Sunteți pe pagina 1din 45

TDCR

Cap. 1
Introducere
Modelul simplificat al unui sistem de
transmisiune

Sursa digitala TX RX Terminal


Canal radio digital
{1,2,….,q} mi (0) s(t) y(t) (0) m̂i

• Sursa digitală  semnalul de date mi


• Tx: emiţătorul = modulaţia (formare simbol, asociere
forma de undă)+ translaţia în frecvenţă

2
Modelul simplificat al unui sistem de
transmisiune
• Canal:
− Zgomot aditiv (modelat ZAGA – DSP constant în frecvenţă);
− Fading (în amplitudine, în frecvenţă, etc);
− Distorsiuni (neliniarităţi, limitări de bandă);
− Interferenţă (alte surse, propagarea multicale, etc)

• Rx: receptorul = down-conversie + compensare efecte canal +


+ demodulare;
• Pb: sincronizarea de purtatoare si de tact
• Terminalul digital  semnalul de date estimat

3
Modelul simplificat al unui sistem de
transmisiune
• Avantaje:
– Costuri reduse  implementări Tx/Rx la nivel de chip
(tehnica software radio) + prelucrări soft la nivelul datelor
(inainte de translatia in frecventa);
– structuri flexibile, adaptabile la mai multe standarde (SR,
SDR, etc);
– Se poate folosi prelucrarea numerică a datelor pentru
creşterea performanţelor (codare/ criptare/ egalizare, etc);

4
Modelul simplificat al unui sistem de
transmisiune
– Se pot folosi tehnici de codare pentru detecţia / corecţia erorilor;
– Securitate ridicată (codare / criptare)
– Imunitate mai mare la zgomot şi la distorsiunile introduse de
canal (codare / întreţesere / prelucrări de semnal);
– Se pot folosi repetoare regenerative pentru reconstrucţia
semnalului ;
– Se pot folosi mai multe tehnici de modulaţie decât în cele
analogice;
– Permite multiplexarea datelor  accesul multiplu  creşterea
capacităţii;

5
Modelul detaliat al unui sistem de
transmisiune

Sursă Codare sursă Codare Modulator Acces


Criptare
D i g i t a l ă { 1 , 2 , … , q }
canal Date Multiplu

Canal

Terminal Decodare Decodare Demodulator Acces


Decriptare
Digital sursă Canal Date Multiplu
sink

6
Modelul detaliat al unui sistem de
transmisiune

Sursa de date:
• Direct dintr-o sursă digitală (ieşire calculator, procesor
semnal, etc)
• Prin transformarea unui semnal analogic:
– eşantionarea unei surse analogice  Nyquist f s  2 f mM
– cuantizare  q nivele logice  fiecare reprezentat pe
M=log2q biţi  simbol;
– rata minimă de transmitere

Rmin  M  f s  2  log 2 q   f mM

7
Modelul detaliat al unui sistem de
transmisiune

Codare / Decodare sursă:


• Simbolurile la ieşirea sursei nu sunt independente +
probabilităţile de apariţie ale diferitelor simbouri nu sunt
egale;
• Se elimină această redundanţă (necontrolată dpdv al
utilizatorului)  dupa etapa de codare a sursei
simbolurile emise pot fi considerate v.a.i.i.d.

8
Modelul detaliat al unui sistem de
transmisiune
Criptare / Decriptare  securizarea informaţiei transmise
prin introducerea unui cod cunoscut doar de utilizatorul
caruia ii este destinat mesajul;

Codare / Decodare canal  se introduce o redundanţă


controlată  biţi suplimentari  folosiţi pt. detecţia /
corecţia erorilor  cresc performanţele (Pe scade);

9
Modelul detaliat al unui sistem de
transmisiune

– Modulare / Demodulare  transformă succesiunea


discretă de biţi într-o formă de undă continuă,
potrivită transmiterii prin canalul radio
• Se asociază un impuls purtător (dreptunghiular,
sinusoidal, cosinus ridicat, etc)  criterii de alegere:
– IIS redusa; demodulare facila la receptie;
– Facilitati legate de sincronizare,
– largime de banda ocupata vs cea disponibila ;
• Se translatează în frecvenţa prin modulare folosind una
sau mai multe frecvenţe purtătoare;

