Curs DVB T

TELEVIZIUNE DIGITALA TERESTRA CUPRINS: 1. Introducere in transmisia digitala a imaginilor 2. Compresia semnalelor video si audio.
Standardul MPEG-2
2.1. Compresia semnalului video 2.1.1. Introducere 2.1.2. Esantionarea semnalului video 2.1.3. Codarea MPEG. Etape in realizarea compresiei semnalului video 2.2. Compresia semnalului audio 2.3. Fluxul de date MPEG 2.3.1. Pachete elementare ale fluxului de date 2.3.2. Transport Stream Packet 2.3.3.Informatii necesare receptorului DVB-T
3. Bazele modulatiei digitale

3.1. Introducere 3.2. Mixer 3.3. Modulatorul de amplitudine 3.4. Modulatorul IQ 3.5. Demodulatorul IQ
4. DVB-T Tansmiterea terestra a semnalelor digitale TV

4.1. Tehnica de modulatie OFDM 4.1.1. Introducere 4.1.2. Generarea simbolurilor OFDM 4.1.3. Semnale suplimentare in spectrul OFDM 4.1.4. Modulatia ierarhica 4.2. Standardul DVB-T 4.3. Purtatoarele DVB-T 4.4. Parametri sistemului transmisiei DVB-T 4.5. Emitatorul DVB-T. Modulatorul DVB-T 4.6. Receptorul DVB-T 4.7. Reteaua de emitatoare tip SFN
Acest material a fost elaborat n cadrul S. N. Radiocomunicaii/ Departament Broadcasting pentru a fi folosit n cadrul cursurilor de la Centrul de Pregatire n Radiocomunicaii Tncbeti. Materialul nu poate fi folosit, copiat i distribuit dect cu acordul S. N. Radiocomunicaii/ Department Broadcasting.
1. Introducere in transmisia digitala a imaginilor

Transmisia digitala reprezinta orice transmisie in care informatia utila este in format digital. Indiferent daca este cazul unui semnal video, audio sau de date, informatia se prezinta sub forma unui sir de biti. Nu trebuie confundata informatia transmisa cu purtatorul acestei informatii care este intotdeauna analogica, respectiv o oscilatie de inalta frecventa, putandu-se folosi canalele obisnuite de comunicatii: prin satelit, emitoare terestre, cablu, fibra optica. Necesitatea trecerii de la utilizarea semnalelor TV analogice la utilizarea semnalelor TV digitale a aparut atat datorita faptului ca in format digital este utilizata pentru transmitere o largime de banda mai mica (in cadrul aceleeasi largimi de banda in care este transmis un program TV analogic pot fi transmise mai multe programe TV digitale ceea ce inseamna ca spectrul de radiofrecventa, care este o resursa cu dimensiune limitata, este utilizat mai eficient, dar mai inseamna ca se reduc si costurile de operare pe program transmis, deci servicii mai ieftine), cat si datorita faptului ca prelucrarea semnalului in format digital este mult mai usoara. In domeniul televiziunii prima despartire de traditionalul sistem TV analog s-a facut prin introducerea sistemului hibrid analog-digital D2MAC (D2 doua semnale sunet si informatia de sincronizare sunt transmise digital; MAC = Multiplexed Analogue Component componentele de luminanta si crominanta). Acest sistem a fost dezvoltat pentru transmisiile TV prin satelit, dar acesta nu a prins la public, in prezent fiind folosit doar de unele tari nordice. In cadrul studiourilor TV, semnalele digitale de televiziune au patruns incepand cu anii 90 prin utilizarea semnalelor digitale necomprimate in conformitate cu recomandarea CCIR 601. Aceste semnale au debitul de informatie (data rate) de 270 Mbit/s, care este foarte potrivit pentru distributie si prelucrare in cadrul studioului dar nu si pentru transmitere la utilizatorul final. Evenimentul cheie in cadrul televiziunii digitale destinate publicului larg poate fi considerat definitivarea standardului JPEG (JPEG = Joint Photographic Experts Group). Acesta este utilizat pentru compresia imaginilor fixe, rata de compresie putand ajunge pana la 15:1. Compresia imaginilor se bazeaza pe folosirea transformatei cosinus discreta (DCT = Discrete Cosine Transform). Astazi standardul JPEG este foarte folosit in domeniul digital, inregistrand un succes deosebit in cadrul fotografiei digitale. Transformata cosinus discreta este algoritm de baza si pentru MPEG (MPEG = Moving Picture Experts Group) care a dezvoltat in 1993 standardul MPEG-1 iar apoi MPEG-2. MPEG-1 este utilizat pentru imagini video in miscare cu data rate de pana la 1,5 Mbit/s utilizand ca mediu de stocare CD-ul. MPEG-2 este utilizat ca standard de baza in televiziunea digitala din intreaga lume. Acesta este capabil sa realizeze compresia semnalului TV digital de la 270 Mbit/s la 2-6 Mbit/s. Prin compresia semnalului audio digital data rate este redusa de la 1,5 Mbit/s la 100-400 kbit/s. Avand in vedere aceste rate mari de compresie, acum se poate realiza
combinarea unui numar de programe sub forma unui singur flux de date ce poate fi transmis in banda unui singur canal TV analogic (6; 7 sau 8MHz functie de standard). La inceputul anilor 90 a demarat un proiect european DVB = Digital Video Broadcasting in cadrul caruia au fost dezvoltate trei metode de transmisie: DVB-S, DVB-C si DVB-T. Metoda de transmisie prin satelit DVB-S este utilizata incepand cu anul 1995. In cadrul acesteea este utilizata modulatia QPSK (Quadrature Phase Shift Keying), largimea canalului este in jur de 33MHz, iar data rate total de 38 Mbit/s. Se pot transmite 6, 8 sau chiar 10 programe TV in cadrul unui canal functie de data rate-ul acestora si de numarul sunetelor insotitoare. In cadrul transmisiei prin cablu coaxial, DVB-C, este utilizata modulatia 64QAM (64 Amplitude Quadrature Modulation) ce asigura tot un data rate de 38 Mbit/s dar intr-un canal cu largimea de banda de numai 8 MHz. DVB-C este in uz incepand din 1995. Sistemul de transmisie digitala TV terestra DVB-T a debutat in anul 1998 in Anglia utilizand modul de transmisie 2k, in prezent asigurandu-se acoperirea nationala a acestei tari. Data rate-ul asigurat de DVB-T este de 5-31 Mbit/s iar largimea canalului de transmisie corespunde cu cel pentru TV analogic (6; 7 sau 8MHz functie de standard). In cadrul acestei metode de transmisie sunt utilizate mai multe purtatoare de radiofrecventa, ortogonale intre ele (OFDM = Orthogonal Frequency Division Multiplex), fiecare dintre acestea fiind modulate QPSK, 16QAM sau 64QAM. Trebuie mentionat ca si semnalele DVB-S si DVB-C pot fi transmise terestru utilizand sistemul MMDS = Multipoint Multi-channel (Micowave) Distribution System.
2. Compresia semnalelor video si audio. Standardul MPEG

