rutare şi anume cea bazată pe serpentine sau
acordeon.
 Figura 3: Exemplificare rutare de tip stea.

4 Rutare folosind serpentine sau acordeon

Dacă în cerinţele de realizare a traseelor care poartă semnalul de ceas sunt impuse condiţii
ca lungimea acestora să fie egală, se poate realiza curbarea anumitor trasee pentru a le aduce pe
toate la aceiaşi lungime. Cu toate acestea îndoirea neadecvată a traseelor poate să ducă la apariţia
de probleme legate de integritatea semnalelor (apariţia de diafonie, reflexii) şi timpi de propagare
diferiţi. Pentru a reduce efectele fenomenului de diafonie este necesar respectarea următoarei
relaţii:
S ≥ 3∙H
unde S este distanţa dintre secţiunile paralele care apar pe traseu
H este distanţa dintre traseu şi planul de referinţă (planul de masă).

Figura 4: Exemplu de rutare folosind serpentine pentru a realiza trasee de aceiaşi lungime
Dezavantajele acestei metode sunt faptul că ocupă o suprafaţă mare din spaţiul de rutare,
ne permiţând nici introducerea de găuri de trecere. Există mai multe metode prin care se pot
realiza serpentinele atât ca aspect (colţuri rotunjite sau drepte), cât şi ca lungime a arcurilor,
existând trei posibilităţi.
 Figura 5: Folosind un singur traseu pentru introducerea întârzierii de propagare
Folosind metoda de mai sus, apar semnale parazite la receptor datorită diafoniei dintre
trasee.

Figura 6: Realizarea de întârziere de propagare prin acordeon cu întârzieri pe segment comparabile cu

lungimea electrică a timpului de creştere sau coborâre
Din cauza dimensiunilor segmentelor care alcătuiesc arcurile acordeonului, fenomenul de
diafonie este redus, dar traseele sunt cuplate între ele şi impedanţa pe fiecare traseu va oscila,
apărând mai multe reflexii mici la fiecare trecere a frontului de creştere sau coborâre pe traseu.
Soluţia la această problemă este realizarea de arcuri cu dimensiune mult mai mică decât
lungimea electrică a semnalului transmis.

Figura 7: Realizarea de întârziere de propagare prin acordeon cu întârzieri pe segment mult mai mici decât
lungimea electrică a timpului de creştere sau coborâre
În cazul de mai sus cuplajul prin diafonie între trasee este mic, cea ce determină ca
semnalele de pe segmentele acordeonului să nu fie foarte afectate de diafonie, şi pe deasupra nici
impedanţa nu mai variază la fel de mult de la un segment la altul datorită poziţiei pe traseu şi
cuplajului.

5 Desfăşurarea aplicaţiei de laborator

Se vor analiza metodele de rutare a semnalului de ceas pe un PCB folosind programele
CAD de la Mentor Graphics (PADS Logic & PADS Layout sau Router, pentru simulare se va
folosii HyperLynx). Se folosesc aplicaţiile CAD de la Mentor Graphics deoarece au funcţii
speciale care permit realizarea de trasee tip acordeon cu precizie exactă după parametrii ceruţi de
către proiectant şi de asemenea permit realizarea de trasee cu impedanţă controlată bazându-ne
pe un anumit stackup pentru placa PCB pe care se realizează simularea. De asemenea PCB-ul
poate fi importat în HyperLynx unde traseele vor fi analizate folosind linii de transmisie şi
modele IBIS pentru drivere si receivere, obţinând astfel rezultate mult mai apropiate de cele
obţinute eventual în practică. Simulările ar fi putut fi realizate folosind doar linii de transmisie,
dar prin importarea cablajului sunt surprinse şi efectele colţurilor sau a arcelor din acordeon.
 Pentru început va trebui realizată o schemă electrică în PADS Logic cu un circuit care să
conţină un generator de semnal dreptunghiular care este apoi transmis la mai multe porţi logice.
Se va multiplica structura de circuit pentru a permite în PADS Layout să se implementeze toate
tehnicile de rutare descrise la începutul lucrării de laborator.

6 Editarea schemei electrice în PADS Logic

În fereastra principală a programului PADS Logic se va crea un nou proiect prin apăsarea
link-ului “Start a new design” din câmpul Tasks. Se va realiza următoarea schemă electrică care
cuprinde un generator de semnal şi porţi logice ce reprezintă componentele către care trebuie
transmis semnalul de ceas.

