TSTM Tema 14 Poanteri și antete SDH

1. Poanteri (PTR)

După cum a fost deja menționat poanterii sunt destinați pentru sincronizarea containerelor
virtuale în unitățile tributare și administrative. Un modul din fluxul informațional, care este
împachetat în containerul virtual, poate fi transmis cu faza ce se deosebește de faza cadrului de
transmisiune. Relația între acestea faze se fixează în baiții poanterilor. Baiții poanterilor se
pozează pe poziții fixe în cadru și conțin adresa primului bait a containerului virtual VC din
cadru. Utilizarea poanterilor permite de a introduce fluxurile informaționale (sarcina),
împachetate în containere virtuale, în cadre de nivel superior fără transformare și buferizare.
Orice schimbare a fazei și a vitezei de transmisiune poate fi compensată bait cu bait prin
schimbarea valorii poanterului împreună cu egalizarea negativă, nulă, pozitivă.
Este posibil accesul nemijlocit la containerele virtuale de nivel înalt (HO VC) imediat
după prelucrarea poanterului AU. Pentru a accesa containerele virtuale de nivel inferior (LO VC)
este necesar de a prelucra poanteri adăugători. Din acest considerent utilizarea poanterilor
permite introducerea/extragerea cadrelor de nivel mai jos (fluxuri componente) fără
demultiplexarea cadrului de nivel înalt (fluxul agregat).
Poanterii sunt de trei tipuri:
1. PTR AU,
2. PTR TU-3,
3. PTR TU-1/2.
Poanterii pentru AU și TU-3 conțin baiții H1, H2, H3, prezentați în figura 14.1, unde: Y –
1001SS11, <<1>> – 11111111. Baiții H1, H2 formează un cuvânt de cod de 16 biți prezentat în
figura 14.2, unde: S – biți de identificare, I – biți de incrementare, D – biți de decrementare.
Poanterii TU-1/2 au aceeași structură; funcțiile baiților H1, H2, H3 le îndeplinesc baiții V1, V2,
V3, iar baitul V4 este de rezervă.
Identificatorul poziției indică adresa primului bait J1 a antetului cale POH (va fi prezentat
în continuare) în câmpul informațional a cadrului, care prezintă numărul triadei în câmpul
informațional AUG. Din figura 14.2 se observă ca identificatorul poziției identifică 1024 (210)
triade (0…783). Adresele de la 784 până la 1024 sunt interzise, dar unele pot fi utilizate pentru
transmisiunea unor informații adăugătoare despre poanteri.

H1 Y Y H2 <<1>> <<1>> H3 H3 H3

Figura 14.1 Poanterul AU-4

H1 H2
N N N N S S I D I D I D I D I D
Fanion date noi Biți de Identificatorul poziției
identifica-
re

Figura 14.2 Baiții H1, H2 a pointerului AU-4

1
 Fanionul date noi indică starea activă sau pasivă a poanterului. Valoarea fanionului 1001
indică stare activă, ce înseamnă că a avut loc schimbul valorii indicatorului poziției, de exemplu
înserarea a unui flux nou (și nu este necesară egalizarea vitezei). Valoarea fanionului 0110 indică
starea pasivă, ce înseamnă că a avut loc o schimbare indicatorului poziției și se transmite
comanda de a egaliza vitezele. Comanda de egalizare pozitivă se transmite o singură dată prin
inversarea biților de incrementare I. În acest caz se efectuează înserarea triadei de egalizare
imediat după baitul H3 a poanterului AU-4 (vezi figura 13.3), sau după baitul V3 a poanterului
TU-1/2 (vezi figura 13.7). Comanda de egalizare negativă de asemenea se transmite o singură
dată prin inversarea biților de decrementare D. Siguranța transmisiunii comenzilor este datorată
de redundanța biților I și D.
Biții S indică tipul poanterului. Valorile biților S și tipurile de poanteri sunt prezentate în
tabelul 14.1

Tabelul 14.1 Tipuri de poanteri

SS Tipul Adrese permise
10 AU-4/3 0-782
01 TU-3 0-764
00 TU-2 0-427
01 TU-12 0-139
11 TU-11 0-103

În cazul formării unității tributare TU-3 din grupuri TUG-2 nu este necesar de utilizat
poanterul PTR TU-3, deoarece egalizarea a fost deja efectuată la nivel de TU-1/2. În acest caz în
cadrul TU-3 se înscrie poanterul zero – NPI, care se exclude la recepție. Poanterul NPI se
determină de valoarea interzisă a adresei „11110000”. Baiți de egalizare negativă H3 în acest caz
nu se utilizează.

