TSTM Tema 15 Sisteme de transmisiune prin radioreleu și prin satelit

1. Noțiuni generale

Sistemul de transmisiune prin radio releu (STRR) prezintă un sistem radio, în care semnalele
de telecomunicații se transmit prin intermediul undelor radio în spațiu liber utilizând stații de
retranslare terestre.
STRR se divizează în două categorii:
1. STRR cu vizibilitate directă – stațiile sunt amplasate la distanțe cu vizibilitate directă (nu sunt
obstacole care va împiedica transmisiunea undelor radio pe traiectoria directă între antenele stațiilor
radio).
2. STRR troposferic – se utilizează disiparea sau reflexia undelor radio de stratul de jos a
troposferei, stațiile fiind amplasate la distanțe mai mari de cât distanța de vizibilitate directă.
Sistemul de transmisiune prin satelit (STS) prezintă un sistem de transmisiune în spațiu
cosmic, în care semnalul de telecomunicații se transmite între stațiile terestre prin intermediul
retranslatoarelor amplasate pe sateliții artificiali a Pământului.

Figura Schema structurală a STRR

STRRT - sistem de transmisiune radioreleu terminal

STRRT - sistem de transmisiune radioreleu de tranzit
STRRT - sistem de transmisiune radioreleu nodal
ET - echipament terminal
ETL - echipamentul tractului liniar
CTA - centrala telefonică automată
CT - Centrul de televiziune
ED - Echipament de drobare

Semnalul de telecomunicații se aplică de la echipamentul terminal (ET), care se află în același

loc ca și sursa de semnal (CTA, CT, BTS ...), prin cablu (cupru, optic) la STRRT. În echiapamentul
tractului liniar (ETL) se efectuează transformarea semnalului de telecomunicații (telefonic,
televiziune, etc.) în semnal ce se transmite prin STRR. În al doilea STRRT se efectuează conversia
inversă. Un lanț de emițătoare (Tx), receptoare (Rx) formează un tract de microunde simplex. Două
tracte de microunde simplex formează un tract de microunde duplex.
 Pentru mărirea capacității STRR la fiecare stație se instalează mai multe seturi de echipamente
emisie/recepție care funcționează la o antenă comună. Un tract de microunde duplex poate fi utilizat
în calitate de protecție pentru N tracte lucratoare.
Sisteme de transmisiune prin radioreleu de tranzit (STRRTr) se utilizează pentru recepția
semnalului de microunde de la stația precedentă, transformarea semnalului recepționat în semnal de
frecvență intermediară, care apoi se aplică și se transformă în semnal de microunde care se transmite
în direcția următoarei stații. În STRRTr conectarea emițătoarelor și receptoarelor se efectuează la nivel
de frecvență intermediară (fără modularea și demodularea semnalului).
La STRRTr se utilizează două antene situate pe un pilon. Fiecare antenă este de
emisie/recepție, adică se folosește pentru recepția și transmisia semnalelor de microunde pentru o
direcție.
La STRRN se derobează canale de telecomunicații prin echipamentul de drobare – se
efectuează demodularea/modularea semnalului.
Utilizarea benzii de microunde este determinată de necesitatea de a transmite semnale de bandă
largă și de a utiliza metode de modulare cu stabilitate înaltă contra perturbațiilor (f=2...11GHz).
Avantajele utilizării benzii de microunde se manifestă prin lipsa perturbațiilor atmosferice și
industriale, probabilitatea de a utiliza antene cu diagrama de directivitate înaltă, ce permite de a limita
puterea emițătorului la unități de wați (0,1...10W).
În STRR analogice se utilizează modularea în frecvență, astfel banda ocupată pentru a
transmite un canal de telecomunicații se determină prin relația

𝐵𝑐 = 2(𝐹𝑠 + ∆𝑓)

Unde – Fs - frecvența de sus a canalului,

f – divierea frecvenței canalului.
Exemplu: Pentru semnalul TV Fs=6MHz, f=4MHz, rezultă 𝐵𝑐 = 2(6 + 4) = 20 MHz.
Pentru semnalele telefonice se utilizează banda semnalului grupat, ce se determinăde numărul
de canale telefonice în grup.
În cazul STRR digitale se utilizează modulația QPSK și QAM
QPSK – Quadrature Phase Shift Keying
QAM – Quadrature Amplitude modulațion
BPSK 1 bit/simbol 1 x bit rate
QPSK 2 bit/simbol 1/2 x bit rate
8QPSK 3 bit/simbol 1/3 x bit rate
16QAM 4 bit/simbol 1/4 x bit rate
32 QAM 5 bit/simbol 1/5 x bit rate
64 QAM 6 bit/simbol 1/6 x bit rate

2. Canalul radio în STRR

Pentru fiecare STRR pentru banda de frecvență alocată se elaborează planul de distribuire a
frecvențelor de emisie/recepție pentru fiecare trunchi a stației. La STRRTr (tranzit) antenele se află în
nemijlocit apropiere și pentru a exclude interferențele între antene (influența emițătorului la intrarea
receptorului) emisia și recepția a semnalelor de microunde se efectuează pe frecvențe diferite. Distanța
de transmisiune se determină de distanța de vizibilitate directă, ca urmare pentru transmiterea
semnalelor printr-un canal simplex e suficient de a utiliza două frecvențe.