Figura 8: Schema care trebuie realizată

Pentru a adăuga componente noi în schemă, se va folosii butonul “Add Part” . În

fereastra nou apărută se va selecta All Lybraries, în câmpul de filtrare. Se va tasta 74LS132* în
câmpul Items. La fel se va proceda şi cu restul de componente. În PADS simbolul electric pentru
o componentă pasivă sau activă poartă denumirea de “part”, iar amprenta ataşată acesteia poartă
denumirea de “decal”, aceasta fiind echivalentă cu “footprint” din Orcad Layout.
Conexiunile electrice între component se realizează folosind butonul “Add Connection”

(F2) . După realizarea schemei electrice aceasta va trebui să fie multiplicată pentru a putea
fi realizate toate metodele de rutare a semnalului de ceas. Multiplicarea schemei se realizează
prin selectarea acesteia şi apoi efectuarea operaţiei “CTRL + <drag>”, sau apăsarea butonului

“Duplicate” , după selectarea schemei electrice.

Pentru conectarea semnalului de masă şi de alimentare l-a capsula care conţine porţile
logice, este necesar să se introducă un conector cu doi pini care să aibă unul dintre pini legat la
GND şi celălalt la +5V. Prin introducerea acestor două trasee programul ştie să lege aceste
semnale şi la pinii corespunzători integratului care conţine porţile logice. Conectorul este
introdus prin apăsarea butonului “Add Part”, şi se va tasta CON-SIP-2*. Legarea la semnalul de
GND şi +5V a pinilor conectorului se va realiza folosind butonul “Add Connection”. Se
realizează apoi click pe pinul conectorului şi apoi click dreapta pentru a selecta conexiune de tip
„Power” sau „Ground”.
Pentru mai multe informaţii despre crearea de simboluri electrice pentru componente şi alte
funcţii suplimentare ale programului PADS Logic se poate consulta fişierul padslogic_tut.pdf.
Din PADS Logic este posibil să se transmită către Pads Layout toate informaţiile legate de
constrângerile de rutare şi de structura PCB-ului (numărul de straturi, şi proprietăţile stratului de
cupru şi a dielectricului care se aplică pentru izolarea electrică între straturile de rutare). Nu este
obligatoriu ca aceste proprietăţi să fie setate din Pads Logic, ele putând fi setate mai departe în
PADS Layout, sau pe parcurs în funcţie de ce probleme de design mai pot să apară în urma
testărilor. Setarea acestor proprietăţi se face din meniul “Setup”, de unde se alege “Design
Rules” pentru setarea regulilor de rutare, iar pentru definirea numărului de straturi pe care este
realizată placa PCB se realizează în meniul “Layer Definition”.
Generarea de rapoarte se realizează din meniul “File” de unde se selectează “Reports”. Din
acest meniu prin bifarea căsuţelor disponibile în fereastra de comandă se alege ce fel de rapoarte
să fie generat:
 Bill of materials (poate fi configurat, selectându-se tipul de câmpuri pe care să le
conţină şi în ce mod să arate tabelul cu componente)
 Afişarea porţilor sau componentelor nefolosite dintr-un integrat
 Conectările între circuite
Transferul schemei electrice către PADS Layout pentru realizarea cablajului se poate face
prin două metode şi anume:
 crearea unui fişier netlist care să poată fi citi şi interpretat de către Pads Layout
 folosirea legăturii interactive dintre PADS Layout şi PADS Logic prin care s se
transmită informaţiile necesare realizării cablajului (“PADS Layout link”)
Se recomandă folosirea celei de a doua metode deoarece în felul acesta se realizează o
sincronizare interactivă între cele două medii. Generarea unui netlist se face din meniul “Tools -
> Layout Netlist”, este foarte important să se genereze înainte un raport care să verifice dacă nu
sunt cumva erori pe schemei, pentru a se identifica pinii neconectaţi şi acele trasee care nu au o
sarcină. Programul va genera un fişier cu extensia *.err în care sunt trecute eventualele erori care
apar la generarea netlist-ului, este recomandată verificarea de fiecare dată a acestui fişier pentru a
evita problemele de transfer a netlist-ului către PADS Layout.
Pentru cea de a doua metodă, lansarea se face tot din meniul “Tools -> PADS Layout”.
Apare o fereastră (PADS Layout Link) care controlează legătura dintre cele două medii.
Selectând tabu “Design” se poate transmite un netlist către programul PADS Layout. Tot prin
intermediul acestei ferestre pot fi transmise modificări care se realizează în schemă şi dorim să
apară pe PCB, dar de asemenea dacă apar modificări pe PCB (schimbarea unui decal pentru o
componentă) acestea pot fi importate şi-n schemă, comunicarea fiind astfel în ambele sensuri.
Prin intermediul acestei legături selectarea unui traseu sau componentă într-una dintre ferestre
implică automat selectarea traseului sau a componentei şi-n cealaltă fereastră.
Pentru informaţii suplimentare se poate consulta fişierul padslogic_tut.pdf.

