Sunteți pe pagina 1din 5

Tema si viziunea

Moara cu Noroc, publicata la 1881 in volumul de debut Novele din popor, este un text re[prezentativ pentru
viziunea autorului asupra lumii traditionale. Prin observarea obiectiva a mediului social si tipologia riguroasa, Slavici se
dovedeste a fi un scriitor realist. Acesta urmareste in Moara cu Noroc, procesul de alterare psiho-morala a
individului. Ceea ce aduce nou proza lui Slavici este o orientare manifestata spre universul actualitatii imediate. Slavici
este primul mare scriitor care reuseste sa dea prozei sale nationale un caracter universal.
In Moara cu Noroc mai mult decat in oricare alta nuvela se suprapun cele doua planuri de investigatie: cel
orizontal urmarind firul desfasurarii narative a faptelor, iar celalalt relevand dinamice deplasarilor dramatice din constiinta
eroilor sai.
Din punct de vedere compozitional, nuvela este alcatuita dintr-un prolog (cap.I), nararea in 15 capitole a
subiectului epic si un scurt fragment final cu rol de epilog ( cap.XVII).Drama distrugerii de sine devine tema centrala a
nuvelei Moara cu Noroc. Ea se desfasoara pe trei paliere : Ghita in relatie cu sine-distrugerea increderii in sine, Ghita in
relatie cu lumea-degradarea imaginii in fata lumii, Ghita in relatie cu Ana-degradarea relatiei dintre soti.Incipitul introduce
tema destinului, sugerata chiar de titlu Moara cu Noroc- este un toponim si o metafora in care cuvantul noroc poate fi
inteles ca soarta.
Prologul consta in dialogul purtat de cizmarul Ghita cu batrana lui soacra pe marginea eventualei mutari a familiei
la Moara cu noroc, han pe care ginerele al vrea sa il arendeze pentru a-si depasi statutul social.In acest incipit dialogat se
expun termenii unui conflict intre generatii si mentalitati. Trecand de la mestesug la comertul intemeiat pe castigul usor,
unde banul determina totul, tinerii isi asuma o ruptura la limita cu aventura.Incipitul evidentiaza , asadar,opozitia dintre
lumea traditionala cu mentalitatile, principiile si exigentele ei si formele incipiente ale traiului modern, bazate pe inovatie.
Decizia lui Ghita de a inchiria carciuma de la Moara cu noroc poate avea semnificatia unei sfidari a destinului. Ca
in tragediile antice, eroul nu intelege importanta mesajului oracular rostit de batrana Omul sa fie fericit cu saracia sa,
caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit care este o constatare, o anticipare avertisment a
evolutiei personajelor. Ghita nu constientizeaza gravitatea gestului pe care il savarseste, comite asadar un hybris, astfel
producandu`se hamartia. Orbirea personajului- Ghita, care nu intelege ca a pornit pe un drum gresit, se observa de la
inceput. Pustietatea locurilor rele si primejdioase de la moara nu e inregistrata ca atare de Ghita: Iara pentru Ghita
carciuma era cu noroc.
Peripetia se declanseaza o data cu aparitia la han a lui Lica Samadaul care schimba norocul carciumarului in
nenoroc. Lica ii impune colaborarea la afacerile lui. Astfel apare principalul conflict, al pierderii increderii in sine.
Intelegerea dintre cei doi marcheaza pentru Ghita inceputul obisnuirii cu raul. Banul, element nefast aici, nu ofera
libertate, ci dependenta fata de Lica.
Pactul pe care il face Ghita cu Lica este un pact faustic ; Ghita isi da seama ca nu poate sta la moara fara voia lui
Lica, de aceea face concesii. Cu toate acestea, incearca sa se si apere: isi angajeaza sluga, isi cumpara pistoale si caini.
