E DEMULT...

, de Octavian Goga - prelungiri ale romantismului si ale clasicismulu

i
Poezia de la sfrsitul secolului al XIX-lea si nceputul secolului al XX-lea nu p
oate fi ncadrata ntr-un curent literar, nu se subordoneaza unei singure formule es
tetice, ci reflecta o serie de prelungiri ale romantismului si clasicismului. Oc
tavian Goga este un poet important al acestei perioade, ilustrnd n operele sale ce
l mai bine tendintele epocii. Astfel, poezia mesianica si profetica a lui Goga, n
care jalea metafizica, plnsul si lacrima sunt simboluri ale colectivitatii asupr
ite, este de factura romantica.
Perioada n care debuteaza Octavian Goga se remarca prin promovarea unor orien
tari literare, samanatorismul si poporanismul, care pledeaza pentru tematica rur
ala, dar confunda etnicul cu esteticul.
Poezia De demult..., de Octavian Goga face parte din volumul Ne cheama pamntu
l (1909) si caracterizeaza universul liricii lui, care depaseste prin autenticit
ate estetica, prin simplitate si prin apropierea de simbolism, impasul poeziei
vremii.
Poezia este o elegie caracterizata prin mesianism romantic, prin tonalitatea
trista a imaginii satului stapnit de jale, prin suferintele unei colectivitati a
suprite si prin sentimentul nstrainarii. Se apropie de clasicism prin valoarea mo
rala a portretului preotului, prin stilul epistolar si prin abordarea formulei l
irismului obiectiv.
Discursul liric construit la persoana a treia sugereaza absenta intimitatii
si tendinta de generalizare proprie clasicismului. Eul liric are capacitatea de
disimulare, vorbind n numele unei colectivitati. Fluenta si armonia discursului v
alorifica ritmul inconfundabil al doinei si al baladei populare.
n opera sa, Octavian Goga a intentionat sa construiasca o monografie lirica a
satului transilvanean, n care sa vorbeasca n numele colectivitatii (lirismul obie
ctiv).
Tema poeziei este nationala si sociala: imaginea satului stapnit de jale, nef
ericirea tragica a unei comunitati exprimata ntr-o scrisoare.
Motivul central al textului este acela al scrisorii, care reprezinta n text f
orma de revolta a oamenilor si mentioneaza rolul asumat de preot ca exponent al
constiintei satului. Motivele precum noaptea, clopotul si strunga (Tot mai rar s
-aud n noapte clopotele de la strunga ) compun un cadru nocturn specific romantism
ului.
Titlul poeziei este format printr-o constructie adverbiala care sugereaza ev
ocarea, rememorarea unor fapte si a unor personalitati.
Versul incipit Tot mai rar se aud n noapte clopotele de la strunga... are rol
ul de a institui o atmosfera de taina, ntarita de regimul nocturn al imaginii poe
tice. Att titlul, ct si incipitul, fac parte din recuzita romantica.
Simetria textului poetic se realizeaza prin echilibrul compozitional, prin a
mestecul de sobrietate si patetism exprimat, prin respectarea formulelor stilulu
i epistolar.
Relatiile de opozitie ntre noapte si zi ( Tot mai rar s-aud in noapte... si L
a fereastra-s zori de ziua si patrund ncet n casa ) sau conditia taranului n prezen
t si n trecut ( De pe cnd n tara asta numai noi eram stapnii ) se regasesc n cea de-a
doua secventa poetica. Elementele de recurenta n poezie sunt tristetea si revolt
a.
Textul este organizat n patru secvente, n care liricul se mbina cu narativul p
rin relatarea unor evenimente aflate ntr-un raport de succesiune temporala.
Prima secventa (versurile 1-4) aminteste, prin subtema si prin portretul mo
ral al preotului, de clasicismul romnesc, n cadrul caruia a fost valorificata gndir
ea crestina familiara poetului de la Rasinari. Preotul satului, care scrie plnger
ea n numele colectivitatii, este un factor de mobilizare a constiintelor si un de
pozitar al nadejdilor.
Secventa a doua (versurile 5-20) valorifica stilul epistolar, tot de factura
clasicista. Forma de introducere ( Luminate mparate ) si cea de ncheiere ( Punem
degetul pe cruce si-ntarim si noi scrisoarea ) aminteste de rigoarea formala imp
usa de curentul clasicist.

Secventa a treia (versurile 21-24) este o prelungire a celei de-a doua secve
nte, fata de care aduce elemente de opozitie. Imaginarul nocturn i ia locul celui
diurn. Versul O nadejde lumineaza fetele nemngiate este construit pe vechea conce
ptie romantica a credintei n izbavire.
Finalul poeziei, secventa a patra, contine ultimul episod din ceremonialul t
rimiterii mesajului la mparat: mesagerul pune ravasul n sn, saruta mna preotului, ap
oi strnge mna juzilor, cu totii avnd n ochi lacrimi de adnca durere si, totodata, de
speranta pentru redobndirea demnitatii si a fiintei nationale.
Poezia are 34 de versuri, organizate n 17 distihuri. Versurile, cu sonoritat
i folclorice, sunt construite n metru de 16 silabe, cu rima mperecheata si ritm ia
mbic, specific tonului elegiac al textului.
Elegia De demult a lui Octavian Goga ilustreaza trasaturile clasicismului si
ale romantismului. Neoromantica prin caracterul evocator, mesianic si profetic,
prin profunzimea si autenticitatea trairilor, prin componenta patriotica, prin
tonul elegiac, prin cultivarea imaginii poetului, ea ramne, nsa, clasica prin vizi
unea morala si monografica a satului transilvanean, prin retorismul bazat pe exc
lamatii si gradatie si prin armonia discursului cu inflexiuni folclorice.