10
Modelul detaliat al unui sistem de
transmisiune
– Accesul multiplu: diviziunea canalulului radio între mai
mulţi utilizatori (FDMA / TDMA / CDMA / SDMA, etc)
– FDMA, TDMA
• Tehnici de banda ingusta (mai mica decat banda de coerenta a
canalului)
• Fiecare utilizator are alocat
– FDMA – o anumita frecventa purtatoare (? Cum trebuiesc separate
frecventele?); caz particular - OFDM
– TDMA – un anumit slot de date (? Datele trebuiesc grupate in sloturi
-> probleme legate de sincronizare)

11
Modelul detaliat al unui sistem de
transmisiune
– CDMA  tehnica împrăştierii spectrale  modularea
suplimentară cu un set de coduri ortogonale  semnal de
bandă foarte largă (mult mai are decât cea a datelor şi
independentă de aceasta), cu DSmP scăzută (sub pragul de
zgomot)
• Avantaje:
– Rezistenţă la bruiaj / fading multicale;
– Probabilitate scăzută de interceptare;
– Permite accesul multiplu (CDMA)  limită „soft” a
numărului de utilizatori;
– Localizare / radar de înaltă rezoluţie;

12
Forma generala a semnalului modulat

  
xt   Re A  mt   e j0t  A mI t  cos 0t  mQ t sin 0t 
mt   mI t   j  mQ t 

– m(t) = anvelopa complexă a semnalului de date;


– mI(t) = componenta in faza;
– mQ(t) = componenta in cuadratura;
– A = amplitudinea;
– 0=2f0 = frecvenţa unghiulară purtătoare;

13
Modelul detaliat al unui sistem de
transmisiune
– Ipoteze simplificatoare:
• Zgomot = alb, gaussian, aditiv (ZAGA) cu DSmP constantă
în frecvenţă ;
• Nu există limitare de bandă;
• La recepţie se cunosc:
– Frecvenţa şi faza purtătoarei (demodulare coerentă,
sincronă);
– Sincronizarea de tact (nu exista interferenta intersimbol);

14
Modelul detaliat al unui sistem de
transmisiune
• Sistemele reale de transmisiuni digitale se depărtează de cele
anterioare, deoarece:
– nu se cunosc exact la recepţie frecvenţa şi faza purtătoarei;
– refacerea tactului la recepţie nu este perfectă;
– zgomotul poate să nu respecte toate ipotezele (nu e alb, nu e
aditiv);
– canalul poate introduce limitări de bandă, distorsionând semnalul
transmis;
– pot apărea neliniarităţi ale canalului atât înainte cât şi după
introducerea zgomotului.

15
Transmisiuni vs. comunicatii de date

– Transmisiuni de date – transferul datelor intre un emitator si unul


sau mai multe receptoare -> intrare / iesire = sirul de biti
– Comunicatii de date – transferul datelor intre unitati functionale,
efectuat conform unui ansamblu de reguli privind transmisia si
coordonarea schimbului de date.
 implica in plus controlul, verificarea si coordonarea
transmisiei datelor si includ
• Retele, sisteme si circuite de transmisiune;
• Componente HW si SW pentru realizarea functiunilor necesare
comunicatiei de date;
• Standarde pt interfata utilizator – retea de transmisiune
• Regulile si procedurile de comunicatie intre entitati – protocol de
comunicatii

16
Transmisiuni vs. comunicatii de date

– Compatibilitatea intre sistemele eterogene  definirea unor


norme de interconexiune ce trebuie respectate de toate
sistemele;
– ISO (Int’l Organization for Standardization) & ITU-T(Int’l
Telecomm. Union – Telecomm sector)  modelul de referinta
OSI  baza comuna pentru interconectarea sistemelor
• Sisteme deschise  deoarece, respectand aceleasi reguli pentru
schimbul de informatii pot fi interconectate intre ele;
• OSI are in vedere numai interconectarea sistemelor deschise, nu
functionarea interna a acestuia  capacitatea sistemelor de a
coopera pentru a indeplini o sarcina comuna;