Toate deciziile lui Ghita de aici inainte se vor dovedi in ultima instanta gresite : anticipeaza nepotrivit miscarile
adversarului, pastreaza secrete fata de familie, refuza alianta sincera cu Pintea si accepta in cele din urma sa intre in
jocurile murdare ale samadaului. Eroul tragic traieste in continuare o stare de orbire fatala.Ghita, omul cinstit, respectat,
ajunge sa fie banuit de implicarea in furtul de la arendas si in uciderea tinerei doamne. Axa vietii lui morale se frange; se
simte instrainat de toti si de toate.Arestul si judecata ii provoaca mustrari de constiinta. Momentul de iluminare
( anagnorisis) interioara prin recunoasterea profunda a situatiei in care se afla, e trait de Ghita atunci cand se hotaraste
sa-l dea prins pe Lica. Ghita incepe un joc dublu; pare ca accepta regulile impuse de Lica, dar dorinta de a-si apara
familia il determina sa colaboreze cu Pintea, comisarul.Mentalitatea omului traditional se observa aici. Imaginea publica
este foarte importanta.Rusinea de a fi fost acuzat si dus la judecata ii provoaca stari controversate.Ultima proba a
supunerii este cea a infrangerii prin sotie. Imaginea relatiei dintre cei doi soti este una tipic traditionala. Autoritatea
barbatului este recunoscuta,el este cel ce ia deciziile pt. familie.Ana observa schimbarile sotului ei o data cu aparitia lui

Lica la han. Conflictul din interiorul cuplului se acutizeaza si sub presiunea codului moral al societatii, Ana traieste ea
insasi un conflict interior : dragostea pentru sotul ei, care dispare pe masura ce acesta se inchide in sine, dorinta de a-si
salva casnicia, dar si rusinea de a avea un sot talhar.Catastrofa se consuma in momentele imediat urmatoare, intr-o
succesiune sugestiva: Ghita, care a determinat destinul Anei, hotaraste moartea ei ; Lica personificare a destinului lui
Ghita, porunceste uciderea acestuia, pentru ca el insusi sa se autoanihileze o data ce si-a indeplinit rolul.
Conditia finala a eroului tragic e, intr-adevar, ambigua: de invins (in confruntarea cu Lica), dar si de invingator,
pentru ca isi intelege vina, hybrisul, si prin suferinta si moarte, se purifica- ajunge la catharsis.Ideea de catharsis e
subliniata si de imaginea focului purificator care mistuie scena nenorocirii de la Moara cu noroc, curatand locul.Epilogul
incheie simetric nuvela prin reluarea temei destinului : Asa le-a fost data!
In plan autohton, nuvele Moara cu noroc de Ioan Slavici, publicata in volumul Novele din popor (1881) este o
scriere reprezentativa pentru estetica realismului.
In primul rand, literature realista isi propune o reflectare veridica, obiectiva a realitatii, dobandind astfel, un
character mimetic. Universul fictional imaginat de Slavici cuprinde realitatea satului Transilvanean din a doua jumatate a
secolului al XIX-lea. Ioan Slavici cuprinde, in nuvela, o confruntare dintre doua mentalitati: una arhaica, traditional,
reprezentata de batrana soacra si noua mentalitate, moderna, capitalista, reprezentata de Ghita.
Pe de alta parte, Moara cu noroc fructifica o tematica realista. Discursul narativ adduce in fata citittorului o
tema reala, particularizata printr-o alta tema, ce sustine dimensiunea psihologica a textului, dezumanizarea finite sub
puterea mistuitoare a banului.
In aceeasi ordine de idei, caracterul realist al nuvelei este vizibil si la nivelul constructiei personajelor. De
exemplu, protagonistul Ghita, intruchipeaza un tip uman: este tipul taranului, cizmar sarac, care isi doreste inavutirea prin
mijloace necinstite. Privind sub acest aspect, personajul poate fi incadrat in tipologia parvenitului, specifica prozei realiste.
Protagonistul se individualizeaza, insa, la nivelul epicului prin complexitatea trairilor sale interioare. Naratorl surprinde un
suflet zbuciumat, scindat intre doua dorinte, pe cat de puternice, pe atat de contradictorii: pe de-o parte dorinta de a
ramane om cinstit, alaturi de familie, iar pe de alta parte, dorinta de a se imbogati pe cai necinstite alaturi de Lica.
Nu in ultimul rand, specific prozei realiste este stilul obiectiv, impersonal. Intr-adevar naratorul din Moara cu
noroc, omniscient, omnipresent, extradiegetic adopta o perspectiva narativa obiectiva cu o viziune din darat. De
asemenea, limbajul utilizat in discurs tradeaza atitudinea anticalofila a scriitorului transilvanean.
Asa cum am afirmat ceva mai sus, universal fictional al nuvelei Moara cu noroc dezvolta o tematica rurala,
particularizata prin tema psihologica a dezumanizarii.
