Sunteți pe pagina 1din 7

Tema si viziunea despre lume

Ion Luca Caragiale, dramaturg si prozator, a fost un observator ironic al societatii romanesti din vremea lui, un
scriitor realist si moralizator, un exceptional creator de personaje. Comediile sale (O noapte furtunoasa, O
scrisoare pierduta, D-ale carnavalului, Conu Leonida fata cu reactiunea) ilustreaza un spirit de observatie
necrutator pentru cunoasterea firii umane, de aceea personajele lui traiesc in orice epoca prin vicii, impostura,
ridicol si prostie.
El foloseste cu maiestrie satira si sarcasmul, pentru a ilustra moravurile societatii romanesti si a contura
personajele dominate de o trasatura de caracter reprezentativa pentru tipul uman. Intrucat Caragiale a dat viata
unor tipuri umane memorabile, unor tipologii unice in literatura romana, G. Ibraileanu afirma ca dramaturgul face
concurenta starii civile, iar Tudor Vianu considera ca formula artistica a lui Caragiale este realismul tipic.
Reprezentata pe scena in 1884, comedia O scrisoare pierduta este a treia dintre cele patru scrise de autor, o
comedie de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale societatii contemporane autorului, fiind inspirata din farsa
electorala din anul 1883.
Tema comediei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice si private, dezvaluirea impletirii de
interese dintre doua grupari politice locale ale partidului de guvernamant, intr-un oras de provincie, capitala unui
judet de munte.Autorul critica minciuna vietii politice, minciuna activitatii electorale de la sfarsitul secolul XIX.
Continutul operei are un puternic caracter social, dar si de viata familiala. Nimeni nu se sinchiseste de nimic,
imoralitatea e suverana peste tot, la toate nivelele, in oras, in case pretentioase, la mosieri si la burghezi.
Comedia este o specie a genului dramatic, care starneste rasul prin surprinderea unor moravuri, a unor tipuri
umane sau a unor situatii neasteptate, cu un final fericit. Conflictul comic este realizat prin contrastul intre
aparenta si esenta. Sunt prezente formele comicului: umorul, ironia si diferite tipuri de comic.Incadrandu-se in
categoria comediilor de moravuri, prin satirizarea unor defecte omenesti piesa prezinta aspecte din viata politica
si de familie a unor reprezentanti corupti ai politicianismului romanesc.
Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa lupta pentru puterea politica se
realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avand ca instrument al santajului politic o scrisoare pierduta pretextul
dramatic al comediei. Articolul nehotarat indinca atat banalitatea intamplarii, cat si repetabilitatea ei (pierderile
succesive ale aceleiasi scrisori, amplificate prin repetarea intamplarii in alt context, dar cu accelasi efect).
Piesa este structurata in patru acte, fiecare dintre ele fiind alcatuite din mai multe scene. Personajele piesei,
numite de catre autor persoane, sunt mentionate cu numele si statutul social pe care il are fiecare in cadrul
comediei.
Perspectiva spatiala este reala si deschisa, fiind precizata de catre autor, iar timpul in care se petrec intamplarile
este plasat la sfarsitul secolului al XIX-lea: in capitala unui judet de munte, in zilele noastre. Relatiile temporale
sunt in cea mai mare parte cronologice, cu exceptia unot situatii in care perspectiva temporala este discontinua,
remarcandu-se alternanta temporala a intamplarilor, prin flash-back.Actiunea scoate in relief circumstantele in
care doua tabere politice se dusmanesc, se insulta, iar la final se conciliaza. Noua personaje arata ca autorul
pune pret pe personajele tipice, tipurile memorabile.
Actul I incepe cu o scena expozitiva in care se anunta pierderea unei scrisori de dragoste, in jurul careia se va
petrece intreaga actiune.Punctul culminant al acestei scene, il constituie vestea ca Nae Catavencu nu vrea sa
restituie scrisoarea decat in schimbul asigurarii ca va fi numit candidat pentru un loc de deputat, si aparitia lui
Zaharia Trahanache care anunta ca a descoperit o plastografie a lui Catavencu.

Actul al II-lea incepe cu numaratoarea voturilor posibile si cu teama lui farfuridi si branzovenescu ca vor fi tradati.