17
Transmisiuni vs. comunicatii de date

• Functiunile sunt de 2 tipuri:


– Transferul informatiei;
– Prelucrarea informatiei;
 Organizare ierarhica si descentralizata  Avantaje
– Faciliteaza studiul si realizarea retelelor;
– Simplifica functionarea lor prin utilizarea unor reguli formale;
– Creste fiabilitatea prin separarea functiunilor;
– Datorita modularitatii create asigura facilitati de extensie;

18
Ierarhii de protocoale

– Ierarhie de protocoale
• Majoritatea retelelor sunt organizate in straturi / niveluri  fiecare
avand functiuni bine definite;
• Pe verticala: Fiecare nivel ofera servicii nivelurilor superioare, pe
baza celor inferioare, degrevandu-l de implementarea efectiva a
acestora;
• Pe orizontala: Fiecare nivel comunica cu nivelurile omoloage ale
altui subistem prin intermediul unui protocol  regulile de
comunicatie = regulile protocolului N

19
Ierarhii de protocoale

– Avantajele utilizarii protocoalelor standard: permit


• Incapsularea datelor:
– Permite o forma structurata de prezentare;
– Permite segmentarea si reasamblarea;
– Permite controlul si corectia erorilor;
• Asigurarea ordinii pachetelor de date  Controlul conexiunii;
• Facilitati de:
– Adresare
– Multiplexare
• Servicii de transmisiune (broadcast)

20
Ierarhii de protocoale

• Incapsularea – adauga biti indicatori (header) pe masura ce


coboram la nivele ierarhice inferioare => dimensiunile
pechetelor cresc => rata de transmisie creste

Date Nivel aplicatie

HeadTr Date Nivel transport

HeadR HeadTr Date Nivel retea

21
Ierarhii de protocoale

• Segmentarea =>
• Mesajele aplicatie au lungime mare;
• Pachetele tip retea sunt de dimensiune limitata;
Pachetele de date sunt impartite in subpachete mai mici,
asigurandu-se legatura intre ele
Avantaje: - controlul erorii – mai eficient;
- Accesul la retea – mai facil;
- Intarzierile – mai mici
- Bufferele – mai mici
Dezavantaje – creste “overhead”-ul
- creste numarul de intreruperi la receptie
- creste necesarul de procesare

22
Ierarhii de protocoale

– Controlul conexiunii=> presupune


• Stabilirea conexiunii
• Asigurarea transferului de date;
• Terminarea conexiunii;
• Refacerea in caz de intrerupere;
• Utilizarea numarului secventei pentru
– Asigurarea ordinii livrarii;
– Controlul fluxului;
– Controlul erorii

23
Ierarhii de protocoale

– Controlul fluxului => este folosit la receptie pentru


limitarea catitatii de date (posibilitati de suprapunere) =>
strategii de tip stop & wait
– Controlul erorii: 2 aspecte
• Detectie / corectia erorilor (coduri) – niv leg de date;
• Verificare si retransmisie – niv retea;
– Adresarea => aloca – numarul nivelului de adresare
- numarul utilizatorului (routerului)
=> utilizarea unor adrese globale la nivel de sistem
=> Asigurarea modalitatilor de unicast / multicast / broadcast

24
Ierarhii de protocoale

– Multiplexarea => gruparea mai multor legaturi pe acelasi


nivel fizic
– Serviciile de transmisiune => permit
• Stabilirea prioritatilor;
• Parametrii QoS;
• Pb. de securitate

25
Transmisiuni vs. comunicatii de date

Protocolul nivelului 2
Nivel 2 Nivel 2
Comunicare virtuala
Interfata 1 – 2
(serviciul oferit de
Protocolul nivelului 1 nivelul 1 nivelului 2 )
Nivel 1 Nivel 1
Comunicare efectiva

