APROB

Comandant Batalion de transmisiuni

locotenent – colonel Viorel SCUTARI

„____ ”__________________________2021

PLAN CONSPECT
pentru desfășurarea ședinței la pregătirea specialiștilor comunicații (radio și radioreleu)

DISCIPLINA: Pregătirea specială.

TEMA 3. Antenele . Confecționarea antenelor. Tipurile și proprietățile antenelor.

ŞEDINŢA 1. Mascarea câmpului de antene.

SCOPUL: însușirea de către efectiv modalitatea confecționării și mascării a antenelor.

METODA DE INSTRUIRE: Explicație, demonstrație, exercițiul (antrenamentul).

DURATA: 250 min.

LOCUL: Clasa de ședințe.

BIBLIOGRAFIE: Plan – conspect Power poit.

ASIGURAREA MATERIALĂ: Conspecte.

 Noțiuni despre antene. Directivitatea antenelor.
Practic la baza tuturor antenelor stă antena dipol (vibratorul simetric). În dependență de
construcție antenele pot fi grupate în două grupe: antene simetrice și antene asimetrice.
Antenele simetrice sunt folosite pentru legătura radio prin unde spaţiale cosmice, unde
directe şi unde indirecte (reflectate), antenele asimetrice pentru legătura radio prin unde terestre.
Această afirmaţie este justă pentru gama de unde (US şi UUS) în care funcţionează staţiile de radio
militare.
După cum s-a menţionat mai sus, dimensiunile antenei apreciază frecvenţa ei de lucru (de
rezonanţă), care trebuie să corespundă frecvenţei de lucru a staţiei radio. Numai în acest caz toată
puterea emiţătorului va fi transformată în câmp electromagnetic şi reflectată de antenă.
Este imposibil de calculat cu o probabilitate înaltă dimensiunile antenei, mai ales în condiţii
de câmp cu atât mai mult, că asupra parametrilor antenei (inductivitate, capacitate) influenţează şi
obiectele din jur. De aceea dimensiunile antenei (lungimea razelor) se apreciază pentru o gamă de
frecvenţe, iar ajustarea (acordarea, cuplarea) antenei pe frecvenţa de lucru se efectuează prin
dispozitivul de acordare a antenei (DAA), care reprezintă o grupă de capacităţi şi inductivităţi
constante şi variabile. Anume prin DAA parametrii antenei sunt aduşi la nivelul, care vor asigura
rezonanţa antenei la frecvenţa de lucru a staţiei radio.
Pentru staţiile de putere mică acest dispozitiv este simplificat, de aceea cerinţele adaptării
dimensiunilor antenei cu frecvenţa de lucru a staţiei radio sunt mai înalte. La unele staţii radio
(emiţătoare) DAA îndeplineşte şi funcţia de simetrie?, conectarea antenelor asimetrice la circuitul
oscilant simetric al emiţătorului.
Pentru aprecierea efectivităţii antenei (caracteristica de radiere) este introdusă noţiunea
diagrama directivităţii, care prezintă repartizarea energiei câmpului electromagnetic în diferite
direcţii. Adică se apreciază coordonatele în teren şi spaţiu unde puterea câmpului electromagnetic
este aceiaşi. După directivitate antenele pot fi grupate ca antene direcţionale şi nedirecţionale.
Antenele direcţionale pot fi cu directivitate mai mult sau mai puţin pronunţată intr-o direcţie sau
mai multe direcţii. Antenele nedirecţionale radiază egal în toate direcţiile.