O scena importanta este reprezentata de intalnirea prefectului cu posesorul scrisorii, o scena tipica si de nuante
caracteriologice memorabil prinse, gradat redate, in care vedem tehnica santajului si a schimbului.
Actul al III-lea cuprinde doua parti, dominate de discursul agramat de betia de cuvinte, al lui farfuridi si de
discrusul categoric demagogic al lui catavencu pana la punctul culminant cand se pronunta numele candidatului
propus de centru, dupa care urmeaza vacarmul si bataia.
Actul al IV-lea aduce infrangerea lui catavencu si alegerea senilului agamita dandanache, adevarat maestru al
santajului, de vreme ce cu o scrisoare bine pastrata isi poate asigura alegerea perpetua. Salvat de consecintele
unei plastografii, catavencu accepta ce i-a ordonat zoe si conduce manifestatia in cinstea noului ales.
Atmosfera destinsa la final reface starea initiala a personajelor, fara nicio modificarea a statutului lor dinainte
pierderii scrisorii. Personajele actioneaza stereotip, simplist, ca niste maruonete lipsite de profunzime sufleteasca,
fara a evolua pe parcursul actiunii, fara a suferi transformari psihologice.O scrisoare pierduta cuprinde o galerie
de tipuri ilustrative pentru epoca strabatuta de caragiale. Mijloacele prin care sunt realizate aceste tipuri sunt in
acelasi timp procedee de realizare a comicului de moravuri, de caracter, de situatie, de limbaj etc. Comicul e
realizat prin contrast, prin afisarea gesturilor si atitudinilor, prin vorbire in cea mai mare parte (incoerenta,
nonsensuri, tautologii, inadvertente, automatisme lexicale, amestec de stiluri, prin numele personajelor etc.).
In personaje, ca tipuri reprezentative, este concentrata toata prostia si coruptia societatii trecute si a familiei, a
politicianismului trecut: demagogie, lasitate, perfidie, lacomie, santaj, umilire, servilism, imoralitate publica si
intima, dar mai multa prostie decat toate.In comediile lui Caragiale, principala modalitate de caracterizare a
personajelor si de cosntruire a situatiilor in care sunt puse acestea il constituie comicul.
Comicul de caracter contureaza personaje ridicole prin trasaturi negative, starnind rasul cu scop moralizator,
deoarece nimic nu indreapta mai bine defectele emane decat rasul. Autorul creeaza tipologii de personaje,
dominate de trasaturi morale negative.Personajele apartin viziunii clasice pentru ca se incadreaza intr-o tipologie
comica, avand o trasatura dominanta de caracter si un repertoriu fix de trasaturi: tipul incornoratului (trahanache),
tipul primului amorez (tipatescu), tipul cochetei si al adulterinei (zoe), tipul politic si al demagogului (catavencu),
tipul cetateanului, tipul servitorului (pristanda), prostul fudul (farfuridi), prostul ticalos (dandanache).
Scriitorul depaseste, insa, cadrul comediei clasice avand capacitatea de a individualiza personajele, prin
comportament, particularitati de limbaj, nume, dar si prin combinarea elementelor de statut social si psihologic.
Personajele lui Caragiale sunt actuale si astazi, deoarece natura nu lucreaza dupa tipare, ci-l toarna pe fiecare
dupa calapod deosebit: unul e sucit intr-un fel, altul intr-alt fel, fiecare in felul lui, incat nu te mai saturi sa-i vezi si
sa-ti faci haz de ei. (I. L. Caragiale)Comicul de caracter e relevat la fiecare personaj al piesei. Trahanache se
bucura de o veche si solida autoritate, de prestigiu recunoscut chiar si de opozitie. El sustine ideea integritatii
morale a societatii, dar practica inselaciunea, falsificand listele cu alegatori, se opune coruptiei, dar in jurul sau,
peste tot, e coruptie. Ambitia politica si comoditatea vietii il fac sa pastreze cu strasnicie enteresul de a fi prieten
cu prefectul. Politician abil, stie ca functia sa in partid depinde de sefii de la Centru si se lasa manevrat cu
usurinta de acestia.
Este incult, trasatura reiesita din comicul de limbaj, dovada fiind ticul verbal ai putintica rabdare, care reflecta
viclenia, tergiversarea individului abil, care sub masca batranetii cauta sa castige timp pentru a gasi o solutie.