Semnalul digital standard (SDTV = Standard Definition Television) are viteza de transmisie de 270 Mbit/s, mult prea mare pentru a putea fi transmis pe canalele obisnuite. Este necesara o puternica compresie a acestuia de la 270 Mbit/s la 2-6 Mbit/s, pentru aceasta utilizandu-se mecanisme de reducere a informatiei redundante si irelevante din fluxul de date. 2.1. Compresia semnalului video 2.1.1. Introducere Pentru a realiza reducerea vitezei de transmisie (a debitului de informatie) pentru un flux de date trebuie sa extagem din acesta informatia redundanta sau informatia irelevanta. Informatia redundanta este informatia care exista de mai multe ori in fluxul de date, sau biti care nu contin informatie, sau informatie care poate fi reconstituita la receptie fara pierderi prin procedee matematice. O cale de reducere a redundantei este utilizarea codurilor cu lungime variabila. De exemplu, daca in fluxul de date exista un sir de 15 zerouri, in locul acestora poate fi transmis mesajul de 15 ori zero printr-un cod special care este mult mai scurt. Facand o paralela, codul Morse este un exemplu de reducere a redundantei. Literele care sunt folosite mai des au alocate secvente de cod mai scurte decat cele care sunt utilizate mai rar. In tehnica transmiterii informatiei acest tip de codare este numit codare Huffman. In cazul semnalului video, informatia irelevanta este informatia care nu poate fi perceputa de simturile umane. Astfel, daca tinem cont ca ochiul uman contine mai putini receptori sensibili la culoare decat la lumina putem sa renuntam la detaliile fine de culoare, ceea ce inseamna o reducere a benzii semnalului corespunzator. De asemenea, ochiul integreaza si liniile fine din imagine, acest fapt constituind principala cale de atac in utilizarea metodelor de compresie in JPEG si MPEG. Reducere viteza de transmisie Micsorarea redundantei (fara piederi de informatie) Reducerea informatiei irelevante (cu pierderi de informatie)
In MPEG reducerea vitezei de transmisie se face urmand urmatorii pasi: a. Reducerea rezolutiei semnalului obtinut conform CCIR 601 de la 10 biti la 8 biti (reducerea irelevantei); b. Excluderea intervalelor de stingere pe verticala si pe orizontala (reducerea redundantei); c. Reducerea rezolutiei pe verticala a semnalului de culoare (reducerea irelevantei); d. Modularea diferentiala in cod a impulsurilor pentru imaginile in miscare (reducerea redundantei); e. Utilizarea transformatei cosinus discrete (DCT) urmata de cuantizare (reducerea irelevantei); f. Scanare in zig-zag si codare cu lungime variabila (reducerea redundantei); g. Codare Huffman. 2.1.2. Esantionarea semnalului video Recomandarea CCIR 601 (ITU BT.R601) prevede pentru studiouri codarea pe componente a semnalului video complex color, dupa cum reiese din Fig. 2.1.
Semnal esantionare luminanta 13,5 MHz
Y
R, G, B
Camera video
10 bit
FTJ 5,75 MHz
A/D
10 bit 10 bit
Matrice
Cb Cr
FTJ 2,75 MHz FTJ 2,75 MHz
A/D A/D
Cb Cr
270 Mbit/s
Semnal esantionare crominanta 6,75 MHz Fig. 2.1
Standardul pentru studiouri trebuie sa asigure, dupa codare, compatibilitatea semnalului atat pentru standardul cu 625 linii/ 50Hz cat si pentru standardul cu 525 linii/ 60Hz. Pentru a asigura aceata compatibilitate, frecventa de esantionare trebuie sa fie un multiplu intreg al celor doua frecvente de linii. Cum fH (625) / fH (525) = 15625/ 15734,265 = 143/ 144 rezulta ca frecventa de esantionare trebuie sa fie multiplu intreg al frecventei de 2,25 MHz. Tinand cont de
frecventa maxima a semnalului de luminanta, valorile convenabile pentru frecventa de esantionare sunt: 11,25 MHz (5x2,25); 13,5 MHz (6x2,25); 15,75 MHz (7x2,25MHz). S-a ales frecventa de esantionare de 13,5 MHz: 13,5 MHz = 858 fH (525) = 864 fH (625) Coeficientii de multiplicare ai frecventelor de linii reprezinta numarul de esantioane ce rezulta pentru o linie in cazul semnalului de luminanta. Semnalele de crominanta avand banda mai mica sunt esantionate cu frecventa de 6,75 MHz (3x2,25). In acest caz numarul de esantioane este la jumatate fata de cel pentru semnalul de luminanta. Fiecarui esantion al semnalului analogic ii va corespunde un pixel in formatul digital. Spre deosebire de televiziunea analogica, in televiziunea digitala sunt transmise numai cadre (frames) nu si semicadre (fields), acestea fiind reconstruite la receptie. 2.1.3. Codarea MPEG. Etape in realizarea compresiei semnalului video a. Reducerea vitezei de transmisie prin reducerea cuantizarii semnalului obtinut conform CCIR 601 de la 10 biti la 8 biti In cazul semnalului video analogic, daca raportul semnal/ zgomot ponderat referitor la nivelul de alb este mai bun de 48dB (valori normale de peste 63dB) zgomotul nu este perceput de ochiul uman. In cazul semnalul digital, daca se realizeaza conversia analog digitala utilizand pentru cuantizare 8 biti in loc de 10 va cresterea zgomotului de cuantizare (cresterea S/N[dB] = 6N, N=2, deci 12dB), dar nu este depasit pragul de perceptibilitate al ochiului. Reducerea debitului de informatie este prezentat mai jos: Debit semnal luminanta = 13,5 MHz 8 (10) biti = 108 (135) Mbit/s Debit semnale crominanta = 2 6,75 Mhz 8 (10) biti = 108 (135) Mbit/s Debit total semnal video = 2 108 (135) Mbit/s = 216 (270) Mbit/s Prin cuantizarea cu 8 biti in loc de 10 s-a obtinut o reducere a vitezei de transmisie cu 54 Mbit/s (20%).
b. Reducerea vitezei de transmisie prin excluderea intervalelor de stingere pe verticala si pe orizontala Potrivit standardului ITU BT.R601 intervalele de stingere pe orizontala si pe verticala nu contin nici o informatie relevanta, nici macar teletext. In consecinta in MPEG intervalele de stingere pe orizontala si pe verticala sunt scoase complet din continutul cadrului. Acestea pot fi reconstituite la receptie fara probleme (inclusiv toate celelalte semnale continute). 64 s
V Blanking (8%) H Blanking (19%) Imagine activa (vizibila) 720x576pixel Y 360x576 pixel Cb, Cr
(pentru semnal MPEG-2 cu rezolutie 4:2:0)
625 linii
576 linii vizibile
52 s (linie activa)
Fig. 2.2 In Fig. 2.2 este prezentat cadrul TV cu ponderile intervalelor de stingere din totalul imaginii. In urma esantionarii rezulta un numar de 864 de esantioane/ linie, respectiv de pixeli, iar daca se renunta la intervalul de stingere pe H obtinem 720 pixeli activi. Pentru semnalele de culoare numarul de pixeli/ linie activa va fi de 360. Tinand cont de poderile celor doua intervale de stingere, prin netransmiterea lor se realizeaza o reducere redundantei de aprox. 25%.
c. Reducerea vitezei de transmisie prin reducerea rezolutiei pe verticala a semnalului de culoare In Fig. 2.3, de mai jos, sunt reprezentate esantionarile semnalelor de luminanta si crominanta pentru mai multe tipuri de semnale MPEG: MPEG 4:4:4; MPEG 4:2:2 (semnal de studio conform recomandarii CCIR 601, respectiv standardului ITU BT.R601); MPEG 4:2:0 (semnalul utilizat pentru transmisiunile DVB).
Fig. 2.3 In cazul MPEG-2 la patru pixeli de luminanta sunt asociati doi pixeli de cominanta, unul pentru Cr si unul pentru Cb. Prin acest mod de educere a irelevantei se realizeaza reducerea cu 25% a debitului informatiei transmise.
Pana acum, prin pasii urmati s-au realiat urmatoarele reduceri ale debitului de informatie: - Semnal studio (conform ITU BT.R601) = 270 Mbit/s - Reducerea cuantizarii de la 10 la 8 biti (-20%) = 216 Mbit/s - Excluderea intervalelor de stingere H si V (-25%) = 166 Mbit/s - Reducerea rezolutiei pe verticala a semnalelor de culoare (-25%) = 124,5 Mbit/s Debitul de informatie de 124,5 Mbit/s este oricum departe de scopul propus si anume obtinerea unui debit de 2-6 Mbit/s, cu un maxim de 15 Mbit/s. Pentru atingerea obiectivului trebuie urmati si ceilalti pas ia caror complexitate este mult mai mare. d. Reducerea vitezei de transmisie prin modularea diferentiala in cod a impulsurilor pentru imaginile in miscare Imaginile in miscare (consecutive) difera intre ele foarte putin. Ele contin zone stationare care nu se schimba de la un cadru la altul, zone care-si schimba doa pozitia precum si obiecte noi care apar in imagine. Daca am transmite fiecare cadru complet de fiecare data vom transmite si informatie care se repeta iar si iar rezultand un debit mare de informatie. Concluzia care se desprinde de aici este ca putem micsora debitul informatiei daca vom transmite numai diferentele de la un cadru la altul. Aceasta metoda de micsorare a redudantei se numeste modularea diferentiala a impulsurilor (DPCM = Differential Pulse Code Modulation). In urma esantionarii si digitizarii se obtin esantioane cu valori discrete asezate la intervale echidistante egale cu intervalele de esantionare (ts), dupa cu se observa in Fig. 2.4. 255 -
0 ts Fig. 2.4
timp
Diferentele dintre esantioanele alaturate fiind mici, daca se transmite doar diferenta dintre ele (DPCM),se salveaza din capacitatea de transmisie (Fig. 2.5). 255
0 ts Fig. 2.5
timp
O problema care apare la modularea diferentiala este sincronizarea lenta a demodulatorului la inceputul transmisiei sau desincronizarea acestuia atunci cand apar erori de transmisie. Pentru rezolvarea acestei situatii se transmit esantioane complete la intervale egale de timp (Fig. 2.6). 255 -
0 ts Fig. 2.6
timp
10
Inainte de a fi codata imaginea, aceasta este impartita in blocuri patrate cu dimensiunea de 16x16 pixeli pentru semnalul de luminanta si cu dimensiunea de 8x8 pixeli pentru semnalele de culoare. Pentru semnalul MPEG-2 MP@ML esantionarea este 4:2:0 iar fiecarui bloc de luminanta 16x16 pixeli ii corerespund cate un bloc de 8x8 pixeli Cb, respectiv 8x8 pixeli Cr (Fig. 2.7). Acest tip de aranjament poarta denumirea de macrobloc. Un singur cadru este compus dintr-un numar de macroblocuri astfel incat numarul de pixeli pe orizontala si pe verticala trebuie sa fie divizibil cu 16, respectiv 8 (Y: 720x576 pixeli).
Fig. 2.7 Codarea imaginii in MPEG se face utilizand trei algoritmi diferiti ce se bazeaza pe utilizarea transformatei cosinus discrete (se va detalia la punctul d): Codarea intracadru. Aceste cadre sunt notate cu I si sunt cadre codate complet. Cadrele de tip I sunt inserate aleator in fluxul de date si au cea mai scazuta rata de compresie; Codarea cu predictie temporala inainte. Cadrele rezultate sunt notate cu P. Codarea cu predictie temporala poate avea ca referinta cadre de tip I sau cadre de tip P. Aceste cadre au raportul de compresie net superior cadrelor de tip I. Calcularea diferentei se face la nivel de macrobloc, respectiv fiecare macrobloc din cadrul urmator este comparat cu macroblocul corespunzator cadrului precedent. Din compararea a doua macroblocuri rezulta urmatoarele situatii: o Elementele imaginii s-au deplasat intr-o directie oarecare, ceea ce inseamna ca avem o imagine in miscare; o Elementele imaginii nu s-au deplasat; o Elementele de imagine din macrobloc sunt complet noi fata de cele din precedentul.
11
In primul caz, diferenta care se calculeaza si se transmite se numeste vector de miscare. Detectarea miscarii se face intr-o arie de 64x64 pixeli pentru un macrobloc de 16x16 pixeli (Fig.2.8) si numai pentru semnalul de luminanta. Precizia estimarii este de 0,5 pixeli.Impreuna cu vectorul de miscare se poate transmite si informatie legata de diferenta. Determinarea vectorului de miscare este ilustrata in Fig. 2.9. Pentru semnalul MPEG-2 avand imaginea formata din 720x560 pixeli vor rezulta (720/16)x(576/16) = 1620 vectori de miscare.
Fig. 2.8
Fig. 2.9
12
Mai jos sunt prezentate doua cadre succesive si rezultatul compararii lor.
Codarea cu predictie temporala bidirectionala. Cadrele rezultate sunt notate cu B. Predictia se face atat inainte cat si inapoi prin utilizarea a doua cadre de referinta care pot fi de tip I sau P sau unul I si celalalt P. In acest caz se obtine cea mai mare rata de compresie. Determinarea vectorului de miscare este ilustrata in Fig. 2.10.
Fig. 2.10
13
Cadrele de tip P si/sau B cuprinse intre doua cadre de tip I formeaza o structura numita Group Of Pictures = GOP care are lungimea uzuala de 12 cadre. Un cadru de tip B este cuprins intotdeauna intre doua cadre de tip I sau P. Insa, la transmiterea unui structuri GOP pozitia cadelor poate fi schimbata din considerente de micsorare a memoriei la receptie structura poate fi schimbata. Pentru a se restabili ordinea originala numerele cadrelor sunt codate formand DTS (Decoding Time Stamp). Acest lucru va fi tratat mai tarziu in cadrul fluxului de date MPEG. In Fig. 2.11 este prezentata ordinea cadrelor I, P si B.
Fig. 2.11
14
e. Reducerea vitezei de transmisie prin utilizarea transformatei cosinus discrete (DCT) urmata de cuantizare Transformata cosinus discreta (DCT = Discrete Cosine Transform) a fost folosita cu succes inca de la sfarsitul anilor 80 la compesia imaginilor statice in JPEG. De asemenea, DCT este algoritmul de baza in metoda de codare MPEG. Dupa cum am mai spus, ochiul uman percepe diferit detaliile grosiere ale imaginii fata de detaliile fine ale acesteea, fiind mai putin sensibil la cele din urma. Cunoscand acest amanunt, putem accepta un zgomot mai crescut in zona frecventelor inalte fata de zona frecventelor joase printr-o cuantizare mai grosiera a acestor frecvente. Ramane de rezolvat separarea frecventelor joase de cele medii si inalte pentru a realizarea cuantizarea diferita a acestora. Aceasta separare o facem prin utilizarea DCT care, ca si transformata Fourier, realizeaza trecerea din domeniul timp in domeniul fecventa. Pentru un spatiu cu doua dimensiuni NxN DCT este definita ca mai jos:
Pentru un spatiu cu doua dimensiuni NxN IDCT este definita ca mai jos:
Unde: IDCT este transformata cosinus discreta inversa x si y sunt coordonatele spatiale ale blocului cu dimensiunea NxN u si v sunt coordonatele spatiale ale blocului coeficientilor DCT (tot cu dimensiunea NxN)
Dupa cum s-a precizat la punctul d imaginea este impartita in blocuri cu dimensiunea de 8x8pixeli, deci in acest caz N=8. Dupa esantionare se obtine un bloc cu 8x8=64 valori ale pixelilor asupra carora se aplica DCT. Va rezulta tot un bloc de 8x8 valori ale pixelilor dar acum in domeniul frecventa.
15
DCT
y Domeniu timp
u Domeniu frecventa
Inainte de aplica DCT asupra blocului tanslateaza domeniul valorilor acestora de la 0-255 la -128 127 prin scaderea cu 128. In cadrul primului rand, primul coeficient F(0,0) reprezinta componenta continua a intregului bloc (DC coefficient; ceilalti coeficienti din bloc reprezinta componente alternative - AC coefficients). Cel de al doilea coeficient corespunde energiei frecventei celei mai joase in directie orizontala, iar ultimul coeficient corespunde energiei frecventei celei mai inalte in directie orizontala (respectiv celui mai fin detaliu). Similar stau lucrurile si pentru prima coloana, coeficientii corespunzand, in directie verticala, fecventelor de la valori joase la valori inalte. Pentru un bloc tipic de imagine majoritatea coeficientilor sunt zero sau apropiate de zero, pe aceasta bazandu-se compresia de spectru.
16
Reprezentarea grafica a coeficientilor DCT prin cele 64 de frecvente este data mai jos:
Urmatorul pas este cuantizarea. Fiecare din cei 64 de coeficienti este este cuantizat folosind un tabel de cuantizare cu 64 de elemente. Cuantizarea reduce amplitudinea coeficientilor a caror contributie este neglijabila la calitatea imaginii, scopul fiind cresterea numarului coeficientilor DCT egali cu zero. Ecuatia de cuantizare este: Fq (v,u) = [F(v,u)/Q(v,u)] unde [ ] reprezinta partea intreaga iar Q(v,u) sunt coeficientii specificati in tabelul de cuantizare.
17
Intregul proces de aplicare a DCT si cuantizare este ilustrat in continuare: x

183 198 144 162 195 174 174 152 198 209 154 164 191 168 160 138 220 222 170 166 185 161 138 119 239 231 184 167 180 156 119 105 244 229 190 165 178 160 112 104 236 215 190 161 178 170 115 115 222 198 185 157 179 183 125 133 211 186 180 154 181 192 133 146 y 55 70 16 34 70 81 81 36 63 40 32 10 92 94 42 38 57 33 10 -9 111 103 56 39 52 28 -9 -23 116 101 62 37 50 32 -16 -24 108 87 62 33 50 42 -13 -13 94 70 57 29 51 55 -3 5 83 58 52 26 53 64 5 18
-128
67 46 46 24
Bloc de 8x8 pixeli (valori 0-255)
Bloc de 8x8 pixeli (valori -128 127): f(x,y) DCT v
173 12 0 4 0 -2 0 0
0 -2 0 0 0 0 -2 0
0 -4 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
1384
0 -36 0 0 0 0 -60 0
0 -99 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 1
216 0 99
Cuantizare
0 -58 0 0
Fq(v,u)
8 16 19 22 22 26 26 27 16 16 22 22 26 27 27 29 19 22 26 26 27 29 29 35 22 24 27 27 29 32 34 38 26 27 29 29 32 35 38 46 27 29 34 34 35 40 46 56 29 34 34 37 40 48 56 69 34 37 38 40 48 58 69 83
F(v,u)
Q(v,u) In standardul MPEG sunt definite tabele de cuantizare dar, in practica, orice codor poate sa le inlocuiasca cu altele. Avand in vedere ca acestea sunt necesare la decodare ele sunt transmise catre receptor impreuna cu informatia legata de imagine. Matricea de cuantizare poate fi schimbata de la un bloc la altul pentru a obtine o compresie maxima. In acest caz, pentru a reduce debitul de date alocat transmiterii tabelului de cuantizare se poate transmite doar un factor de scala. Acesta reprezinta
18
un numar cu care se multiplica termenii din tabel fara a mai fi necesara redefinirea intregului tabel. Aplicarea DCT urmata de cuantizare se face pentru fiecare bloc de 8x8 pixeli atat pentru luminanta cat si pentru semnalele de crominanta. Dupa cum am mai aratat, pentru esantionare tip 4:2:0, la patru blocuri de 8x8 pixeli se asociaza un bloc de 8x8 pixeli pentru Cr si un bloc de 8x8 pixeli pentru Cb, formand un macrobloc. Acest mod de codare se aplica tuturor cadrelor de tip I. In cazul cadrelor de tip P si B DCT se aplica numai diferentelor (tot cu dimensiunea de 8x8 pixeli) dintre macroblocul din cadrul precedent (si cadrul urmator pentru cadre B) si macroblocul cadrului curent tinand cont de translatarea data de vectorul de miscare. f. Reducerea vitezei de transmisie prin utilizarea scanarii in zig-zag Dupa cum se observa, in urma cuantizarii coeficientilor DCT se obtine un numar foarte mare de valori zero. Trebuie gasita o solutie de a ordona coeficientii DCT astfel incat sa avem o succesiune de zerouri cat mai lunga, in ideea ca este mult mai simplu sa transmitem, folosind coduri tip run length coding (RLC) prin care secvente de caractere identice sunt inlocuite prin numarul numarul de caractere care se repeta urmat de caracterul respectiv, de exemplu informatia 10*0 decat 0, 0, ........0 (10 zerouri). Solutia de ordonare este citirea in zig-zag a coeficientilor DCT, dupa cum se observa mai jos.
173 12 0 4 0 -2 0 0
0 -2 0 0 0 0 -2 0
0 -4 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
In urma scanarii in zig-zag si utilizarii RLC avem: 173, 12, 2*0, 0, 4, 0, -4, 6*0, -2, 13*0, -2, 34*0 Aceasta metoda de micsorare a redundantei impreuna cu utilizarea DCT si a cuantizarii dau cea mai mare rata compresie a debitului informatiei.
19
g. Reducerea vitezei de transmisie prin utilizarea codarii Huffman Codarea Huffman poate fi inteleasa facand o paralela cu codul Morse. In cazul in care trebuie transmise mai multe simboluri, acestora le sunt alocate coduri care au lungimea functie de probabilitatea de aparitie a simbolurilor. Cu cat probabilitatea este mai mica cu atat lungimea cuvantului de cod este mai mare. Codarea in acest caz foloseste coduri cu lungime variabila VLC (VLC = Variable Length Coding). Prin codarea Huffman se realizeaza de fapt o recodare a cuvintelor de cod rezultate dupa aplicarea DCT, scanarea in zig-zag si RLC. CONCLUZII Prin utilizarea utilizarea metodelor de reducere a redundantei si de reducere a irelevantei prezentate pana acum este posibila reducerea debitului de informatie de la valoarea initiala de 270 Mbit/s (conform ITU BT.601) la 2-6 Mbit/s, cu valoare maxima de 15 Mbit/s. Inima acestei realizarii acestei compresii poate fi considerata metoda codarii diferentiale a impulsurilor in cod cu compensarea miscarii in combinatie cu transformata cosinus discreta. Semnalul MPEG-2 poate fi organizat pe profile (algoritm al metodelor folosite) si niveluri (limitari ale valorilor unor parametri ca rezolutia imaginii sau debitul de informatie):
Nivel Profil Tip cadre Esantionare crominanta (format) Esantioane/linie Nr. linii Cadre/s Max. bit rate Mbit/s Esantioane/linie Nr. linii Cadre/s Max. bit rate Mbit/s Esantioane/linie Nr. linii Cadre/s Max. bit rate Mbit/s Esantioane/linie Nr. linii Cadre/s Max. bit rate Mbit/s Simple I &P 4:2:0 * Main I,P & B 4:2:0 1920 1152 25 80 1440 1152 25 60 720 576 25 15 352 288 25 4 SNR I,P & B 4:2:0 * 1440 1152 25 60 Spatial I,P & B 4:2:0 High I,P & B 4:2:2 1920 1152 25 100 1440 1152 25 80 720 576 25 20 *
High
High 1440 Main
* 720 576 25 15 *
* 720 576 25 15 *
Low
Semnalul MPEG-2 destinat transmisiilor cu utilitate publica, respectiv semnal TV cu definitie standard, are formatul 4:2:0, prezinta o reducere a rezolutiei semnalului de culoare atat in directie orizontala cat si in directie verticala si este numit Main Profile @ MainLevel.
20
In figura 2.12 este prezentata schema bloc a codorului MPEG