Partea expozitiva a textului surprinde imaginea unui Ghita, om cinstit, harnic, cumsecade, iubitor de familie,
care decide sa ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc pentru a asigura un trai mai bun familiei sale. Grija si iubirea
fata de Ana, sotia sa sunt surprinse de naratorul omniscient inca de la mutarea familiei la moara. Astfel cititorul afla ca
noaptea, la auzul zgaltaitului morii, Ghita se trezea din somn ca sa vada daca nu cumva sotia sa s-a dezvelit ca sa o
acopere. De asemenea, armonia familiei carciumarului este evidentiata printr-un detaliu semnificativ: sambata seara, ca
un adevarat ritual, familia se bucura impreuna de profitul obtinut in cursul saptamanii.
Discursul epic va surpinde, insa, dezumanizarea carciumarului, indepartarea sa de familie. Intovarasindu-se cu
Lica Samanadaul, Ghita accepta sa fie partas la neleguirile acestuia. Dragostea fata de Ana, grija exagerata fata de
aceasta la inceput, vor fi inlocuite treptat de brutalitate. Ghita se joaca din ce in ce mai putin cu Ana, iar atunci cand o face
ii lasa urme vinete pe corp. De asemenea armonia familia lasa loc rupturii, instrainarii protagonistului. Daca odinioara se
bucurau impreuna de castig, in noua sa ipostaza Ghiat este surpins de naratorul omniscient singur, numarandu-si banii in
camaruta de langa birt, tragand cu urechea sa nu fie vazut de cineva. Protagonistul ajunge pe ultima treapta a degradarii
sale morale cand, la sarbatorile Pastelui isi arunca sotia drept momeala in bratele Samadaului.
Incipitul nuvelei surpinde un dialog intre batrana soacra si Ghita. Acest dialog reliefeza conflictul exterior al
discursului epic. Este vorba de un conflict intre mentalitati: mentalitatea traditionala, a batranei soacre, care opteaza
pentru linistea colibei si noua mentalitate mercantila, reprezentata de Ghita care-si doreste un trai mai bun pentru familia
sa. Dar punctul de fuga al textuli lui Slavici il reprezinta conflictul interior, trasatura specifica nuvelei psihologice. Naratorul
omniscient surprinde macinarea interioara, pana la prabusire, a constiinte protagonistului.
Cronotopul tradeaza caracterul realist al nuvelei, prin plasarea actiunii intr-un timp si spatiu bine determinat.
Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa: de la Sfantul Gheorghe,
pana la Paste. Spatiul actiunii este fixat prin toponime reale: Arad, Inei, Oradea, Mtii Bihorului etc.
Constructia subiectului aminteste de rigorile clasicismului prin impartirea discursului narativ in 17 capitole.
Secventele narative sunt redate in ordine cronologica, firul narativ urmarind dezumanizarea protagonistului.
Modalitatile de caracterizare a personajelor sunt cele consacrate de proza realista: caracterizarea directa si cea
indirecta. La acestea se adauga mijloace moderne de caracterizare, specifice prozei de analiza psihologica: monologul
interior si stilul indirect liber. Astfel, prin scenele monologate se tradeaza caracterul slab al protagonistului, neputinta sa de
a se sustrage influentei Samadaului: Ei ce sa-mi fac? Asa m-a lasat Dumnezeu...ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai
puternic decat vointa mea? Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoase in spinare. De asemenea, naratorul
omniscint recurge la stil indirect liber pentru a reda gandurile personajului Dupa o cearta cu Ana, ar fi vrut sa mearga

dupa dansa sa-i ceara iertare si s-o impace; dar era ceva puternic in el care nu-l lasa. Atunci iesi afar ca sa fie singur cu
gandurile sale.
Sunt de parere ca Moara cu noroc de Ioan Slavici tradeaza viziunea realista a scriitorului asupra lumii, fiind
vizibile si elemente clasice, romantice, sau naturaliste.
Am in vedere, cand afirm aceasta, tematica abordata, crearea unei literaturi mimetice, a unui personaj complex,
sau cronotopul, ca trasaturi realiste. La acestea se adauga rigurozitatea constructiei discursului sau caracterul moralizator
al nuvelei, ca trasaturi ale clasicismului. Nu in celede din urma caracterul romantic este surpins prin personajul
exceptional Lica, lafel cum boala lui Ghiat pentru bani sau ideea de fatalitate a destinului tradeaza influenta naturalista.