Figura Relieful localității și distribuirea frecvențelor STRR

Pentru transmisia în sens invers (canal duplex) se pot fi utilizate aceleași două frecvențe sau
altele două – utilizarea a patru frecvențe (figura a).
Utilizarea a două frecvențe este mai eficientă, dar impune cerințe mai stricte referitoare la
diagrama de directivitate a antenei – cerințe de protecție (figura b). Frecvențele se repetă peste o stație.
În acest caz poate apărea refracția (se schimbă direcția de propagare a undei electromagnetice) și poate
fi recepționat semnalul de la stația de 3 segmente, de exemplu stația 4 recepționează semnalul de stația
1 ce se transmite prin canalul cu frecvența f1. Interferența semnalului recepționat cu semnalul refractat
distorsionează semnalul în punctul de recepție și ca urmare se înrăutățește calitatea comunicației.
Pentru a exclude acest efect traseul STRR se alege astfel încât semnalul perturbator să se atenueze de
către proprietățile de directivitate a antenelor (figura b).
În cazul transmisiei (grupării) a mai multor trunchiuri, canalele radio din banda de frecvență
alocată se divizează în două subbenzi. O subbandă se utilizează pentru transmisie, alta pentru recepție.

Figura

Transmisia semnalelor de telecomunicații în STRR se efectuează cu ajutorul semnalelor radio,

care în cazul ideal nu sunt influențate de pământ și de troposferă. Se manifestă în sistemele de
transmisiune prin satelit (STS) ți în unele cazuri în STRR.
În cazul când antena prezintă un punct de radiere (излучатель) punctiform, undele radio se
radiază în toate direcțiile cu puterea P Tx, cu densitatea de putere în punctul de recepție situate la
distanța R de la antenă, uniform se distribuie pe suprafața unei sfere
𝑃
𝜌 = 𝑇𝑥2 [W/m2].
4𝜋𝑅
 În cazul STRR și STS puterea radiată se direcționează prin intermediul antenelor, ce se
manifestă ca amplificarea semnalului radio
4𝜋𝑆
𝐺= ,
𝜆2
Unde S – apertura antenii
- lungimea de undă
Puterea recepționată la intrarea receptorului P Rx depinde de tractul de transmisiune.

Figura

𝑃𝑅𝑥 = 𝜌𝑆𝑅𝑥 𝜂𝑅𝑥

Unde SRX – apertura antenii de recepție
Rx - randamentul tractului antenă fider
𝑃𝑇𝑥𝐺𝑇𝑥 𝜂 𝑇𝑥
𝜌= .
4𝜋𝑅2
Astfel puterea semnalului la intrarea receptorului este

𝑃𝑇𝑥𝜆2 𝐺𝑇𝑥 𝐺𝑅𝑥𝜂 𝑇𝑥𝜂 𝑅𝑥 𝜆 2

𝑃𝑅𝑥 = = 𝑃𝑇𝑥 𝜆2 𝐺 𝑇𝑥 𝐺𝑅𝑥 𝜂𝑇𝑥 𝜂𝑅𝑥 ( ) ,
4𝜋𝑅2 4𝜋𝑅
2
𝜆
𝑉0 = ( )
4𝜋𝑅

Puterea recepționată în acest caz este determinată de pierderile de propagare în spațiu liber. În cazul
real pierderile de propagare sunt mai mari și sunt determinate de mediul ambiant, cum este suprafața
pământului.

Figura
 În punctul de recepție se manifestă înterferența a două unde directă și reflectată la suprafața
pământului. În acest caz pierderile se determină de relația

2𝜋Δ𝑟
𝑉𝑖 = √1 + |Ψ|2 + 2 |Ψ|𝑐𝑜𝑠 ( )+ 𝛽
𝜆

Unde |Ψ| – modulul coeficientului de reflexie de la pământ

Δ𝑟 – diferența de drum parcursă de unda reflectată în comparație cu unda directă,
𝛽 – faza coeficientului de reflexie.

În cazul când se respectă condițiile h 1r și h 1r, atunci |Ψ| = 1 și 𝛽 = 𝜋, ca urmare

𝜋Δ𝑟
𝑉𝑖 = 2sin ( ),
𝜆
și 0≤Vi≤2.
Pentru a obține întensitatea câmpului în punctul de recepție egală cu întensitatea câmpului în
spațiu liber trebuie să se îndeplinească condițiile Vi=1, ce se respectă când Δ𝑟 = 𝜆⁄6. Când se
îndeplinește condiția indicată H devine egală cu H 0 (H = H0). Asupra formării câmpului în punctul de
recepție influențiază domeniul de spațiu, marginită de elepsoizii de rotare cu focarele situate în
punctele de amplasare a antenelor de emisie ți recepție. Aceste zone se numesc zone Fresnel. Astfel,
pentru a obține Vi=1 este necesar să fie nu numai vizibilitatea directă dar și să lipsească obstacolele a
zonei Fresnel minimale (primul elipsoid Fresnel) ce se determină de relația
𝐻0 = √(1⁄3 )𝑅𝜆𝐾 (1 − 𝐾 )
Unde R – distanța între antene
 - lungimea de undă,
𝐾 = 𝑟1 ⁄𝑅 – coordonata relativă a obstacolului
r1 – distanța până la obstacol.

Figura

Asupra propagării undelor electromagnetice influențează și refracția lor de straturile atmosferice, ce

conduce la micșorarea distanței între antene (nu se va analiza în continuare).
 Reflexia undelor de la stratul troposferii se poate utiliza pentru a transmite semnalul
electromagnetic la distanțe mai mari de cât distanța de vizibilitate directă

Figura

Diagrama energetică a tractului de transmisiune este

Figura

STS se deosebesc de STTR prin faptul că retranslatorul este situat pe un satelit artificial al Pământului,
aflat la înaltâimi de zeci de km, ceea ce permite de a asigura transmisiuni la distanțe foarte mari.

Figura