Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.iarna-gerul,promoroaca,turturi gheata
2.rolul semnelor de punctuatie este de a delimita clar cele 2 ideii din fraza
3.0,tu gerule naprasnic,vin'indeamna calul meu
4.tema:natura,iarna .motivul gerului
5pronumele personal la pers 1 alternand spre diferentiere cu persoana 3
6.neagra lunca-epitet in inversiune sugereaza amortirea naturii,neputinta acesteia de a se apara de
gerul naprasnic.
7.este plasat la inceputul fiecrarui catren pt a sugera mai puternic,pt a accentua ideea de rece de
inghet de amortire a naturii.Este accentuata taria acestuia,puterea sa de a stapani intreaga natura.
8.in ultima strofa este prezent motivul literar gerul si redata reflexia eului asupra imposibilitatii
atingerii idealului in conditiikle in care gerul isi pune amprenta atata asupra intregii naturi cat si
asupra animalelor mai exact asupra cailor.
Ideea poetica din ultima stofa sugereaza dorinta eului liric de a avea calul puterile gerului.Prin
personificarea ''gerul da aripi''se atribuie insusiri umane elementelor naturii(gerul)transformand
intr-o fiinta atotputernica,epitetul''campul luciu''realizeaza o imagine descriptiva vizuala a
campului,al anotimpului iarna.Invocatia retorica ''O! tu gerule naprasnic''are rolul de a exprima
dorinta gerului de ajutor.
9.expresivitatea textului redata prin figurile de stil si imaginilor artistice
1. inocenta; raza
2 marcheaza disparitia vocalei"u" reducand nr de silabe din vers si pastrand masura si ritmul
1.ingrosat, desfrunzeste
2. ritmul, cratima are rolul de a pune in evidenta pronuntarea in aceeasi silaba a anui verb cu o
alta parte de vorbire
3. vin rosu este mai bun decat cel alb.priviti, vin baietii de la fotbal.
4."stau in tarmu-albastru-al raului de soare""pasarile negre suite in apus"
5.a fi= apare in text sub forma de "fu"=sugereaza un trecut mai apropiat
6.natura si moartea
7."pasari negre ..ca frunza bolnava"= comparatie= negrul de la cul pasarilor si deasemenea
frumza bolnava sugereaza moartea care este chiar si una dintre motivele poeziei
8..prin titlul"Niciodata toamna" poetul coreleaza acest anotimp cu apropierea mortii si il percepe
ca pe ultima si de aceea poate cea mai frumoasa perioada a vietii lui.In acest sens el reia
cuvintele din titlu si ni le explica in continuare: "Niciodata toamna nu fu mai frumoasa/Sufletului
nostru bucuros de moarte.
9. caracteristici moderniste in poezia de fata-estetica uratului:”Stau in tarmu-albastru-al raului de
soare/Din mocirla carui aur am baut.-sintaxa dezarticulata:”Pasarile negre suie in apus/Ca frunza
bolnava –a carpenului sur/Ce se desfrunzeste,scuturand in sus/Foile-n azur.-limbaj cu
semnificatii neobisnuite:”Si cu ochii-n facla plopilor cereasca/Sa-si ingroape umbra-n umbra
lor,in ses.
1 . neputinta-slabiciunepovata- sfat
2."..."- ceva nesfarsit, sprijina ambiguitatea& nehotararea lui, nota de speranta in sufletul
autorului
4. "nu cer", "au purces,""vorbeau","statu"sunt la indicativ dar autorul le pune la timpuri diferite
2.de-abia= cratima leaga doua parti de propozitie diferite, pfera un tempo rapid al rostirii si nu in
ultimul rand mentine constanta masura poeziei"
4."voiam sa pleci, vroiam sa ramai", "De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?"
5.Interogatia retorica "de ce-ai plecat? de ce-ai mai fi ramas?" este o figura de stil ce consta in
doua intrebari adresate fiintei iubite de la care nu se asteapta raspuns. Interogatia are rolul de a
transpune in registru poetic sentimentele puternice traite de eul liric, dar mai ales de indignare,
solitudine la observarea plecarii iubitei.
7.Bacovia este un poet simbolist,si se foloseste de figurile de stil pentru a-si exprima starile si
sentimentele,pentru a reda muzicalitate poeziei.In versurile sale intalnim starea de
dezolare...epitetul ,,copacii rari si ninsi,, arata o imagine a iernii,poetul fiind dezorientat si trist k
iarna s-a navalit asupra naturii.