Control
DPCM
Reducere redundanta +irelevanta Data buffer
Video Mem.
Y, Cr, Cb Fig. 2.12
Flux primar video ES (ES = Elementary Stream)
Alegerea tabelelor de cuantizare este decisa de circuitul de control functie de gradul de ocupare a memoriei tampon de la iesire (Data buffer). Structura ES va fi descrisa in subcapitolul 2.3 Fluxul de date MPEG.
21
2.2. Compresia semnalului audio Sistemul de compresie audio folosit in MPEG are la baza sistemul MUSICAM dezvoltat de CCETT, IRT (Institut fr Rundfunktechnik) si Philips pentru DAB (Digital Audio Broadcasting). Compresia MUSICAM se bazeaza pe principii de mascare psiho-acustice (date de particularitatile de percepere a suntelor de catre urechea umana), variind pasii de cuantizare pe benzi inguste ale semnalului audio functie de gradul de intensitate al acestuia. S-a stabilit ca urechea umana nu poate percepe sunetele din vecinatatea unui puls foarte puternic, practic acesta mascand sunetele din vecinate, ceea ce face ca acestea sa nu mai fie utile, deci nici necesare la transmisie. La conversia analog-digitala a semnalelor audio se foloseste esantionarea cu frecventa de 32 kHz, 44,1 kHz sau 48 kHz (acum chiar si 96 kHz). Esantionarea cu 48 kHz la o rezolutie de 16 biti da un debit al informatiei de 786 kbit/s (Fig. 2.13) pentru un canal, ceea ce inseamna aprox. 1,5 Mbit/s pentru un semnal stereo. Sursa audio
FTB 15-20000 Hz
A D
16 biti 768 kbit/s/ L
32/ 44,1/ 48 kHz frecventa esantinare Fig. 2.13 Obiectivul compresiei audio este sa reducem debitul informatiei de 1,5 Mbit/s la 100-400 kbit/s. Evolutia metodelor de compresie a semnalului audio este prezentata mai jos.
MASCAM IRT, 1988 (codare pe subbenzi) MUSICAM IRT, CCET, Philips, 1989 ASPEC Fraunhofer Gesellschaft, Thomson (codare cu transformate, utilizeaza DCT)
ISO/ IEC 11172-3 MPEG 1 Audio, 1990/ 91 Layer I, compresie mica, complexitate scazuta encoder Layer II, complexitate medie encoder Layer III, compresie mare, complexitate mare encoder, codare cu transformate si pe subenzi (cunoscut si ca MP3) ISO/ IEC 13818-3 MPEG 2 Audio, 1994 Layer I, Layer II, Layer III (la fel ca la MPEG 1) Layer II MC (Multichannel Audio, pana la 5.1)
22
a. Modelul psiho-acustic al urechii umane In continuare vom arata care dintre caracteristicile psiho-acustice ale urechii umane sunt interesante din punct de vedere al codarii audio. Sensibilitatea urechii este puternic dependenta de frecventa. Sunetele cu frecventa sub 20 Hz si cu frecventa de peste 20 kHz nu sunt percepute. Maximul sensibilitatii este situat intre 3 si 4 kHz, iar in afara acestei game sensibilitatea scade atat catre frecventele joase cat si spre cele inalte. Pragul de audibilitate este ilustrat mai jos (curba Fletcher-Munsen). L (dB)
60 40
20
10
12
14
f (kHz)
Toate frecventele situate sub pragul de audibilitate nu vor fi transmise, ele sunt irelevante pentru urechea umana. O alta caracteristica a urechii ce este exploatata in procesul de codare este caracteristica de mascare. De exemplu, daca unei persoane se aplica un semnal de test sinusoidal cu frecventa de 1 kHz si amplitudine constanta insotit de alte semnale cu frecvente apropiate si amplitudini variabile se va constata ca celelalte frecvente sunt percepute numai daca amplitudinile acestora vor depasi anumite niveluri, dupa cum se vede in reprezentarea urmatoare.
23
L (dB)
60
semnal de mascare
40
prag de mascare
20
10
12
14
f (kHz)
Forma pragurilor de mascare este dependenta de frecventa, frecventele inalte avand o forma mai larga a pragurilor de mascare. Frecventele situate pragurile de mascare nu vor fi transmise. Fenomenul de mascare nu apare doar in domeniul frecventa ci si in domeniul timp. b. Principiile de baza in codarea semnalelor audio (MPEG layer I, II) Dupa cum am vazut in prezentarea modelului psiho-acustic al urechii umane, datorita fenomenului de mascare, anumite semnale, cu frecvente nu vor fi transmise. Se impune asadar, separarea componentelor in domeniul frecventa functie de amplitudinea acestora. Aceasta separare este posibila prin utilizarea transformatei Fourier rapida (FFT = Fast Fourier Transform). Simultan cu analizarea spectrala a semnalului audio se face si o impartire in subbenzi a acestuia din urmatoarele motive: Mastile difera functie de frecventa; Se poate intampla ca o subbanda sa fie complet mascata de componentele dintr-o alta banda; Sensibilitatea urechii variind cu frecventa face posibila cuantizarea cu finete diferita astfel incat sa se mentina zgomotul sub pragul audibil; In cadrul fiecarei subbenzi se face analiza semnalelor pentru a vedea daca acestea nu sunt armonici ale semnalelor din benzile inferioare. Numai semnalele care nu reprezinta armonici vor fi complet suprimate daca se afla sub pragul de mascare. Numarul de subbenzi este 32, fiecare cu largime de 750 Hz. Fiecare banda este cuantizata separat.
24
Codarea pe subbenzi este prezentata in schema bloc de mai jos.
Audio in
FTB 1
FTB 2
Semnal audio comprimat
FTB 32
FFT
512 puncte pt. Layer I 1024 puncte pt. Layer II
Model psiho-acustic
Dupa cum se observa in schema bloc, fiecare subbanda este cuantizata separat iar cuantizare este controlata de blocurile FFT si modelul psiho-acustic. Pentru MPEG Layer II rezultatele FFT pentru 1024 de esantioane sunt transferate blocului psiho-acustic la fiecare 24 ms care ia decizii asupra finetii cuantizarii sau a necuantizarii pentru cele 32 de subbenzi. In codarea MPEG esantioanele sunt grupate in cadre pentru fiecare subbanda, un cadru continand un anumit numar de esantioane. Pentru layer I un cadru este format din 12 esantioane, iar pentru layer II un cadru este format din 3x12 esantioane. Pentru fiecare bloc de 12 esantioane este determinata valoarea celui mai mare esantion care se va considera factor de scala pentru reducerea redundantei. Factorul de scala fiind necesar la decodare va fi continut in fluxul elementar audio.
25
2.3. Fluxul de date MPEG
In urma compresiei (codarii) semnalelor video si audio se obtin fluxurile elementare ES (Elementary Streams). Acestea sunt divizate in pachete cu lungimi variabile numite pachete de fluxuri elementare PES (Packetized Elementary Streams). a. Fluxul elementar (ES) Video Dupa cum s-a vazut la compresia semnalelor video, imaginea este formata din blocuri cu dimensiunea de 8x8 pixeli, iar pentru semnalul MPEG-2 patru blocuri de 8x8 pixeli Y impreuna cu un bloc de 8x8 pixeli Cr si un bloc de 8x8 pixeli Cb alcatuiesc un macrobloc. Cum fiecare macrobloc poate sa aiba grade diferite de cuantizare, respectiv compresie, trebuie sa se transmita si informatia legata de factorul de scala Mai multe macroblocuri ce apartin aceluiasi rand formeaza o fasie, o felie de imagine. Fiecare fasie debuteaza cu un header care contine informatia de resincronizare in caz de erori la receptie. Astfel, daca decodorul rateaza o fasie o inlocuieste cu o fasie corespunzatoare din cadrul precedent dupa care resincronizeaza la fasia urmatoare. Mai multe fasii de imagine formeaza un cadru, care la randul lui are un header unde sunt contine informatii legate de tipul cadrului respectiv (I, P sau B) si de timp pentru a se reconstitui la decodare ordinea originala a cadrelor tinand cont de modul de predictie. Fasie (slice) macrobloc
bloc Cadru
26
Mai multe cadre, de regula 12, produc un GOP (Group Of Pictures) care si el debuteaza cu un header. Un decoder MPEG se va cala pe semnal si va incepe sa reproduca imaginea numai dupa ce va receptiona startul unui GOP, adica primul cadru tip I. Unul sau mai multe GOP sunt asociate intr-o secventa care si ea va debuta cu un header, care contine in principal matricea de cuantizare. Structura fluxului elementar video este data mai jos.
Matrice de cuantizare Factor de scala
Secventa
GOP
Cadru
Fasie
Mcrobloc
Sequence header GOP header
Frame header
Slice header
b. Fluxul elementar (ES) Audio Ca si in cazul fluxului elementar video, informatia audio este precedata de un header care contine informatii legate de: Sincronizare Tipul layer-lui Frecventa de esantionare Modul audio: mono, stereo, joint stereo, doua canale independente Preaccentuare Header-ul este urmat de factorul de scala (este necesar a fi transmis datorita reducerii redundantei prin ponderarea celorlalte valori ale esantioanelor). Dupa cum am vazut la compresia semnalului audio, informatia legata de acesta este reprezentata de 384 de esantioane grupate cate 12 esantioane/ subbanda x 32 subbenzi pentru Layer I si 1152 de esantioane grupate cate 12 esantioane x 3 grupe/ subbanda x 32 subbenzi pentru Layer II.
27
2.3.1. Pachete elementare ale fluxului de date Toate fluxurile elementare in MPEG sunt mai intai impachetate in pachete cu lungimi variabile numite pachete de fluxuri elementare PES (Packetized Elementary Streams). Acestor pachete elementare care au initial dimensiunea maxima de 64 kbytes (cu exceptia PES video) li se adauga un header, structura acestora fiind urmatoarea: header cu dimensiunea minima de 6 bytes: o Primii 3 bytes ai header-ului reprezinta informatia de start start code prefix si au intotdeauna acelasi continut 00 00 01; o Urmatorul byte ce urmeaza startului este byte de identificare al informatiei continute de fluxul de date stream ID si anume daca flux de informatie video, audio sau alte date auxiliare; o Urmatorii 2 bytes dau informatie despre lungimea pachetului (packet length). header optional (optional PES header) ce este transmis ca o extensie a header-lui PES si este adaptat cerintelor fluxului elementar ce urmeaza a fi transmis. Acesta contine, pe langa alte informatii, 11 biti indicatori de stare (flags) care ne arata ce campuri optionale sunt prezente, ca de exemplu PTS (Presentation Time Stamps) si DTS (Decoding Time Stamps) care sunt importante pentru sincronizarea datelor audio si video la receptie. fluxuri elementare video si audio (payload part). Structura unui pachet elementar, pe componente este data mai jos. 6 bytes max. 64 kbytes payload
PES header
PES header optional
3 byte start code prefix 00 00 01
Stream ID
Lungime PES
24
16
Bit
28
6 bytes
max. 64 kbytes payload
PES header
PES header optional
10
Control al criptarii
11 indicatori de stare (flags)
Dimensiune header optional
Campuri optionale ce depind de flag-uri
FF
12
8 Biti
PTS
DTS
ESCR
ES rate
Mediu de stocare a informatiei (DSM)
Copy info
PES CRC
Extensie PES
33
33
42
22
16
biti
Semnificatiile campurilor optionale sunt urmatoarele: PTS = Presentation Time Stamp contine cei mai semnificativi 33 de biti din 42 totali ai STC (System Time Clock = provine din dublul frecventei de esantionare a semnalului de luminanta 13,5 MHz si este utilizata ca frecventa de referinta pentru toti pasii de codare). Este transmisa receptorului la fiecare 700 ms fiind necesara sincronizarii imaginii cu sunetul. DTS = Decoding Time Stamps. In scopul salvarii spatiului de memorare la decodor cadrele I, P sa I,P,B nu sunt transmise in ordinea naturala, ordine care trebuie reconstituita la receptie pe baza informatiei DTS. ESCR = Elementary Stream Clock Reference semnalul de referinta de 27 MHz (vezi PTS). ES rate = rata fluxului elementar. DSM = Digital Storage Medium informatie necesara pentru controlul dispozitivelor de inregistrare. Copy info informatie despre materialul transmis daca este original sau copie. PES CRC; CRC = Cyclic Redundancy Check bit de control al erorilor. Se poate verifica (prin suma de control) daca transmisia a fost afectata de erori.
29
2.3.2. Transport Stream Packet
PES reprezinta pachete cu structura reltiv lunga ceea cele face inadecvate transmisiilor mai multor programe multiplexate intr-un singur flux de date. Pentru a rezolva aceasta problema, in standardul MPEG, se utilizeaza divizarea pachetelor PES in pachete mai mici de dimensiuni fixe de 184 bytes. Acestor pachete de 184 bytes li se adauga un header de 4 bytes rezultand pachete cu lungimea de 188 bytes Transport Stream Packets, pe scurt TPS. Pachetele TPS sunt multiplexate, mai intai in cadrul fiecarui program iar apoi pentru mai multe programe, formand in final un flux de date MPEG-2 numit Transport Stream, pe scurt TS. Structura unui pachet MPEG-2 TPS este mai jos.
188 bytes 4 bytes TS header
184 byte payload 184 bytes payload
13 biti de identificare pachet (PID) 1 bit indicator de eroare 1 byte sincronizare Header-ul TPS debuteaza cu un byte de sincro al pachetului, care are tot timpul aceeasi valoare si anume 47Hex. Potrivit MPEG decodorul sincronizeaza dupa ce s-au receptionat 5 TPS. O alta componenta importanta este informatia legata de identificarea pachetului, formata din 13 biti notata pe scurt PID (PID = Packet Identifier). PID descrie continutul payload precum si locul in cadrul PES. Dupa byteul de sincro urmeaza un bit care indica daca transmisia s-a facut eronat sau nu. Acest bit este setat la receptie, iar in cazul in care erorile nu pot fi corectate, informatia continuta in TPS-ul respectiv nu mai trebuie sa fie decodata. In DVB protectia primara la erori se face utilizand codul corector de erori Reed Solomon. Intr-unul din primele etaje ale modulatorului (orice varianta DVB-T, DVB-C sau DVB-S) celor 188 bytes ai TPS se adauga inca 16 bytes necesari corectiei erorilor. Acestia pot sa corecteze pana la 8 erori pe pachet.
30
In unele cazuri este necesar ca dimensiunea header-ului sa fie mai mare de 4 bytes. Cum dimensiunea de 188 bytes nu poate fi depasita, dupa header va fi introdus un camp optional numit camp de adaptare. 2.3.3. Informatii necesare receptorului DVB-T Pentru a extrage din fluxul de date informatiile necesare decodarii unui anumit program receptorul are nevoie de anumite informatii. Pe langa acestea si utilizatorul are nevoie de anumite informatii despre programul respectiv, informatii care fac in acest fel receptorul mult mai prietenos in utilizare. a. Informatia de sincronizare pentru TS La aplicarea semnalului MPEG-2 la intrarea decodorului, acesta trebuie sa se sincronizeze cu fluxul de date. In acest scop sunt cautati sincro bytes, care asa cum am aratat au tot timpul aceeasi valoare 47Hex. De asemenea stim ca acestia se repeta la intervale fixe de 188 bytes. Daca este detectat un byte cu valoarea 47Hex, decodorul va cauta dupa 188 bytes urmatorul byte 47Hex. Daca nu-l gaseste inseamna ca un cuvant de cod a avut accidental aceasta valoare (ceea ce este foarte posibil) si este cautat un alt byte cu valoarea 47Hex. Conform standardului MPEG sincronizarea decodorului are loc dupa ce sunt receptionate 5 TPS, iar desincronizarea are loc dupa pierderea a 3 TPS. b. Informatia despre continutul de programe al TS TS poate sa contina de la un program cu imagine si un sunet aferent pana la 20 de programe sau mai mult, unele doar cu sunet, altele cu imagine + un sunet, altele cu imagine + doua sau mai multe sunete. Este necesar sa includem in TS liste cu aceste programe care sa informeze beneficiarul despre continutul acestuia. Aceste liste sunt furnizate in program specific information, pe scurt PSI. Acestea reprezinta tabele care sunt transmise ocazional in partea de payload a TPS. Primul tabel este tabelul asociat programelor transmise si este numit pe scurt PAT (PAT = Program Association Table). PAT este transmis la fiecare 0,5s si ne arata cate programe contine TS. PAT este un TPS special care are in header PID 0 si contine in partea de payload PID-urile altor tabele care se numesc program map tables (PMT). La randul lor PMT-urile sunt tot TPS speciale care contin in partea de payload PID-urile pentru fluxurile elementare continute de programele respective (audio, video, date).
31
In continuare este prezentata structura PAT si PMT. PAT = Program Association Table
.................
PID 0x00 PID pt. PMT1 PID pt. PMT2 PID pt. PMT3
PMT = Program Map Table
.................
PID continut in PAT PID pt. video1
PID pt. audio1 PID pt. teletext1
32
c. Accesarea programelor Accesarea programelor continute in cadrul unui TS se face pe baza PID-urilor video si audio aferente acestora. Receptoarele permit accesarea directa a programului daca utilizatorul cunoaste aceste valori (puse la dispozitie de furnizorul de program), iar daca nu, prin scanarea TS disponibile si selectie ulterioara. d. Informatiile de sincronizare pentru program Odata identificate PID-urile pentru pachetele audio si video aferente unui program, acestea sunt extrase din PES (demultiplexare) si furnizate decodorului. Acesta ca sa-si poata indeplini are nevoie de anumite informatii pentru sincronizare. Primul pas in acest sens este sincronizarea ceasului receptorului cu ceasul emitatorului. Dupa cum am aratat in prezentarea pachetelor fluxului elementar un semnal de 27 MHz, ce reprezinta dublul frecventei de esantionare a semnalului de luminanta 13,5 MHz este utilizat ca frecventa de referinta pentru toti pasii de codare, fiind semnal de ceas pentru System Time Clock (STC). STC este in esenta un numarator de 42 biti ce se reseteaza dupa fiecare umplere. La receptie este necesar de asemenea un numarator de 42 biti si un oscilator de 27 MHz. Cele doua oscilatoare de la emisie si de la receptie, precum si cele doua numaratoare trebuie sa fie in sincronism. Acest lucru este posibil prin transmiterea informatiei de sincronizare ce se numeste Program Clock Refence (PCR). PCR reprezinta tocmai continutul numaratorului la un anumit moment. Fluxul de date transporta cu sine un semnal de ceas de precizie care controleaza toate procesele de codare/ decodare reprezentat de PCR. La receptie daca ceasul receptorului nu este sincronizat cu cel de la codor un circuit PLL realizaza sincronismul acestuia. In paralel cu sincronizarea ceasului, continutul numaratorului este incarcat cu valoarea continuta in PCR. PCR este incorporat fluxul de date al unui program MPEG-2 (fluxul elementar ES) cel putin o data la fiecare 0,7s, in MPEG-2 TS cel putin o data la fiecare 0,1s iar DVB TS cel putin o data la fiecare 40ms. Dupa cum am vazut la structura PES, in fluxul elementar sunt incluse inca doua informatii de timp necesare pentru sincronizarea decodorului: PTS = Presentation Time Stamp contine cei mai semnificativi 33 de biti din 42 totali ai STC, informatie ce este necesara sincronizarii imaginii cu sunetul si DTS = Decoding Time Stamps ce este necesara refacerii ordinii naturale, la decodor, a cadrelor I, P sa I,P,B.
33
e. Informatii suplimentare continute in Transport Stream In scopul usurarii utilizarii receptoarelor digitale in cadrul TS sunt introduse tabele particulare care formeaza Service Information (SI). DVB prevede urmatoarele tabele particulare: NIT = Network Information Table contine informatii legate: calea de transmisie (satelit, cablu, terestra); numele furnizorului de programe, date ale semnalului de RF, tipul modulatiei, protectia la erori, alti paremetri ai transmisiei; SDT = Service Descriptor Table contine informatii despre programele transmise, numele acestora, PID-urile respective; BAT = Bouquet Association Table face o trecere in revista a tuturor programelor grupandu-le functie de continutul informatiilor transmise: stiri, sport muzica, etc acestea formand buchete. Un program poate fi regasit in mai multe buchete. Este util cand se doreste vizionarea doar a unui anumit tip de programe intr-un anumit interval orar. RST = Running Status Table este utilizat pentru controlul video recorderelor (similar cu VPS = Video Programming System din televiziunea analogica); TDT/TOT = Time and Date Table/ Time Offset Table sunt folosite pentru a transmite utilizatorului (daca receptorul permite) informatii despre data si ora curente.
34
3. Bazele modulatiei digitale

