TSTM Tema 1.

Introducere
1. Noțiuni și definiții
1. Informație – un ansamblu de date despre evenimente, fenomene, procese, noțiuni, fapte, obiecte
și persoane indiferent de forma de prezentare.
2. Mesaj – forma de reprezentare a informației pentru a fi transmisă de la sursă de informație la
destinatar.
Exemple: voce, imagini, text, video, etc.
3. Semnal – purtătorul material sau procesul fizic ce reflectă conținutul mesajului.
4. Telecomunicație – transmisiunea, recepția și prelucrarea semnalelor.
5. Semnal de telecomunicație – semnal electric (electromagnetic, optic) al căruia unul sau mai
mulți parametri se schimbă în timp pentru a reflecta mesajul transmis.
6. Sisteme de telecomunicații – ansamblu de mijloace tehnice ce asigura transmisiunea a unui
anumit gen de mesaje.
2. Canal de telecomunicație
Informația se transmite prin canalul de telecomunicație.
Canal de telecomunicație

Mesaj Semnal Semnal + perturbație Mesaj’

Uc(t) Uc(t)+Up(t)
Sursa de Linie de Destinatar de
Tx transmisiune Rx
mesaj mesaj

Perturbație
Tx - Emițător Up(t)
Rx - Receptor
Sursa de
perturbații

Sistem de telecomunicație

Fig. 1.1 Schema canalului de telecomunicații

Linie de transmisiune – mediul prin care se transmite semnalul de telecomunicație.
Exemplu: eter, cablu coaxial și simetric, ghid de undă, cablu optic, etc.
Prețul înalt a liniei de transmisiune conduce la elaborarea a metodelor și a sistemelor, ce permit
concomitent de a transmite mai multe mesaje independente, adică de a utiliza multiplu linia de
transmisiune. Astfel de sisteme se numesc sisteme de transmisiune multiplex iar transmisiunea
prin astfel de sisteme – transmisiune multiplex.

1
 Stația terminală A (ET-A) Stația terminală B (ET-B)

C1(t) U1(t) U1’(t) C1’(t)

1 M1 Perturbații D1 DM1 1
Ug(t) Ug’(t)
C2(t) U2(t) U2’(t) C2’(t)
2 M2 D2 DM2 2
Linie de
∑ Tx transmisiune Rx

CN(t) UN(t) UN’(t) CN’(t)

N MN Trunchi liniar DN DMN N

Fig. 1.2 Schema funcțională a sistemului de transmisiune multiplex

Semnalele primare Ci(t) de la N utilizatori (abonați) se aplică la N intrari de canal a echipamentului
terminal ET-A (echipament terminal - A). În fiecare canal, de exemplu i, cu ajutorul modulatorului
M i semnalul primar Ci(t) se transformă în semnal de canal Ui(t). Semnalele de canal Ui(t) se
sumează în sumator și la căruia se obține semnalul de grup Ug(t).
𝑈𝑔 (𝑡) = ∑𝑁
𝑖=1 𝑈𝑖 (𝑡). (1.1)
Necesitatea transformării Ci(t) în Ui(t) este condiționată de faptul că ca totalitatea de semnale
{Ci(t)} nu poseda criteriul de divizare (criteriu după care este posibil de determinat în mod unic
semnalul, pentru a fi posibil de a conecta mai multe echipamente utilizator la o linie de
transmisiune). Este evident ca semnalul de canal Ui(t) trebuie să posede caractere de divizare clare,
pentru ca în punctul de recepție să fie ușor divizate (separate) un semnal de canal de altul semnal
de canal prin intermediul a mijloacelor tehnice simple. Emițătorul Tx a echipamentului terminal A
transformă semnalul de grup în semnal liniar, care se aplică în linia de transmisiune (linia de
transmisiune este diferită cu proprietăți diferite: banda de frecvență, nivelele semnalelor, nivelul
perturbațiilor, etc.).
Transmisiunea semnalelor prin linia de transmisiune se manifestă prin distorsionarea formei și
micșorarea puterii, în plus se maschează semnalul cu perturbații. Pentru a micșora acest efect linia
de transmisiune se divizează în segmente, în capetele cărei se instalează puncte de
amplificare/regenerare deservite sau nedeservite. Distanța între aceste puncte se alege se alege
destul de mică pentru ca calitativ să se restabilească forma semnalului și a asigura stabilitatea
contra perturbații. În regeneratoarele digitale complet se restabilește forma semnalului.
În partea de recepție ET-B inițial se realizează funcția de amplificatoare sau regenerare și
apoi se transformă semnalul liniar în semnal de grup. Totalitatea de echipamente a terminalului A
(Tx) și a terminalulu B (Rx), amplificatoarele/regeneratoarele și linia de transmisiune formează
trunchiul liniar. În punctul B de la ieșirea trunchiului liniar semnalul de grup Ug(t) se aplică la
divizoarele de canal D1, D2 … DN.Astfel in canalul i divizorul Di selectează semnalul Ui(t) din