Mediul fizic
Comunicare efectiva

Relatia intre nivele in structurile stratificate

26
Transmisiuni vs. comunicatii de date

– Datele nu sunt transferate direct intre nivelurile superioare


 se transfera pana la mediul fizic, in care se produce
comunicarea efectiva;
– Intre oricare 2 niveluri – o interfata defineste operatiile
si serviciile primitive oferite nivelului superior de catre cel
inferior

27
Transmisiuni vs. comunicatii de date

• Definirea clara a interfetelor  o problema de proiectare


– Trebuie sa minimzeze transferul de informatii intre niveluri;
– Permite o inlocuire cat mai simpla a unui nivel de catre o
implementare complet diferita (ex conex cablu – conex
satelitara) treb. sa ofere exact aceleasi info + servicii;
– Detaliile de implementare & specificarea interfetei nu fac parte
din arhitectura, fiind incluse in echipament; este necesar insa ca
interfetele sa fie similare si fiecare retea sa poate utiliza corect
toate protocoalele;

28
Servicii vs Protocoale

– Serviciul = setul de operatii pe care un nivel le furnizeaza celui


de deasupra sa
• Definesc “abstract” operatiile efectuate;
• Sunt legate de interfetele dintre niveluri adiacente
– Protocol = setul de reguli ce guverneaza formatul, semnificatia
cadrelor, pachetelor sau mesajelor schimbate intre ele de entitati
diferite situate la aceelasi nivel
• Se refera la modul de implementare al serviciilor ;
• Entitatile folosesc protocoale pentru a implementa definitiile
serviciilor lor; ele pot modifica protocoalele dupa cum doresc, cu
conditia sa nu modifice serviciul pe care il vad utilizatorii;

29
Modelul de referinta OSI

OSI = Open System Interconnection (modelul sistemelor deschise)


Principii de determinare al celor 7 niveluri
1. Nivele diferite se creeaza pentru functiuni care difera prin
o prelucrarea efectuata sau
o tehnologia utilizata;
2. Nivelele se creaza numai atunci cand este necesar
o un grad de abstractizare diferit /
o se distinge o modalitate diferita de administrare a datelor (morfologica,
sintactica, semantica);
3. Fiecare nivel trebuie sa indeplineasca un rol bine definit si sa
grupeze functiuni similare; modificari ale functiilor sau protocoalelor
trebuie sa se poate face a.i. sa afecteze cat mai putine niveluri;

30
Modelul de referinta

4. Frontierele intre 2 niveluri trebuiesc create acolo unde


o descrierea serviciilor poate fi concisa si
o numarul interactiunilor la traversarea sa este minim
 fluxul de informatii sa fie cat mai mic; fiecare nivel are frontiere doar cu
nivelele superior / inferior
5. Numarul de niveluri trebuie sa fie
o Suficient de mare pentru a nu fi nevoie sa se introduca in acelasi nivel
functii diferite;
o Suficient de mic a.i. arhitectura sa ramana functionala

31
Transmisiuni
N7 (Aplicatie)
Protocolulvs. comunicatii de
Aplicatie date
N7 (Aplicatie)

Protocolul Prezentare
N6 (Prezentare) N6 (Prezentare)

Protocolul Sesiune
N5 (Sesiune) DIALOG N5 (Sesiune)

Protocolul Transpor
N4 (Transport) N4 (Transport)
tCIRCUIT VIRTUAL
Protocolul la nivel retea: PACHETE

N3 (Retea) N3 (Retea) N3 (Retea) N3 (Retea)

N2 (Leg date) N2 (Leg date) N2 (Leg date) N2 (Leg date)

N1 (Fizic) N1 (Fizic) N1 (Fizic) N1 (Fizic)

Protocolul la nivel fizic : BIŢI Protocolul la nivel de date: CADRE


Sistem Sistem Sistem Sistem
Extremitate Intermediar Intermediar Extremitate 32
Modelul de referinta OSI

– Obs: primele trei niveluri de jos sunt dependente de retea si


protocoalele corespunzatoare acestora opereaza intre sisteme
adiacente;
– Este posibil (nu obligatoriu!) ca intre sistemele de extremitate
care ruleaza programele aplicatie sa existe sisteme intermediare
care actioneaza ca relee, dirijand datele de la un sistem la altul.
Nivelul cel mai inalt care poate realiza aceste functii de releu
este nivelul 3.
– Nivelele 1-3 sunt nivele dependente de medie (inlantuite), pe
cand 4-7 sunt nivele de tip gazda