8.Titlul este cuvantul cheie al poeziei,de la el se desprind toate ideile poetice,prezinta o anumita
parte a zilei,in anotimpul iarna,poetul surprinzand natura in amurg.
9.motivul citadin al orasului si targului provincial a carei monotonie si viata mediocra provoaca
nevoia de evadare spirituala in taramuri misterioase.Folosirea cromaticii in expunerea starilor
sufletesti,,campia alba.
1. carbonizate=arse,descompuseparfum=iz,miros urat
2. Linia de pauza marcheaza o corespondenta intre intre versul 2 si 3 al ultimei strofe si are un
rol explicativ.
4. moarte=sicrie,vestminte,funerare,mangal
1. frunza, galbena
2. elidarea vocalei "i"legarea a doua cuvinte pronuntate fara pauza pt mentinerea masurii versului
3. „a tăia frunze la câini”; „câtă frunză şi iarbă”;
4. Rămâi, şi nu mai plânge, - imag. auditivă – Adio, pică frunza – imag. vizuală;
5. pronume personal: eu, mă, mi..; adrsarea directă, imperativă (la persona a II-a): rămâi, mai
stai, punctele de suspensie: Şi frunza de ce pică...
6. Ca funcţie expresivă, punctele de suspensie sugerează neîncheierea semantic-afectivă a unui
enunţ, deschiderea lui către continuarea gândului sau a unei stări sufleteşti; funcţie substitutivă,
înlocind o replică mută semnificând absenţa răspunsului; Linia de pauză- marchează adresarea
directă, nota de tristete, melancolie si solitudine din sufletul poetului
7. Şi s-a pornit iubita Şi s-a pierdut în zare – Iar eu în golul toamnei Chemam în aiurare... Strofa
a doua prezintă tristeţea poetului dată de plecarea iubitei care îi provoacă o stare de „aiurare”;
metafora „golul toamnei” – sugerează golul lăsat în sufletul lui, plecarea iubitei; primele două
catrene prezintă, într-o notă de tristeţe regertul plecări, iar ultimile două catrene consecinţa
plecării iubitei..
8. Titlul anticipă tema si ideea poetică (Pastel – tablou din natură...un tablou trist, de toamnă
(pică frunza...); spre deosebire de pastelurile lui Alecsandri, Bacovia ne prezintă un pastel in care
accentul nu cade pe cadrul exterior; acesta insă se reflectă în sufletul poetului; imaginea toamnei
e asociată cu plecarea iubitei care provoacă o stare de tristeţe „mai stai de ma alintă”
9 elemente simboliste: apare sugestia („pica frunza”- sugerează tristeţea,) Bacovia fiind un poet
simbolist. Apar de asemenea in poezie si multe simboluri (toamna, plânsul, frunza ), cromaticul
(„galbenă”) in expunerea starilor sufletesti;
1 tina;
2. meditatie poetica
3. luna mai e preferata mea.; bunicii foloseau un instrument numit mai pt bate rufele.
7.refren ce da muzicalitate
8. strofa reia motivul ploii sugerand disolutia si monotonia- nici mkr cele mai puternice
sentimente umane( iubirea si ura) nu mai ies in relief, fapt subliniat de comparatia......Revenind
obsedant in lirica bacoviana. muzica nu este niciodata motiv de bucurie, nici macar cantata de un
copil- sugerat de epitetul "muzica trsita";atmosfera inchisa; elem de versificatie( masura de 8 9
silabe; rima imbratisata) ofera originalitate 9 expresivitatea e data de fig de stil
1 lumina - noapte
2 cratima din punct de verede morfologic leaga 2 parti de vorbire diferitedin punct de vedere
stilistic ajuta la mentinerea ritmului si a masurii, asigurand anumite efecte eufonicedin punct de
vedere sintactic marcheaza elidarea unui sunet;
3 el a facut piatza (sensul de cumparaturi)umbra amintirilor i se citea in ochi
4 "tristele becuri cu pala lumina""cainii pribegi prin canale"
5"tristele becuri"-epitet personificator ce sugereaza slaba intensitate a luminii asociat cu tristetea,
cu intunericul, cu senzatia de moarte(va puteti lega de explicatia asta...nu este perfecta dar...)