2. Antetele SOH

Antetele SOH îndeplinesc funcțiile:

1. formează cadrul STM-N,
2. realizează controlul stării a calei/secțiunii,
3. realizează detecția erorilor și localizează sursa lor,
4. asigură funcționarea a calei și mentenanța.

În structura modulelor de transport STM antetele tot timpul sunt divizate de informația
utilizator. Din aceasta, este posibil de a analiza, schimba și adaugă informație în baiții antetelor
în orișicare timp fără demultiplexarea a întregul modul. Se cunosc antete a secțiunii de
regenerare RSOH, a secțiunii de multiplexare MSOH și a cailor de transmisiune de diferite
nivele. Domeniile de utilizare a antetelor sunt prezentate în figura 14.3. În figură sunt indicate
punctele de formare a structurilor de transport (containere C, Containere virtuale VC, modulelor
sincrone de transport STM) și punctele de regenerare R. Zona de acțiune a antetelor sunt
determinate de căile și secțiunile corespunzătoare – elemente de mentenanța tehnică.

2
 Fig. 14.3 Utilizarea antetelor la transmisiunea STM-N

Antetul de secțiune SOH a modulului STM-N conține 8 linii a câte 9 baiți (figura 14.4,a si figura
14.4,b). Primele 3 linii este antetul secțiunii de regenerare RSOH, ultimele 5 linii este antetul
secțiunii de multiplexare MSOH. În linia patru se conține poanterul PTR AU, care nu este parte
componentă a antetului SOH.

A1 A1 A1 A2 A2 A2 C1 UN UN
RSOH B1 E1 F1 UN UN
D1 D2 D3

a)

B2 B2 B2 K1 K2
D4 D5 D6
MSOH D7 D8 D9
D10 D11 D12
S1 Z1 Z2 Z2 Z2 M1 E2 UN UN

b)

Figura 14.4 Antetele SOH, a –RSOH, b-MSOH.

Baiții RSOH se utilizează pentru controlul și comandă a secțiunilor de regenerare. Acești

baiț se creează în fiecare regenerator și la necesitate se translează în secția următoare.
Baiții MSOH se utilizează pentru controlul și comandă a secțiunilor de multiplexare.
Acești baiț se creează în fiecare multiplexor și nu sunt accesibile în regeneratoare..
Baiții liberi sunt rezervați pentru utilizare în viitor, baiții UN sunt rezervați pentru
utilizare în rețelele naționale.
Baiții A1, A2 (A1=11110110, A2=00101000) formează 6 bați utilizați pentru
sincronizare cadru.

3
 Baiții D1-D12 – 12 baiți care formează canal de date pentru transportarea informației și
se numește DCC (Data communications channel).
Se deosebesc DCCR și DCCM:
DCCR (secțiunea de regenerare) formată din baiții D1, D2, D3 ce formează canalul cu
debitul 192kb/s.
DCCM (secțiunea de multiplexare) formată din baiții D4 – D12 ce formează canalul cu
debitul 576kb/s.
În STM-N se utilizează DCC numai pentru primul STM1 din STM-N.
Baitul C1 identifică dacă modulul STM1 este primul STM1 în structura STM-N.
Baiții E1, E2 formează canale de serviciu de voce. E1 – între regeneratoare, E2 – între
multiplexoare.
Baitul F1 – rezervă.
Baitul B1 indică prezența erorilor în modulul STM-N în secțiunea de regenerare RSOH.
Se realizează controlul la paritate pe baza codului BIP-8, rezultatul se transmite în modulul STM
următor. B1 se calculează în fiecare regenerator și multiplexor.
Baitul B2 indică prezența erorilor în modulul STM-N în secțiunea de multiplexare
MSOH. Se realizează controlul la paritate pe baza codului BIP-24. Rezultatul fiind 3 baiți ce se
transmite în trei poziții B2 în modulul STM următor.
Baiții K1, K2 transmit semnalizarea de comutare automate pe protecție APS (automatic
protection switch).
K2 - biții 6,7, 8
1 1 1 – se transmite semnalul de avariere AIS
1 1 0 – se transmite semnalul de avariere RDI
K2 se utilizează pentru efectuarea procedurii de protecție 1:N a liniei de transmisiune (o
linie de rezervă pentru N linii lucrătoare).
Baitul S1 identifică sursa de sincronizare.
Baitul M1 identifică numărul de blocuri eronate determinate de codul BIP-24.
Baiții Z1, Z2 sunt specificați ca rezervă pentru utilizarea internațională.