Pronunta gresit neologismeledin sfera limbajului politic: dipotat, endependent. Se exprima confuz, cu abateri
de la normele limbii literare truismul unde nu e moral, acolo e coruptie, tautologia enteresul si iar enteresul.
Principiul sau de viata ce explica falsa naivitate a personajului este acela ca Intr-o sotietate fara moral si fara
printip trebuie sa ai si putintica diplomatie.Numele sau este definitoriu pentru comicul onomastic. Zaharia
sugereaza zahariseala, moliciunea, lentoare, iar trahanache, faptul ca poate fi usor modelat de catre superiorii
de la centru sau de enteres si de zoe.

Tipatescu este prefectul judetului pe care il administreaza ca pe propria mosie, avand o mentalitate de stapan
absolut. Orgolios, abuziv, incalca legea, daca o cer interesele partidului si admite, amuzat, escrocheriile
politaiului: ai tras frumusel condeiul. Tipatescu este lipsit de abilitati politice, singura cale de a parveni fiind
amorul, de care stie sa profite cu fler si diplomatie.
Comicul de nume, Tipatescu, trimite la cuvantul tip, care semnifica june prim, om rafinat, amorez abil,
adventurier.
Zoe Trahanache este sotia lui Zaharia Trahanache si amanta lui Tipatescu. Este inteligenta, autoritara,
ambitioasa si isi impune vointa in fata oricui. Este o luptatoare hotarata si foloseste tot arsenalul de arme feminine
ca sa-si salveze onoarea. Penduland intre sot si amant cu inteligenta si abilitate, conduce din umbra manevrele
politicii, toti fiind constienti de puterea si influenta ei, avand asupra barbatilor o seductie aparte, care o face
intelegatoare, generoasa.
Ghita Pristanda, functionarul servil, vrea sa para modest, necajit, devotat unui prefect energic, dar se preteaza la
mici furtisaguri, ghidandu-se dupa o deviza a nevestei lui: Ghita, Ghita, pupa-l in bot si papa tot. Este arogant
sau umil, in functie de imprejurari, penduland cu o siretenieprimitiva si avand ca centru de greutate propriul
interes.Incultura, lipsta de instructi sunt evidentiate pregnant prin comicul de limbaj: deformeaza neologismele
bampir, famelie, catrindala, scrofulos, renumeratie -, are ticuri verbale care frizeaza prostia. De exemplu,
alaturarea cuvatului curat altor cuvinte, evidentiaza un nestapanit servilism, facandu-l penibil si ridicol.Comicul
de nume al personajului Ghita Pristanda sugereaza principalele sale trasaturi de caracter servil si umil fata de
sefi, lipsit de personalitate -,deoarece pristanta este un joc popular, ce se danseaza dupa reguli prestabilite, intr-o
parte si in alta, conform strigaturilor si comenzilor unui conducator de joc.
Nae Catavencu, parvenit, santajist, grosolan si impostor, se conduce dupa deviza scopul scuza mijloacele. Este
infumurat si impertinent atunci cand stapaneste arma santajului, spunandu-i prefectului asasin, dar devine umil,
slugarnic si lingusitor atunci cand pierde scrisoarea si-i ureaza aceluiasi prefect, sa traiasca pentru fericirea
judetului. Lipsit de demnitate si de coloana vertebrala, el conduce manifestatia festiva in cinstea rivalului sau
politic, Dandanache, fara niciun scrupul, intuind ca sansa de a castiga in viitor este legata de Zoe.
Comicul de limbaj este relevat mai ales de discursurile sale, care ilustreaza personajul semidoct, dar infatuat, plin
de importanta. Atunci cand ia cuvantul la adunarea electorala care precede alegerile, Catavencu isi construieste
cu ipocrizie o poza de patriot ingrijorat de soarta tarii, rostind cu greu cuvintele din cauza emotiei care-l ineaca.
Incultura sa reiese atat din nonsensul afirmatiilor Industria romana e admirabila, e sublima putem zice, dar
lipseste cu desavarsire precum si din confuzii semnatice, Catavencu numindu-i capitalisti pe locuitorii
capitalei, iar el considerandu-se liber-schimbist, adica flexibil in conceptii.
