Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Industria memoriilor este una dintre cele mai dinamice aplicatii ale electronicii
din zilele noastre. In ultimii ani chip-urile de memorie au avansat intr-un ritm alert.
Factorul principal care a dus la cresterea productiei fiind cererea de memorie, care
a crescut datorita programelor ce utilizeaza tot mai multa memorie dar si datorita
avantajului din punct de vedere al performantelor de stocare a informatiei. In
acelasi timp performantele noilor module au fost imbunatatite, au scazut timpii de
acces iar viteza bus-ului a crescut. Toate aceste caracteristici au fost implementate
din cauza mai multor factorii de ordin tehnic, unul dintre acestia ar fi evolutia
procesoarelor, care prin cresterea frecventei introduc necesitatea cresterii
performantelor pentru memorii. In lungul timpului memoriile au fost construite
prin prisma mai multor tehnologii, dintre acestea doar o parte au reusit sa se
impuna pe piata. Principalul motiv fiind, dupa cum multi dintre noi cunosc,
raportul pret/perfomanta.
Memoria este absolut necesara pentru functionarea microprocesorului si a PCului. Mai mult, memoria existenta in calculator determina ce programe putem sa
derulam si cat de repede. Memoria este o parte vitala a calculatorului. Reprezinta
locul de stocare a tuturor octetilor de care are nevoie microprocesorul ca sa
functioneze. Memoria contine atat datele brute care urmeaza sa fie prelucrate, cat
si rezultatele prelucrarilor. Memoria poate functiona si ca un canal de comunicatii
intre microprocesor si dispozitivele periferice. Exista mai multe tipuri de memorii,
descrise si diferentiate de functii si de tehnologie. Fiecare are un anumit rol in
functionarea corespunzatoare a PC-ului.
Lucrarea de fata cupride 3 capitole in care sunt prezentate mai multe
tipuri de memorii, principiile lor de functionare si tehnologii de realizare
insistandu-se pe varianta cu tranzistoare MOS deoarece ofera capacitati de
memorare mult mai mari si putere disipata semnificativ mai redusa dect n cazul
celei bipolare.
Sunt diferentiate in functie de modul de programare si de stergere, precum si de
persistenta continutului stocat, ca memorii ROM, RAM, PROM EPROM,
REPROM, EEPROM.
Sunt tratate diferentiat memoriile statice RAM (SRAM) (matrice si
celul) si cele dinamice (DRAM) .
MEMORII SEMICONDUCTOARE
CAPITOLUL I Notiuni generale
1.1.Introducere
Memoriile semiconductoare reprezint circuite de stocare a informaiei, n
format electronic. Uzual, informaia este memorat sub forma unor secvene
binare, pe unul sau mai muli bii, n locaii de memorie cu adresa specificat de
ctre utilizator.
Memoriile semiconductoare se gasesc sub forma distincta sau intra n
componenta altor circuite integrate cum ar fi microprocesoare, microcontrolere,
FPGA, circuite de telecomunicatii, etc.
1.2.Clasificarea memoriilor
Clasificarea memoriilor se poate realiza att dup modul de
citire/scriere a datelor ct i dup modul de funcionare din punct
de vedere electric al acestora.
Traditional se deosebesc doua categorii largi de memorii:
- memorii care pot fi doar citite, denumite ROM (Read Only Memory);
- memorii care pot fi si scrise si citite, denumite RAM (Random Access Memory).
n functionare normala, memoriile ROM se pot doar citi. nscrierea informatiei
ntr-o astfel de memorie se realizeaza ntr-o etapa anterioara utilizarii ei printr-o
procedura numita programare (programming sau mai corect burning). n general
memoriile ROM sunt nevolatile (si mentin informatia stocata si fara prezenta
tensiunii de alimentare). Memoriile ROM sunt folosite pentru stocarea
programelor.
Memoriile RAM ar trebui denumita corect RWM (Read Write Memory)
deoarece se pot citi si scrie n orice moment si la orice adresa, ele fiind memorii la
care accesul poate fi aleator. RAM sunt volatile (si pierd continutul la
deconectarea alimentarii). Memoriile RAM sunt folosite pentru stocarea datelor.