3.1. Introducere Din punct de vedere al modulatiei folosite, cele mai multe sisteme de comunicatii se impart in trei categorii: utilizarea eficienta a spectrului, folosirea eficienta a puterii si eficienta costurilor. In ceea ce ne priveste, interesul este orientat catre reducerea benzii de frecventa necesara transmiterii semnalului. In acest scop vom trece in revista urmatoarele tipuri de modulatii digitale: QPSK si QAM (16 QAM si 64 QAM). Componenta principala in cazul acestor tipuri de modulatii este modulatorul in cuadratura sau modulator I/Q (I=in phase; Q=quadrature phase). 3.2. Mixerul Acesta reprezinta o parte electronica in cadrul modulatorului in cuadratura. In esenta mixerul este un multiplicator.
Semnal modulator fs Oscilator localfrecventa purtatoare fc
fs fc
Fig. 3.1 La iesirea mixerului vom avea benzile laterale modulate in amplitudine cu purtatoarea suprimata (componentele spectrale cu frecvente mai mari decat fc+fs vor fi filtate cu un FTJ. 3.3. Modulatorul de amplitudine In cazul modulatiei de amplitudine informatia este continuta in amplitudinea purtatoarei. La iesirea modulatorului de amplitudine, din punct de vedee al spectrului, vom regasi purtatoarea impreuna cu doua benzi laterale situate simetric fata de aceasta.
35
Un mixer poate fi utilizat pentru realizarea unei modulatii de amplitudine. In cazul particular cand semnalul modulator nu are componenta continua, la iesire nu se vor regasi decat benzile laterale fara frecventa purtatoare. Aceasta caracteristica este utila in modulatia QAM. 3.4. Modulatorul in cuadratura (modulator IQ) In televiziune color analogica modulatorulin cuadratura este folosit in sistemele PAL si NTSC la transmiterea informatiei de culoare. Schema bloc a unui modulator in cuadratura este prezentata in Fig. 3.2.
Fig. 3.2 Modulatorul in cuadratura contine doua mixere care primesc semnal de la acelasi oscilator local, mixerul I primeste semnal cu faza zero, iar mixerul Q primeste semnal defazat cu 90. Semnalele decalate intre ele cu 90 sunt in cuadratura si nu se influenteaza intre ele, deci sunt independente. In acest fel rezulta doua cai independente I si Q pe care le urmeaza semnalul. Dupa mixare acestea sunt insumate. Calea I primeste un semnal cosinusoidal iar calea I primeste un semnal sinusoidal. Un modulator IQ poate realiza o modulatie pura de amplitudine, o modulatie pura de faza sau o combinatie intre acestea. Reprezentarea polara a semnalului de la iesirea modulatorului este data in Fig. 3.3.
36
Fig. 3.3 Vectorul corespunzator semnalului modulat este caracteriza prin doua marimi: amplitudine A si faza : A= (Ai)2 + (Aq)2
= arctg Ai / Aq Pentru a intelege functionarea modulatorului in cuadratura vom considera urmatoarele cazuri particulare: a. Semnalul pe calea I are valorile 1 iar pa calea Q valoarea zero. La iesirea mixerului semnalul va arata in felul urmator: Q
37
b. Semnalul pe calea Q are valorile 1 iar pa calea I valoarea zero. La iesirea mixerului semnalul va arata in felul urmator: Q
c. Pe ambele cai semnalele au valorile 1 In acest caz sunt posibile patru combinatii, numite constelatii. Q
Cazul particular de mai sus este cazul modulatiei QPSK (Quadrature Phase Shift Keying) cand este comutata numai faza semnalului, constelatiile posibile fiind 45, 135, 225 si 315. Cum pentru fiecare combinatie posibila sunt necesare doua valori pentru caile I si Q rezulta ca putem transmite simultan doi biti.
38
In practica, trebuie sa furnizam celor doua cai I si Q datele continute in fluxul pe care dorim sa-l transmitem. Impartirea lor se face de catre un circuit harta (in engleza mapper) care pe baza unui tabel furnizeaza cele doua semnale i(t) si q(t).
q(t) Q
Mapper
data (t) Bit 1 0 0 1 1 Bit 0 0 1 0 1 i(t) +1 -1 -1 +1 q(t) +1 +1 -1 -1 Iqmod(t)
i(t)
Q 01 10 00 I 11
In cazul QPSK avem data rate la iesirea modulatorului la jumatate fata de data rate a fluxului de date de la intrare. In consecinta banda necesara transmiterii informatiei se reduce la jumatate. Pornind de la QPSK putem sa trecem la modulatii de ordin superior. Astfel daca variem simultan faza si amplitudinea obtinem celelalte tipuri de modulatii folosite in DVB-T 16QAM, 64QAM. Constelatiile pentru aceste tipuri de modulatii sunt date in Fig. 3.4. In cazul 16QAM se pot transmite simultan patru biti iar in cazul 64QAM se pot transmite simultan sase biti, banda necesara reducandu-se corespunzator.
39
Fig. 3.4 3.5. Demodulatorul IQ La receptie, pentru a se putea realiza demodularea este necesara refacerea purtatoarei. Pentru aceasta, semnalul de la intrare (semnalul modulat digital) este multiplicat de doua ori. In acest fel frecventa a carei valoare este egala cu de patru ori fecventa purtatoare se poate extrage folosind un filtru trece banda. Schema bloc a demodulatorului este data in fig. 3.5
I
iqmod(t)
i(t)
De-mapper Q q(t)
data(t)
90
Bloc refacere purtatoare
Fig. 3.5
40
In figura 3.6 sunt ilustrate formele de unda ale semnalelor in diferite puncte ale demodulatorului.
Fig. 3.6 Se observa ca semnalele demodulate i(t) si q(t) au suprapuse semnale care au frecventa dubla fata de semnalul de baza. Aceasta situatie se rezolva prin introducerea unor filtre trece jos pana in circuitul de-mapper. Este foarte important ca tabelele dupa care lucreaza circuitele mapper si demapper trebuie sa fie identice. Foarte des demodularea semnalelor modulate in cuadratura este realizata cu circuite de demodulare care se bazeaza pe esantionarea semnalului de baza cu o frecventa de patru ori mai mare ca cea a semnalului modulat (o perioada completa a purtatoarei este esantionata in patru puncte. Este foarte important ca frecventa de esantionare sa fie in sincronism cu purtatoarea. Aceasta metoda se numeste demodulare I/Q cu fs/4
I A D fs= 4*fIF fs/2 Q +1/ -1 i(t) Delay +1/ -1 q(t)
FIR
FIR = Finite Impulse Response filtru digital