Numele Catavencu sugereaza firea de mahagiu, de palavragiu cata=mahalagioaica- si ipocrizia, demagogia
cataveica=haina cu doua fete-, trasaturi ce definesc acest personaj si prin comicul de nume!
Farfuridi si Branzovenescu sunt doi membri marcanti ai partidului de guvernamant. Ei formeaza un cuplu de
imbecilitate, intruchipare a ramolismentului politic. Cei doi se atrag prin firilecomplet diferite: Farfuridi este coleric,
prost, fudul, infatuat, iar Branzovenescu este, dimpotriva, placid, moale, fricos, o umbra a celuilalt.
Farfuridi are automatisme ce creioneaza intruparea prostiei solemne (stefan cazimir),prin formule aberante,
care-i releveaza incultura: eu am n-an sa-ntalnesc pe cineva, la zece fix ma duc la targ; am n-am infatisare, la
douasperezece trecute fix ma duc la tribunal. discursul sau este un model al comicului de limbaj, care scoate
ine evidenta platitudinea gandirii, confuzia lingvistica a personajului, iar stilul bombastic si infatuat devine
caricatural atat prin ticurile verbale, cat si prin contradictiile in termeni: din doua una, dati-mi voie: ori sa se
revizuiasca, primesc! dar sa nu se schimbe nimica, ori sa nu se revizuiasca, primesc! dar atunci sa se schimbe

pe ici pe colo si anume in punctele esentiale.Comicul de nume farfuridi si branzovenescu consta in sufixele
onomasticul grecesc -idi si romanesc -escu, precum si aluzia culinara branza si farfurie- care ilustreaza
semnificativ relatia de dependenta reciproca dintre ei, fiindu-si numai unul altuia de folos.
Agamemnom Dandanache se contureaza prin acumularea tuturor defectelor personajelor: parvenit, demagog,
prost, incult, perfid si ramolit. Prost, demagog, amnezic si senil, este o epava morala si un santajist perpetuu, caci
el nu restituie scrisoarea compromitatoare, sper a o putea utiliza si in alte dati.
Comicul de limbaj este ilustrat prin anacolut: In sanatatea alegatorilor car au probat patriotism si mi-au
acordat astacum sa zic, de! zi-i pe nume, de! [] care va sa zica, cum am zite in sfarsit sa traiasca!.
Magistral construit, discursul lui Dandanache este, poate, cea mai convigatoare si sugestiva ilustrare a
incompetentei si demagogiei oamenilor politici, din toate comediile lui Caragiale.Comicul de nume este relevant,
prin alaturarea ridicola a numelui viteazului razboinic grec, conducator de osti si bun strateg cu dandanache, care
sugereaza incurcatura, dandana.
Cetateanul turmentat, reprezentantul omului simple,al alegatorului care nu are ambitii, nu este nici el tocmai
constit. Vicios pentru ca e mereu beat, asteapta sa fie dirijat, pentru ca el nu are nicio opinie, apoi daca-i pe pofta
eu nu poftesc pe nimeni este o fire lenesa, comoda, gasindus-i scuze superficiale, da-i cu bere, da-i cu vin, da-i
cu vin,da-i cu bere.
Replica cea mai sugestiva pentru caracterul sau labil si pentru lipsa de opinie a devenit memorabila: eu cu cine
votez?, iar pentru ca zoe il lamureste voteaza disciplinat cu cine i s-a indicat, apoi bea in sanatatea coanii
Joitichii ca e dama buna!.
El apare in momentele cele mai nepotrivite, enerveaza pe toata lumea cu prezenta lui, este dispretuit tocmai de
clasa politica, desi este reprezentantul electoratului care urma sa se prezinte la vot pentru a-si desemna alesul in
Camera deputatilor. Nu are nume, el este alegatorul anonim, bulversat de campania electorala confuza pentru
omul de rand.
Comicul de situatie e abundent la Caragiale. El reiese din imprejurarile provocate de coincidente, de incurcaturi,
confuzii si situatii echivoce.
