IPV 6

• IPv4 – necesitatea introducerii unei noi versiuni (6) datorata cresterii numarului de
alocari de adrese IP (noi dispoztive) !
• 2 solutii:
• Impartirea adreselor IPv4 pentru dispozitive multiple (translatie)  ambiguitate.
• Introducerea de adrese noi IP – solutia adoptata pentru IPv6, chiar si asa IPv6 nu este
suficient !
• Probleme: incompatibilitate cu IPv4  fiecare dispozitiv cu adresa IPv6 sa fie conectat
cu IPv4.
• Adresele IPv6 sunt numere pe 128 de biti pentru identificarea unei singure interfete de
retea sau a unui grup de retele.
• Adresele IP trebuie sa fie independente de tehnologia folosita
• Adresele IP trebuie sa fie independente de tehnologia folosita.
• Exemplu (format hexadecimal):
• Primii 64 de biti reprezinta prefixul adresei. Urmatorii 64 de biti identifica interfata
caruia ii apartin acesti biti. Un bloc de 16 biti este delimitat prin doua puncte.
IP PUBLIC IP Privat
• Conectarea la Internet, fie Ethernet - fir, fie wireless – fara fir  necesita adresa
IP care poate fi statica sau dinamica.
• Exemplu adresa IP  192.168.1.10
• Adresa Hardware  MAC (multimedia access control) - in mod normal
identificator unic (ID) asociat fiecarui dispozitiv – 6 numere in cod hexazecimal.
• Exemplu adresa MAC  28:92:4a:92:d9:30
• Adaptorii WiFi au si ei o adresa MAC.
• Adresa IP a unui router este o adresa privata !!!
• Adresa unui router este identica cu cea de submasca a calculatorului cu exceptia
ultimului numar.
• Ex: daca un calculator conectat la Internet are adresa IP: 217.123.152.20, router-
ul va avea adresa: 217.123.152.1.
• Pentru un router in general avem: xxx.xxx.xxx.1
• Pentru un router putem avea si: xxx.xxx.1.1 (in cazul unei retele complexe).
• Fiecare router controleaza un numar specific de dispozitive prin adresa mastii de
subretea.
• O masca de subretea are forma: 255.255.255.0

•
• Adresa IP privata  folosita pentru intranet – comunicarea intre router si
dispozitive – nu este accesibila din exteriorul retelei intranet decat daca se
configureaza corespunzator !
• Ex de adresare IP privata: 192.168.xxx.xxx (10.xxx.xxx.xxx, si 172.16.xxx.xxx –
172.31.xxx.xxx)
COMUICATII SERIALE
 Comunicatiile seriale sunt cele mai raspandite.
 Exemple: USB, Ethernet, SPI (Serial Peripheral Interface), I2C (Inter-Integrated
Circuit).
 Transmiterea seriala sincrona – este necesara folosirea unui semnal de tact
extern comun pentru toate dispozitivele conectate, in asa fel incat datele de la
transmitator la receptor sunt sincronizate cu acelasi tact. Ex: SPI, I2C.
 Avantaj: simplitate, viteza mai mare.
 Dezavantaj: existenta unei conexiuni fizice intre dispozitive.
 Transmiterea seriala asincrona – nu este necesara folosirea unui semnal de tact
extern  lipsa unei conexiuni fizice !
 Dezavantaj: protocoale si reguli speciale de transmitere (unde incepe si se
termina un pachet de date, etc.)
 Exemple de transmitere asincrona: Bluetooth, GPS, Xbee, etc.
 Datele sunt trimise in pachete (cadre) de biti – de obicei 1 byte la care sa
adauga biti de paritate (sincronizare):
Particularitati: a) biti de date; b) bit(i) de sincronizare; c) biti de paritate; d)rata
Baud;
 d) rata Baud – specifica viteza de transmitere a informatiei pe o linie seriala – se
exprima in biti pe secunda (bps).
 Inversa ratei Baud  timpul necesar pentru transmiterea unui bit.
 Pentru a comunica intre ele, dispozitivele trebuie sa aiba aceeasi rata Baud.
 Valori standard pentru rata Baud: 9600 bps sau 1200, 2400, 4800, 19200, 38400,
57600, and 115200 bps.
 Datele sunt trimise in pachete (cadre) de biti – de obicei 1 byte la care sa adauga
biti de paritate (sincronizare).