7 Realizarea cablajului în PADS Layout

Pentru a stabilii constrângerile de rutare şi numărul de straturi pe care este realizat PCB-ul,
se accesează meniul “Setup” de unde se intră apoi în meniurile corespunzătoare (“Design Rules”
şi “Layer Definition”). Pe lângă constrângerile la nivel general se pot impune reguli de rutare
pentru fiecare traseu în parte, accesând în loc de câmpul “Design Rules” -> “Default”, câmpul
“Net”. Numărul de straturi şi proprietăţile dielectricului precum şi grosimea acestuia şi a foii de
cupru se stabilesc după posibilităţile de fabricare ale producătorului ExpressPCB
(http://www.expresspcb.com/). Tot după datele producătorului se ţine cont şi în ceea ce priveşte
distanţa dintre trasee, dimensiunea acestora precum şi diametrul găurilor care apar pe PCB
(http://www.expresspcb.com/ExpressPCBHtm/Specs4LayerProduction.htm). Accesând meniul
“Setup” şi apoi “Display Colors” se pot stabilii culorile pentru fiecare traseu, sau cu ce culoare se
va afişa conturul plăcii PCB sau a componentelor de pe PCB. Tot prin intermediul aceleiaşi
ferestre se poate selecta culorile pentru fiecare tip de eroare de proiectare care poate să apară pe
PCB, culorile fiind independente în funcţie de stratul pe care sunt prezente sau pentru tipul de
erorii care pot să apară. Mutarea punctului de origine se face tot din meniul “Setup” accesând
“Set Origin”.

Realizarea conturului plăcii PCB se face folosind butonul “Drafting Toolbar” . Prin
apăsarea acestui buton apare bara care conţine toate elementele necesare realizării de decupaje în
placă şi realizarea de zone de cupru pe placa PCB. Trasarea conturului se face folosind elementul

“Board Outline and Cut Out button” .

În momentul exportării unui netlist din PADS Logic în PADS Layout toate amprentele
proiectului sunt suprapuse în originea ferestrei de lucru. Pentru separarea (împrăştierea
organizată) acestora, pentru a se obţine o selectare mai uşoară şi lucru mai uşor cu amprentele
componentelor, se accesează meniul “Tools” -> “Disperse Components”. Pentru mutarea
componentelor şi realizarea traseelor între pinii componentelor trebuie să se apese butonul

“Design Toolbar” . Pentru mutarea amprentelor corespunzătoare componentelor electrice se

poate folosii butonul “Move” (CTRL + E). Sunt disponibile şi alte butoane care permit
mutarea radială a componentelor, rotirea acestora. Pentru mai multe detalii se va consulta fişierul
padslayout_tut.pdf.

Realizarea de trasee se poate face fie folosind “Add Route” (F2) ., sau după activarea
DRC-ului în modul preventiv dând comanda drp sau din meniul “Option” se poate folosii

„Dynamic Route” (F3) . Rutarea traseelor poate fi realizată atât în PADS Layout, unde se
permite plasarea şi organizarea componentelor pe PCB, dar funcţii de rutare avansate se găsesc

în PADS Router, care se activează din PADS Layout prin apăsarea butonului “Route” .
Pads Router are modul Dynamic Route activat implicit pentru realizarea de trasee, arătând
lungimea traseului şi distanţa faţă de traseele vecine, prevenind automat încălcarea
constrângerilor de proiectare. Realizarea de trasee cu tip acordeon se poate face doar în PADS
Router. Setarea proprietăţilor pentru traseele acordeon se face accesând următoarea cale “Tools”
-> “Options” -> “Tune”. Se va seta amplitudinea maximă şi minimă pentru traseele de tip
acordeon. Trebuie setat de asemenea şi valorile maxime şi minime pentru distanţa dintre traseele.
Alte setări se referă la modul în care se realizează colţurile acordeonului fie cu traseu pe
diagonală, fie cu arc (opţiunea “Use arcs in miters”). Parametrii arcului se setează din câmpul
“Miter ratio”, valorile sunt cuprinse între 0.5 şi 250, prin introducerea unei valori mai mari se
obţine un racord între trasee mai rotunjit. Pentru informaţii suplimentare se poate consulta
fişierul padsrouter_tut.pdf şi padslayout_at_tut.pdf.