Gasirea si prierderea succesiva a scrisorii de amor constituie principala situatie comica in care sunt implicate
personajele si din care reies trasaturile lor de caracter. Se sugereaza astfel, ca aceasta arma politica a santajului
va fi eficenta si in viitor, cinstea si meritele politice neavand nicio sansa in viata politica.
Catavencu si Dandanache folosesc acelasi mod de santaj, insa izbuteste cel mai astutios si corupt, care are
traditia unor astfelde procedee de la centru.Catavencu spune ca tot romanul trebuie sa prospere, dar tocmai in
acelmoment intra cetateanul turmentat care striga: Si eu! unde rasul e generat de contrastul dintre pretentia
teoretca a politicianului demagog si realitatea betiei celui venit pe scena.Numararea steagurilor de catre Ghita
este o alta situatie comica, din care reiese ca politaiul fura din avutul statului, fiind incurajat si de catre prefect, in
calitatea lui de conducator politic al judetului.Una dintre cele mai sugestive situatii comice este aceea in care
Trahanache, dupa ce fusese la Catavencu si vazuse scrisoricade amor adresata Zoei, vina acasa la Tipatescu,
spunanadu-i ca scrisoarea e plastografie.
Comicul de intentie este o modalitate foarte aparte in litaratura, ilustrand atitudinea autorului fata de personaje
si situatiile in care acestea actioneaza. Pornind de la afirmatia autorului, aceea ca nimic nu ardepe ticalosi mai
mult ca rasul, adept al preceptului clasic rasul indreapta moravurile,caragiae isi propune sa-si exprime opiniile
prin scris. Astfel, acest demon al veseliei (Paul Zarifopol) isi uraste personaele, marturisind ii urasc, ma, ii
urasc.

Dintre toate tipurile de comic, cel de moravuri ilustreaza in mod special rolul educativ, formator pe care scriitorii il
atribuie artei, in general, si literaturii, in particular.moravurile satirizate ino scrisoare pierduta sunt: adulterul,
servilismul, prostia, coruptia, incultura, infatuare. Demagogia si coruptia sunt intalnite la nivelul intregii societati si
la nivelul clasei politice inclusiv al marii burghezii.Comedia O scrioase pierduta apartine genului dramatic si are
ca moduri de expunere dialogul si monologul. Caracterizarea personajelor se face atat in mod indirect prin
vorbele, faptele si gandurile personajelor ori direct de catre celelalte personaje. O modalitate aparte o constituie
referirile lui caragial, curpin in didascalii, ca indicatii scenice prin care autorul isi misca personajele, le da viata.
In concluzie, comedia de moravuri o scrisoare pierdutaexprima vocatia de scriitor realist a lui caragiale, nu
numai prin spiritul de observatie acut si prin luciditatea cu care scruteaza lumea ci si prin procuparea pentru
domeniul social. Obiectivitatea, veridicitatea realizata prin tehnica acumularii detaliilor, sunt trasaturi esentiale ale
acestei capodopere.personajele tipologice sunt supuse ridiculizarii, pentru ca rasul a fost intotdeauna considerat
un mijloc de amelioare a moravurilor , atitudine prin care scriitoul atinge dezideratul educativ al artei.
Particularitatiile comicului
Comicul se definete, n sens larg, drept tot ceea ce strnete rsul. Este un fenomen antropologic, propriu
naturii umane. Modalitile care strnesc rsul, ca i sensibilitatea la comic difer de la o epoc la alta, de la o
cultur la alta, de la individ la individ. Un element esenial n declanarea efectului comic pare a fi contrastul sau
nepotrivirea ( ntre aparen i esen, ntre pretenii i realitate, ntre ateptri i rezultate, ntre viu i mecanic
etc. ). Pentru a fi receptat cu o atitudine binevoitoare, de detaare amuzat, contrastul comic trebuie s fie
inofensiv, s nu produc suferin sau daune. Principalele forme de realizare a comicului n dramaturgie sunt
comicul de situaie, de caractere sau de moravuri i de limbaj.
Comedia este specia genului dramatic, n versuri sau n proz, care are finalitate moralizatoare i produce
rsul cititorului sau al spectatorului, prin folosirea a diferite tipuri de comic. Ca trsturi generale ale comediei pot
fi menionate: destinat s provoace rsul, personajele reprezint categorii sociale diverse; subiectele sunt
general umane, eroii ntruchipnd caractere ( parvenitul obraznic, sclavul iret, aristocratul mndru ); conflictul se
plaseaz ntre aparen i esen ( doar aparent, valorile sunt false ); deznodmntul este vesel, stilul parodic.