3. Antetele POH

Antetele de cale POH se adaugă la containere C formând împreună containere virtuale VC care
se transportă prin căile de rețea fără a fi modificate. Antetele POH conțin toată informația
necesară pentru transportarea fiabilă a containerului C. Domeniile de utilizare a antetelor POH
sunt prezentate în figura 14.3.
Antetul POH nivel înalt pentru VC-3 și VC-4 este prezentat în figura 14.5.

J1 B3 C2 G1 F2 H4 F3 K3 N1

Figura 14.5 Antetul POH pentru VC3 și VC-4

Baitul J1 este indicator de cale, prezintă o linie de simboluri ASCII pentru a verifica
transmisiunea de la emițător până la receptor (se verifică echiparea canalului pe întreaga cale de
transmisiune).

4
 Baitul B3 conține rezultatul verificării BIP-8 pentru toți baiții a containerul virtual
anterior până la scramblarea semnalului.
Baitul C2 este identificator ce indică tipul de sarcină din containerului virtual (11 valori
posibile indicate în cod hexazecimal):
00 – calea VC nu este echipată,
01 – calea VC este echipată transparent (nu se analizează conținutul),
02 – calea VC este echipată, sarcina fiind 3 grupe TUG-3,
03 – calea VC este echipată, sarcina fiind 7 grupe TUG-2,
04 – calea VC este echipată, sarcina fiind containere C-3,
12 – calea VC este echipată, sarcina fiind containerul C-4,
13 – calea VC este echipată, sarcina fiind celule ATM,
14 – calea VC este echipată, sarcina fiind pachete din rețeaua MAN,
15 – calea VC este echipată, sarcina fiind pachete din FDDI,
FE – se transmite semnal special de test 0181,
EE – se transmite semnalul AIS, VC-AIS.
Baitul G1 indicator stare cale, se transmite semnalele de stare și rezultatele de
monitorizare pentru punctul îndepărtat, de exemplu, numărul de erori determinate de codul BIP-
8, semnalul de avariere în punctul îndepărtat (RDI). Se înscrie în POH ce se transmite în sens
opus.
Baiții F2, F3 formează canale de serviciu pentru utilizatorii calei de transmisiune.
Baitul H4 este indicator multicadru, indică care cadru din multicadru se transmite în acest
container virtual.
Baitul K3 se utilizează pentru semnalizarea comutării pe calea de protecție APS,
Baitul N1 se utilizează pentru controlul conexiuni de tranzit între 2 operatori și pentru
organizarea canalului de transmisiune a datelor.

Antetele cale POH a containerelor virtuale de nivel inferior (jos) constau din 4 baiți V5,
J2, N2, K4, fiecare fiind plasat în fața containerului a fiecărui cadru din multicadru (vezi figura
13.7 ).
Baitul V5 este primul bait care indică: prezența erorilor BIP-2, se transmit alarme RDI,
REI, RFI,…, ultimii biți indică echiparea canalului.
Baiții J2, K2, N2 sunt echivalenți baiților corespunzători antetelor de cale de nivel
superior:
Baitul J2 este indicator de verificare cale, are aceiași funcție ca și la POH de nivel înalt.
Baitul K4 se utilizează pentru semnalizarea comutării pe calea de protecție APS, are
aceiași funcție ca și la POH de nivel înalt.
Baitul N2 se utilizează pentru controlul conexiuni de tranzit.