Figura 9: Definirea parametrilor unui traseul de tip acordeon

8 Transferul cablajului către HyperLynx pentru realizarea

analizei de integritate a semnalelor.
După realizarea cablajului sau chiar doar a unui singur traseu, exportarea acestuia către
HyperLynx pentru a realiza analiza de verificare a integrităţii semnalelor se face accesând
meniul Tools → Analysis → Signal/Power Integrity. După această operaţie se lansează în
execuţie HyperLynx-ul care deschide BoardSim-ul pentru realizarea analizei. O altă metodă este
exportarea din Pads Layout a cablajului sub formă de fişier *.hyp, ca apoi să se lanseze manual
în execuţie HyperLynx-ul, iar din meniul File se selectează BoardSim-ul, ca apoi să se indice
locul unde a fost salvat fişierul exportat.
Se va verifica dacă sunt configurate proprietăţile straturilor pe care este realizată placă,
acest lucru realizându-se prin apăsarea butonului “Edit Stackup”, . Configurarea straturilor
se face la fel ca şi în PADS Logic sau Layout. De data aceasta există o interfață grafică care arată
suprapunerea straturilor și care permite modificarea dimensiunilor pentru a se obține o anumită
impedanță.
Se vor active opţiunile pentru realizarea analizei de diafonie (crosstalk), prin apăsarea
butonului , de asemenea pentru a fi surprinse fenomenele de pierdere prin cupru și dielectric
se va apăsa butonul . Dacă pentru un proiect trebuie analizat un traseu pe care sunt prezente
găuri de trecere atunci trebuie apăsat butonul , pentru modelarea parametrilor paraziți ai
acestora.
În BoardSim se pot face simulări pentru a se observa integritatea semnalelor transmise pe
traseele realizate în PADS Layout, dar singurii parametrii care pot fi modificați sunt doar
caracteristicile stackup-ului pe baza căruia se calculează impedanța traseelor și elementele
parazite de cuplaj. Mai este permis schimbarea modelului care descrie circuitele integrate care
se află la capetele traseelor. Ajustări sau modificări asupra dimensiunii traseelor nu se pot face în
BoardSim. Pentru a realiza simularea unui traseu, trebui ca acesta se fie selectat. Selecția se face
prin mutarea mouse-ului deasupra traseului dorit, până când acesta se face negru, în acel moment
să dă click dreapta și se selectează opțiunea “Select Net ” urmată de numele traseului ce va fi
selectat.

Figura 10: Exemplu de selectare a unui traseu

Următorul pas este să se specific pentru fiecare circuit integrat legat la acest traseu modelul
pentru simulare. Această operație se face prin realizarea unui zoom, , asupra unuia dintre
circuitele integrate conectate la traseu. Se va poziționa mous-ul asupra pad-ului prin care se face
legătura între circuit și traseu. Când pad-ul devine negru se face click dreapta și se selectează
opțiunea “Assign Model”. Se deschide o nouă fereastră în care în partea stângă sunt toți pinii de
la fiecare circuit integrat conecta la traseul selectat anterior, și pentru care trebuie să se facă
selecția modelului dorit pentru simulare. Se vor selecta pe rând fiecare pin din lista disponibilă și
se va asocia câte un model pentru simulare.

Figura 11: Selectarea pad-ului

Asocierea unui model se face prin apăsarea butonului “Select”, dar care devine active doar
după ce a fost selectat un pin pentru care se dorește asocierea unui model.

Figura 12 : Fereastra pentru asociearea modelelor la pinii circuitelor integrate

După apăsarea acestui buton se deschide o nouă fereastră care permite navigarea prin
librăriile de modele disponibile după instalarea programului. La acestea se pot adăuga ori când
alte modele realizate de producători. Pentru laborator și proiect se va lucra cu librari de tip *.pml,
astfel că va trebui făcută această selecție prin apăsarea butonului de tip radio cu această
denumire. Familiile logice cu care vom lucra sunt: 74ac04, 74s04 și 74f04, toate având capsulă
soic. Notarea pinilor cu litera A urmată de o cifră înseamnă că este vorba despre pin de intrare
(receiver), iar notarea cu litera Y urmată de o cifră este vorba despre pin de ieșire (driver).