Conflictele dramatice n comedie sunt derizorii, de nivel exterior, i ilustreaz ridicolul preocuprilor personajelor
Comedie de moravuri, care dezvluie viaa public i de familie a unor politicieni care, ajuni la putere i roi
de ambiii, sunt caracterizai de o cretere brusc a instinctelor de parvenire, O scrisoare pierdut se nscrie n
seria operelor caragialiene care au n centru vanitatea.
Aciunea piesei se desfoar n capitala unui jude de munte, pe fondul agitat al unei campanii electorale.
Aici are loc conflictul ntre ambiiosul avocat Nae Caavencu, din opoziie, care aspir spre o carier politic, i
grupul conducerii locale ( prefectul tefan Tiptescu, prezidentul Zaharia Trahanache ). Pentru a-i fora rivalii
s-l propun candidat n locul lui Farfuridi, Caavencu amenin cu un antaj. Instrumentul de antaj este o
scrisoric de amor a lui Tiptescu, trimis doamnei Zoe Trahanache, soia prezidentului; pierdut de Zoe,
scrisoarea este gsit de un cetean turmentat i subtilizat de Caavencu. antajul o sperie pe Zoe, care,
pentru a nu fi compromis public, exercit presiuni asupra celor doi conductori ai judeului i obine
promisiunea candidaturii lui Caavencu.
Cnd conflictul provocat de scrisoarea pierdut pare s fie rezolvat, urmeaz o lovitur de teatru: de la
Bucureti se cere, fr explicaii, s fie trecut pe lista candidailor un nume necunoscut Agamemnon
Dandanache. Reaciile celor din jur sunt diferite: Zoe e disperat, Caavencu amenintor, Farfuridi i
Brnzovenescu satisfcui c rivalul lor a pierdut, Tiptescu nervos. Trahanache este singurul personaj care
nu-i pierde cumptul, avnd puintic rbdare i gndindu-se la un mod de rezolvare a conflictului fr a
contesta ordinele de sus.
Interesele contrare determin un conflict deschis n timpul edinei de numire oficial a candidatului, cnd
Pristanda pune la cale un scandal menit s-l anihileze pe Caavencu. n ncierare, acesta pierde plria n care
era ascuns scrisoarea i dispare, provocndu-i emoii intense coanei Joiica. Dandanache, sosit de la
Bucureti, i dezvluie strategia politic, asemntoare cu aceea a lui Nae Caavencu, numai c la un nivel mult
mai nalt i cu mai mult ticloie. Nae Caavencu schimb tactica parvenirii, flatnd-o pe Zoe, generoas dup
ce i recapt scrisoarea cu ajutorul ceteanului turmentat. n final, toat lumea se mpac, micile pasiuni
dispar ca prin farmec, Dandanache e ales n unanimitate, Nae Caavencu ine un discurs banal, dar zgomotos la
serbarea popular determinnd reconcilierea fotilor adversari. Atmosfera e de carnaval, de mascarad, fiind
accentuat de mutica sltrea condus de Pristanda.
Tehnica de construcie a subiectului este aceea a amplificrii treptate a conflictului. Iniial, apar n scen
Tiptescu, Trahanache, Zoe, alarmai de un eveniment dezvluit parial. Apoi, n prim plan apare Caavencu,

antajistul, iar aceast prezen contureaz conflictul fundamental, care asigur unitatea de aciune a piesei. La
acest conflict, se adaug conflicte secundare, determinate de interveniile cuplului Farfuridi Brnzovenescu i
de apariia neateptat a depeei cu numele lui Dandanache. Rezult un ghem de complicaii, care acumuleaz
progresiv altele, ca un bulgre de zpad n rostogolire.
