MODULATIA SEMNALELOR

 Introducere. Clasificari

Modulatia semnalelor a aparut din

necesitatea transmiterii la distanta a
informatiei, ca de exemplu sunete sau
imagini.

Transmiterea simultana a mai multor

semnale pe acelasi canal fizic de telecomunicatii este posibila prin utilizarea tehnicilor de
multiplexare in frecventa sau in timp a semnalelor.

In procesul de modulatie intervin urmatoarele semnale:

 semnalul xm(t) care contine informatia (mesajul), denumit si semnal modulator;

 semnalul p(t) asupra caruia se transfera informatia, denumit si semnal
purtator;
 semnalul xM(t) rezulta prin actiunea semnalului modulator asupra purtatorului,
denumit semnal modulat.

Modulatia consta in modificarea unui parametru al purtatorului p(t) de catre semnalul modulator
xm(t) ce urmeaza a fi transmis.

Dupa natura semnalului purtator, p(t), putem avea:

 modulatie cu purtator sinusoidal

 modulatie cu purtator de impulsuri

La receptie mesajul este extras din semnalul modulat printr-un proces denumit demodulare.

In cazul modulatiei cu purtator sinusoidal semnalul purtator are expresia:

unde A0 - amplitudinea
purtatorului nemodulat

Ω0 - frecventa unghiulara a semnalului purtator

Ф0 - faza initiala a semnalului purtator

Fiecare din acesti trei parametri se poate modifica in functie de semnalul de modulatie,
obtinandu-se urmatoarele tipuri de modulatie:

- modulatia de amplitudine (MA);

- modulatia de frecventa (MF);

 - modulatia de faza (MP).

MODULATIA DE AMPLITUDINE CU PURTATOR SINUSOIDAL SI

AMBELE BENZI LATERALE (P+2BL)

Consideram semnalul modulator xm(t) si purtatorul sinusoidal p(t) dat de

rel. (1). Amplitudinea instantanee A(t) a semnalului cu modulatie de amplitudine MA are
urmatoarea rel. De dependenta cu semnalul modulator:

In rel. (2), kA este o constanta care depinde de modulator. Expresia semnalului MA este:

In fig. 1.1
sunt przentate
grafic in
functie de timp semnalul modulator xm(t) fig. 1.1a, amplitudinea semnalului modulat A(t) fig.
1.1b, semnalul purtator p(t) fig. 1.1c si semnalul modulat in amplitudine xMA(t) fig. 1.1d.
Fig.1.1 Ex. Semnal MA

Semnalul A(t) reprezentat grafic in fig. 1.1b, se mai numeste infasuratoare sau anvelopa a
semnalului xMA(t). Expresia semnalului xMA(t), data de rel. (3), este expresia cea mai generala
a unui semnal MA, deoarece asupra lui xm(t) nu s-a impus nici o restrictie. Aceasta rel. Se mai
poate scrie si sub forma:

sau

f(t) - functie de modulatie

Deoarece amplitudinea A(t) a semnalului xMA(t) trebuie sa fie tot timpul pozitiva, este
indeplinita inegalitatea f(t)≥ -1. In caz contrar, se spune ca apare supramodulatia.

In cazul transmisiilor radio, frecventa unghiulara Ω0 a semnalului purtator trebuie sa fie mult
mai mare decat cea mai mare frecventa unghiulara ωmM din spectrul semnalului modulator,
pentru a avea o transmisie eficienta a mesajului. Aceasta inseamna ca avem inegalitatea:

Conditia din rel. (6) se mai numeste si

conditie de banda ingusta. O
consecinta a rel. 6 este faptul ca A(t)
are o variatie lenta in raport cu
timpul. Var 919c27j iatia relativa a
lui A(t) pe o perioada T0 a purtatorului este:

Conditia de variatie lenta a lui

A(t) este:

Cazul semnalului modulator

sinusoidal

In
acest caz se poate scrie:

Functia de modulatie este:

unde m=kAAm / A0 reprezinta gradul de modulatie. Pt. A nu avea supramodulatie, rezulta ca

m≤1. Amplitudinea A(t) si semnalul xMA(t) au expresiile:
 Din rel. 10 se vede ca
valoarea maxima AM a lui
A(t) se obtine pt. cos(ωmt
+φm) =1, iar valoarea minima Am rezulta pt. cos(ωmt +φm) = -1