In conluziei Moara cu noroc de Ioan Slavici ramane un punct de reper pentru realismul romanesc de secol XX,
deschizand, mai ales prin constructia personajului principal drumul spre modernitate.
Relatia incipit-final
Ca specie a genului epic, nuvela are dimensiuni medii (ntre povestire i roman), cu o acune riguros construit,
cu un conflict puternic, punnd n eviden personaje complexe bine individualizate.
n literatura romn nuvela a aprut n perioada paoptist, fiind singura specie de ficiune acceptat unanim n epoca
romantic (1840-1880). n acea perioad nuvela avea caracter istoric (Alexandru Lpuneanu). Mai trziu, n anul 1881,
a fost inclus n volumul Novele din popor al lui Slavici, nuvela Moara cu noroc.
Moara cu noroc prezint (alturi de celelalte nuvele ale lui Slavici) monografic viaa satului ardelenesc n cea de-a
doua jumtate a secolului al XX-lea, momentul ptrunderii influenelor capitaliste. n toate nuvelele lui Slavici conflictul
pornete de la nclcarea unor norme etice i de aceea teza moralizatoare strbate ntreaga sa oper. Spre deosebire de
nuvela Comoara cu aceeai tem, n care personajul reuete s contientizeze c patima banului pune stpnire pe
sufletul su i astfel renun la comoara pe care o gsise, Ghi, protagonistul nuvelei Moara cu noroc, e irecuperabil
din punct de vedere moral, accentund latura realist a operei.
Titlul nuvelei poate fi considerat o antifraz (nu e cu noroc). Semnificaia negativ a acestuia se accentueaz pe
parcursul desfurrii aciunii, dar i prin relaia cu o credin popular conform creia o moar prsit e bntuit de
spirite rele.
Tema nuvelei este degradarea moral sub influena banului sau, cu alte cuvinte, consecinele nefaste pe care banul le
are asupra sufletului omenesc.
Discursul narativ este ncadrat de vorbele btrnei care, din aceast perspectiv, devine personaj-reflector, i
purttorul de cuvnt al naratorului.
Incipitul conine replica btrnei, mama Anei, i reprezint morala de factur popular demonstrat n nuvel: Omul
s fie mulmit cu srcia sa, cci dac e vorba, nu bogaia, ci linitea sa l face fericit. Acest capitol preia funciile
prologului, prefigurnd tema i conflictul dominant, validate prin motive anticipative (drumul erpuiete la stnga i la
dreapta- semn al oscilrii lui Ghi ntre dragostea pentru familie, respectiv respectarea moralei, i patima pentru bani
care pune stpnire pe el; locurile sunt aride- nu cresc dect ciulinii- anticipare a destinului tragic al lui Ghi, pentru care
moara se dovedete un loc nefast; n deprtare se zrete o pdure ars n jurul creia roiesc nite corbi- simbol al
morii; n apropiere de moar sunt cinci cruci- semn c oamenii i-au prsit credina i c i pot pierde viaa n acele
locuri rele) . Astfel, prin aceste motive anticipative, incipitul este de tip captatio benevolentiae, adic pregtete cititorul
pentru ce urmeaz.
Conflictul iniial este unul exterior, de natur social i economic, reprezentat prin Lic Smdul, eful porcarilor din
zona, om avut care stpnete ntreaga zon, i Ghi, un cizmar cinstit care vine la moar pentru binele familiei.
Generat de primul, conflictul interior este ntre dorina lui Ghi de a rmne un om cinstit, care i respect familia, i
dorina de nestvilit de a acumula bani.
Nelinitea se instaleaz la prima apariie a lui Lic la han. Confruntarea dintre cei doi ilustreaz lupta dintre omul cinstit
care binecuvnteaz locurile i spiritul malefic al lui Lic. Acceptnd condiiile impuse de Lic de a-i spune cine trece,
cine zice i cine ce face, primind nsemnele porcilor si i acceptnd s primeasc n schimbul banilor nite grsuni
furai, Ghi nu mai are cale de ntoarcere i ateapt urmtorul pas al lui Lic. Pentru a i se opune i ia anumite msuri
care se dovedesc inutile ( 2 pistoale, o slug nou, nite cini). Cu ultimele semne ale moralitii, Ghi face efortul de a
renuna la ctigul necinstit i de a-l trda pe Lic. Comite ns dou greeli: nu i mrturisete lui Pintea c o parte din
banii pe care i schimba i rmnea lui i o folosete pe Ana drept momeal pentru a-l surprinde pe Lic la han cu
dovezile asupra lui (banii din erpar). Recunoscnd c a greit, dar c nu o poate lsa pe Ana n urma lui, Ghi i
njunghie soia cu gndul de a se sinucide apoi.