2.7. Antene simetrice.

a) Antena dipol.
Antena dipol reprezintă două fire (raze) întinse pe o linie şi unite cu circuitul de ieşire
(intrare) a emiţătorului (receptorului) staţiei radio. Lungimea razelor apreciază frecvenţa de lucru
(rezonanţă) a antenei şi aproximativ este egală cu jumătate de undă (λ/2). Razele pot fi unite la
staţia radio prin fire sau cablu coaxial. Coeficientul de amplificare poate ajunge până la 10 şi mai
mult. Antena dipol radiază în direcţiile perpendiculare firelor antenei. Sunt folosite pentru
asigurarea legăturilor radio prin unde spaţiale indirecte (reflectate) la distanţe mari (600 ÷ 800 km.)
şi unde terestre la distanţe mici (70 ÷ 100 km). Antenele dipol radiază în direcţiile perpendiculare
firelor antenei.
Funcţie de amplasarea firelor antena dipol poate fi orizontală, înclinată sau verticală. Pentru
staţiile radio militare mobile mai des este folosit dipolul înclinat - AD2x11, AD2x13, AD2x40 (R-
140, R-161), AD2x25 şi AD2x15 (R-130). Mijlocul antenei este ridicat pe un pilon cu înălţimea 9
÷ 18 m, capetele firelor (razelor) sunt lăsate la pământ, dar izolate de pământ. Firele sunt din cupru
sau alt material conductor. La vârful pilonului firele se unesc cu dispozitivul de acordare
(concordanţă) prin două fire izolate între ele (în formă de scară). Fiecare rază a AD2x25 este
compusă din două secţii datorită cărora lungimea lor poate fi schimbată folosindu-se punţile de
conexiune ţinând cont de frecvenţa de lucru. Adică antena poate fi configurată în AD2x25 sau
AD2x15.
Antenele lucrează în următoarea gamă de frecvenţe: AD2x40 – 1,5 ÷ 5,0 Mhz (0 ÷ 800 km),
AD2x13 – 4,0 ÷ 16,0 Mhz (0 ÷ 800 km), AD2x11 – 5,0 ÷ 16,0 Mhz (0 ÷ 600 km), AD2x25 – 1,5 ÷
5,5 Mhz (0 ÷ 350 km), AD2x15 – 5,5 ÷ 11,0 Mhz (0 ÷ 350 km).

Fig.2.5. Antena dipol înclinat şi diagrama directivităţii.

Pentru staţia radio AN/PRC-138 se foloseşte antena RF-1940 care poate fi configurată în
mai multe tipuri de antene: dipol orizontal, dipol înclinat, antenă de tip V, romb vertical (???),
antenă filară (long-wire antenna). Pentru simplificarea DAA şi acordarea mai bună a antenei
lungimea razelor se alege pentru fiecare frecvenţă de lucru după tabel sau folosindu-se
marcatoarele fixate pe raze. Antena este compusă din două raze cu lungimea comună 46,4 m,
înfăşurate pe două bobine, izolatorul central, fiderul antenei RG-58.
Fig.2.6. Antena dipol orizontal RF-1940 şi diagrama directivităţii.
 Antena RF-1940 asigură lucrul staţiei radio în gama de frecvenţă 3 ÷ 30 Mhz.
În funcţie de frecvenţă se poate asigura legătura de la 0 (zero) până la 600 ÷ 800 km. Distanţa până
la 70 ÷100 km este acoperită atât prin unde terestre, precum şi prin unde reflectate.

b) Antena de tip V.
Antena de tip V face parte din clasa antenelor simetrice şi se deosebeşte de dipol prin
faptul că razele ei se găsesc sub un unghi oricare (15° ÷ 90°) una faţă de alta. Antena radiază sub
un unghi relativ mic faţă de suprafaţa pământului, ce dă posibilitate de a asigura legătura la
distanţe foarte mari prin unde reflectate (2000 ÷ 3000 km). Lăţimea diagramei de directivitate

depinde de înălţimea antenei şi unghiul între raze. De unghiul între raze depinde şi frecvenţa de
lucru a antenei. De exemplu pentru antena V2x150, destinată pentru lucru în gama de frecvenţe 3 
30 Mhz, ridicată la înălţimea 22 m. este următoarea dependenţă a gamei de frecvenţe de unghiul
dintre fire: pentru Ψ = 23° – 3 ÷ 10 Mhz; pentru Ψ = 17° – 9 ÷ 19 Mhz; pentru Ψ = 13° – 18  30 Mhz.

Fig.2.7. Antena de tip V – V2x46 şi diagrama directivităţii.