AM= A0(1+m)

Am= A0(1-m)

Din rel. 12 si 13 se obtin expresiile pt. A0 si m in functie de AM si Am:

Relatia 15 este
folosita pt.
Determinarea
experimentala a
gradului de
modulatie, prin vizualizarea cu osiloscopul a semnalului xMA(t). Reprez. grafice in domeniul
timp, corespunde acestui caz, sunt date in fig. 1.2:
Fig. 1.2 Semnalul MA obtinut folosind un semnal de modulatie sinusoidal

a) Semnalul de modulatie xm(t)

b) Semnalul purtator p(t)

c) Semnalul MA pt. m<1

d) Semnalul MA pt. m>1

Curbele desenate punctat in fig. 1.2.c sunt infasuratoarele semnalului xMA(t) si mai sunt
denumite anvelopa superioara(cea de sus) si anvelopa inferioara(cea de jos). In fig. 1.2d este dat
graficul lui xMA(t) pt. Cazul de supramodulatie (m>1).

Expresia (11) poate fi prelucrata sub forma:

Relatia (16) pune in evidenta componentele spectrale ale lui pentru cazul cand este sinusoidal.

Reprezentarile grafice ale spectrelor de amplitudine pentru semnalul modulatoalelor, semnalul

purtator si semnalul MA sunt date in figura 1.3:

a) semnalul modulator sinusoidal

b) semnalul purtator p(t)

c) semnalul MA, xMA(t)

Se observa ca spectrul semnalului MA contine trei componente armonice si anume:

- o componenta centrala de frecventa si amplitudine , care este chiar purtatorul;

- doua componente de frecvente si care au aceeasi amplitudine care se numesc

componenta laterala inferioara, respectiv componenta laterala superioara.

Deoarece m≤1, rezulta ca amplitudinile componentelor laterale nu depasesc valoarea 0,5A0.

Banda de frecvente ocupata de semnalul MA este BMA=2fm

Presupunem ca semnalul MA obtinut folosind drept semnal modulator un semnal sinusoidal este,
de exemplu, o tensiune aplicata la bornele unei rezistente R. Puterea disipata de acest semnal pe
R va fi data de suma puterilor disipate de fiecare componenta spectrala pe rezistenta R, adica
rezulta:
 unde
este puterea
disipata de
purtator pe
rezistenta R. Aceeasi expresie ca rel. (16) se obtine

pentru putere, in cazul cand semnalul MA este un curent, numai ca , I0 fiind

amplitudinea

curentului purtator. Valoarea efectiva a semnalului MA rezulta din rel.:

Se obtin relatiile valorilor

efective pentru exprimari ale
semnalului MA, tensiuni sau
curenti:

Se
observa
ca

modulatia de amplitudine, puterea si valoarea efectiva a semnalului MA cresc, in comparatie cu

situatia cand nu avem modulatie. Cresterea este cu atat mai importanta cu cat gradul de
modulatie este mai mare.

Cazul semnalului modulator sinusoidal ca suma de oscilatii sinusoidale

In aceasta situatie semnalul modulator are expresia:

Functia de modulatie va fi:

unde mk
=

kAAmk/A0. Rezulta expresia semnalului modulat:

 Spectrele de amplitudini ale semnalului modulator si modulat sunt
reprezentate grafic in figura 1.4, unde s-a presupus ca frecventele modulatoare sunt astfel incat:

Fig. 1.4. Spectrele de amplitudine pentru: a) semnalul modulator ca suma de oscilatii sinusoidale

b) semnalul MA corespunzator semnalului modulator

Spectrul contine 2N+1 componente: purtatoarea, N componente in banda laterala inferioara si N

componente in banda laterala superioara. Banda de frecventa ocupata de semnal este:

Din figura 1.4b se observa ca este necesar sa fie indeplinita conditia, adica

Daca semnalul modulator esteun semnal periodic de perioada T,

fara componenta continua, atunci seria Fourier armonica pentru el va fi:

unde

Semnalul periodic ocupa o banda de frecventa finita, in care intra kM componente

spectrale, banda spectrala care are expresia:
 In acest caz regasim situatia cu semnal modulator ca suma de
oscilatii sinusoidale, considerand

si

Pentru cazul cand semnalul modulator este o suma de oscilatii sinusoidale,

puterea disipata de semnalul MA pe o rezistenta R va fi:

Valorile efective corespunzatoare vor fi:

Cazul
semnalului
modulator
neperiodic

Daca xm(t) admite transformata Fourier Xm(ω) se obtine transformarea Fourier a lui xMA(t):

O expresie similara poate fi obtinuta folosind relatia (4) si tinand seama de faptul ca functia de
modulatie f(t) are transformata Fourier F(ω) :

Fig. 1.5 a) densitatea spectrala Xm(ω) a semnalului modulator.

b) densitatea spectrala XMA(ω) a semnalului MA

In fig.1.5a este reprezentata grafic functia densitate spectrala Xm(ω) a unui semnal modulator,
care are un spectru de banda de frecventa limitata la ωm, adica:

Pentru

In fig.1.5b este dat graficul lui XMA(ω) pentru cazul φ0. Deoarece numai axa
frecventelor pozitive are sens fizic, rezulta banda de frecventa a semnalului MA:

(33)

care este de doua ori mai mare decat banda de frecvente ocupata de semnalul modulator.
Portiunile hasurate din fig.1.5b reprezinta banda laterala superioara (BLS) din spectrul
semnalului MA, iar portiunile nehasurate reprezinta banda inferioara(BLI).

DEMODULAREA SEMNALELOR

Rolul demodulatorului este dat de a extrage semnalul modulat, dat de expresia (3) sau (4),
semnalul modulator. In principiu se folosesc doua tipuri de demodulatoare si anume:

- detectorul de anvelopa (infasuratoare)

-detectorul sincron.

Detectorul de anvelopa are schema din fig.1.6a. In fig.1.6b sunt reprezentate grafic, in functie de
timp, semnalele de la intrare si de la iesirea detectorului de anvelopa.
 Rezistenta R indeplineste restrictiile:

unde si sunt rezistenta diodei in conductie directa, respectiv

rezistenta diodei in conductie inversa.

Constanta de incarcare a condensatorului C este

, iar cea de descarcare este

Pentru alternante pozitive ale semnalului xMA(t), presupus tensiune,

condensatorul C se incarca rapid cu constanta de timp mica , iar pentru alternantele negative
condensatorul C se descarca cu conditia de timp mare

Astfel, tensiunea de iesire urmareste chiar infasurarea

semnalului , in cazul de fata un semnal proportional cu anvelopa superioara, deci cu
. Daca se inverseaza dioda, la iesire apare un semnal proportional cu anvelopa inferioara.
Constanta de timp trebuie aleasa cu grija pentru a avea distorsiuni de neurmarire.
Deci, putem scrie:

unde kd este o constanta a

detectorului. Termenul
kdA0 este o componenta
continua care poate fi usor eliminata, dar ea poate fi utila de exemplu, in sistemele radio, pentru
reglajul automat al amplificarii.

Detectorul sincron are schema bloc data in fig. 1.7

Fig. 1.7 Schema bloc a detectorului sincron

Semnalul xMA(t) este multiplicat cu semnal generat local, Rezulta semnalul

y(t):
 (Al doilea termen din expresia (36) este un semnal MA cu frecventa
purtatoare 2Ω0 si va fi eliminat cu ajutorul filtrului trece jos FTJ). Acest filtru trebuie sa aiba o
frecventa de taiere ωt ce indeplineste conditiile:

Semnalul de la iesire detectorului sincron va fi:

care contine componenta continua

si termenul util

Pentru a avea semnal

maxim la iesirea
detectorului sincron este
necesar cu Φ0 = Ф, deci ar
trebui sa existe la receptie un semnal sinusoidal de frecventa Ω0 ,sincron cu cel de la emisie.
Aceasta este o conditie greu de reaizat care faceca acest detector, sa fie foosit numai in cazurile
in care nu poate sa fie un detector de anvelopa.

Sistemul cu modulatie de amplitudine (P+2BL) este indicat atunci cand echipamentele de

receptie sa fie simple, cum este in cazul radiodifuziunii. Dezavantajul acestui sistem este ca
semnalul ocupa o banda de frecventa relativ mare, iar la emisie se lucreaza cu o putere mare.
Vom considera situatia cea mai simpla, cand semnalul modulator este sinusoidal. In acest caz,
raportuldintre puterea utila Pu, adica puterea pe cele doua benzi laterale, si puterea totala Pt a
semnalului MA este:

Acest raport este maxim pentru m=1 si are valoarea de 0,33. Daca m < 1 eficienta transmisiei
scade sub 33%. Rezulta ca cea mai mare parte a puterii se pierde pe purtator, care nu contine nici
un fel de informatie. De aici a aparut ideea modulatiei de amplitudine cu purtator sinusoidal
suprimat.