6 prezenta eului liricfolosirea cuvintelor cu sens conotativprezentarea in mod direct a
sentimentelor eului lirc
7com
8 titlul este emblema textului poetic, prefigurand imaginarul poetic de factura simbolista.verbul
la gerunziu sugereaza cufundarea in suferintza,iar in plan cromatic sugereaza presentimentul
mortii.
9starea generala de tristete, plictis a eului liric...de spleenprezenta simbolurilor(piata, becurile)
1)Menţionează câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor cunună şi gravă
cunună=diademă gravă=solemnă
2)Explică rolul utilizării virgulelor în versul „Atunci, slăvită Soră, zoreşte mai curând Virgulele
se folosesc pentru izolarea vocativului
3)Scrie două expresii/locuţiuni care să conţină cuvântul inimă a avea tragere de inimă pentru …
după voia inimii
4)Ilustrează, prin alcătuirea a două enunţuri, omonimia cuvântului „unde” Să spui unde şi când
să ne întâlnim. Oare în vid se propagă unde sonore?
5)Transcrie două structuri lexicale care conţin imagini artistice vizuale „Să te înalţi mai gravă în
cadrul tău de-azur” „Iar, umedă, pe frunte apasă greu tiara”
6) Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în strofa a doua a poeziei În strofa a doua
identificăm o metaforă („seara descinde friguroasă în inimă şi gând”). Această figură de stil
semnifică umbrele nesiguranţei din inimă şi gând care cuprind fiinţa slăvitei Sore (în text „soră”
semnifică soaţă, iubită).
7. Prezintă semnificaţia titlului, în relaţie cu textul poeziei date Cununa include nu numai valorile
capului, culme a trupului omenesc, ci şi valorile a ceea ce se află mai presus de cap, constituind
un dar venit de sus. Forma ei circulară indică perfecţiunea şi participarea la natura cerească, al
cărei simbol este cercul. Coroana simbolizează demnitate, putere, accesul la un rang şi la nişte
forţe superioare. Cununa exprimă ideea de înălţare, de iluminare; întruchipează starea spirituală a
iniţiaţilor. Slăvita soră se pregăteşte pentru cununia cu Somnul/Hypnos – ceea ce constituie
intrarea în lumea viselor ori în neant. Eul liric o pregăteşte pe slăvita Soră pentru o cufundare
ritualică în apă, pentru o imersiune regeneratoare. Pentru aceasta, i se împleteşte o cunună.
Faptul că poate fi împletită semnifică ideea că aceasta este din materie vegetală.
8. Justifică încadrarea textului în lirismul de tip subiectiv, prin evidenţierea a două caracteristici
prezente în text. Poezia se încadrează în lirismul de tip subiectiv. Lirismul subiectiv se defineşte
prin mărci lexico-gramaticale ale eului liric reprezentate de verbe la persoana întâi singular („am
împletit”), verbe la persoana a doua singular („să te înalţi”, „să-ţi umbrească”, „să atingi”),
adjective pronominale posesive, persoana a doua singular („încumetarea ta şovăie”). Adresarea
directă prin invocaţie retorică accentuează subiectivismul poeziei. „Atunci, slăvită Soră, zoreşte
mai curând
9)Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu: expresivitatea, ambiguitate,
sugestie, reflexivitate) Ambiguitatea Poetul recurge la simboluri şi imagini ale căror semnificaţii
le înţeleg doar cei familiarizaţi cu limbajul ermetic al poeziilor lui Ion Barbu. Astfel sintagma
Acordul Pur este o construcţie lexicală barbiană care presupune echilibrul contrariilor, ideea de
centru, de mijloc al cercului şi semnifică Tărâmul Fericiţilor. Ambiguitatea, ca şi caracteristică a
limbajului poetic, apare pregnant în ultima strofă unde cuvântul „aşteaptă” apare de două ori, dar
fiecare dintre ele are alt subiect. Primul se referă la îmbrăţişarea care aşteaptă să o adoarmă pe
slăvita Soră, cu multă gingăşie, ca o dezmierdare. Acolo în marea cea limpede, slăvita Soră
trebuie să aştepte cununia cu somnul şi cufundarea în unde. Ambiguitatea textului este subliniată
şi omonimia cuvintelor unde (adverb- „spre malurile unde de mult îmbrăţişarea…”) şi cuvântul
unde (substantiv – „Să te cununi cu somnul şi-n unde să te pierzi”)
1)Scrie câte un sinonim pentru sensurile din text ale cuvintelor „roi” si „necuprinse.”Roi
=multitudineNecuprinse =nesfârsit
2)Motiveaza scrierea cu majuscula a substantivului „Pamânturi”, în textul poetic datScriind cu
majuscula cuvintele obisnuite, menite comunicarii cotidiene , poetul le transforma pe acestea în
semne cu putere absoluta, în cuvinte înnobilate.
