Particularități de construcție ale lui Zaharia Trahanache

Introducere
• Caracteristica fundamentală a comediei: înfățișează personaje, întâmplări & defecte omenești într-un mod care
stârnește râsul, având un final fericit și un scop moralizator
• La baza acțiunii comice: contrastul dintre aparență & esență, pretenții & realitate, ce se așteaptă & ce survine
• „O scrisoare pierdută”: comedie clasică de moravuri, evidențiază printr-o viziune satirică aspecte ale vieții
politice și de familie din societatea românească de la sfârșitul sec. al XIX-lea
• Personajele:
o Construite în manieră clasică, dominate de o trăsătură de caracter ironizată, satirizată, caricaturizată până
la grotesc, definitorie pentru tipologia acestora
o Raportate în manieră realistă la situații și scene semnificative sau stereotipii de limbaj

Prezentarea statutului moral/social/psihologic al personajului - Zaharia Trahanache

• Personaj principal: prezent în majoritatea scenelor & influențează decisiv evoluția acțiunii
• Construit în manieră clasică, fiind dominat de o singură trăsătură de caracter: ticăiala
• În viața familială: tipologia „soțului încornorat” ce face parte din triunghiul conjugal alături de soția adulterină
(Zoe) și junele prim (Tipătescu)
• În contextul acțiunii dramatice: „tipul politic” (Pompiliu Constantinescu), unul dintre „stâlpii” locali ai partidului
aflat la putere, fiind „prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului școlar, Comițiului
agricol și al altor comitete și comiții”
• Îmbină naivitatea & viclenia, abilitatea & perfidia în jocul politic, credulitatea în viața de familie (autorul
menține deliberat ambiguitatea cu privire la relația din triunghiul conjugal)
• O ilustrare a disproporției comice aparență - esență, rolul său social-politic contrastând cu mărginirea sa
intelectuală și cu penibila condiție de soț înșelat, care favorizează încercarea de șantaj

Principala trăsătură de caracter a personajului prin 2 secvențe reprezentative

Lumea eroilor lui Caragiale este alcătuită dintr-o galerie de personaje care acționează după principiul „scopul scuză
mijloacele”. Zaharia Trahanache este viclean și abil, bărbatul politic puternic din județ, în timp ce în plan familial este
„încornoratul” simpatic.
I. Dialogul dintre Trahanache și Tipătescu - actul I, scena IV
• Subiectul discuției: scrisoarea de amor adresate de către Ștefan Tipătescu (prefectul județului) soției prietenului
său, Zoe Trahanache
• Zaharia Trahanache consideră scrisoarea „o plastografie” și se teme ca Zoe să nu afle acuzațiile avocatului
pentru că este „simțitoare”
• Efectul comic este amplificat de (falsa) naivitate a personajului care poate reproduce din memorie conținutul
scrisorii și îl liniștește în același timp pe Tipătescu
• Această credulitate exagerată poate fi pusă pe seama unei convingeri ferme sau poate fi considerată și un act
de „diplomație”, prin care vrea să păstreze onoarea familiei și bunele relații cu prefectul
II. Viața politică
• Funcția politică înseamnă pentru el a fi onorabil, de aceea îi combate cu abilitate pe Farfuridi și Brânzovenescu,
care îl suspectau pe prefect de trădare: „E un om cu care nu trăiesc de ieri, de alaltăieri, trăiesc de opt ani [...].
De opt ai trăim împreună ca frații, și niciun minut n-am găsit la omul acesta măcar atâtica rău”. (adverbul
„împreună” - acceptarea tacită a triunghiului conjugal)
• Ambiția politică îl face să fie prieten cu Tipătescu de la care primește favoruri de același soi, însă mereu susține
„eu n-am prefect, eu am prietin”.
• Este respectat de adversarul politic, Cațavencu, fiind numit „venerabilul”, deși Zaharia Trahanache îl consideră
„mișel” în ciuda adresării politicoase pe care o folosește cu acesta: „stimabile”, „onorabile”.

2 elemente semnificative de construcție a personajului

I. Comic de nume: ilustrează intenția de a fixa prin intermediul onomasticii trăsătura de caracter fundamentală a
fiecărui personaj (2 elemente):
o Derivat de la zahăr: satirizarea amabilității excesive a acestuia
o Derivat de la trahana, o cocă moale, ușor de modelat: maleabilitatea, lipsa de fermitate a personajului,
deciziile acestuia fiind modelate de „enteres”, de Zoe sau de cei de la centru
II. Limbajul → comic de limbaj:
• Ticul verbal „Ai puțintică răbdare, stimabile” demonstrează:
o Încetineală în gândire și reacții, lipsa de promptitudine, senilitatea
o O anumită diplomație, întrucât Trahanache reușește de multe ori, prin intervențiile sale, să tempereze
izbucnirile, să impună calmul, să amâne situațiile neplăcute
• Fraza care îi rezumă principiul de viață și îi motivează falsa naivitate este: „Într-o soțietate fără moral și fără
prințip... trebuie să ai și puțintică diplomație!”
• Este incult, deformând neologismele din sfera limbajului politic: „soțietate”, „prințip”, „dipotat”, „docoment”
• Se exprimă confuz, cu diverse greșeli:
o Truism: „unde nu e moral, acolo e corupție”
o Tautologie: „enteresul și iar enteresul”
o Cacofonie: „va să zică că nu le are”