2
Ug(t). Apoi cu ajutorul demodulatoarelor DM i semnalele de canal se transformă în semnale primare
și se aplică la ieșirile de canal.

Istoricul dezvoltării a telecomunicațiilor

În istoria telecomunicațiilor, din care face parte și transmisiunea multiplex, se poate de
evidențiat cinci etape.

Fig. 1.3 Etape de dezvoltare ale telecomunicațiilor

Desigur, sunt multe domenii intermediare și momente ale telecomunicațiilor
(radiodifuziunea, televiziunea prin cablu, fibrele optice, comunicațiile prin sateliți ș.a.) dar sunt
prezentate numai etapele mari, esențiale ale telecomunicațiilor, constatând o anumită apropiere în
timp cu marile evenimente ale telecomunicațiilor generate în țările cele mai avansate din punct de
vedere științific și tehnologic.
Încadrarea Internetului în linia de dezvoltare a telecomunicațiilor este firească, deoarece el
devine sistemul de convergență al comunicațiilor în sec. XXI (pentru transmiterea vocii - telefonie
Internet; pentru transmisiuni video și televiziune; transmisiuni de date) [ ] deși are și alte funcțiuni
cum sunt transformarea Internetului într-un calculator planetar prin sistemul tehnologiilor GRID [
] și de rețea a cunoașterii la scară globală folosind tehnologia SEMANTIC WEB [ ].
Internetul este, astfel, un loc de întâlnire și pentru alte linii de dezvoltare tehnologică și
social, cum ar fi cele specifice societății cunoașterii.
Datorit Internetului recent s-a remarcat: 'Industria comunicațiilor se găsește la un punct
crucial în evoluția ei […] În mod clar, creșterea rapidă și prezența general a Internetului este o
forță majoră care conduce fenomenele de convergență […]. Cercetarea și dezvoltarea în domeniul
Internetului au creat oportunități noi pentru convergență și dau contur viitorului industriei
comunicațiilor. […] Există astăzi consensul că servicii de bază ale comunicațiilor, precum vocea

3
și traficul video, vor fi transmise prin Internet și tratate ca transmisii de date cu cerințe speciale
pentru asemenea servicii' [ ].
A existat comunicație informațională la distanță și înainte de telecomunicație (focuri, poșta,
porumbei, semafoare)și s-ar putea să apară în viitor și forme de comunicație bazate pe alte principii
fizice și informaționale decât cele oferite de telecomunicațiile de până acum. Dincolo de Internet,
sau în paralel cu el, s-ar putea să apară și metode de telecomunicație pentru distanțe mari la scara
universului și metode specifice unei posibile societăți a conștiinței care va urma probabil societății
cunoașterii.
Există o diferență între comunicare și comunicație. Comunicarea înseamnă
- știre, veste; comunicare științifică;
- mod fundamental de interacțiune psiho-socială prin transmiterea de informație
intermediată de limbaj articulat sau alte coduri.
Comunicația reprezintă un transport fizic de obiecte, de persoane, între două puncte sau
transmiterea de semnale purtătoare de informație. Telecomunicația este evident comunicația de
semnale la distanță. Pentru semnificația acestor noțiuni importante este contextul în care sunt
folosite fără a ne preocupa prea mult de rigurozitatea termenilor conform unor definiții rigide.
Telecomunicația a fost înțeleasă mult timp drept comunicație între două puncte (telegrafie,
telefonie), dar și difuziunea radio (radiodifuziunea), difuziunea video (televiziunea) și în ultimul
timp web castingul (difuziunea prin Internet), care sunt destinate receptării publicului larg, sunt
evident forme de telecomunicație.
Radiodifuziunea a început în anii 1920, televiziunea electronic în anii 1930, televiziunea
prin cablu în anii 1950, iar web castingul numai în urmă cu câțiva ani.
În continuare vom prezenta evenimentele de bază din cele cinci etape de dezvoltare a
comunicațiilor făcând accentul pe istoricul transmisiunii multiplex.
Etapa 1 anii 1832 – 1844 - se caracterizează prin elaborarea comunicației electrice și elaborarea
telegrafului.
1774 – Georges-Louis Le Sage a elaborat telegraful electrostatic;
1792 – Claude Chappe a elaborat telegraful optic;
1809 – Samuel Thomas von Soemmering a elaborat telegraful electrochimic care se bazează pe
bule de gaz.
1832 – Pavel Livovici Șilling a elaborat telegraful electromagnetic cu indicator magnetic;
1840 – Samuel Finley Breese Morse a elaborat telegraful electromecanic.