Modulatia de amplitudine cu purtator sinusoidal suprimat(MA-PS)

In aceasta situatie, in expresia (7.2) se alege =0 si rezulta:

Daca se considera kA = 1 vom putea scrie

expresia in domeniul timp a semnalului MA-
PS si anume:
 Aplicand
transformata Fourier
relatiei (40), rezulta
functia densitate
spectrala a semnalului MA-PS.

Reprezentarea grafica a acestui spectru, pentru cazul este data in figura 1.8 a.

Spectrul semnalului modulator este cel desenat in figura 1.5a. Spectrul semnalului MA-PS din
figura 1.8a seamana cu cel din figura 1.8b, el avand mai putin impulsurile Dirac pe frecventele
datorate purtatorului.

Sistemele MA-PS prezinta deci avantajul unei puteri mai mici la emisie. Banda de frecventa
ocupata este aceeasi

ca la sistemele MA cu P+2BL. Se complica insa demodularea. Uneori se lasa semnalului MA-PS

un rest de purtator, care se utilizeaza pentru detectorul sincron, in vederea asigurarii aceleasifaze
pentru purtatorii de la receptie si

de la emisie.

In cazul particular rezulta:

Fig.1.8. a)
Densitatea
spectrala a
semnalului MA-
PS

b) Densitatea spectrala a semnalului

MA-BLS

c) Densitatea spectrala a semnalului

MA-BLI
In fig.1.9 sunt date reprezentarile in domeniul timp pentru aceasta situatie. In fig.1.9d se da
semnalul yd(t) la iesirea detectorului de anvelopa, daca i s-ar aplica semnalul xMA-PS(t)
reprezentat grafic in fig. 1.9c.

Se observa ca nu este posibila utilizarea unui asemenea detector in cazul semnalelor MA-PS. In
fig. 1.10 se dau spectrele de amplitudine pentru xm(t) si xMA-PS(t) ale acestei situatii
particulare.

Modulatia de amplitudine cu banda laterala unica (MA-BLU)

Din fig. 1.5a se observa ca semnalul modulator ocupa banda ωM, in timp ce din fig.1.8a se vede
ca semnalul MA-PS ocupa o banda dubla si anume 2ωM. Exista in jurul frecventei unghiulare
Ω0 ca si in jurul lui - Ω0 doua benzi laterale: bamda laterala superioara (BLS) si banda laterala
inferioara(BLI). Aceaste doua benzi laterale contin informatia completa referitoare la Xm(ω).
Este suficient sa se transmita fie numai banda laterala superioara, fie numai banda laterala
inferioara.

O schema ce ar putea fi imaginata pentru producerea semnalului MA-BLU este cea data in fig.
1.11.

Banda laterala ar putea fi retinuta din semnalul xMA.PS(t) cu ajutorul unui filtru trece-banda
(FTB). Practic este imposibil de realizat un asemenea filtru care sa separe perfect componentele
spectrale din jurul purtatorului. Ca urmare, au aparut alte metode si anume: metoda semnalului
analitic si metoda Weaver.
Metoda semnalului analitic de producere a semnalului MA-BLU este ilistrata de schema bloc
data in fig.1.12.

Din schema prezentata in fig. 1.12 se observa ca se poate scrie relatia:

Trecand in domeniul frecventa, rezulta:

Pentru ramura de jos a schemei din fig.1.12 se obtin relatiile:

Daca Xm(ω) are graficul

dat in fig. 1.5a, rezulta
graficele spectrelor
pentru X1(ω), jX2(ω),
X3(ω), XBLI(ω) si XBLS(ω), care sunt reprzentate in fig.1.13.

KKKKK
Asa cum se poate observa in diagramele prezentate in fig. 1.13, rezulta relatiile:

Dezavantajul acestei
metode este ca ea
presupune existenta
unei simetrii
perfecte intre ramurile de sus si de jos ale schemei. Nici blocul de defazare cu -π/2 in toata banda
de frecvente a semnalului xm(t) nu este fizic realizabil. Acest bloc care este de fapt un
transformator Hilbert ideal, nu poate fi realizat decat printr-o aproximare.