Antena de tip V poate fi orizontală sau înclinată. Puterea maximă de radiere corespunde cu
bisectoarea unghiului îngust al antenei. În direcţia opusă puterea de radiere este minimă.
Pentru staţiile radio R-140, R-161 se foloseşte antena de tip V-înclinată – V2x46, cu
lungimea razelor 46 m. amplasate sub unghi de ~50°. Capetele razelor sunt conectate la o sarcină
de R = 400 Ohm, 240 Wt şi contragreutate. Firele contragreutăţilor sunt îndreptate în direcţia de
radiere a antenei (spre corespondent). Frecvenţa de lucru a antenei este cuprinsă între 10 ÷ 30 Mhz.
Antena este destinată pentru asigurarea legăturii la distanţe mari. Distanţa de legătură a
antenei printr-o reflectare este 1000 ÷ 2000 km.
Pentru staţia radio AN/PRC-138 se foloseşte antena de tip V cu lungimea razelor 46,4 m.,
care este configurată din antena RF-1940. Unghiul între raze 60° ÷ 90°. Antena poate fi orizontală
sau înclinată. Frecvenţa de lucru 3,0 ÷ 15,0 Mhz. Distanţa de legătură depinde de modul de
instalare a antenei (orizontal, înclinat), de frecvenţa de lucru şi unghiul între raze. Asigură legătura
până la 3500 km.
 c) Antenă radiere în zenit (ARZ).
Pentru legătura radio prin unde scurte în mişcare se folosesc antenele radiere în zenit, care
la rândul său reprezintă o modificare a antenei dipol şi se instalează pe acoperişul bazei de
transport a staţiei radio. Datorită faptului că antena radiază în zenit legătura stabilă poate fi până la
300 km. în gama de frecvenţe 1,5 ÷ 14 Mhz. Sunt cunoscute mai multe tipuri de antene radiere în
zenit.
Cea mai mare problemă pentru realizarea ARZ este limita suprafeţei bazei de transport, pe
care urmează a fi instalată antena şi necesitatea de a lucra cu lungimi de undă relativ mari, pentru
reflectarea lor satisfăcătoare de la straturile ionosferice (F1, F2). Realizarea acestei probleme s-a
realizat prin mai multe căi: mărirea suprafeţei antenei şi folosirea dispozitivelor suplimentare
pentru acordarea antenei (lungirea artificială a razelor).
ARZ R-140 şi ARZ R-145BM sunt asemănătoare. Constructiv antenele prezintă două raze
sudate din ţevi din oţel, instalate pe suporturi pe acoperişul maşinii (blindatei) la înălţimea 500
mm. în poziţia de lucru. ARZ R-145BM (pentru R-130) poate fi conectată pentru lucru cu unde
reflectate sau terestre – varianta asimetrică, ambele raze sânt unite între ele.

Fig.2.8. Antene radiere în zenit în baza antenei dipol (R-140, R-145).

ARZ R-142n (pentru R-130) prezintă două

rame fabricate din ţevi şi instalate pe acoperişul
maşinii. Antena prezintă o modificare a antenei
 Fig.2.9. Antenă radiere în zenit R-142n

dipol. Pentru ca radierea maximă să aibă loc în zenit, în partea din urmă razele antenei sânt
conectate la blocul de reglare (BR), iar cea dinainte la blocul de adaptare (BS).

ARZ R-161 prezintă un sistem format din două raze (două antene AB-4) cu mecanisme
ridicare/coborâre şi linii coaxiale. Este destinată pentru a asigura legătura prin unde indirecte şi
unde terestre în gama de frecvenţe 1,5 ÷ 14 Мhz. Razele antenei sunt instalate în partea din urmă
a cabinei sub unghi de 30º faţă de orizont ieşind din gabaritul automobilului. Mecanismele de
ridicare/coborâre pot trece antena în poziţie verticală sau înclinată pentru lucrul cu unde terestre.

Liniile coaxiale cu rezistenţa de impedanţă 200

Ohm conectează antenele cu ieşirea blocului de
comutare şi simetrare (SKU) prin dispozitivul de
corecţie (UK). Ele sunt instalate pe acoperişul
automobilului şi confecţionate din ţevi din duraluminiu
şi un conductor central.

Dispozitivul de corecţie este compus din 7

rezistoare TVO 1 KOhm şi două condensatoare K15U
câte 2200 pF şi este destinat pentru asigurarea lucrului
emiţătorului în gama de jos a frecvenţelor.
Antenele de tip ARZ R-161 sunt instalate şi în Fig.2.10. Antenă radiere în zenit R-161,
ultimele modificări ale maşinilor de comandament şi R-142.
stat major R-142.