Clasificarea n memorii RAM si ROM mai are n prezent doar o semnificatie
academica, deoarece memoriile EEPROM si Flash pot fi citite si scrise n
functionare normala la orice adresa (comportament de RAM), iar memoriile
SRAM nevolatile (NV SRAM) stocheaza informatia peste 10 ani fara alimentare
Figura 1
CAPITOLUL II -Memorii ROM
Memoria ROM este in general utilizata pentru a stoca BIOS-ul (Basic Input
Output System) unui PC. In practica, o data cu evolutia PC-urilor acest timp de
memorie a suferit o serie de modificari care au ca rezultat rescrierea/arderea "flash"
de catre utilizator a BIOS-ului. Scopul, evident, este de a actualiza functiile BIOSului pentru adaptarea noilor cerinte si realizari hardware ,ori chiar pentru a repara
unele imperfectiuni de functionare.
Exista mai multe variante constructive pentru memoriile ROM (figura 2).
D0Dk-1
memorat
- sunt m=
2.3.Memorii PROM
Memoriile PROM (Programmable ROM) pot fi programate la utilizator, dar o
singura data (informatia scrisa nu mai poate fi rescrisa).
Memoriile PROM s-au realizat cu tranzistoare bipolare si ulterior cu
tranzistoare MOS. Varianta cu tranzistoare bipolare oferea capacitati extrem de
mici (maxim sute de biti), puteri disipate ridicate (sute de mW) si de aceea ele nu
se mai folosesc n prezent.
Varianta cu tranzistoare MOS ofera capacitati de memorare mult mai mari si
putere disipata semnificativ mai redusa dect n cazul celei bipolare.
Utilizatorul foloseste un dispozitiv special numit programator prin intermediul
caruia poate nscrie informatia dorita ntr-o astfel de memorie. Dupa programare,
doar n anumite cazuri se mai pot face modificari respectiv programa circuitul. n
stare neprogramata, fuzibilele sunt intacte, iesirea fiind pe 1 logic. Programarea se
bazeaza pe ntreruperea unei conexiuni existente n memoriile neprogramate.
ntreruperea se face prin vaporizarea unor trasee prin impulsuri de curent
generate n mod corespunzator de echipamentul de programare. Iesirea unui bit
programat este pe 0 logic.
Memoria PROM din figura 4. are o capacitate de 8 cuvinte a 4 biti, adica de 32
de biti. Pentru a memora la adresa 1 (A2A1A0 = 001) cuvntul 1011, n timpul
programarii se va arde doar cel de-al doilea fuzibil corespunzator liniei W1.
Dupa programare, la selectia liniei de cuvnt W1 la iesire se va regasi
informatia dorita, adica 1011.
Trebuie remarcat ca un bit neprogramat poate fi ulterior trecut n 0 la o noua
programare, dar un bit programat nu va putea fi readus n 1 logic, cu alte cuvinte la
adresa 1 cuvntul 1011 va putea fi reprogramat n 0011, dar nu n 0111.
aceasta este necesara folosirea unui nou tip de tranzistor MOS, si anume
tranzistorul MOS cu grilaflotanta, dezvoltare tehnologica care a permis realizarea
memoriei EPROM.
Caracteristica iD-Ugs a unui astfel de tranzistor MOS (figura 6) depinde de
ncarcarea cu sarcini negative a grilei flotante.
Tranzistoarele din nodurile corespunzatoare unei linii de bit care trebuie sa fie pe 1
trebuie sa aiba poarta flotanta ncarcata cu sarcina negativa q-.
Programarea este facuta prin ncarcarea grilei flotante cu ajutorul unui impuls
de programare (10V-15V, tipic 12 V sau uneori 12,5 V) ntre drena si sursa
tranzistorului, cu durata de cteva zeci de ms, dupa selectarea liniei de cuvnt Wi=
UH (figura 7).
10
11
13
14
15
16
18
19
Fig.22 Arhitectura bufferului de iesire pentru o linie de bit n cazul unei memorii
DRAM.
21
Descrierea functionarii
Scrierea
nscrierea unui 1 in celula se face punnd linia de bit LB la UH prin activarea
bufferului B. In acest timp se aplica un impuls de naltime tot UH liniei de cuvnt
Wi = 1 care determina intrarea in conductie a tranzistorului T si ncarcarea lui Cm
la UH.
22
23
24
Bibliografie
1. Florin Pavel, Bogdan Arcanu - Baze generale de operare PC, Ed.
Realitatea romneasc, 2005;
2. Prof univ. dr. D. M. Mare; Asist. univ. drd. G. M. - Informatic
de gestiune (baze) i internet - Sinteze de curs; Univ. Siru Haret;
3. Baruch Zoltan, Tehnologii de memorii , partea I;
4. Baruch Zoltan, Tehnologii de memorii , partea II;
5. Site-uri internet.
25