Metoda Weaver elimina prezenta unui transformator Hilbert si este ilustrata in schema bloc
prezentata in fig 1.14.
 Spectrul semnalului modulator este reprezentat grafic in fig.1.15a. Frecventa
folosita pentru prima modulatie este:

Pentru ramura de sus a schemei din fig. 1.14 se pot scrie relatiile:
 Pentru figura de jos a
schemei din fig 1.14,
rezulta expresiile:

Reprezentarile grafice ale spectrelor care

intervin in schema bloc din fig.1.14 sunt date in fig. 1.15, folosind relatiile (51), (53), (55), (57).
filtrele trece-jos din fig. 1.14 au frecventa de taiere care satisface relatia:

Ele lasa sa treaca numai spectrul de frecvente cuprins in banda:

La iesire se obtin semnalele BLU dupa cum urmeaza:

Demodularea semnelor MA-BLU este o demodulare sincrona si se face conform schemei data in
fig.1.7. Sa presupunem ca dorim sa recuperam informatia din semnalul xBLS(t) si sa
presupunem ca se considera Ф0 =Φ=0. Atunci vom putea scrie:

Utilizand
reprezentarea grafica
data in fig. 1.13e
pentru XBLS(ω) = F
rezulta graficele
pentru Y(ω) si Z(ω),
care sunt date in fig. 1.16a si respetiv, fig.1.16c.
Calculele pot fi conduse astfel:

In urma filtrarii trece-jos cu un filtru ce are caracteristica de transfer data in fig

1.16b, rezulta semnalul z(t)de la iesirea demodulatorului:

Frecventa de taiere ωt a filtrului trece - jos satisface conditia:

La fel se poate proceda si pentru semnalul

xBLI(t). Sistemele MA-BLU au avantajul
reducerii benzii de frecventa la jumatate fata
de sistemele MA si MA-PS. De asemenea, puterea emitatorului este mai mica decat la semnalul
MA. Dezavantajul este complexitatea mai mare a sistemului, dar el devine mai economic cu cat
sistemul de transmisiuni are mai multe cai.

MULTIPLEXAREA IN FRECVENTA

Ideea multiplexarii este aceea de a folosi un singur purtator pentru a transmite mai multe
mesaje in acelasi timp, astfel incat mesajele sa poata fi separate la receptor. Multiplexarea in
frecventa inseamna divizarea benzii de frecventa disponibila intre mai multe mesaje, avand grija
ca benzile de frecventa ale mesajelor sa nu se suprapuna. De exemplu, in sistemele de
transmisiuni telefonice, comunicatia la distanta este reaizata cu ajutorul satelitilor in domeniul
microundelor. Semnalele individuale vocal sunt in domeniul de frecventa 300Hz-3,4kHz, in timp
ce comunicatiile prin sateliti se plaseaza in domeniul de frecventa 1,5GHz-20GHz.
 Vom considera problema transmisiei simultane a N mesaje xm1, xm2, , xmN. O cale de a
realiza transmisia este de a folosi modulatia MA-BLU la frecvente mai joase pentru fiecare
mesaj, cu frecventele purtatoare Ω1, Ω2,, ΩN (fig. 1.17).

Fig. 1.17 a) Densitatile spectrale pentru N mesaje multiplexate in frecventa

b) Schema bloc pentru multiplexarea in frecventa si modulatorul de inalta frecventa

Asa cum se vede din fig.1.17b, semnalele modulate sunt adunate si rezulta semnalul y(t).

Urmatorul pas este folosirea unei modulatii pentru a transmite mesajul combinat y(t)
printr-un purtator de inalta frecventa Ωp . Atata timp cat benzile de frecventa ale semnalelor de
mesaj nu se suprapun, ele pot fi demodulate la receptie, asa cum se arata in figura 1.18.