Opera este clasic prin rigoare, structura simetric, cu aciune gradat n cele 17 capitole. Personajul este construit cu
mijloace tradiionale (din exterior prin raportare la medii, la fapte i la alte personaje), dar preponderente sunt mijloacele

proyei analitice, respectiv: prezentarea confluctului interior, folosirea stilului indirect liber (autorul red presupusele
gnduri ale personajelor fr a folosi vorba de tip dicendi), a monologului i a dialogului.
Ultimul capitol, finalul, are valoare de epilog, subliniind ideea principal a operei i se afl n relaie de simetrie cu
incipitul. Finalul este unul nchis, destinele personajelor sunt trasate. n spiritul moralist al lui Slavici, cei care s-au dat
cu rul trebuie s plteasc acest lucru prin moarte, iar cei nevinovai scap; n preajma Patelui, btrna i copiii
pleac n ora, n lipsa lor producndu-se tragedia. Locurile se purific prin foc, iar personajul reflector vin s ncheie
moralizator, spunnd c aa le-a fost dat.
Prin reluarea replicii personajului reflector, se realizeaz simetria incipit+final, care sugereaz ciclicitatea vieii. Aceast
construcie simetric pune n eviden caracterul moraliyator al operei, conflictul evideniind nclcarea unei norme
morale care nu poate rmne nepedepsit. Astfel, din relaia incipit - final putem deduce concepia scriitorului potrivit
creia legile morale persist asupra existenei umane.
Slavici este un adept al lui Confucius i, conform ideilor acestuia, aplic n Moara cu noroc principalele virtui morale
analizate de filosoful chinez : sinceritatea, cinstea, cumptarea, opera devenind o pledoarie pentru echilibrul moral;
scriitorul romn este astfel un autor pe deplin sntos n concepie. (M. Eminescu)
NUVELA PSIHOLOGICA - PLANUL CU TRASATURILE

Sondarea vietii interioare a personajelor, preocupare ce a avut ca rezultat conferirea unei dimensiuni psihologice
fenomenului literar a devenit o constanta a creatorilor epici incepand cu perioada marilor clasici.
date despre Epoca Marilor Clasici
Dintre scriitorii reprezentativi ai acestei epoci de consolidare a "directiei noi" in cultura romana, vor fi preocupati de
adancimea personajelor create I:L:Caragiale si Ioan Slavici, aceasta noua dimensiune a operei n 141j91b eispitindu-i pe
contemporanii lor la fel de valorosi , Mihai Eminescu si Ion Creanga.
date despre opera lui Slavici, ultima "Moara cu noroc"
definitia nuvelei in acord cu opera
1. argument/ particularitate/trasatura o reprezinta temacare trebuie sa vizeze o problema morala, o abatere de la
un precept etic :- detaliere + batrana ca instanta narativa, vorbele ei, incipit, prolog
2. argument/ particularitate/trasatura vizeaza faptul ca in nuvela psihologica prevaleazaconflictul interior plasat la
nivelul constiintei personajului, in detrimentul celui exterior - detaliere + Conflictul interior este anticipat pe baza
descrierii balzaciene care surprinde prezentarea spatiului din jurul hanului -detaliere
3. argument/ particularitate/trasatura este reprezentat de prezentarea gradata a conflictului, de cele mai multe ori
prin climax, pe baza diegezei - definitie conflict + rezumatul
4. argument/ particularitate/trasatura vizeaza faptul ca personajul aflat sub imperiul acestui conflict va suferi
niste transformari esentiale - detaliere citatul cu cocoasa si cu impaienjenitul ochilor
5. argument/ particularitate/trasatura o reprezinta faptul ca intre modalitatile de individualizare a
personajelor analiza psihologica ocupa un loc esential - caracterizarea lui Ghita
6. argument/ particularitate/trasatura vizeaza modalitatile diverse de realizare a analizeipsihologice - detaliere
SD,SI, SIL
7. argument/ particularitate/trasatura este reprezentat de faptul ca limbajul integreaza campuri semantice ale
gandirii, meditatiei, zbuciumului interior, motivarea estetica a operei fiind sustinuta de arta descrierii , a dialogului si
naratiunii-detaliere +infrastructura narativa.