4
 Fig.1.4 Telegraf electromecanic

1843 –Alexander Bain a elaborat fototelegraful electric – primul echipament de fax;

1858 – B.S.Iakobi a propus translarea telegrafică;
1858 – Z.Ia. Slonimschii a elaborat telegrafierea duplex (transmisie în ambele direcții
concomitent);
1869 – G.I.Morozov 1869 a propus metoda de telegrafiere prinr-un circuit comun cu ajutorul
curenților de frecvente diferite (prima tehnică de transmisiune multiplex);
1872 – Jean-Maurice-Émile Baudot – a realizat aparatul telegrafic care permitea de a transmite
simultan două sau mai multe mesaje printr-un circuit electric (primul echipament de transmisiune
multiplex).
Etapa 2 anul 1876 - elaborarea telefonului.
1876 - Bell a elaborat telefonul;
1878 - a fost elaborata schema aparatului telefonic;
1880 G.G. Ignatiev a elaborat circuitul de transmisiune simultana a semnalelor telegrafice bazat
pe filtre electrice simple (principiul transmisiunii multiplex prin divizarea canalelor in frecvență)
1880 Pikar și Kailo a propus circuitul de transmisiune simultana a semnalelor telegrafice bazat pe
principiul punții echilibrate.
Etapa 3 1895 Radiou
1895 Elaborarea radioului Popov, Marconi, elaborarea radiotelegrafului.
1915 V.I Kovalenkov a propus circuitul de translatorului a semnalelor telefonice pe baza utilizăr ii
a tuburilor electronice. A propus utilizarea sistemului diferențial pentru divizarea semnalelor de
transmisie și recepție.

5
1922 – instalat primul translator telefonic pentru organizarea transmisiunii intre Moskova si
S.Peterburg.
1930 Elaborat primul sistem de transmisiune multiplex cu 3 canale telefonice
1940 elaborat sistemul de transmisiune multiplex cu 12 canale telefonice
1962 PDH Chicago Bell Systems SUA a instalat primul sistem PDH cu 24 canale voce, ce utiliza
ca mediu de transmisiune cablu din cupru. Canalul 64kb/s, fluxul 1536kb/s + 8 kb/s de serviciu
(1544 kb/s ce corespunde DS1 sau T1).
1972 Primul standard PDH G.703
Etapa 4 elaborarea televiziunii
1984 – 1923 elaborarea metodelor de transmisiune a imaginilor
1926 John Logie Baird a elaborat primul sistem pentru transmisiune mecanică a imaginilor.
1928 – prima stație de televiziune bazată pe baleiajul mecanic.
1953 – televiziunea în culori, s-a aprobat standardul NTSC (SUA).
1998 Televiziunea digitala in SUA, 2003 în Japonia, 2004 în Europa, 2016 în Moldova.
Etapa 5 Elaborarea Internetului.
1982 Internetul – a provocat creșterea volumului de trafic.
1985 SONET (Synchronous Optical Network) rețeaua sincronă standardizata ANSI (America)
care specifica interfața optică, formatul semnalului și viteza de transmisiune.
1988 SDH (Synchronous Digital Hierarchy) rețeaua sincronă standardizata ITU-T (Europa),
elaborarea recomandarilor G.707, G.708, G.709. (1998 implementată în Moldova)
1995 – începutul utilizării practice liniilor optice pentru transmisiune cu multiplexare după
lungimea de undă WDM.
1998-2000 utilizarea multiplexarii dense dupa lungimea de undă (DWDM).
1999-2000 – crearea comutatoarelor a semnalelor optice (nu electronice)
2000-2002 – realizate sisteme DWDM-cu capacitatea de transmisiune 1,6 Tb/
2006 - instalarea DWDM Moldova
2000 - Apariția NGN (Next generation networks, new generation networks ) bazate pe IP.
Utilizarea rețelelor IP pentru transmisiuni multiplex.