41
4. DVB-T Tansmiterea terestra a semnalelor digitale TV

Transmiterea terestra a semnalelor digitale de televiziune se face in concordanta cu standardul DVB (Digital Video Broadcasting). Pentru rezolvarea celor mai multe probleme specifice canalului radio terestru s-a decis sa se foloseasca metoda de modulatie OFDM (Orthogonal Frequency Division Multiplex). Aceasta metoda presupune modularea cu o rata mica a mai multor putatoare RF care sunt ortogonale intre ele. 4.1. Tehnica de modulatie OFDM 4.1.1. Introducere O caracteristica a receptiei TV in benzile VHF si UHF este propagarea semnalului pe cai multiple intre emitator si receptor, o cale directa si multiple alte cai indirecte generate de reflexia semnalului pe diferite obstacole (forme de relief, cladiri, etc.). Exista de asemenea si cazul particular cand nu exista calea directa de propagare. Acest fenomen de propagare duce la o scadere a calitatii receptiei, care poate fi imbunatatita prin utilizarea de antene directive. Avand in vedere ca prin introducerea televiziunii digitale se doreste ca receptia sa poata fi facuta si mobil nu este posibila utilizarea de antene directive, iar propagarea pe cai multiple a semnalului duce si la fenomenul fading care este dependent si de frecventa. Un alt fenomen care apare in cazul receptiei mobile este fenomenul Doppler (componentele spectrale ale semnalului se deplaseaza spre frecventele inalte cand receptorul se apropie de sursa si spre frecvente joase cand se departeaza de sursa). Receptia terestra mai este influentata si de perturbatiile electrice create de alte transmisii radio, linii electrice de inalta tensiune, fenomene electrice naturale, automobile, etc. In cazul transmisiilor digitale propagarea pe cai multiple duce la o dispersie a timpilor de intarziere ceea ce sta la originea unor perturbatii intersimbol care pot fi reduse prin micsorarea vitezei de transmisie (neconvenabila in multe cazuri). Avand in vedere cele de mai sus putem spune ca receptia terestra este cel mai dificil tip de receptie. Pornind de la observatia ca daca transmitem datele (simbolurile) cu viteza mica intr-o banda ingusta fenomenul de fading nu este selectiv in frecventa iar interferenta inter-simbol este redusa, putem sa transmitem cu viteza mare de simbol daca modulam cu rata scazuta un numar foarte mare de subpurtatoare. De exemplu, daca fluxul de date are data rate de M bits/s iar numarul de subpurtatoare este n, atunci fiecare subpurtatoare va fi modulata la o rata de M/n bits/s. Acest mod de transmisie se numeste transmisie cu spectru imprastiat. Este necesara separarea acestor canale intre ele pentru a nu se interfera, dar cu cat este mai mare aceasta separare se reduce eficienta utilizarii spectrului RF.
42
Date intrare M bits/s
f1 f2 f3 fn
N canale cu frecventele f1... fn rata simbolurilor M/n bits/s
Fig. 4.1 Daca fiecare dintre cele n frecvente corespunzatoare canalelor de transmisie sunt liniar independente, adica ortogonale, spectrele acestora se pot intrepatrunde ceea ce duce la o utilizare a spectrului RF mult mai buna (fig. 4.2). Astfel s-a decis sa se foloseasca metoda de modulatie OFDM (Orthogonal Frequency Division Multiplex).
f Economie de spectru f
Fig.4.2 Pentru a intelege conditia de ortogonalitate a subpurtatoarelor trebuie sa ne reamintim de Transformata Fourier (TF). Aplicand TF unui semnal periodic in domeniul timp obtinem reprezentarea acestuia in domeniul frecventa. Vom lua cazul particular a doua tipuri de semnale: - Semnalul sinusoidal, deoarece subpurtatoarele sunt semnale sinusoidale. Acest semnal prezinta doua linii spectrale, la fs si la +fs. - Semnalul dreptunghiular cu durata t. In domeniul frecventa prezinta un spectru care are ca anvelopa o functie sinx/ x, ce prezinta nuluri la f = 1/ t (fig. 4.3).
Trans. Fourier
f = 1/ t
Fig. 4.3
43
Daca vom considera ca in urma modularii purtatoarele sinusoidale isi schimba amplitudinea si faza la intervale de timp t ne putem imagina ca semnalul modulat poate fi impartit in intervale egale t care se numesc pachete burst. Din punct de vedere matematic acestea pot fi considerate produsul de convolutie dintre un semnal dreptunghiular si semnalele sinusoidale respective (subpurtatoarele). In domeniul frecventa, in locul liniilor spectrale corespunzatoare subpurtatoarelor modulate vom avea spectre cu anvelope de forma sinx/x. Punctele de anulare ale spectrelor sunt distantate la intervale f = 1/ t (fig. 4.4).
f Fig. 4.4 Pachetul burst (care poate contine mii de subpurtatoare modulate) se numeste simbol OFDM (fig. 4.5). Conditia de ortogonalitate se obtine cand maximul unei subpurtatoare coincide cu minimul subpurtatoarelor adiacente si corespunde situatiei cand acestea sunt distantate la intevale = 1/ t. Cand informatia care trebuie transmisa este protejata la erori (DVB-T) avem cazul COFDM (Coded Orthogonal Frequency Division Multiplex).
time
OFDM symbol
frequecy
Figure 2Insertia : Sub-carriers insertion Fig. 4.5 subpurtatoarelor
44
Functie de numarul de subpurtatoare, in DVB-T sunt utilizate doua moduri: 2k si 8k Mod Nr. subpurtatoare Spatierea (aprox.) subpurtatoarelor f: Durata (aprox.) unui simbol t: 2k 2048 4 kHz 250 s 8k 8192 1 kHz 1 ms
4.1.2. Generarea simbolurilor OFDM Fiecare subpurtatoare OFDM trebuie modulata cu o parte din informatia continuta in fluxul de date prezent la intrarea modulatorului. Ca si in cazul folosirii unei singure purtatoare, fiecare dintre miile de subpurtatoare OFDM necesita un circuit mapping corespunzator constelatiei utilizate QPSK (sau 4QAM), 16QAM, 64QAM, fiecare subpurtatoare fiind modulata independent de celelalte. Rezulta astfel un modulator OFDM compus din mii de modulatoare QAM, fiecare cu propriul circuit mapper (fig. 4.6). Fiecare modulator QAM are propria sa purtatoare care trebuie sa fie sincronizata cu celelalte astfel incat simbolul comun OFDM ce rezulta din insumarea acestora sa aiba exact durata t=1/ f.
45
Fig. 4.6 Procedura prezentata mai sus este pur teoretica, fiind folosita doar la ilustrarea principiului OFDM, implementarea sa in practica presupunand un cost urias asociat cu o instabilitate a functionarii. In realitate, simbolurile OFDM sunt generate folosind transformata Fourier rapida inversa (IFFT = Inverse Fast Fourier Transform) al carei algoritm poate fi implementat numeric. Simbolurile OFDM rezulta asfel ca urmare a efectuarii, de catre un computer de viteza, a unor calcule matematice. Schema bloc de implementare a unui modulator OFDM bazat pe IFFT este data in fig. 4.7.
46
Re(f) IFFT Im(f)
I
re(t) im(t)
ofdm(t)
Q 90
Fig. 4.7 Procesul de modulatie OFDM de desfasoara astfel: fluxul de date, protejate la erori, este divizat si distribuit in mod aleator in mii de subfluxuri intr-un proces ce se numeste multiplexare si intretesere. Intreteserea este necesara pentru ca atunci cand apar erori in procesul de transmitere a informatiei catre receptor acestea nu afecteaza bitii in mod singular ci apar sub forma de salve (pachete), putand afecta pana la sute de biti, iar numarul acestora poate fi mai mare decat numarul maxim de erori ce pot fi corectate de catre codul corector de erori asociat. Fiecare subflux de date este livrat pachet cu pachet unui circuit mapper divizat in doua parti parti, parte reala si parte imaginara fiecare cu tabelul sau corespunzator. Rezulta doua tabele, real si imaginar, cu mii de intrari corespunzatoare subpurtatoarelor, iar continutul tabelelor este functie de tipului de modulatie folosit. Semnalele de la iesirile circuitului mapper Re(f) si Im(f) (in domeniul frecventa) sunt semnalele (modulate QAM) de intrare ale urmatorului bloc de procesare, blocul IFFT. In cadrul blocului IFFT semnale Re(f) si Im(f) sunt prelucrate matematic, la iesire rezultand re(t) semnal cosinusoidal si im(t) semnal sinusoidal, amandoua avand aceeasi amplitudine. Semnalele re(t) si im(t) corespund miilor de subpurtatoare care ce formeaza un simbol OFDM si sunt modulate cu acelasi numar de biti. Avand in vedere ca semnalele la iesirea blocului IFFT sunt tot timpul defazate cu 90, semnalul ce rezulta la iesirea modulatorului IQ este un semnal modulat in faza cu banda laterala unica BLU (sau SSB = Single-Sideband). La iesirea modulatorului OFDM sunt generate simbolurile OFDM care au durata constanta t=1/ f. Trebuie tinut cont ca, datorita propagarii multicale, semnalul ajunge la receptie cu intarzieri variabile care poate sa duca la interferente intersimbol. O mare parte a acestui efect este redusa prin utilizarea OFDM, dar se poate elimina aproape complet daca la sfarsitul fiecarui simbol OFDM se introduce un interval de garda. Intervalul de garda poate consta in absenta semnalului sau in transmiterea unui semnal. Daca nu se transmite semnal in intervalul de garda, la receptie, in timpul demodularii semnalului OFDM, pozitionarea ferestrei de esantionare a FFT nu se va mai face pe un numar intreg de perioade (receptorul trebuie sa se caleze pe simbolurile OFDM). Daca in intervalul de garda se transmite
47
sfarsitul simbolului urmator, folosind functia de autocorelatie (compararea formei semnalului perturbat cu forma cunoscuta a semnalului neperturbat) se poate pozitiona corect fereastra de esantionare asupra simbolului. Durata intervalului de garda trabuie sa fie mai mica decat durata simbolului OFDM, dar mai mare decat durata celui mai lung ecou ce poate apare. In practica intervalul de garda poate avea valorile: 1/4, 1/8, 1/16, 1/32. Generarea intervalului de garda este prezentata in fig. 4.8.
MEM1
IFFT
MEM2
Fig. 4.8
Reprezentarea simbolurilor OFDM cu intervalul de garda fara semnal este facuta in fig. 4.9, cu intervalul de garda cu semnal inserat in fig. 4.10, iar reprezentarea semnalului in cazul receptiei multicale in fig, 4.11.
48
Fig. 4.9
Fig. 4.10
49
Fig. 4.11 Reprezentarea spectrala si temporala a semnalului OFDM este data in fig. 4.12.
subpurtatoare IFFT f
Intervale de garda Simboluri OFDM
f
Localizarea secventiala a datelor dupa intretesere
t
Fig. 4.12
50
4.1.3. Semnale suplimentare in spectrul OFDM Pana acum am vazut cum in cadrul semnalului OFDM informatia plus protectia la erori este distribuita mai multor subpurtatoare, fiecare dintre ele fiind modulata QPSK sau QAM. S-ar putea crede astfel ca fiecare subpurtatoare transmite doar informatie utila (payload). In realitate nu este asa. In cadrul transmisiei OFDM gasim urmatoarele categorii de purtatoare: - purtatoare de informatie utila cu pozitie fixa; - purtatoare nemodulate setate la zero; - purtatoare pilot cu pozitie fixa; - purtatoare pilot cu pozitie schimbatoare (variabila); - purtatoare speciale modulate cu date suplimentare. Purtatoarele de informatie utila au tratate pana acum. Acestea sunt modulate coerent QPSK (4QAM), 16QAM, 64QAM. In cazul acestor modulatii, fiecarei subpurtatoare ii sunt alocati 2, 4 respectiv 6 biti. Purtatoarele nemodulate setate la zero nu sunt transmise in eter. Ele se afla la marginea spectrului RF OFDM (fig. 4.13) si au doua roluri: - prevenirea interferentei cu canalele adiacente facilitand filtrarea umerilor spectrului RF alsemnalului OFDM; - adaptarea capacitatii bit/ simbol la structura fluxului de date prezent la intrarea modulatorului.
Fig. 4.13 Umerii caracteristicii spectrale ai semnalului OFDM provin din forma sinc (sinx/x) a subpurtatoarelor. Acesti umeri trebuie atenuati prin filtrare, lucru usor de facut daca la marginile spectrului sunt purtatoare ce nu transporta informatie. Purtatoarele pilot cu pozitie fixa in spectru sunt utilizate pentru controlul automat al frecventei in receptor (AFC = Automatic Frequency Control). Acestea
51
sunt semnale cosinusoidale (situate pe axa reala). Daca frecventa de receptie nu este calata cu frecventa de emisie toate diagramele constelatiilor vor fi rotite ceea ce face ca demodularea sa nu se mai produca sau sa se faca cu erori. Corectia frecventei de receptie se face urmarind diferenta de faza dintre doua purtatoare pilot fixe succesive pana cand aceasta diferenta devine zero. Purtatoarele pilot cu pozitie variabila (scattered pilots) sunt utilizate pentru corectia de canal si estimarea canalului de transmisie in cazul folosirii modulatiilor QPSK si QAM (dau informatie despre distorsiunile de amplitudine si de faza). Purtatoarele speciale sunt modulate cu date suplimentare referitoare la unele schimbari survenite la emitator (de exemplu trecerea de la QPSK la 16QAM) si de care receptorul trebuie informat prin acest canal rapid. In acest mod, periodic, sunt transmisi toti parametri transmisiei. 4.1.4. Modulatia ierarhica Acest mod de transmisie OFDM presupune transmiterea informatiei prin doua metode de transmisie diferite intr-un singur spectru OFDM. Una dintre aceste transmisii este mai robusta la erori dar nu suporta un debit mare de informatie, cealalta este capabila sa transmita un debit mare de informatie dar este mai putin robusta la erori. Acest mod de transmisie se foloseste cand exista conditii dificile de receptie (de ex. receptia mobila sau portabila) dar se doreste ca aceasta sa se faca neintrerupt chiar daca va scadea calitatea. Transmisia mai robusta reprezinta fluxul prioritar HP (High Priority stream), iar cea mai putin robusta fluxul secundar LP (Low Priority stream). Sumar OFDM Metoda de transmisie OFDM: - utilizeaza un numar mare de subpurtatoare intr-un canal de transmisie; - este destinata special tipului de canal terestru de transmise, caracterizat prin ecouri multiple; - informatia ce trebuie transmisa este furnizata cu protectie la erori (COFDM) si distribuita subpurtoarelor; - subpurtatoarele sunt modulate QAM si QPSK si fiecare dintre le transmite doar o mica parte din fluxul de date; - OFDM produce simboluri mai lungi decat in cazul utilizarii unei singure purtatoare, avantaj care combinat cu introducerea intervalului de garda face ca interferenta intersimbol datorata ecourilor sa fie eliminata; - faptul ca informatia este distribuita mai multor subpurtatoare si ca aceasta este protejata la erori face ca la receptie sa se reconstituie fluxul de date fara erori chiar in conditii de fading si receptie pe cai multiple (ecouri).
52
4.2. Standardul DVB-T In 1995, standardul de transmisie digitala terestra a semnalelor de televiziune, in conexiune cu proiectul european DVB-T a fost definit in EN 300744. Acesta defineste canalul DVB-T cu largimea de 8, 7 sau 6 MHz si doua moduri de operare, functie de numarul punctelor de esantionare utilizate in IFFT: 2k, cu 2048 de puncte si 8k cu 8192 de puncte IFFT. Fiecare dintre aceste moduri prezinta avantaje si dezavantaje fata de celalalt: spatierea mai larga a subpurtatoarelor la modul 2k face ca acesta sa fie mai putin afectat de efectul Doppler si de ecourile multiple in cazul receptiei mobile, dar este mai afectat de intarzierile mari date de unele ecouri. Standardul DVB-T prevedere utilizarea optionala a modului ierarhic de transmisie. Cele doua cai HP si LP pot transporta acelasi program. Pe calea HP, din cauza cauza protectiei mai puternice la erori si compresiei mai ridicate, calitatea imaginii va fi mai scazuta fata de imaginea transmisa pe calea LP care are data rate-ul mai mare (dar in detrimentul protectiei la erori). Functie de conditiile de receptie poate fi aleasa una dintre cele doua cai. In DVB-T este utilizata modulatia coerenta a subpurtatoarelor QPSK, 16QAM si 64QAM. Pentru estimarea si corectia canalului sunt transmise si numeroase semnale pilot. 4.3. Purtatoarele DVB-T Standardul DVB-T prevede urmatoarele tipuri de purtatoare: - purtatoare de informatie utila cu pozitie fixa; - purtatoare inactive cu pozitie fixa; - purtatoare pilot cu pozitie fixa; - purtatoare pilot cu pozitie schimbatoare (variabila); - purtatoare TPS (TPS = Transmission Parameter Signallig) cu pozitie fixa. Primele doua tipuri de purtatoare au fost explicate in subcapitolul precedent. Purtatoarele pilot cu pozitie fixa sunt situate pe axa reala (semnale cosinuoidale) cu faza 0 sau 180 si au amplitudinea mai mare cu 3dB mai mare decat puterea medie a celorlalte purtatoare si, dupa cum am mai spus, sunt folosite la controlul automat al frecventei la receptie. Purtatoarele pilot cu pozitie variabila sunt imprastiate in tot spectrul canalului DVB-T si constituie semnalul de estimare a canalului la receptie. In cadrul unui simbol OFDM la fiecare a 12-a subpurtatoare este inserat un semnal pilot cu pozitie variabila. In urmatorul simbol, fiecare astfel de pilot sare inainte cu trei purtatoare ceea ce face ca in cadrul spectrului fiecare a treia pozitie este cand subpurtatoare de informatie utila, cand purtatoare pilot cu pozitie variabila. Sunt tot semnale cosinusoidale cu faza 0 sau 180 si au amplitudinea mai mare cu 3dB mai mare decat puterea medie a celorlalte purtatoare.
53
Purtatoarele TPS au pozitii fixe in cadrul spectrului si reprezinta un canal virtual de informare a receptorului de catre emitator cu privire la parametri transmisiei curente: - constelatia utilizata, - daca este transmisie ierarhica sau nu, - rata de codare pentru HP si LP, - intervalul de garda, - modul de transmisie (2k sau 8k). Purtatoarele TPS sunt modulate diferential cu modulatie binara de faza DBPSK (DBPSK = Diferential Binary Phase Shift Keying) care are avantajul ca orice eroare de faza este corectata automat. Codarea diferentiala presupune ca informatia este continuta in diferenta de faza dintre doua purtatoare TPS din doua simboluri succesive. Toate purtaoarele TPS dintr-un simbol transmit aceeasi informatie, adica au aceeasi faza (0 sau 180). In cazul modulatiei DBPSK se transmite un 0 daca de la un simbol la altul purtatoarele TPS schimba faza, iar daca nu o schimba se transmite un 1. Purtatoarele TPS servesc in procesul de demodulare prin stabilirea corecta a fazei (diagrama corespunzatoare constelatiei nu este rotita). Informatia completa transmisa de purtatoarele TPS se intinde pe parcursul a 68 de simboluri OFDM si cuprinde 68 biti. Segmentul de 68 de simboluri OFDM se numeste cadru, pe parcusul unui cadru semnalele pilot cu pozitie variabila se deplaseaza in cadrul canalului DVB-T de inceputul pana la sfarsitul acestuia. Pozitia subpurtatoarelor este prezentata in fig. 4.14.
Fig. 4.14
54
Pozitia purtatoarelor pilot in cadrul diagramei constelatiei 16QAM este prezentata in fig. 4. 15
Numarul subpurtatorelor DVB-T pentru cele doua moduri de trnsmisie este data in tabelul de mai jos: Nr. total de subpurtatoare Nr. de subpurtatoare folosite Purtatoare pilot cu pozitie variabila Purtatoare pilot cu pozitie fixa Purtatoare TPS Purtatoare informatie utila 4.4. Parametri sistemului DVB-T Parametri sistemului DVB-T sunt urmatorii; o o o o o frecventa de esantionare a IFFT, banda semnalului DVB-T, spectrul ocupat de un canal DVB-T de 8 MHz, debitul fluxului de informatie, nivelurile de semnal ale subpurtatoarelor. Mod 2k 2048 1705 131 45 17 1512 Mod 8k 8192 6817 524 177 68 6048
Un parametru de baza in DVB-T este frecventa de esantionare pentru IFFT. Pentru un canal cu latimea de 8 MHz (si cazul Romaniei) frecventa de esantionare este definita ca: fsampling IFFT 8MHz = 64/7 MHz = 9,142857143 MHz
55
Pentru canale cu latimea de 7, respectiv 6 MHz se inmulteste frecventa de esantionare corespunzatoare canalului de 8 MHz cu 7/8, respectiv cu 6/8. Toate cele 2048 sau 8192 de subpurtatoare corespunzatoare celor doua moduri trebuie sa se regaseasca in aceasta banda a IFFT. Spatierea in frecventa a subpurtatoarelor poate fi determinata usor, fiind: f = fsampling IFFT / Nr total subpurtatoare f2k = fsampling IFFT/2048 f8k = fsampling IFFT/8192 Din conditia de ortogonalitate se determina si durata simbolului OFDM: tsimbol = 1/ f Cunoscand numarul de subpurtatoare folosite pentru cele doua moduri de transmisie (1705 pentru 2k si 6817 pentru 8k ) putem determina banda semnalului DVB-T: fsemnal DVB-T = Nr. subpurtatoare folosite * f Valorile parametrilor determinati conform relatiilor de mai sus, corespunzatori unui canal cu latimea de 8 MHz sunt date in tabelul urmator: Parametru f tsimbol fsemnal DVB-T Mod 2k 4,464285714 kHz 224 s 7,608 MHz Mod 8k 1,116071429 kHz 1,024 ms 7,608 MHz
56
Spectrul semnalului DVB-T este prezentat grafic in fig. 4.16