3)Alcatuieste câte un enunt în care cuvintele frunte, respectiv nume sa aiba sens conotativ.Iar
nasul se asaza întotdeauna în fruntea bucatelor.De atunci îi merse numele ca poate învinge pe
oricine.
4)Mentioneaza doua teme/motive literare prezente în poezieÎn poezie sunt prezente motivul
soarelui si tema ciclicitatii viata-moarte
5)Transcrie doua marci lexico-gramaticale prin care se evidentiaza prezenta eului liric în textul
dat.Textul abunda în marci lexico-gramaticale acre evidentiaza prezenta eului liric: verbe la
persoana întâi (sunt, port, desfasur, însusesc, alerg) si pronume personale la persoana întâi (mi-e
pieritoare, îmi însusesc, croindu-mi)
6)Explica semnificatia unei figuri de stil identificat în prima strofa.În prima strofa identificam o
metafora (sunt numai o veriga). Eul liric se substituie acestei verigi fragile, cu unitate pieritoare,
dar din care rasar o multitudine de existente, de noi vieti. Este vorba despre ciclicitatea
viata/moarte, în care moartea este exprimata explicit „adevaratul” ei nume fiind unduire – termen
preluat din fizica. Compararea existentei cu procesul periodic de propagare a unei unde este de o
mare frumusete poetica prin sugestiile declansate.
7)Interpreteaza sensurile opozitiei între existente si morti, din ultima strofa a poezieiNu cred ca
este vorba de o opozitie totala între existente si morti. Viata este actiune, elan si integrare în
unitatea panteista a naturii. La viata nu se poate ajunge decât prin moarte. Dialectica vietii si
mortii poate fi interpretata ca o sinusoida. Golurile ar corespunde mortii, iar culmile – vietii.
8)Comenteaza în 6-10 rânduri penultima strofa a poeziei, prin evidentierea relatiei dintre ideea
poetica si mijloacele artistice.Elanul vital strabate apele eterne (apa fiind generatoare de viata si
generatoare de moarte în acelasi timp), îsi însuseste esenta celor care au murit si alearga ager si
mereu înnoit, ca un fior subtil.
9)Prezinta semnificatia titlului, în legatura cu textul datPoetul concepe viata ca un elan frenetic
care strabate întreaga natura. Viata si moartea formeaza împreuna legea eternelor reîntoarceri.
Existenta este redusa la o simpla veriga dintr-un lant infinit; adevaratul sau nume este ondulare,
adica trecere efemera de la o stare la alta stare la fel de scurta.
1. scumpa=dragaarunca=trimite
2. este enumeratie
5. plumbul "meu"= meu este adjectiv pronominal posesiv"ma" poarta= ma este pronume
personal,pers I,sg,forma neaccentuata
6. "crusta argintie"= epitet cromatic"ostiri de nori alearga"=personificare(v-am dat o idee dar voi
formulati o fraza frumos alcatuita)
8. -este o mica descriere,in care fulgii sunt personificati-apar epitetele: "fulgii sovaielnici", "cerul
vanat"-metafore: "stropi de piatra scumpa"
1)Transcrie din textul dat, două cuvinte aparţinând aceleiaşi familii lexicale tristeţi trist
2)Motivează întrebuinţarea liniilor de pauză în cea de-a doua strofă. Structura „cât de rar”
constituie o construcţie incidentă care exprimă o apreciere a eului liric, o precizare a acestuia, şi
se desparte de restul propoziţiei prin linii de pauză. Ele marchează totodată o schimbare a
intonaţiei şi pune în evidenţă o atitudine afectivă a eului liric.
3)Marchează prin subliniere silaba accentuată de cuvântul blestemul (Căci blestemul căzuse …
/În gândul meu şi-n tine) Bléstemul
4)Menţionează două teme/motive literare prezente în poezie În poezie sunt prezente tema
dragostei şi tema imposibilităţii de a crea o punte de legătură, pe plan real, între sufletele
îndrăgostite.