33
Modelul de referinta OSI

1. Nivelul fizic (orientat pe biti)


– Transmite informatia prin canalul de comunicatii;
– Include modalitatea de a transfera informatia pe suport fizic +
portiunea aferenta din Tx/Rx asociate canalului de comunicatii;
– Gestioneaza:
• Alocarea nivelelor fizice 0/1;
• Suportul fizic alocat;
• Durata fiecarui bit;
• Posibilitatea de a transmite in 2 sensuri simultan (duplexare);
• Interfetele mecanice / electrice  conexiunea cu mediul de
transmisiune utilizat;
• Mijloacele electrice / interfatele sau mecanice necesare stabilirii /
mentinerii/ dezactivarii legaturii (emitatoare / receptoare);

34
Modelul de referinta OSI

2. Nivelul legaturii de date (orientat pe cadre)


– Transforma un mijloc / mediu de comunicatie oarecare intr-o linie
de comunicatie o cale de comunicatie, ce pare, pentru nivelul
retea, fara erori;
– Grupeaza datele de transmis in cadre (sute – mii de octeti) pe care le
transmite secvential; asigura
• Controlul si corectia erorilor;
• Transmiterea datelor in succesiunea corecta;
• Administrarea legaturii (activarea, mentinerea, eliberarea acesteia);
• Probleme legate de sincronizare a cadrelor;
• Confirmarea receptiei corecte; retransmisia daca este necesar;
• Aspecte de reglare a traficului (evitarea congestiilor in cazul unui Rx
mai lent)  asigurarea unor spatii tampon;
• La retelele de difuzare  partajare canalului comun;

35
Modelul de referinta OSI

2. Nivelul legaturii de date (cont) –


se poate diviza in
– subnivelul de control a accesului la mediu (MAC - Medium Access
Control) care vizează componentele fizice de comunicare (cablu
coaxial, fibra optica, radio etc.) și
– subnivelul de control logic al legăturii (LLC – Logical Link Control).

36
Modelul de referinta OSI

3. Nivelul Retea (orientat pe pachete)


– Asigura transferul pachetelor de date intre doua puncte terminale din
retea;
– Mascheaza, pentru nivelul transport, diferentele intre tehnologiile de
transmisie;
– Entitatile de transport se identifica prin adresele de retea, in mod unic la
fiecare extremitate. Functiuni:
• Strategii de verificare si retransmisie (ARQ);
• Rutarea (dirijarea pachetelor);
• Controlul calitatii serviciilor (intarziere, timp de tranzit, fluctuatii)
• Fragmentari / reasamblari + corectia erorilor  nivelul 4 poate fi
considerat ca operand fara erori;
• Controlul congestiilor;

37
Modelul de referinta OSI

4. Nivelul Transport (circuit virtual)


– Asigura transferul transparent al datelor intre entitatile de sesiune;
– Optimizeaza utilizarea serviciului retea pentru a asigura, cu cost minim,
performanta ceruta de fiecare entitate sesiune;
– Toate protocoalele definite la nivelul transport au o semnificatie cap-
cap, indiferent de releele pe care eventual le traverseaza;
– prin negociere intre entitatile de sesiune si serviciul transport se
stabileste ce tip de serviciu se furnizeaza nivelului sesiune:
• Tipic- conexiune transport de tip canal punct la punct  furnizeaza bitii
transmisi, in ordine, fara erori;
• Transportul mesajelor individuale – fara a garanta ordinea lor la receptie;
• Difuzarea mesajelor catre mai multi destinatari;
– Se asigura controlul legaturii cap –la-cap: fara erori, in secventa, fara
pierderi, fara duplicat, cu un QoS garantat
38
Modelul de referinta OSI