Banda de frecventa totala necesara pentru a transmite cele N mesaje este NB, unde B este
banda de frecventa ocupata de fiecare mesaj in parte.
Fig. 1.18 Schema bloc pt. demodulatorul de inalta frecventa si pt. Demultiplexarea in frecventa

Semnale modulate in faza (MP) sau in frecventa (MF), cu purtator sinusoidal

In aceste 2 situatii amplitudinea semnalului sinusoidal este constanta si deci

un semnal MP sau MF poate fi scris in general sub forma:

unde Ф(t) reprezinta faza instantanee a semnalului. Frecventa instantanee este:

In cazul in care

In situatia unui semnal cu modulatie se faza MP, faza initiala variaza in jurl valorii φ0
corespunzatoare semnalului purtator, in ritmul semnalului modulator. Functia de modulatie are
expresia:

unde kp este o constanta ce depinde de

modulatorul de faza. Faza instantanee se
scrie astfel:

Ca urmare, rezulta expresia semnalului

cu modulatia de faza cu purtator
sinusoidal:

In
cazul unui semnal
cu modulatie de frecventa, MF, cu purtator sinusoidal, frecventa instantanee Ω(t) variaza in jurul
frecventei purtatoare Ω0 , in ritmul semnalului modulator xm(t) . Functia de modulatie, f(t), este
in acest caz:
deci frecventa instantanee si faza instantanee sunt:

Rezulta
expresia
semnalului de
modulatie:

Din

compararea expresiilor (72) si (75) se pot trage urmatoarele concluzii:

-semnalul MF poate fi considerat ca semnal MP cu un semnal modulator egal cu integrala din

xm(t);

-semnalul MP poate fi considerat ca un semnal MF, cu un singur modulator egal cu derivata

semnalului xm(t);

Deosebirea dintre semnalul MF si MP se poate observa considerand un exemplu cu semnalul

modulator reprezentat grafic in timp in fig 1.19a.
 Expresia semnalului MF este in acest caz:

sau

Acest semnal este reprezentat grafic in fig. 1.19b. In situatia cand cu semnal modulator se face
modulatie de faza, rezulta expresia semnalului MP:
 Reprezentarea grafica a lui
xMP(t) este facuta pentru cazul particular kp =πrad/V si expresia devine (78) devine:

unde x1(t) are graficul dat in fig. 1.19d.

Semnale MP sau MF cu semnal modulator sinusoidal

In acest caz, semnalul modulator este de forma:

Functia de modulatie pentru

semnalul MP are expresia:

unde se
numeste deviatie de
faza a semnalului
MP, reprezentand
deviatia maxima a
fazei fata de Ф0 .Rezulta expresia semnalului MP:

In cazul semnalului
MF, functia de
modulatie este:

unde
se numeste deviatie
de frecventa a
semnalului MF,
reprezentand departarea maxima a

frecventei instantanee Ω(t) fata de Ω0. Frecventa unghiulara instantanee este:

 rezulta faza totala:

unde se noteaza:

si se numeste indice de modulasie de frecventa. Expresia

semnalului MF este in acest caz:

Se observa ca expresia
(81) a semnalului MP
mai poate fi scrisa:

si deci
ea se
obtine
din cea
a semnalului MF prin inlocuirile:

Aceasta inseamna ca putem studia numai proprietatile semnalului MF, cele ale semnalului MP
rezultand prin inlocuirile de mai sus.

Pentru a efectua analiza spectrala a semnalului xMF(t) se foloseste relatia:

Coeficientii Jk(β) din relatia (86)

reprezinta functiile Bessel de speta
intai si ordinul k, de argument β.
Relatia (85) poate fi prelucrata astfel:

Functiile Jk(β) au proprietatea:

Relatia (87) arata ca spectrul unui semnal MF are urmatoarele componente:

- purtatorul (k=0) avand frecventa F0 si amplitudinea

- o infinitate de componente in banda laterala superioara, avand frecventele

F0+kfm si amplitudinile
 - o infinitate de componente in banda laterala inferioara, avand frecventele F0 - kfm si
amplitudinile

Un astfel de spectru este prezentat in fig. 1.20.

Fig. 1.20 Spectrul de amplitudini pt. un semnal MF

In fig. 1.21 sunt date reprezentarile grafice ale catorva functii Bessel de prima speta, de ordinul k
si argument β.