Banda IFFT Banda canal
Purtatoare centrala 3048 (852)
Banda semnal
Purtatoare 0 Fig. 4.16
Purtatoare 6816 (1704)
Debitul total de informatie (gross data rate) depinde de rata de simbol OFDM care este data de relatia: rata_simbolOFDM = 1/ (durata_simbol + interval_de_garda) Durata simbol + interval de garda are valorile din tabelul urmator: Mod transmisie
Durata simbol util Durata simbol OFDM functie de intervalul de garda Interval de garda s
2k 8k
57
Debitul total de informatie (gross data rate) este dat de formula: gross_data_rate = rata_simbolOFDM * nr._purtatoare info_utila * nr._biti_per_simbol si are valorile din tabelul urmator (pentru canal de 8 MHz): Interval de garda 1/4 QPSK 1/8 (2bits/simbol) 1/16 1/32 1/4 16QAM 1/8 (4bits/simbol) 1/16 1/32 1/4 64QAM 1/8 (6bits/simbol) 1/16 1/32 Mod transmisie 2k 8k 10,8 Mbit/s 12,0 Mbit/s 10,706 Mbit/s 13,091 Mbit/s 21,6 Mbit/s 24,0 Mbit/s 25,412 Mbit/s 26,182 Mbit/s 32,4 Mbit/s 36,0 Mbit/s 38,118 Mbit/s 39,273 Mbit/s 10,8 Mbit/s 12,0 Mbit/s 10,706 Mbit/s 13,091 Mbit/s 21,6 Mbit/s 24,0 Mbit/s 25,412 Mbit/s 26,182 Mbit/s 32,4 Mbit/s 36,0 Mbit/s 38,118 Mbit/s 39,273 Mbit/s
58
Debitul net de informatie (net data rate) este dat de formula: net_data_rate = gross_data_rate * 188/204 * rata_de_codare si are valorile din tabelul urmator (pentru canal de 8 MHz): Interval de garda 1/4 QPSK (2bits/simbol) 1/8 1/16 1/32 1/4 16QAM (4bits/simbol) 1/8 1/16 1/32 1/4 64QAM (6bits/simbol) 1/8 1/16 1/32 Rata de codare 1/2 2/3 3/4 5/6 4,976471 6,635294 7,464706 8,294118 Mbit/s Mbit/s Mbit/s Mbit/s 5,529412 7,372549 8,294118 9,215686 Mbit/s Mbit/s Mbit/s Mbit/s 5,854671 7,806228 8,782007 9,757785 Mbit/s Mbit/s Mbit/s Mbit/s 6,032086 8,042781 9,048128 10,05348 Mbit/s Mbit/s Mbit/s Mbit/s 9,952941,6 13,27059 14,92941 16,58824 Mbit/s Mbit/s Mbit/s Mbit/s 11,05882 14,74510 16,58824 18,43137 Mbit/s Mbit/s Mbit/s Mbit/s 11,70934 15,61246 17,56401 19,51557 Mbit/s Mbit/s Mbit/s Mbit/s 12,06417 16,085562 18,09626 20,10695 Mbit/s Mbit/s Mbit/s Mbit/s 14,92941 19,90588 22,39412 24,88235 Mbit/s Mbit/s Mbit/s Mbit/s 16,58824 22,11765 24,88235 27,64706 Mbit/s Mbit/s Mbit/s Mbit/s 17,56401 23,41869 26,34602 29,27336 Mbit/s Mbit/s Mbit/s Mbit/s 18,0926 24,12834 27,14439 30,16043 Mbit/s Mbit/s Mbit/s Mbit/s
7/8 8,708824 Mbit/s 9,676471 Mbit/s 10,24567 Mbit/s 10,55617 Mbit/s 17,41765 Mbit/s 19,35294 Mbit/s 20,49135 Mbit/s 21,11230 Mbit/s 26,12647 Mbit/s 29,02941 Mbit/s 30,73702 Mbit/s 31,66845 Mbit/s
Valorile medii ale puterilor purtatoarelor de informatie utila sunt egale intre ele. Daca este sa consideram valoarea puterii medii a acestora ca fiind 1 (0dB sau 100%) putem sa apreciem valoarea pentru semnalele pilot. Pentru a fi usor detectabile acestea au puterea marita fata de celelalte purtatoare cu 4/3 (2,5dB in putere), sau nivelul mediu este marit cu 16/9 (2,5dB in tensiune).
59
4.5. Emitatorul DVB-T. Modulatorul DVB-T Schema bloc a modulatarului DVB-T este data in fig. 4.17.
Fig. 4.17
60
Primul etaj al modulatorului DVB-T este interfata in banda de baza a semnalului (baseband input modul). In cadrul acestui etaj se realizeaza sincronizarea semnalului cu fluxul MPEG-2 (MPEG-2 Transport Stream TS). Dupa cum se stie, MPEG-2 TS este compus din pachete de 188 bytes care au header-ul compus din 4 bytes, restul de 184 bytes reprezentandu-l informatia utila. Primul byte al header-ului este byte de sincronizare care are aceeasi valoare pentru toate pachetele: 47Hex. Sincronizarea are loc dupa receptionarea a cinci pachete consecutive, iar toate semnalele de ceas necesare in interiorul modulatorului deriva din acest semnal de sincronizare. Urmatorul etaj in cadrul modulatorului este blocul de inversare a byte-lui de sincronizae si dispersie a energiei. Ca urmare a inversarii byte-ului de sincronizare acesta devine B8Hex in loc de 47Hex. Aceasta inversare are loc la fiecare 8 pachete si se face cu scopul de resetare a proceselor de dispersare a energiei atat la emisie cat si la receptie. In cadrul semnalului de date pot apare accidental secvente lungi de 0 sau de 1 ceea ce duce, din punct de vedere al spectrului, la aparitia de linii spectrale nedorite. Pentru a le elimina, inainte de modulare se face o dispersie a energiei semnalului prin mixarea acestuia cu o secventa pseudo-aleatoare (PRBS = Pseudo Random Bit Sequence) care are ca rezultat ruperea secventelor lungi de 0 sau de 1. Circuitul de generare a secventei pseudo-aleatoare (PRBS) este constituit dintrun registru de deplasare cu 15 etaje cu reactie (Fig. 4.18).
Fig. 4.18
61
Insumarea semnalului de date cu secventa pseudo-aleatoare se face prin intermediul unei porti SAU-EX (sumator modulo 2). Pentru refacerea structurii initiale a semnalului de date, la receptie exista un circuit identic care este sincronizat cu cel de la emisie prin intermediul byte-ului de sincro inversat la fiecare secventa de 8 pachete. In cadrul DVB-T, date fiind caracteristicile canalului de transmise prezentate int-un subcapitol precedent, informatia transmisa este protejata la erori prin utilizarea de coduri corectoare de erori. Aceste coduri asigura corectia erorilor in avans (FEC = Forward Error Correction). Functie de pozitia fata de antena emitatorului a etajului respectiv, referitor la lantul de prelucrare a semnalului, cele doua codoare sunt denumite outer coder (realizeaza FEC1) si inner coder (realizeaza FEC2). Etajului de dispersie a energiei ii urmeaza primul codor, outer coder, care realizeaza protectia la erori prin utilizarea unui cod Reed Solomon. In cadrul acestui etaj, celor 188 bytes ai pachetului MPEG-2 li se adauga 16 bytes pentru protectia la erori, rezultand un pachet cu lungimea de 204 bytes (fig. 4.19). Prin adaugarea celor 16 bytes este posibila corectarea a 8 erori.
204 bytes 4 bytes header 188 bytes payload 16 bytes RS FEC
Fig. 4.19
In timpul transmisiei, in mod frecvent erorile apar sub forma de pachete de biti eronati ceea ce ar face imposibila corectarea lor. Avand in vedere acest fapt putem sa contracaram prin intreteserea informatiei (interleaver) unui pachet cu informatia continuta in pachetele vecine. Acest lucru este realizat in urmatorul etaj al modulatorului. Intreteserea trebuie facuta cat mai putin sistematic posibil. La receptie se revine la aranjamentul initial. Intreteserea este realizata cu ajutorul unui circuit de intretesere convolutional Forney (fig. 4.20). Intreteserea se poate realiza asupra a maxim 11 pachete consecutive si consta in intreteserea a 12 bytes ai unui pachet printre bytes-ii pachetelor vecine. Circuitul Forney consta in doua comutatoare cu cate 12 pozitii ce permit trecerea directa a informatiei de sincronizare in pozitia 0, iar in celelalte 11 pozitii informatia este trecuta prin registre de deplasare (realizate cu memorii FIFO cu capacitati egale cu multipli de 17 bytes). Cele doua comutatoare sunt sincronizate cu MPEG-2 TS.
62
8 bits
8 bits
Fig. 4.20
Capacitatea M este direct legata de numarul de cai. Cunoscand numarul de cai I=12, capacitatea M este definita ca: M = 204/ I = 204/ 12 = 17 bytes Urmatorul etaj este cel de al doilea codor inner coder (realizeaza FEC2). Codarea este convolutionala. Schema bloc a codorului convolutional este prezentata in fig. 4.21. La receptie este folosit decodorul Viterbi.
Fig. 4.21 63
Codorul este de realizat din mai multe etaje cu intarzieri diferite. In practica sunt utilizate registre de deplasare si porti SAU-Exclusiv (numaratoare modulo 2) Dupa cum se observa in schema bloc, codorul convolutional prezinta doua cai de semnal ceea ce face debitul informatiei la iesire sa fie dublu fata de cel de la intrare. Reducerea redundantei semnalului de la iesirea codorului convolutional se face prin perforarea (puncturing) sirului de biti ceea ce duce la eliminarea selectiva a unei parti dintre acestia. Aceasta eliminare selectiva se face pe baza unei scheme ce este prezentata in fig. 4.22.
Fig. 4.22
Dupa cum se observa in tabelul din fig. 4.22 se pot alegere diferite rate de codare (code rate): 1/2, 2/3, 3/4, 5/6, 7/8 functie de cat de puternica dorim sa fie protectia la erori (rata de codare 1/2 reprezinta cea mai putenica protectie iar 7/8 cea mai slaba protectie). Functie de conditiile de teren si tipul urban/ rural al zonei de serviciu se poate alege o rata de codare sau alta. La receptie, locurile ocupate de bitii exclusi prin operatia de perforare sunt umplute cu 0 sau 1, nu conteaza deoarece sunt tratate ca erori de catre decodorul Viterbi si este efacuta informatia initiala. Dupa codorul convolutional urmeaza inca un etaj de intretesere (fig. 4.23). Rolul acestuia a fost amintit la modulatia OFDM cand a fost aratata necesitatea ca informatia sa fie imprastiata in spectrul OFDM. In acest etaj fluxul de date este impartit in pachete cu lungimea 126 biti care sunt intretesute astfel incat sa fie distribuite uniform in canalul DVB-T. Pentru modul de transmisie 8k, 48 de blocuri de 126 biti sunt prelucrate pe doua, patru sau sase cai de intretesere utilizand formule definite pentrufiecare cale (nr. de cai este functie de tipul de modulatie folosit QPSK, 16QAM, 64QAM). In acest fel sunt definite toate perechile de valori I/Q pentru cele
64
6048 de subpurtatoare. In cazul modului 2k sunt procesate cate 12 blocuri de 126 biti pe doua, patru sau sase cai de intretesere. Acest etaj impreuna cu etajul de mapping si modulatorul OFDM formeaza structura COFDM care a fost prezentata in subcapitolul precedent. Se face completarea ca intre circuitul mapper si blocul IFFT este inca un etaj de adaptare a cadrelor care realizeaza inserarea purtatoarelor pilot si a celor speciale. Schema bloc a circuitului de intretesere pentru cazul particular 64QAM este data in fig. 4.23.
Fig. 4.23
Implementarea modulatorului DVB-T se poate face in doua moduri functie de pozitia modulatorului I/Q (fig. 4.24 si 4.25).
MEM1
IFFT
I/Q mod.
D A
IF RF
MEM2
Fig. 4.24
65
MEM1
IFFT
D A D A
MEM2
I/Q mod.
RF
Fig. 4.25
Varianta de modulator din fig. 4.24 este mai putin folosita in practica. La cea de a doua varianta (cea mai folosita) exista avantajul modularii directe a purtatoarei de RF.
66
4.6. Receptorul DVB-T Schema bloc a receptorului DVB-T (mai putin decodorul MPEG-2 si partea de control) este prezentata in fig. 4.26.
fs/2
Fig. 4.26
Primul etaj in cadrul receptorului este tuner-ul. Spre deosebire de televiziunea analogica, din cauza modulatiei folosite in DVB-T, acesta trebuie sa aiba o caracteristica de zgomot de faza mult mai buna. Prima fecventa if1 intermediara este de 36 MHz. In cazul televiziunii digitale fecventa de 36 MHz reprezinta centrul benzii de frecventa, referinta in acest caz luindu-se centrul benzii, nu ca in cazul televiziunii analogice unde ca referinta era purtatoarea de imagine. Semnalul if1 este filtrat cu un filtru trece banda cu unda acustica de suprafata (SAW). Largimea benzii este de 8, 7 sau 6 MHz functie de standard. In urma filtrarii semnalele corespunzatoare canalelor adiacente sunt suprimate pana la un nivel acceptabil. Conditiile impuse de acestui filtru se refera tot la caracteristica de faza, nefiind admise distorsiuni ale caracteristicii timpului de intarziere de grup. Se admit doar ripluri ale caracteristicilor de amplitudine si de timp de intarziere de grup.
67