Amplificarea conflictului se realizeaz prin: intrrile repetate ale ceteanului turmentat, care creeaz o stare
de tensiune, niciodat rezolvat, pentru c, neaducnd scrisoarea, conflictul declanat de pierderea ei nu se
stinge; apoi, prin evoluia adversarilor; Caavencu e nfrnt, dei pare c va ctiga, iar Tiptescu Trahanache
Zoe triumf, dei erau pe punctul de a pierde. Interferena final a intereselor tuturor personajelor aflate n conflict
accentueaz atitudinea ironic a dramaturgului, pentru c fotii adversari se mpac, satisfcui de ceea ce au
obinut, dar, mai ales, de propria imagine. Satisfacia vanitii definete scena final.
Aciunea piesei este divizat n patru acte, fiecare structurat ntr-un anumit numr de scene. Actul I cuprinde
9 scene, actul al II-lea 14 scene, actul al III-lea 7 scene, iar actul al IV-lea 14 scene.
Scenele se construiesc pe baza replicilor personajelor, care contureaz conflictele dintre diferite personaje, n
funcie de interesele care le apropie sau le despart. Replicile personajelor sunt eseniale pentru construirea
textului dramatic, dialogul i monologul fiind modurile principale de expunere, care contribuie la caracterizarea
personajelor i la evoluia aciunii.
Indicaiile scenice sau didascaliile sunt un element particular de compoziie a textului dramatic, care ofer
informaii despre personaje sau despre modul n care trebuie interpretat un rol. Prin intermediul didascaliilor,
autorul le fixeaz personajelor un anumit statut social: tefan Tiptescu prefectul judeului, Agamemnon
Dandanache vechi lupttor de la 48, Zaharia Trahanache prezidentul Comitetului permanent, Comitetului
electoral, Comitetului colar, Comiiului agricol i altor comitete i comiii etc. n text, didascaliile ofer informaii
cu privire la mimic, gesturi, atitudini, intensitatea tonului cu care sunt rostite replicile: Pristanda ( uitndu-se pe
sine i rznd ): Curat condei! ( lundu-i numaidect seama, naiv): Adicte, cum condei, coane Fnic?
O scrisoare pierdut combin mai multe surse ale comicului ntr-un tot armonios, care subliniaz arta
dramaturgului. Comicul de situaie rezult din fapte neprevzute i din prezena unor grupuri insolite ( triunghiul
conjugal Zoe Trahanache Tiptescu, cuplul Farfuridi Brnzovenescu ). I. L. Caragiale folosete scheme
tipice, preluate din literatura comic universal, susinnd comicul de situaie prin: ncurctur ( determinat de
pierderea scrisorii ); confuzie ( ntre personaje - Agami Dandanache l confund pe tefan Tiptescu cu
Zaharia Trahanache: Si dumnealui? Brbatul dumneaei? ); coinciden ( situaii similare Agami Dandanache
folosete o metod de parvenire politic asemntoare cu aceea a lui Caavencu, numai c la un nivel mai nalt );
echivoc; revelaiile succesive ( personaje care se dezvluie pe msur ce particip la aciune cazul lui Ghi
Pristanda, care se dovedete foarte puin onest, n ciuda afirmaiilor sale ); quiproquo ul (substituirea lui Nae
Caavencu prin personajul surpriz ); acumularea progresiv ( intrrile repetate ale ceteanului turmentat );
repetiia ( a doua situaie de antaj care are acelai scenariu ); evoluia invers ( grupul Zoe Trahanache
Tiptescu pare c pierde lupta electoral, dar o ctig, n timp ce Nae Caavencu pierde o btlie care prea
ctigat ); interferena ( grupurile de interese ).
Prezena triunghiului conjugal este una dintre cele mai importante modaliti de construcie a comicului de
situaie. Scena n care Tiptescu, Zoe i Zaharia sunt reunii i discut despre scrisoarea de dragoste este
emblematic pentru sublinierea inteniilor ironice ale autorului. Zoe se preface c lein, ofensat de acuzaiile
care i se aduc, Tiptescu spumeg de furie, iar Zaharia Trahanache, mimnd perfect inocena, caut o
modalitate de contraantaj: Trahanache (ngrijind-o, dup ce a pus-o cu ajutorul lui Pristanda pe fotoliu): Bine,
omule, nu i-am zis s nu-i spui? o tiam eu ct e de simitoare! Iaca vezi! (toi o ngrijesc) Ei! i-am spus c l-am
prins pe onorabilul cu alta mai boacn... [](btnd cu putere n palmele Joiichii): Cu alt plastografie... Ce
plastograf! ( actul I, scena IX ).