8. titlul operei, prin anticiparea mesajului educativ al operei este un alt argument..-detaliere
9. argument/ particularitate/trasatura o reprezinta faptul ca raul este pedepsit - detaliere
Caracterul proteic al nuvelei- detaliere elemente clasice, romantice si realiste care nu au fost surprinse pana acum
-concluzia
-finalul integrand citatul lui Calinescu nu in ultimele cuvinte
Realismul
Apariie:
Curent literar aprut n a doua jumtate a secolului al XIX-lea, ca reacie la subiectivitatea, exaltarea, excesul de reverie a
spiritului romantic, reacie detremina de marile desoperiri tiinifice. Principiu fundametal al realismului este redarea n
manier credibil, veridic a realitii, cu obiectivitate i spirit de observaie, pe un ton impersonal, neutru.
Trsturi:
1.pricipiul mimesisului i al verosimilitii: inspirat din fapte reale, opera realist expune nu fapte care s-au petrecut ntradevr, ci evenimente fictive, dar prezentate ca i cum s-ar fi putut produce, n mod credibil, verosimil;
2.prezentarea moravurilor unei epoci, atenia fiind concentrat asupra detaliilor, iar intenia de a surprinde epoca n
complexitatea ei.
3.preferina pentru o tematic social
4.prezentarea individului n relaiile sale cu mediul social n care triete, al ctui produs este: de aceea persiajul nu mai
este excepional n situaii excepionale (ca la romantici), ci are o condiie social mediocr, astfel nct operele realiste
sunt mrturia faptului c omul simplu are o existen la fel de dramatic i de complex.

5.crearea unor personaje tipice n situaii tipice, personajele realiste fiind complexe i avnd dinamic interioar; interesat
de aspecele realitii imediate, scriitorul realist alege ceea ce este reprezentativ pentru epoca aleas. Exemple:
parvenitul, arivistul, seductorul, avarul femeia aduterin.
6.caracterul de fresc al operelor, monografii ale lumii prezentate
7.preferina penru un stil sobru i refuzul celui mpodobit, cu scopul prezentrii ct mai fidele a realitilor
8.cultivarea observaiei n descrierea realitii sau n portretele personajelor, observaia viznd precizia tiinific
9.tehnica detaliului, cu scopul de a realiza descrieri sau portrete verosimile
10.preferina, la nivel naratologic, penru araiunea la persoana a III-a, pentru un narator obiectiv, impersonal, omniprezent,
omniscient, cruia i corespund o perspectiv auctorial, o viziune naratologic din spate i focalizarea zero.
Reprezentani: curentul impune supremaia dramei i a romanului, respectiv modelul scriitorului laborios:n literatura
romn: Nicolae Filomon, Ioan Slavici, Ion Creang, Liviu Rebreanu, G. Clinescu, Marin Preda.
Manifest: primele discuii despre realism se cristalizeaz n Frana, n jur de 1850, pornind de la picturile lui Courbet i
datorit lui Champfleury, care public n 1857 volumul de eseuri Realismul. Se regsesc principii ale realismului i n
operele lui Balzac sau Stendhal.
Trsturile prozei realiste:
-Caracterul verosimil, eidealizat al faptelor relatate
-Geneza reprezentat de fapte reale
-Tematica social
-Aspectul monografic
-Caracterul de fresc
-Incipitul renun la convenii (de tip manuscrisul gsit sau confesiunea unui personaj) i const de cele mai multe ori n
fixarea coordonatelor spaio-temporale
-Conflictul de esen social, constnd n dorina de parvenire a protagonistului, n impulsul lui de a avea un statut social
superior
-Relaia individ-mediu (omul este un produs al mediului, personajul realist funcionnd dup logica determinismului social)
-Cronologia faptelor
-Coerena la nivelul construciei subiectului epic, prin evitarea rsturnrilor dramatice i prin crearea de scene paralele,
antitetice, prin gradaia faptelor
-Simetria i caracterul circular al romanului
-Personajul tipic n situaii tipice
-Deznodmntul cert
-Finalul nchis/deschis
-Tehnica detaliului (mimesis i verosimilitate)
-Obiectivitatea naratologic
-Naratorul la persoana a III-a, omniprezent, omniscient, omnipotent