In continuare semnalul sufera o noua schimbare de frecventa, if2 avand valoarea de aproximativ 5 MHz. Valoarea exacta este fi2 = 32/7 MHz = 4,571429 MHz. Avand in vedere ca semnalul fi2 trebuie convertit din semnal analogic in semnal digital iar frecventa de esantionare este fs = 4*32/7 MHz, dupa cel de al doilea mixer toate componentele cu frecventa mai mare de 2*32/7 MHz sunt suprimate cu un filtru trece jos. Dupa filtrare semnalul fi2 este aplicat unui convertor A/D a carui frecventa de esantionare este de 4*32/7 MHz. Aceasta frecventa s-a ales de patru ori mai mare decat frecventa semnalului fi2 pentru a putea fi folosit un demodulator I/Q dupa metoda fs/4. Fluxul de date rezultat dupa conversia analog-digitala este alicat mai intai etajului de sincronizare. In cadrul acestui etaj prin utilizarea functiei de autocorelatie este obtinuta informatia de sincronizare prin detectarea componentelor semnalului care exista exista de mai multe ori si sunt de acelasi fel. Astfel, datorita repetarii in intervalul de garda a unei portiuni din sfarsitul urmatorului simbol dupa fiecare simbol curent, functia de autocorelatie va furniza un semnal de identificare in aria intervalului de garda si in aria simbolului OFDM. Semnalul dat de functia de autocorelatie va fi utilizat de blocul FFT pentru pozitionarea ferestrei de esantionare pe durata simbolului. Blocul FFT este utilizat pentru aducerea semnalelor din domeniul timp in domeniul fecventa. Deoarece blocul FFT necesita la intrare un semnal in cuadratura, semnalul de la iesirea convertorului D/A este aplicat unui mixer complex prin intermediul unui comutator actionat cu frecventa fs/2 (2*32/7 MHz). De exemplu, esantioanele impare trec spre ramura superioara iar cele pare spre ramura inferioara. Cele doua fluxuri rezultante au debitul de informatie la jumatate si sunt decalate intre ele cu jumatate din perioada ceasului semnalului de esantionare. Pentru a elimina acest offset valorile intermediare sunt interpolate cu ajutorul unui filtru digital (FIR), introdus pe ramura inferioara (nu conteaza pe care dintre ramuri se introduce). Intarzierea introdusa de acest filtru este compensata pe ramura superioara prin introducerea unui circuit de intarziere realizat cu registre de deplasare. Purtatoarele furnizate mixerului provin de la un oscilator comandat digital (NCO = Numerically Controlled Oscillator). Prin intermediul acestuia receptorul se caleaza pe frecventa emitatorului. Aceasta calare se face automat prin intermediul AFC. Acordul automat al frecventei se realizeaza cu ajutorul purtatoarelor pilot cu pozitie fixa dupa procesarea FFT. Atunci cand frecventa la receptie nu coincide perfect cu cea de la emisie, diagramele constelatiilor (corespunzatoare tipului de modulatie folosit) se rotesc fata de axe mai mult sau mai putin repede functie de cat de mare este decalajul de frecventa, rotirea facandu-se spre stanga sau dreapta dupa cum deviatia de frecventa este pozitiva sau negativa. Pentru a se realiza acordul fecventei trebuie sa se determine pozitia purtatoarelor pilot cu pozitie fixa pe diagrama constelatiei. Determinand diferenta de faza a purtatoarelor pilot cu pozitie fixa de la un simbol la altul rezulta o marime vaiabila prin care se modifica frecventa
68
NCO pana cand aceasta diferenta este zero, in acest moment rotirea constelatiilor incetand. In cadrul blocului FFT semnalul OFDM este adus iar in domeniul frecventa rezultand, functie de modul de transmisie 2k sau 8k, 1705 sau 6817 de parti reale si imaginare. Se poate intampla ca fereastra de esantionare sa nu fie pozitionata precis asupra simbolului actual ceea ce face ca diagramele constelatiilor sa fie rotite datorita decalajului de faza ce apare la subpurtatoarele OFDM. In acest caz pozitiile purtatoarelor pilot (fixe si variabile) pe diagramele constelatiilor nu se mai afla pe axa reala, ci pe cercuri cu razele egale cu amplitudinile acestora. In acelasi timp pot apare distorsiuni ale canalului de transmisie datorate ecourilor, intarzierilor de timp de grup si a raspunsului amplitudine-frecventa, distorsiuni care se traduc prin, pe langa rotirea diagramelor si prin expandarea sau comprimarea acestora. Pozitionarea corecta a diagramelor prin rotirea corespunzatoare (corectarea erorilor de faza) si prin expandare sau comprimare (coectarea distorsiunilor de amplitudine) se face cu ajutorul purtatoarelor pilot fixe si variabile in sensul efectuarii corectiilor de canal pana la aducerea acestora cu amplitudinile nominale pe aza reala a diagramelor constelatiilor. In paralel cu efectuarea corectiilor de canal sunt decodate purtatoarele TPS in canalul necorectat. Acest lucru se poate face deoarece aceste purtatoare sunt modulate DBPSK. Informatia transportata de purtatoarele TPS (un bit/ purtatoare/ simbol OFDM) este aceeasi pentru toate purtatoarele TPS ce fac parte din acelasi simbol OFDM si poate fi decodata prin diferenta de faza dintre purtatoarele TPS din doua cadre succesive. Informatia TPS este necesara circuitului de-mapping unde trebuie sa se stie ce tabele trebuie folosite (functie de tipul modulatiei utilizate QPSK, 16QAM, 64QAM) si blocului de decodare a canalului (decodorul Viterbi trebuie sa fie informat despre rata de codare utilizata la FEC2 in cadrul emitatorului). In fig. 4.27 este prezentata schema bloc a decodorului de canal.
De-mapper
Deintretesere simboluri
Decodor Viterbi
Deintretesere convolutionala
Decodor Reed Solomon
Refacerea distributiei energiei
Reinversare sincro
TS
Code rate 1/2.......7/8
TPS carrier decoding Fig. 4.27
69
Dupa iesirea din cicuitul de-mapping fluxul de date sufera operatia inversa a intreteserii, fiind restaurata ordinea initiala a simbolurilor si bitilor. In cadrul decodorului Viterbi spatiile rerzultate in urma perforarii fluxului de date sunt umplute cu zero sau unu si sunt tratate drept erori. Decodorul Viterbi face o prima corectie a erorilor. Decodorul Viterbi este urmat de un etaj care face de-intreteserea convolutionala, rupand sirurile de erori consecutive, ceea ce face mult mai usoara corectarea erorilor de catre decodorul Reed Solomon (acesta nu poate corecta decat maxim 8 erori/ pachet cu ajutorul celor 16 bytes de control adaugati pachetului TS). In cazul in care apar mai mult de 8 erori/ pachet, bitul indicator de eroare (se afla in header-ul pachetului TS) corespunzator pachetului este setat la 1. In acest fel decodoul MPEG-2 va ignora pachetul respectiv. Dupa corectia erorilor se reface distributia initiala a energiei. Sincronizarea acestui etaj se face cu ajutorul byte-ului de sincro inversat, dupa care si acest byte este adus la valoarea initiala (47Hex). Cu toate ca teoretic receptorul DVB-T este foarte complex, in paractica, datorita gradului mare de integrare, acesta contine doar cateva componente discrete: tuner-ul, filtrul SAW, mixerul si oscilatorul pentru fi2 si filtrul trece-jos, demodulatorul DVB-T (mai putin convertorul A/D) fiind inglobat intr-un singur chip.
70
4.7. Reteaua de emitatoare tip SFN Modulatia OFDM se preteaza foarte bine si pentru retele de emitatoare ce lucreaza pe aceeasi frecventa (SFN = Single Frequency Network). Acest tip de retea prezinta avantajul unei utilizari mult mai eficienta a spectrului de radiofrecventa. Emitatoarele din retea trebuie sa tansmita acelasi semnal si sa fie in perfect sincronism intre ele. Sincronizarea frecventelor de emisie presupune o acuratete si o stabilitate a acestora mult mai mare decat in televiziunea analogica. In DVB-T, frecventa de emisie a emitatoarelor are ca referinta cea mai stabila sursa de semnal disponibila in orice punct pe tot globul: semnalul 1 pps (un puls pe secunda) furnizat de sistemul de pozitionare globala GPS (Global Positionig System). In receptoarele GPS profesionale semnalul de 1pps serveste la calarea unui oscilator de 10MHz. Semnalele 1pps si 10MHz servesc la sincronizarea frecventelor de emisie. In fig. 4.28 este data schema bloc a unei retele tip SFN.
Fig. 4.28
Pe langa cerinta functionarii sincronizate a emitatoarelor, mai exista inca o restrictie in implementarea unei retele SFN si anume distanta maxima dintre emitatoare. Aceasta distanta este determinata de intervalul de garda dintre simbolurile OFDM si de viteza de propagare a undelor electromagnetice si trebuie stabilita astfel incat sa nu se produca interferente intersimbol. Inteferentele intersimbol nu se produc daca intarzierile pe orice cale de propagare nu depasesc durata intervalului de garda.
71
Distanta maxima intre emitatoare se calculeaza in felul urmator: - viteza luminii este c = 299.792.458 m/s - timpul de parcugere a 1000 m este t1km = 1000 m/ c = 3,336 s - distanta maxima intre emitatoare dmax = durata interval de garda/ t1km Valorile distantelor maxime functie de duratele intervalelor de garda sunt date in tabelul umator. Durata simbolOFDM (s) 224 224 224 224 896 896 896 896 Raport interval de garda 1/4 1/8 1/16 1/32 1/4 1/8 1/16 1/32 Durata interval de garda (s) 56 28 14 7 224 112 56 28 Distanta maxima inte emitatoare (km) 16,8 8,4 4,2 2,1 67,1 33,6 16,8 8,4
Mod transmisie
2k
8k
Dupa cum s-a arata la inceputul subcapitolului, toate emitatoarele ce formeaza o retea SFN trebuie sa lucreze sincron, adica sa transmita acelasi simbol OFDM absolut in acelasi timp. Vom vedea in continuare cum se realizeaza sincronizarea emitatoarelor. Modulatia DVB-T este structurata pe cadre, fiecare cadru fiind compus din 68 de simboluri OFDM. In timpul transmiterii unui cadru este realizata transmiterea unei informatii TPS complete iar purtatoarele pilot cu pozitie variabila baleiaza tot spectrul canalului DVB-T. Patru cadre formeaza un supercadru. Supercadrul trebuie sa cuprinda un numar intreg de pachete RS ale semnalului MPEG-2 (pachete TS cu protectie la erori Reed Solomon). Numarul de pachete RS cuprinse intr-un supercadru depind de rata de codare, modul de transmisie si tipul modulatiei folosite. In tablul urmator sunt date numerele de pachete RS/ supercadru conform standardului ETS 300744. Rata codare 1/2 2/3 3/4 5/6 7/8 QPSK 2k 252 336 378 420 441 QPSK 8k 1008 1344 1512 1680 1764 16QAM 2k 504 672 756 840 882 16QAM 8k 2016 2688 3024 3360 3528 64QAM 2k 756 1008 1134 1260 1323 64QAM 8k 3024 4032 4536 5040 5292
72
In reteaua SFN un supercadru trebuie sa contina pachete RS identice si sa fie transmis in acelasi timp de toate emitatoarele componente. Sincronizarea modulatoarelor se face static si dinamic. In acest scop se introduce o informatie de timp sub forma de pachete ce se insereaza in fluxul de date. Aceste pachete sunt configurate similar cu pachetele MPEG-2. Pentru inserarea acestor pachete, fluxul de date este impartit in sectiuni cu durata de aproximativ 0,5s. Aceste sectiuni trebuie sa cuprinda un numar intreg de pachete RS corespunzatoare unui numar intreg de supercadre si se numesc megacadre. Numarul de supercadre cuprinse intr-un megacadru este: 1 megacadru = 2 supercadre pentru modul 8k 1 megacadru = 8 supercadre pentru modul 2k Generarea megacadrelor este facuta de catre adaptorul SFN Pachetul care contine informatia de timp si care este inserat intr-un megacadru se numeste pachet de initializare a megacadrului MIP (Megaframe Initializing Packet). Acest pachet pachet este inserat la centrul de transmisie (unde se realizeaza si multiplexarea fluxurilor de date corespunzatoare programelor transmise) de catre MIP inserter din adaptorul SFN. Pachetul MIP are un PID special (Packet Identity) 15Hex pentru a putea fi identificat de catre modulator ca acesta contine informatia de timp. Pe langa aceasta informatie, MIP poate contine si informatie de control a emitoarelor din retea, putandu-se astfel controla si configura intreaga retea SFN dintrun singur loc. Se pot schimba astfel tipul de modulatie, rata de codare, intervalul de garda cu singura conditie ca modulatoarele emitatoarelor sa poata suport astfel de comenzi de la distanta. In fig. 4.29 este prezentata structura megacadrului cu pachetul MIP inserat.
1pps pointer Fig. 4.29
73
Durata unui megacadru pentru un canal de 8MHz este: Interval de garda (raport) 1/4 1/8 1/16 1/32 Canal cu largimea de 8 MHz 0.609280 0.548352 0.517888 0.502656
Pachetul MIP contine un pointer care informeaza fiecare modulator cand sa genereze urmatorul megacadru, in acest fel generarea fiind sincronizata. Pozitia MIP poate sa difere de la un megacadru la altul. Informatia de timp continuta in MIP se numeste Syncronization Time Stamp (STS). Ea consta in diferenta de timp de cand a fost receptionat ultimul semnal 1pps ce precede startul urmatorului megacadru (M+1) si actualul start (al cadrului M) . Aceasta diferenta este copiata in pachetul MIP continut in cadrul M. Tot adaptorul SFN calculeaza intarzierea (pe baza STS) intre centrul de transmisie si emitator si face corectiile necesare.
74
Bibliografie - Walter Fisher: Digital Television A Practical Guide for Engineers/ Springer 2003 - ETSI EN 300 744 V 1.4.1. Digital Video Broadcasting (DVB); Framing structure, channel coding and modulation for digital terrestrial television/ ETSI 2001-01 - ETSI TR 101 190 V 1.1.1. Digital Video Broadcasting (DVB); Implementation guidelines for DVB terrestrial services; Transmission aspects/ ETSI 1997-12 - Gerard FARIA/ Itis France a magic feature of the COFDM Single Frequency Networks
- M.C.D. Maddoks An Introduction to Digital Modulation and OFDM Techniques/ Research Department, Engineering Division - BBC
75