2.8. Antene asimetrice.

Antenele simetrice sunt larg folosite pentru legătura radio prin unde terestre în gama US şi
UUS. Ele pot fi omnidirecţionale sau direcţionale. La baza antenelor asimetrice de asemenea stă
antena dipol, la care rolul la o placă îl
îndeplineşte antena, iar la a doua – suprafaţa
pământului, datorită căreia se şi formează
unde terestre. Cea mai simplă şi răspândită
antenă este antena-baston, care mai este
numită şi vibrator asimetric.
Antena va lucra efectiv, dacă se va găsi la
suprafaţa pământului sau ridicată până la
înălţimea de un sfert de undă. Dacă înălţimea
va depăşi un sfert de undă o parte din energia
radiată de antenă sub un unghi mare faţă de
suprafaţa terestră va fi pierdută, distanţa de
legătură va scădea brusc. Antena ridicată la o
înălţime mai mare de o lungime de undă va
Fig.2.11. Diagrama de directivitate a antenei- întrerupe radierea undelor electromagnetice.
dipol.
 Dar ţinând cont, că antenele asimetrice în primul rând se folosesc pentru realizarea
legăturilor în gama UUS, care cer vizibilitatea antenelor şi pentru mărirea distanţei de legătură e
necesar ca antena (vibratorul) să fie ridicată la o înălţime cât mai mare. Ieşirea din această situaţie
contradictorie a fost găsită prin ridicarea artificială a suprafeţei pământului şi a fost realizată prin
folosirea unui număr oarecare de raze, instalate la baza antenei sub un unghi de 90° ÷ 120°. Aceste
raze sunt numite contragreutate. Pentru ca contragreutatea să fie efectivă e necesar ca lungimea
razelor să fie egală cu lungimea antenei, iar numărul de raze să fie 8 ÷ 12. Razele contragreutăţii
trebuie să fie izolate de antenă. Drept
contragreutate poate servi acoperişul
mijlocului de transport pe care este
montată antena, într-o măsură
oarecare corpul staţiei radio şi chiar şi
operatorul, dacă poartă staţia în spate.

Cu toate că pământul este

prezentat ca un conductor, dar
conductibilitatea lui depinde de starea
solului. Atunci când staţia va fi Fig.2.12. Dependenţa diagramei de directivitate
desfăşurată pe un teren uscat, de de amplasarea razelor contragreutăţii.
asemenea e necesar de utilizat
contragreutatea, care de obicei se uneşte cu borna de înpământare a staţiei. Direcţionând razele
contragreutăţii în direcţia dorită, putem într-o oarecare măsură să mărim câmpul electromagnetic în
această direcţie.

a) Antenă-baston.
Cea mai simplă şi larg folosită este antena-baston care
prezintă un vibrator instalat perpendicular pe suprafaţa
pământului în apropierea lui şi poate fi considerată
echivalentul a jumătate din vibratorul simetric (antena dipol).
Lungimea (înălţimea) unei astfel de antene variază în
funcţie de lungimea undei (frecvenţei de lucru), pe care
funcţionează staţia. AB este antenă omnidirecţională, radierea
maximă se produce de-a lungul suprafeţei pământului şi sub
unghi oarecare faţă de suprafaţa pământului, cu cât acest unghi
se măreşte, radierea se micşorează ajungând la zero pe
verticala antenei. Ideal directivitatea antenei corespunde cu
directivitatea arătată în imaginea Fig. ___ , în realitate se
deosebeşte şi depinde de starea solului (construcţia
contragreutăţii) şi obiectele conductoare din jur.

Fig.2.13. Antenă-baston cu
contragreutate.
 Pentru ajustarea mai bună a AB e necesar ca înălţimea ei să fie egală cu λ/4, în realitate
înălţimea AB diferă de această cerinţă. Dacă AB este mai mare de λ/4, atunci ea se „scurtează”
adăugându-se o capacitate de până la 100 pF, dacă este mai mică decât λ/4, antena se „lungeşte”
adăugându-se o inductivitate cu mărimea până la câţiva zeci de µH (microhenri). Funcţia de
„scurtare”/”lungire” a antenei într-o limită oarecare o îndeplineşte DAA (dispozitivul de acordare a
antenei). În unele cazuri când nu se pot folosi antene cu lungimea apropiată de λ/4, antena poate fi
„lungită” prin adăugarea la baza ei a unei spirale.

