Viziunea despre lume intru-un roman traditionalist, realist mitic

-Baltagul-

I. Romanul este o creatie epica in proza, de mari dimensiuni, cu actiune complex, desfurat pe mai
multe planuri, n timp i spaiu precizate, antrennd un nr. mare de personaje puternic individualizate. Prin
multitudinea aspecelor nfiate, romanul ofer o imagine ampl asupra vieii.

Opera Baltagul de Mihail Sadoveanu, publicata in 1930 e un roman interbelic obiectiv, realist
mitic si traditional. Prin multitudinea aspectelor infatisate, romanul ofera o imagine ampla asupra vietii.

Romanul Baltagul ilustreaza realismul mitic, in a carui reprezentare, realitatea este o manifestare vizibila a
unor legi invizibile, pe care scriitorul le prezinta cititorului, spre o mai buna intelegere a sensurilor
existentei.

Fiind un roman al perioadei de maturitate, marile teme sadoveniene se regasesc si aici: viata pastorala,
natura, calatoria, familia.

II. Tema rurala a romanului traditional e dublata de tema calatoriei initiatice si justitiare. Motivul
labirintului se concretizeaza la nivelul actiunii (cautarea prin diferitele popasuri), dar e semnificativ si la
nivelul titlului. Baltagul (toporul cu doua taisuri) e un obiect simbolic: arma crimei si instrumentul actului
justitiar.

Viziunea despre lume a autorului evidentiaza faptul ca lume lui Sadoveanu are ca singur sprijin credinta in
traditie, in Dumnezeu si de la ambele convingerea ca nicio fapta rea nu ramane nedescoperita si nepedepsita.
In viziunea sa aceasta lume se caracterizeaza prin unitate, prin legatura dintre viata si moarte si prin credinta
in puterea binelui.

Titlul este simbolic nu numai pentru ca baltagul este unealta specifica meseriei practicate de barbatii
de la munte, ci si pentru ca el este arma simbolica menita sa implineasca dreptatea ca o unealta justitiara. In
acest roman, baltagul este o unealta a crimei si a pedepsei, satisfacand in egala masura setea de imbogatire si
dorinta de justitie a lui Gheorghita.

Perspectiva narativa este obiectiva cu viziune dindarat si focalizare zero, nararea evenimentelor fiind facta
la persoana a III-a de catre un narator omniscient si neutru, acesta fiind un roman traditionalist, care se
inscrie in categoria larga a romanelor realist-obiective.

III. Timpul derularii actiunii este vag precizat prin repere temporale din calendarul religios al satului
traditional: aproape de Sf. Andrei, in postul mare, 10 martie. Perioada istorica poate fi dedusa ca fiind
inceputul secolului al XX-lea, din mentionarea trenului si a telefonului in zona Moldovei, dar
atemporalitatea e o trasatura a atmosferei legendare, a aspectului mitic.

Compozitional, romanul e structurat in 16 capitole cu actiune desfasurata cronologic, urmarind

momentele subiectului. In raport cu tema calatoriei, capitolele pot fi grupate in trei parti: 1:constatarea
absentei si pregatirile de drum; 2:calatoria sotului disparut; 3:gasirea sotului, inmormantarea, pregatirea
faptasilor.

O prima idee relevanta pentru tema si viziunea despre lume este evidentiata de inserarea unor
credinte stravechi definitorii pentru spiritualitatea romaneasca. Din acestea, visul prin care Vitoria capata
convingerea ca Nechifor Lipan e mort propune simboluri mitice. Ea viseaza ca Nechifor trece calare o apa
neagra la apusul soarelui, cu spatele spre casa. Apusul, calul cu spatele spre ea si trecerea apei nefaste sunt
semne ale mortii, cu radacini adanci in credintele romanesti stravechi.

O a doua idee relevanta reiese din caracterul de scriere monografica surprinzand viata comunitatii
rurale arhaice. Barbatii isi castiga painea doborand brazi si trimitandu-i pe plute la Galati, iar cei mai
vrednici se ocupa cu oieritul. Nevestele obisnuite cu drumurile lungi ale barbatilor au grija gospodariei, isi
cresc copiii, pastreaza randuielile sarbatorilor, toate acestea punand in lumina atasamentul fata de valorile
lumii in care traiesc.

Incipitul e o legenda despre ocupatiile si modul de viata al pastorilor si al altor neamuri pe care o
spunea Nechifor la cumatrii si nunti. Legenda e rememorata de Vitoria in absenta sotului ei si anticipeaza
destinul acestuia, avand rol de prolog. Finalul cuprinde planurile de viitor ale Vitoriei in legatura cu familie
ei rostite dupa incheierea deznodamantului.

Personajul principal este Vitoria Lipan, femeia voluntara, munteanca, sotie de cioban si mama
autoritara. Vitoria e o femeie puternica, hotarata sa-si gaseasca sotul, sa faca dreptate si sa-l inmormanteze
crestineste.

Caracterizarea directa a personajului Vitoria este realizata de narator si indirect prin fapte,
atitudini, gesturi, nume si relatiile cu alte personaje. Portretul fizic releva frumusetea personajului prin
tehnica detaliului semnificativ: nu mai era tanara, dar avea o frumusete neobisnuita in privire.

Prin caracterizarea indirect, Mihail Sadoveanu dezvluie strile sufleteti i trsturile morale ale eroinei,
care reies din faptele, gesturile i vorbele acesteia. Credincioas fiind, Vitoria s-a dus la printele satului,
Daniil Milie, pentru a se sftui; ca o bun cretin se roag i ine post timp de 12 vineri. Vitoria este
caracterizat indirect i prin nume, care sugereaz c va fi victorioas biruind toate greutile i mplinindu-
i destinul.

In opinia mea, tema centrala a romanului este reprezentata de lumea patriarhala a satului
moldovenesc de la munte si schimbarile care incep sa se produca odata cu patrunderea noii civilizatii.
Temele sunt dezvoltate prin motive ca transhumanta, femeia justitiara, cainele credincios, calatoria, cautarea
adevarului si comuniune om-natura. Pornind de la balada populara, Sadoveanu releva stransa legatura dintre
om si realitate. Vitoria Lipan se ghideaza in cautarile ei dupa semnele pe care natura i le arata. Scriitorul,
admirator al satului romanesc, face din personajul sau simboluri ale lumii arhaice, o familie de invingatori.

In concluzie, Baltaguleste un roman traditional, realist, obiectiv pentru ca reconstituie imaginea

unei societati pastratoare a unor traditii stravechi, pentru ca are o actiune complexa la care participa
numeroase personaje verosimile surprinse in mediul lor social si economic.