In cazul in care β este foarte mic, adica β<0,4 expresia (86) poate fi prelucreta in felul urmator:
In acest caz spectrul de amplitudini contine numai trei componente si este reprezentat grafic in
fig.1.22

Fig.1.22 Spectrul de amplitudini pt. un semnal MF cu xm(t) sinusoidal si β<0,4

In cazul β<0,4 banda de frecventa ocupata de semnal este:

Expresia (87) pune in evidenta

componentele spectrale ale semnalului
MF, pentru un β mare (β>0,4) . Se
constata ca semnalul MF are un numar infinit de componente. Se poate insa arata ca practic
largimea de banda de frecventa este limitata, deoarece pentru un β dat, functiile Jk(β) au valori
foarte mici pentru k mare, aproape toata energia semnalului MF este continuta in componentele
spectrale localizate in interiorul unei benzi finite, asa cum se vede si din graficele din fig. 1.21.

Din aceste grafice se observa ca pentru k>β, functiile |Jk(β)|

sunt monoton descrescatoare dupa k. Aceste functii se comporta asimptotic conform relatiei:

Prin urmare, pot fi considerate neglijabile acele componente spectrale cu un rang k>kM si
acestea vor ocupa o banda de frecventa cuprinsa intre F0 - kMfm si Fo + kMfm. Banda de
frecventa ocupata va fi BMF = 2kMfm. Numarul kM se determina din tabelele de functii Bessel.

Tabelul 1.1 da valorile pentru primele 16 functii Bessel de prima speta pentru diverse valori ale
lui β.

In tabelul 1.2 se gasesc primele 8 valori ale lui β, ale primelor 7 functii Bessel de prima speta
pentu care Jk(β)=0.
In mod uzual se consideraneglijabile functiile Bessel mai mici in modul decat 0,01. Latimea de
banda de frecventa poate fi mai mare decat in cazul semnalelor MA. In general cu cat ΔF si deci
β sunt mai mari, cu atat BMF este mai mare.

In cazul unui semnal modulator oarecare, cu frecventa maxima din spectru ωmM = 2πFmM,
latimea de banda de frecventa se poate calcula utilizand formula aproximativa:

Unde fiind
deviatia maxima de frecventa

Se pot considera urmatoarele cazuri particulare:

-cazul β>>1, cand se neglijeaza1 si fata de β si BMF devine:

si deci nu depinde de
frecventa semnalului
modulator.

- β<<1, cand formula

(92) se reduce la expresia:

Rezultatul dat de relatia (94) este in

concordanta cu cele aratate referitor la
semnalul MF cu β<0,4, cu semnal modulator
sinusoidal.

Daca vrem sa calculam puterea disipata de un

semnal MF cu semnal modulator sinusoidal, folosim expresia (87) si pentru R=1Ω rezulta:

unde s-a tinut seama de relatia:

Din relatia (95) rezulta de

asemenea valoarea efectiva a semnalului MF:

Se observa deci prin modularea in frecventa sau in faza, puterea medie a semnalului nu se
modifica, dar ea se repartizeaza tot mai mult pe componentele laterale pe masura ce creste. Dupa
cum se poate vedea din fig. 1.21, exista valori ale lui β pentru care J0(β)=0 , deci purtatorul se
anuleaza si toata puterea semnalului este repartizata in benzile laterale.
Pentru determnarea unei expresii a benzii de frecventa a semnalului MF uneori se face un
rationament pe considerente energetice. Se impune conditia ca 99% din puterea semnalului MF
sa se gaseasca in banda de trecere. Considerind puterile debitate pe o rezistenta de 1Ω, rezulta:

Ca urmare, N se poate determina din relatia:

Solutia aproximativa a ecuatiei transcendente (98) este:

ceea ce conduce la o banda efectiva:

Se observa ca pentru β<<1 si

pentru β>>1 se obtin
aceleasirezultate ca acelea
analizate la utilizarea relatiei(92) pentru BMF. Expresia semnalului MP se obtine usor din cea a
semnalului MF, inlocuind β cu ΔФ si φm cu φm+ π/2. Deci, in cazul semnalului modulator
sinusoidal rezulta:

De asemenea,
banda de
frecventa a
semnalului MP
poate fi calculata, de exemplu, cu relatia:

in cazul semnalului
modulator oarecare.

In situatia in care ΔФM<< 1, rezulta

BMP~2ΔФMfmM=2kpmax|xm(t)|fmM

La semnalul MP componenta de frecventa superioara a semnalului modulator va necesita pentru

transmisie o banda de frecventa a canalului nu va fi utilizata eficient de catre componentele de
frecvente joase ale semnalului modulator in cazul MP. Din acest punct de vedere, sistemul MP
este inferior sistemului MF.