AB-10 se foloseşte pentru lucrul staţiilor radio R-140, R-161 în gama de frecvenţe 4 ÷ 14
Mhz. Asigură distanţa de legătură 0 ÷ 100 km.. Antena reprezintă un baston semitelescopic care se
fixează pe un izolator fixat pe acoperişul maşinii în apropierea staţiei. Secţiunile bastonului sunt
produse din tuburi cu diametru diferit, ce dau posibilitatea de a le introduce una în alta.
AB-4 este folosită în gama de frecvenţe 14 ÷ 50 Mhz şi asigură distanţa de legătură 0 ÷ 60
km. În gama US cu toate că efectivitatea este mică, antena se foloseşte pentru lucrul staţiei R-130
(maşinile de comandament şi stat major, tancul comandantului) şi R-161 în mişcare. În gama UUS,
AB-4 se utilizează la staţiile R-123, R-161, R-137. Pentru asigurarea lucrului R-161 în gama de
frecvenţe 50 ÷ 60 Mhz se foloseşte AB-4 transformată în AB-3 (fără secţia de vârf).
AB-3.4 este destinată pentru asigurarea lucrului staţiilor radio R-123, R-111 care
funcţionează în gama de frecvenţe 20 ÷ 52 Mhz. Antena este compusă din 3 ÷ 4 secţiuni tubulare.
AB-3.4 se foloseşte de asemenea ca antenă de bord pentru staţiile radio instalate pe mijloacele de
transport R-105, R-158 şi altele. Pentru mărirea distanţei de legătură pe frecvenţele înalte şi
acordul mai bun al antenei numărul de secţiuni (lungimea antenei) pe frecvenţele înalte poate fi
micşorat.
AB-1.5, AB-1.2 fac parte din clasa antenelor flexibile, sunt încă numite antene bici sau
antene Kulicov. Datorită construcţiei, antenele pot lua o configurare cu un volum mic la strângere
şi păstrare. Antena AB-1.5 este destinată pentru staţiile portabile R-105, R-107, R-108, R-109, R-
159 şi altele, iar AB-1.2 pentru staţia R-158.
Pentru un acord mai bun cu staţiile radio antena AB-1.5 poate fi configurată (lungită) în
antenă AB-2.7 numită antenă combinată, prin adăugarea 1 ÷ 6 secţiuni tubulare cu lungimea 20 cm
fiecare.
Pentru mărirea razei de acţiune, antena baston AB-3.4 poate fi ridicată pe catarg (pilon) cu
înălţimea 9 ÷ 12 m. Contragreutatea antenei este compusă din 3 raze instalate la talpa antenei sub
unghiul de 120º. Antena se uneşte cu staţia radio prin cablu coaxial de tip RK-75. Catargul se
ancorează în două etaje de trei ţăruşi instalaţi în jurul lui.

b) Antenă cu bandă largă (ABL).

După cum s-a menţionat anterior, AB asigură lucrul într-o bandă îngustă de frecvenţe,
pentru acordarea lui într-o bandă mai largă e necesar de schimbat lungimea antenei (numărul de
secţiuni). În afară de aceasta, contragreutatea compusă din trei raze nu permite repartizarea deplină
a energiei deasupra suprafeţei Pământului, o bună parte de energie este radiată spre spaţiul cosmic,
adică pierdută. Pentru asigurarea funcţionării AB
într-o gamă mai largă de frecvenţă e necesar să se
mărească grosimea lui. Cu cât proporţia diametrului
antenei faţă de lungimea ei este mai mare, cu atât
este mai largă gama ei de frecvenţe. Ţinând cont că,
curenţii de frecvenţă înaltă se repartizează pe
suprafaţa conductorului, în cazul de faţă antenei,
interiorul ei poate fi gol, şi nu e obligatoriu ca
suprafaţa să fie continuă.