5. Nivelul Sesiune (dialog)


– Asigura mijloacele necesare pentru organizarea si sincronizarea
dialogului intre terminale + administrarea schimbului de date intre ele.
– Asigura:
• Stabilirea conexiunii la cerera uneia dintre entitai;
• Tipul dialogului: bidirectional simultan / bidirectional alternat /
uidirectional;
• Controlul dialogului: respectarea ordinii in raport cu dreptul de a transmite;
• Sincronizarea: stabilirea unor puncte de control ce permit intreruperea unui
dialog lung si reluarea de la un punct de sincronizare;
• Gruparea si refacerea datelor provenite de la nivelul sesiune

39
Modelul de referinta OSI

6. Nivelul de Prezentare
– Se ocupa cu reprezentarea informatiei transferate intre entitatile de
aplicatie (sintaxa / semantica) – modalitati de reprezentare 16/32 de
biti/ complement fata de 2 / ASCII , etc
– Nivelele 1-5 asigura transmiterea fiabila a octetilor, dar acestia pot avea
semnificatii diferite in aplicatii diferrite  nivelul prezentare asigura o
sintaxa comuna a datelor transferate intre entitatile de aplicatie;
– gestioneaza aceste structuri abstracte de date;
– Asigura compactarea informatiei (compresie) si securitatea acestora
(criptare);

40
Modelul de referinta OSI

Observații
• primele trei niveluri de jos sunt dependente de rețea deci protocoalele
corespunzătoare acestora operează între sisteme adiacente;
• este posibil (nu obligatoriu) ca între sistemele de extremitate care rulează
programele aplicație să existe sisteme intermediare care acționează ca relee,
dirijând datele de la un sistem la altul. Nivelul cel mai înalt care poate
realiza aceste funcții de releu este nivelul 3;
• Nivelele 1-3 sunt nivele dependente de mediu (înlănțuite), pe când nivelele
4-7 sunt nivele de tip gazdă.

41
Modelul TCP-IP

• Modelul TCP-IP
– Dezvoltat de the US Defense Advanced Research Project Agency
(DARPA) pentru reteaua ARPANET
– Utilizat acum pentru global Internet
– Este modelul aplicat in practica
(1) Nivelul fizic  aceleasi functiuni ca si in modelul OSI
(2) Nivelul acces la retea
• Asigura schimbul de date intre sistemul terminal si retea
• Asigura gestionarea adreselor de destinatie
• Asigura un numar de servicii (de ex. Prioritati, gestiune
resurse, etc)
42
Modelul TCP-IP

– (3) Nivelul Internet (IP)


• Sistemele pot apartine diferitelor retele  asigura
routarea prin mai multe retele;
• Este implementat in sistemele terminale si routere;
– (4) Nivelul de transport (TCP)
• Asigura furnizarea de date fiabile;
• Asigura ordinea livrarii datelor
– (5) Nivelul aplicatie  suport pentru aplicatiile
utilizatorilor (http, e-mail, etc)

43
Comparatie OSI / TCP-IP

N7 (Aplicatie)

N5 (Aplicatie)

spațiul utilizatorului
N6 (Prezentare)

program de aplicație de nivel înalt


N5 (Sesiune)

program dedicat unui circuit


N4 (Transport)
N4 (Transport )

N3 (Retea) N3 (Intenet)

spațiu de operare
N2 (Acces rețea -

circuit
N2 (Leg date) include MAC)

N1 (Fizic) N1 (Fizic)

44
Comparatie OSI / TCP-IP

– Asemanari
• ambele se bazeaza pe o stiva de protocoale
• functionalitatea straturilor este oarecum asemanatoare
• ambele au nivelul aplicatie ca nivel superior
• se bazeaza (direct sau indirect) pe nivelul transport
– Deosebiri
• osi face distinctia clara intre serviciu, interfata si protocol, pe cind tcp/ip
nu
• osi este indicat ca model teoretic, tcp/ip este eficient la implementare
• osi pune la dispozitie protocoale care asigura o comunicare fiabila
(detectare & tratare erori la fiecare nivel)
• tcp/ip este mai putin fiabil, verificarea comunicarii fiind doar in
responsabilitatea nivelului transport
• la osi controlul si decizia sunt centralizate,la tcp/ip sunt distribuite

45