 Alte informatii: care biti se transmit mai intai ? LSB sau MSB ? Daca nu se
specifica se considera ca transmisia incepe cu LSB.
 Bitii de sincronizare: Start si Stop.
 Bitii de paritate (detectarea erorilor) – par sau impar.
 Bitul de paritate se obtin prin insumarea bitilor de date (5-9 biti).
 Bit de paritate par sau impar. Daca se seteaza pe par si avem sirul 01011101 
suma este 5 (5 biti de 1) = impar  bitul de paritate = 1.
 Exemplu: 9600 8N1 inseamna: 9600 baud, 8 biti de date, N – fara bit de paritate,
1 bit de stop;
  Exemplu – se transmit in cod ASCII caracterele ‘O’ si ‘K’  2 pachete de date.
 ‘O’ in ASCII este 79 care in binar este 01001111
 ‘K’ in ASCII este 01001011
 Datele sunt LSB first

 La un baud de 9600 bps  1/9600 = 104 s pentru un bit.

 Pentru fiecare byte avem 8 biti + 2 biti de sincronizare  10 biti  9600 bps 
960 bytes pe secunda.
Comunicatii seriale – Concepte generale


O comunicare punct la punct nu are nevoie de un semnal de control de selecție.

 O comunicare asincronă nu are un semnal de ceas

Datele, Selecția și semnalele R / W pot partaja aceeași linie, în funcție de
protocolul.
 Slave 1 nu poate comunica cu Slave 2 sau 3 (doar prin "Master")
 Numai "Master-ul" poate începe comunicarea.
Comunicatii seriale de tip UART
 Comunicatie de tip UART (Universal Asynchronous Receiver/Transmitter)
 UART  intermediar între interfețele paralele și seriale
 Specifice calculatoarelor si microcontrolerelor
 Ex: Arduino Uno - ATmega328 : 1 UART
 Arduino Mega: ATmega2560 - are 4 UART

 Comunicatii de tip UART - 10 biti (8 biti de date – 1 byte + 1 bit de Start + 1 bit
de Stop).

 Exemplu:
 se transmite mai intai LSB:
 5  0101
  3  0011

 Dezavantaje pentru comunicatiile asincrone:

 a) necesitatea celor 2 biti extra (stop, start)
 b) Rata Baud pentru Receiver and Transmitter trebuie sa fie aceeasi
Comunicatii de tip SPI
 Solutie – comunicare de tip sincrona  Serial Peripheral Interface (SPI)
 Exemplu:
 Marele avantaj:
 Receptorul poate fi un simplu
 registru de deplasare
 Alte avantaje fata de UART:
 viteza mai mare
 accepta comunicarea cu mai
 multe dispozitive.
  Comunicatie de tip SPI (Serial Peripheral Interface)
Serial Peripheral Interface (SPI) este un full-duplex cu legătură de date serial in 4 fire:
- SCK: frecvență de tact
- MOSI: Master Out Slave In - Datele de la Master la Slave
- MISO: Master In Slave Out - Datele de la Slave la Master
- SS: Slave Select sau CS (Chip Select)
• inițial dezvoltat de Motorola si folosit pentru conectarea perifericelor între ele și la
microprocesoare
• registru de deplasare transmit în serie datele la alte dispozitive SPI.
• de fapt, o interfață "3 + n" fire cu n = numărul de dispozitive
• doar un singur Master activ la un moment dat
• diferite viteze de transfer (în funcție de frecvența de tact)
Acesta oferă suport pentru o lățime mare de bandă (1 mega baud) de conectare la rețea, dintre
procesoare și alte dispozitive de susținere SPI
 Serial Peripheral Interface (SPI)
 Exemplu:
SS activ pe LOW
 Comunicatie de tip SPI (Serial Peripheral Interface)
 Schema de transfer simplu, 8 sau 16 biți.
 Permite mai multe dispozitive să utilizeze SPI prin adăugarea unui registru de
deplasare.
 Comunicații Full Duplex
 Numărul de fire proporționată cu numărul de dispozitive
 Comunicatie de tip SPI (Serial Peripheral Interface)
 Magistrala de SPI utilizează o schemă simplă de registre de deplasare pentru
transfer de date: Datele sunt transmise spre dispozitivele active intr-un mod
FIFO. Este în acest fel dispozitivele SPI transmit și primesc în modul full duplex.
 Toate liniile de magistrală SPI sunt unidirecționale: Semnalul de tact (SCK) este
generat de master și este utilizat în principal pentru a sincroniza transferul de
date. Master-out, slave-in (MOSI), poarta datele de la master la slave
 Master in, slave-out (MISO) poarta datele de la slave la master.
 Fiecare dispozitiv Slave este selectat de Master prin intermediul semnalelor de
selecție individuale.
 Informațiile pe magistrala SPI pot fi transferate la o rată aproape zero bits/sec
până la 1 Mbits/sec. Transferul de date se face de obicei în blocuri de opt /
șaisprezece biți.