Antena cu bandă largă (ŞDA) numită şi

vibrator voluminos reprezintă aceaşi antenă-baston
grosimea (diametrul) căreia este aproape de
lungimea ei. Ea este formată din 8 sau 12 elemente
(vergi) grupate în jurul suportului (bastonului)
central, ele formează volumul antenei. Antena
desfăşurată arată ca balonul de rugby.
Contragreutatea este formată din 8 sau 12 raze.
Antena se instalează pe pilon telescopic cu
înălţimea 12 sau 18 m.
Antena este destinată pentru staţiile radio R- Fig.2.14. Antenă cu bandă largă.
111, R-137, R-161 şi asigură lucrul efectiv în gama de
frecvenţe 30 ÷ 80 Mhz, asigurând distanţa de legătură până la 150 km.

c) Antena de tip T
După cum s-a menţionat mai sus, pentru ca antena-baston să funcţioneze normal, e necesar
ca lungimea ei să fie aproape de un sfert de undă. AB-10 este bine acordată pe frecvenţa 7.5 Mhz
(40 m), dar datorită dispozitivului puternic de acordare a antenei (DAA) asigură lucrul staţiei pe
frecvenţa de jos până la 4.0 Mhz (75 m). La această frecvenţă lungimea antenei baston ar trebui să
fie aproximativ 20 m, iar pentru lucru pe frecvenţa 2.0 Mhz (150m) – aproape de 40m. Este clar,
că antenele mobile cu aşa înălţime sunt imposibil de instalat. Ieşirea a fost găsită prin crearea
antenelor de tip T şi tip L-inversat.

Antena tip T este o antenă de tip baston, ea se configurează din antena dipol prin
scurtcircuitul liniei de alimentare (fiderului). La această antenă practic radiază numai fiderul
antenei (partea verticală). Dar datorită razelor înălţimea antenei poate fi micşorată şi constituie 9 ÷
12 m în funcţie de pilonul pe care este ridicat mijlocul antenei. Alte capete al razelor pot fi
coborâte la pământ. Datorită acestui fapt o antenă cu înălţimea de 10 m se comportă ca şi antena cu
înălţimea reală (egală cu λ/4).
 La staţiile radio R-140, R-161 se folosesc antenele T2x40, T2x13 şi T2x11 care sunt
configurate din antenele D2x40, D2x13 şi D2x11, prin scurtcircuitul fiderului în comutatorul
antenelor. Directivitatea antenelor nu se deosebeşte de directivitatea antenei-baston. Raza de
acţiune a antenelor până la 60 km, gama de frecvenţe T2x40 – 1.5 ÷ 2.0 Mhz, T2x13 - 2.0 ÷ 5.0
Mhz (la recepţie), T2x11 - 2.0 ÷ 4.0 Mhz.

d) Antena de tip L-inversat (Г)

Antena de tip L-inversat (Г-rusesc) se deosebeşte de antena de tip T numai prin faptul, că în
loc de două raze este folosită numai o rază, lungimea căreia nu depăşeşte o lungime de undă,
pentru ca antena să nu formeze unde progresive. Antena lucrează efectiv pe recepţie pe UM şi
gama de jos a US (3.0 ÷ 6.0 Mhz). Pentru utilizarea antenei pe emisie, unde se cere un acord mai
just al antenei, aproximativ lungimea razei orizontale va fi egală cu un sfert de undă minus
înălţimea antenei (partea verticală).

e) Antenă filară
Antenă filară sau antena undă progresivă sau antena Beverage este antenă de gamă

Fig.2.15. Antenă filară (undă progresivă).

Fig.2.16. Diagrama directivităţii antenei filare.

largă, direcţională. În gama US este efectivă pe recepţie, distanţa de legătură 1000 ÷ 7000 km, în
gama UUS funcţionează bine aşa cum pe recepţie, precum şi pe emisie. AF reprezintă un fir cu
lungimea nu mai mică decât 2λ întins deasupra pământului la înălţimea 0,5 ÷ 6 m. (în gama US
până la 10 m). În legătură cu faptul, că influenţa solului la formarea undei progresive este mare,
pentru îmbunătăţirea directivităţii antenei se recomandă de a instala sub firul ridicat, 1 ÷ 3 fire la
suprafaţa solului. Un capăt al antenei prin transformator sau direct se conectează la staţia radio, al
doilea se termină cu o sarcină (rezistenţă) de 300 ÷ 600 Ohm şi contragreutate. Pentru staţiile de
putere mică această cerinţă nu se respectă, firul antenei se uneşte direct la staţie, iar în loc de
rezistenţă serveşte contragreutatea. Corpul staţiei radio de asemenea trebuie să fie unit la altă

Fig.2.17. Antenă de tip λ 60/15 (R-161).

contragreutate. Ne cătând ?la simplificarea antenei, distanţa de legătură este de 3 ÷ 4 ori mai mare
decât cu antena-baston. Nu este strict necesar ca firul antenei să fie strict paralel faţă de suprafaţa
solului, ceea ce dă posibilitate folosirii pentru desfăşurarea ei obiectele din teren, de exemplu
copaci.