Figura 13: Fereastra pentru selectraea modelului care descrie funcționarea pinului circuitului integrat
După ce s-a selectat un model pentru fiecare circuit, se poate realiza analiza semnalelor
transmise pe traseele care le interconectează. Pentru a se realiza analiza acestora trebuie lansat
osciloscopul interactive prin apăsarea butonului “Run Interactive Simulation SI (SI
Oscilloscope)”, . În fereastra nou lansată se poate selecta tipul de excitație care se aplică
driverelor ce vor comanda receiverele. În HyperLynx nu există surse de semnal, ci la intrarea
unui driver (nu există acces la ea), se aplică un semnal dreptunghiular dacă se selectează
oscillator, cu o anumită frecvență setată de utilizator dar cu fronturi ideale. Driverul la o astfel de
excitație va răspunde în funcție de modelul prin care este descris. Interfața de asemenea permite
și selectarea modului în care funcționează circuitele logice (“slow”, “typical” sau “fast”). Se va
lucra în modul fast deoarece atunci driverul are cel mai mic timp de creștere sau coborâre.
Pentru realizarea unei simulări se va selecta din câmpul “IC modeling” opțiunea “Fast”,
apoi din câmpul “Stimulus”, opțiunea “Oscillator”, ca apoi să se introducă valoarea frecvenței
semnalului aplicat la intrarea driverului. Din câte se poate observa programul permite setarea
excitațiilor pe fiecare driver în parte dacă sunt mai multe pe un proiect și de asemenea are
opțiunea de editarea a stimulilor aplicați, dar pentru aceste informații va trebui să accesați meniul
help și documentația suplimentară. După setarea frecvenței se vor selecta pinii ai căror forme de
undă dorim să le avem afișate pe osciloscop. Indiferent dacă un pin este sau nu selectat el va fi
analizat, astfel că în orice moment poate fi bifat și să se afișeze forma de undă corespunzătoare
lui, fără să fie nevoie de o nou simulare. Din câmpul “Show” se poate selecta ce simulare să se
afișeze, (curentă, anterioară sau una salvată anterior). Deoarece selecția se face cu butoane de tip
check box, este posibilă orice tip de combinație pentru afișarea formelor de undă. Implicit se
afișează forma tensiunilor de la intrarea receiverelor sau ieșirea driverelor, dar prin selectarea
opțiunii “Current” din câmpul “Visibily” se pot afișa formele de undă a curenților din acei pini.
La fel ca și-n cazul unui osciloscop real există butoane interactive care permit modificare scării
atât pentru nivelul de tensiune / curent, dar cât și-n domeniul timp. Din modificare valorilor
acestora se modifică timpul de simulare, pasul de simulare este calculate automat de către
program. Există și posibilitatea de a salva formele de undă în mai multe formate, printre care și
formatul *.csv care poate fi interpretat de orice alt program.

Figura 14: Câmpurile pentru setarea tipului de excitație, tipului modelului în care va funcționa crcuitul
integrat, formele de undă afișate

Figura 15: Butoanele interactive pentru modificare scrii pe vertical și pe orizontală

Acesta este modul în care se face analiza semnalelor în BoardSim, dar dacă se dorește ca să
se poată interacționa cu liniile lungi prin care sunt descrise traseele care leagă pinii circuitelor
integrate, după pasul în care s-a făcut asocierea unui model de circuit logic pentru fiecare pin, se
face exportarea net-ului in “Export”→“Net To”→“Free-Form Schemetic”. Apare o fereastră în
care pentru simularea traseelor cuplate va trebui bifată opțiunea “Export coupled segments”, care
va transmite informația legată de trasee cuplate din “BoardSim” către “Free-Form Schemetic”.
Nu se schimbă absolut nimic în modul în care programul lucrează, interfața și meniurile
sunt aceleași ca și la BoardSim, doar ca acum avem acces la liniile de transmisie care descriu
comportarea traseelor la înaltă frecvență. Se pot modifica valorile acestora, și anume lungimea
lor și lățimea, dând dublu click pe simbolul pentru linie lungă. Programul permite ca liniile lungi
să fie descrise prin mai multe modele, dar pentru ce avem nevoie ne bazăm pe modulul descris
prin stackup. De data aceasta fiecare pin este reprezentat printr-un simbol care să arate dacă este
driver sau receiver. Dacă se dă dublu click pe acesta apare fereastra de unde se poate selecta
modelul care descrie comportamentul circuitului. Simularea și lansarea acesteia în execuție se
face la fel ca și pentru BoardSim. Este indicat să se salveze modelul obținut după exportare,
deoarece dacă se fac modificări, după o nouă exportare din BoardSim, acele modificări nu vor fi
vizibile.