Curs DVB T

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs DVB T

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TELEVIZIUNE DIGITALA TERESTRA CUPRINS: 1. Introducere in transmisia digitala a imaginilor 2. Compresia semnalelor video si audio.

3. Bazele modulatiei digitale

4. DVB-T Tansmiterea terestra a semnalelor digitale TV

1. Introducere in transmisia digitala a imaginilor

2. Compresia semnalelor video si audio. Standardul MPEG

Semnal esantionare luminanta 13,5 MHz

FTJ 2,75 MHz FTJ 2,75 MHz

Semnal esantionare crominanta 6,75 MHz Fig. 2.1

576 linii vizibile

Intregul proces de aplicare a DCT si cuantizare este ilustrat in continuare: x

Bloc de 8x8 pixeli (valori 0-255)

Bloc de 8x8 pixeli (valori -128 127): f(x,y) DCT v

High 1440 Main

In figura 2.12 este prezentata schema bloc a codorului MPEG

Y, Cr, Cb Fig. 2.12

Flux primar video ES (ES = Elementary Stream)

16 biti 768 kbit/s/ L

Codarea pe subbenzi este prezentata in schema bloc de mai jos.

Semnal audio comprimat

2.3. Fluxul de date MPEG

Sequence header GOP header

PES header optional

3 byte start code prefix 00 00 01

max. 64 kbytes payload

PES header optional

11 indicatori de stare (flags)

Dimensiune header optional

Campuri optionale ce depind de flag-uri

Mediu de stocare a informatiei (DSM)

2.3.2. Transport Stream Packet

188 bytes 4 bytes TS header

184 byte payload 184 bytes payload

188 bytes 4 bytes TS header

PMT = Program Map Table

188 bytes 4 bytes TS header

PID continut in PAT PID pt. video1

PID pt. audio1 PID pt. teletext1

3. Bazele modulatiei digitale

Semnal modulator fs Oscilator localfrecventa purtatoare fc

Bloc refacere purtatoare

FIR = Finite Impulse Response filtru digital

4. DVB-T Tansmiterea terestra a semnalelor digitale TV

Date intrare M bits/s

N canale cu frecventele f1... fn rata simbolurilor M/n bits/s

Figure 2Insertia : Sub-carriers insertion Fig. 4.5 subpurtatoarelor

Re(f) IFFT Im(f)

Intervale de garda Simboluri OFDM

Spectrul semnalului DVB-T este prezentat grafic in fig. 4.16

Purtatoare centrala 3048 (852)

Purtatoare 0 Fig. 4.16

Purtatoare 6816 (1704)

204 bytes 4 bytes header 188 bytes payload 16 bytes RS FEC

Decodor Reed Solomon

Refacerea distributiei energiei

Code rate 1/2.......7/8

TPS carrier decoding Fig. 4.27

1pps pointer Fig. 4.29

S-ar putea să vă placă și