Pentru staţiile radio din dotare AF cu lungimea 40 m. se foloseşte la staţiile R-105, R-107,
R-158, R-159 şi altele în gama de frecvenţe 20 ÷ 80 Mhz.
f) Antena de tip λ (lambda)
Este o modificare a antenei filare. Asigură lucrul staţiei radio într-o gamă largă de frecvenţe
– 20 ÷60 Mhz.. Directivitatea antenei practic rămâne neschimbată şi nu depinde de lungimea
undei. Antena poate asigura lucrul emiţătoarelor cu putere până la 5 kWt. Este destinată pentru
staţiile R-137, R-161.
i) Antena fir înclinat.
Prezintă o antenă tip λ simplificată, fără transformator şi rezistenţa de sarcină. Este larg
folosită pentru recepţie în gama US şi ca antenă de emisie, direcţională în gama UUS la staţiile de
putere mică R-105, R-108, R-109, R-107, R-158, R-159 şi altele. Directivitatea antenei şi distanţa
de legătură este practic aceiaşi ca şi a antenei filare.
La schimbarea unghiului între fir şi suprafaţa solului de la 20° până la 60°, se schimbă
lăţimea diagramei de directivitate antenei de la 30° până la 60°.
Fig.2.18. Antenă fir înclinat.
 h) Antena semiromb vertical
Este o modificare a antenei de tip λ şi se deosebeşte numai prin faptul că pe pilon este
ridicat mijlocul firului antenei. Pentru acordarea bună a antenei e necesar ca lungimea laturii să fie
aproximativ egală cu 4λ. Antena cu lungimea firului 64 m (lungimea laturii – 32 m), ce corespunde
frecvenţei 7.5 Mhz, ridicată pe pilon 12 m, asigură legătura în gama 30 ÷ 60 Mhz la o distanţa de

Fig.2.19 Antenă semiromb.

până la 300 km. Directivitatea antenei în direcţia întinderii firului 20° ÷ 50°.
i) Antena dipol vertical.
Antena dipol vertical cu toate că este o antenă simetrică, dar fiind amplasată în apropierea
nemijlocită a pământului, se comportă ca şi antenele asimetrice şi anume ca antena-baston.