Comicul de situaie dobndete n aceast comedie un aspect particular, fiind modalitatea prin care autorul
finalizeaz conflictul. De aceea, antajul cu ajutorul scrisorii pentru a accede la funcia de deputat este reluat n
final, la alt nivel: Agami Dandanache mai prost dect Farfuridi i mai canalie dect Caavencu folosete tot
o scrisoric de amor pentru a fi impus pe lista candidailor de la centru. Scenele din ultimul act al comediei, n
care Dandanache repet povestea cu scrisorica de amor a unui becher ( Nu spui ine persoan
important ) ngroa comicul de situaie, accentund grotescul personajelor, prin reliefarea ideii c la centru,
oricine, chiar i senilul candidat impus n ultima clip, are acces la instrumentele de antaj, care devine un
automatism. Aadar, situaiile comice repetitive accentueaz inteniile moralizatoare ale autorului.
Alturi de comicul de situaie, sunt valorificate i alte tipuri de comic. Comicul inteniilor rezult din
atitudinea scriitorului fa de evenimente i de oameni. Substana piesei este supus unor modaliti de tratare
diferite ironic, umoristic, sarcastic, grotesc. I. L. Caragiale este un scriitor obiectiv, n sensul capacitii de a
crea via, dar nu e un scriitor indiferent. El pare c-i iubete personajele, este ngduitor fa de ele, dar nu
iart trsturile ridicole, tratndu-le cu ironie, cu umor, punndu-le n situaii absurde sau groteti, demontnd
mecanismele sufleteti i reducndu-le la condiia simplificat a marionetei. Cu ironie sunt tratai Tiptescu, Zoe,

n manier satiric e prezentat Nae Caavencu, umoristic ceteanul turmentat, grotesc Farfuridi,
Brnzovenescu, Dandanache.
Unul dintre cele mai importante tipuri de comic valorificate n pies este comicul de caracter. Caragiale
creeaz o tipizare comic, dar eroii lui au ntotdeauna numeroase elemente de situaie social i intelectual,
de temperament, de limbaj etc. care-i particularizeaz, astfel c nici unul nu seamn cu cellalt. Scriitorul i-a
afirmat n repetate rnduri aceast viziune asupra personajelor, susinnd c natura nu lucreaz dup tipare, ci-l
toarn pe fiecare dup calapod deosebit; unul e sucit ntr-un fel, altul ntr-alt fel, fiecare n felul lui, nct nu te mai
saturi s-i vezi i s-i faci haz de ei. Pompiliu Constantinescu identifica nou tipuri de personaje n comediile lui
I. L. Caragiale: ncornoratul ( Dumitrache, Trahanache, Pampon, Crcnel ), primul amorez (Chiriac, Ric,
Tiptescu, Nae Girimea ), tipul cochetei i al adulterinei ( Zia, Veta, Zoe, Didina, Mia ), tipul politic i al
demagogului (Nae Caavencu, Farfuridi, Dandanache ), ceteanul ( conu Leonida, ceteanul turmentat ),
funcionarul (catindatul ), confidentul ( Efimia ), raisonneur-ul ( Nae Ipingescu, Brnzovenescu ), servitorul
( Pristanda ). Dac este luat n considerare trstura de caracter dominant, personajele din O scrisoare
pierdut pot fi clasificate i altfel: Trahanache e ticitul, Zoe femeia voluntar, Cavencu ambiiosul demagog,
Farfuridi prostul fudul, Dandanache prostul ticlos, Ceteanul turmentat naivul, iar Pristanda slugarnicul.
Deasupra trsturilor de caracter individualizatoare se situeaz, n cazul eroilor acestei comedii, o trstur de
caracter cu rol de uniformizare, dar crend numeroase situaii comice vanitatea. n acest fel, comicul de
intenie, comicul de caracter i comicul de situaie reliefeaz un defect uman pe care autorul vrea s-l ndrepte.
Toate tipurile de comic ilustrate de aceast comedie susin inteniile autorului, care vrea s moralizeze, fr a
rni. Provocnd rsul receptorului, I. L. Caragiale l invit s mediteze profund asupra propriului orgoliu i s se
desvreasc.