Radiocomunicația

Radiocomunicația reprezintă telecomunicatia realizată cu ajutorul undelor radioelectrice

ghidate sau nu. Radiocomunicația presupune existența unor radioemițătoare care produc energie
electromagnetică pe care o radiază în spațiu prin antenele de emisie. Undele radioelectrice sunt
captate de antenele de recepție și sunt transformate de radioreceptoare în semnalele electrice
corespunzătoare informației transmise. Calitatea informației recepționate depinde de raportul
semnal/zgomot la recepție. Informaţia transmisă poate fi:
-sunetul,în radiofonie
-imaginile vizuale,în televiziune
-semnale codificate,(alfabetul Morse) în telegrafie
Se deosebesc, radiocomunicațiile unilaterale (într-un singur sens) și cele bilaterale (în ambele
sensuri). În primul caz, un radioemițătorul transmite informație unui singur sau mai multor
radioreceptoare (d. ex. radiodifuziunea). În cel de-al doilea caz există cel puțin două
radioemițătoare și două radioreceptoare care transmit mesaje, într-un sens dar și în sensul opus,
simultan (prin sistemul duplex), sau succesiv (în sistemul simplex), folosindu-se de frecvențe
purtătoare diferite, sau aceeași frecvență purtătoare. Energia unei oscilaţii (şi a unei unde) creşte
direct proporţional cu pătratul amplitudinii şi cu pătratul frecvenţei sale,iar amplitudinea undei şi
energia sa scad cu distanţa.De aceea,pentru ca undele să transporte energie apreciabilă la distanţe
cât mai mari frecvenţa lor trebuie să fie mare.
În acelaşi timp cu cât este mai mare frecvenţa undelor cu atât cantitatea de informaţie ce poate fi
transmisă simultan este mai mare.
Principiile comunicatiilor radio
Semnalele radio se transmit de la antena de emisie, ca unde care se propagă prin spaţiu cu
viteza luminii.
Frecvenţa radio este exprimată în hertzi (cicli pe secundă), kilohertzi (mii de hertzi) sau
megahertzi (milioane de hertzi).
Comunicaţiile radio pe distanţe lungi, se fac pe frecvenţe înalte (HF) de la 1,6 la 30 MHz.
Poziţiile diferite în cadrul acestei benzi, sunt alocate serviciilor radio specifice, în baza unor
acorduri internaţionale.
Modulaţia este procesul prin care, faza, amplitudinea sau frecvenţa unui semnal de emisie,
este modificată pentru a exprima nişte informaţii.
Clasificarea reţelelor de comunicaţie
De regulă, reţelele de radiocomunicaţie se clasifică:
1. după modul de alocare a resurselor pentru utilizatori în:
-stabile;
-comutate;
2.După cum anumite secţiuni sunt permanent alocate unui utilizator (grup de utilizatori) sau
configuraţia depinde de momentul analizei.
Exemplu: - radiotelefonie clasică: se alocă unul sau două canale radio unui grup de utilizatori.
-radiotelefonie celulară sau radiotelefonie trunking: se alocă un grup de canale, iar
utilizatorii folosesc canalul liber în momentul iniţierii legăturii de comunicatie.
3.după modul în care circulă informaţia, reţelele radiocomunicaţie se mai pot clasifica în reţele
de:
-difuzare;
 -colectare;
-bilaterale;
-multilaterale.
Comunicatii mobile
Comunicaţii mobile – orice sistem de comunicaţie la care cel puţin unul dintre terminale se
poate deplasa chiar dacă la un moment dat nu este în mişcare;
Interfaţa radio;
Canalul de comunicaţie – frecvenţa, mediul de transmisiune, echipamentele;
Clasificare:
a.după modul de constituire a canalului de comunicaţie: • diviziune în frecvenţă, FD; • diviziune
în timp, TD; • diviziune în cod, CD;
b. după structura legăturii de comunicaţie: • unilaterală • bilaterală • simplex • duplex •
semiduplex.
c. după relaţia cu alte sisteme de comunicaţie: • deschise • închise
d. după procedeul folosit pentru acoperirea radio a teritoriului: • celulare • necelulare
Undele radio

Undele electromagnetice (UEM) sunt clasificate în:

1 - unde hertziene
2 - unde infraroşii
3- unde optice
4 - unde ultraviolete
5 - unde x
6 - unde cosmice

Ionosfera si propagarea undelor radio HF

Undele radio HF se pot propagă ca unde spaţiale ce se refractă din ionosfera pământului,
permiţând comunicaţiile pe distanţe lungi. Exista straturi cu diferite densităţi în ceea ce priveşte
numărul electronilor din ionosferă, care absorb, transmit sau reflectă undele radio, în funcţie de
densitatea stratului, de unghiul sub care undele radio îl lovesc şi de frecvenţa semnalului.
Ionizarea, cauzată de radiaţiile solare, îndepărtează electronii din atomi, producând particule cu
sarcina electrică.
Densitatea straturilor din ionosferă variază odată cu intensitatea radiaţiilor solare, care se
schimbă în funcţie de momentul zilei, de anotimp şi de ciclul petelor solare.
Unghiul radiaţiei este determinat de lungimea undei unui semnal şi de tipul de antenă folosit.
Undele radio sunt absorbite pe măsura ce trec prin ionosferă. Viteza de absorbţie creşte pe
măsura ce frecvenţa scade.
https://www.youtube.com/watch?v=iY8OiWGy6JI
https://www.youtube.com/watch?v=5HyuDwXmCnY