Fig.2.20. Diagrama de directivitate a antenei dipol vertical amplasat

la diferite înălţimi deasupra solului.
Prezintă interes faptul că, capătul firului din apropierea solului poate fi pus la pământ, nefiind
necesară izolarea lui. Atunci când lungimea comună a razelor antenei este egală cu λ/2 (lungimea
antenei-baston este λ/4), diagrama directivităţii va fi asemănătoare cu diagrama directivităţii
antenei-baston.
2.9. Procedee de majorare a distanţelor de propagare a semnalului.
Undele electromagnetice propagându-se deasupra suprafeţei Pământului, întâlnind în calea
sa obstacole, într-o măsură oarecare le ocolesc şi în acelaşi timp sunt reflectate şi absorbite de ele.
Cu cât lungimea de undă este mai mică, cu atât capacitatea ei de ocolire (difracţie) este mai mică,
iar capacitatea de reflectare şi absorbire este mai mare. Lucrând în munţi, păduri, oraşe prin unde
terestre aceasta trebuie luată în considerare.
O influenţă mare îl are relieful şi obiectele din teren amplasate în apropierea nemijlocită a
staţiei radio. Obstacolele care se găsesc la o distanţă de 3 ÷ 5 ori mai mică decât înălţimea lor, au o
influenţă mare asupra distanţei şi calităţii transmisiunilor. La alegerea locului de desfăşurare a
staţiei radio trebuie respectate următoarele cerinţe:
a) Nu se recomandă instalarea staţiei instalarea staţiei în apropierea obstacolelor, care se
găsesc în direcţia corespondentului, de exemplu, pante abrupte, înălţimi, terasamente, clădiri din
piatră şi beton armat, construcţii metalice, a liniilor de transport electric şi comunicaţii prin fir
transversale.
b) Dacă în direcţia corespondentului e teren deschis, nu se recomandă instalarea staţiei la
marginea pădurii, mai bine se instalează în pădure sau pe teren deschis.
c) Lucrând în pădure se va instala staţia în centrul grupei de copaci, în centrul poienii.
d) Lucrând în clădire se va instala staţia în apropierea ferestrelor din direcţia
corespondentului.
e) În condiţii de oraş apare fenomenul interferenţei UUS, care se manifestă prin faptul, că în
apropierea locului unde semnalul recepţionat este foarte bun, pot fi zone cu un nivel al semnalului
foarte slab. În acest caz este necesară schimbarea locul amplasării staţiei radio.
f) Pentru asigurarea legăturii la distanţe maxime este necesar, dacă permite amplasarea
corespondenţilor din reţea, folosirea antenelor direcţionale. Pentru mărirea efectivităţii antenei se
recomandă pentru un acord mai bun schimbarea dimensiunilor ei şi a contragreutăţii. De exemplu
pentru staţia R-107 se recomandă:
Lungimea contragreutăţii din 3
Gama de frecvenţe (Mhz) Lungimea antenei-baston (m)
fire (m)
20 ÷ 26 3,0 2,8
26 ÷ 32 2,4 1,3
32 ÷ 40 2,0 1,3
40 ÷ 52 1,5 1,3

În acelaşi timp UUS pot fi reflectate de neregularităţile terenului, datorită acestui fapt este
posibilă legătura cu staţiile care se află în văgăuni.
Comunicaţiile radio în gama US privitor la distanţa de legătură se pot clasifica în trei grupe:
- la distanţe mici (până la 100 km);
- la distanţe medii (100 ÷ 600 km);
- la distanţe mari (mai mult de 600 km).
Pentru asigurarea legăturii radio la distanţe mici de obicei se folosesc antenele asimetrice
omnidirecţionale. Aceasta permite de a avea o legătură bună cu toţi corespondenţii din reţea care
se găsesc în raza de bătaie a emiţătorului staţiei radio. Se înţelege că se pot folosi antenele dipol
sau ARZ, dar trebuie să se ţină cont de faptul, că undele radio radiate în zenit sunt slab reflectate,
iar gradul de absorbire a lor este înalt. De aceea pot apărea zone în care puterea semnalului
recepţionat va fi slabă şi foarte slabă. La alegerea lungimii undei trebuie să se ţină cont că undele
din gama de jos a US (1.0 ÷ 3.0 Mhz) vor fi absorbite intens de stratul E, iar undele din gama
medie şi de sus (10 ÷ 30 Mhz) vor fi slab reflectate de stratul F1 (F2).
Pentru legătura la distanţe medii cu succes se folosesc antenele dipol, dar trebuie luat în
vedere, că directivitatea maximă a antenei este perpendiculară liniei de întindere a razelor.
Frecvenţele de lucru în acest caz se vor găsi în gama 5.0 ÷ 12.0 Mhz.
Legătura la distanţe mari se va asigura prin antena dipol (până la 700 ÷ 800 km) şi antene
cu o directivitate pronunţată de tip V. Datorită faptului că diagrama de directivitate a dipolului
relativ este destul de lată, zona de acoperire de asemenea este destul de mare. Cât priveşte legătura
prin utilizarea antenei de tip V, este necesar prin executarea calculelor să se aprecieze unghiul de
radiere a antenei sau frecvenţa de lucru, ţinându-se cont de înălţimea şi gradul de ionizare
(densitatea) a stratului F1 (F2). Aprecierea înălţimii şi gradului de ionizare (frecvenţei stratului) se
efectuează folosindu-se staţiile de sondare sau după tabele. Datorită unghiului mic de radiere
undele radio parcurg o distanţa destul de mare întâlnind în calea lor alte straturi şi zone înalt
ionizate care aduc la pierderea energiei lor.

Conducătorul şedinţei: ____________________________________