5)Precizează valoarea expresivă a utilizării adverbului „mai” în versul „Nici sufletele noastre nu-
şi mai puteau răspunde” Îndrăgostiţii intraseră sub stăpânirea unei unde care le tăia practic orice
posibilitate de comunicare, atât la nivel verbal, cât şi la nivel mai subtil, sufletesc. Adverbul
„mai” potenţează această stare.
6)Explică semnificaţia a două figuri de stil diferite identificate în prima strofă. În prima strofă
remarcăm o comparaţie. Între cadrul exterior şi cel interior se creează o paralelă: afară ploua ( a
se observa verbul „prăvălise” care exprimă o acţiune în forţă a elementelor naturii) dar şi în
interior, în cugetul eului liric, cade neîntrerupt (verbul a cădea este la imperfect, timp ce exprimă
o acţiune de durată) o bură (ploaie însoţită de ceaţă) de tristeţi, care pare asemănătoare cu o
bucată de seu rânced, sugerându-ne senzaţia de repulsie pe care o avem faţă de substanţele
unsuroase, cleioase. (un sinonim pentru repulsie este scârbă, iar acesta din urmă are şi
semnificaţia de „tristeţe”, amărăciune). O altă figură de stil este metafora „o bură de-nnoptate
tristeţe” care întăreşte această senzaţie de cleios, unsuros.
8)Comentează, în 6-10 rânduri, ultima strofă prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică şi
mijloacele artistice. Îndrăgostiţii se zbat fantomatici, într-o lume tulbure şi imprecisă. Separaţi de
imensităţi interioare, ei se opresc „ca doi arbori singuratici şi desfrunziţi” (comparaţie).
Momentul acesta de repaus este o cumpănă, o răspântie, a cărei durată este subliniată pe de o
parte de timpul verbului „a sta” (perfectul compus( cât şi de repetiţia acestuia. Ei sunt traversaţi
de o undă nefastă, blestemată, care cunoaşte un singur sens (pe unda ne-nturnată a Orei).
9)Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu expresivitate, ambiguitate,
sugestie, reflexivitate), prezente în textul dat. Expresivitate Poetul descrie un tablou de iarnă
ceţoasă şi neguroasă (e sfârşit de februarie –Făurar), punând în lumină paralelismul dintre codrul
natural şi cel interior prin comparaţia inedită din prima strofă. E atât de multă tăcere în acest
cadru (linişte puhavă – personificare) încât paşii nu mai trezesc decât foarte rari ecouri. Cadrul
natural devine cu adevărat infernal. Hoarde de duhuri, stoluri de destine îşi împletesc zborul într-
un ritual înfricoşat. Deosebit de expresivă este personificarea : „Biruitor pustiul scurma” desigur
e vorba despre un pustiu sufletesc, care scurmă neliniştit ca un imens animal iritat.
1. pamant,cer
2. Este o invocatie retorica sau o chemare la adresa lumii inconjuratoare,procedeu prin care
autorul da poeziei o nota expresionista.
4. O tema specific blagiana este trupul vazut ca o inchisoare si mai ales tema filozofica.
6. Valoare expresiva a verbului la conjunctiv este data de marcile afective pe care le exprima in
contextul stilistic( atitudini si trairi subiective).
1. se desteapta= adormanotimp= ?
2.Linia de pauza are rolul de a atrage atentia cititorului asupra trairilor afective ale eului liric si
confera o frumoasa nota de expresivitate.
3. icoana, al comorii
8. In ultima strofa apar:- imagini vizuale: " lava patrunsa de luna"- comparatie sugerata in
primele doua versuri ale ultimei strofe, redata de faptura care cu schimbul devine atat odihna cat
si furtuna.
9. Titlul este un substantiv comun,simplu si reprezinta si cuvantul care domina intreaga poezie
blagiana. Poetul isi simte sufletul invadat de puterea iubirii,gasind in ea modalitatea prin care
existenta capata sens.Blaga este si filosof si potrivit lui,existenta nu este posibila decat prin
existenta iubirii.
1 surasul-zambetulpalpaire-miscare
8 cea de-a 3 strofa evidentiaza aspiratia locutorului spre absolut,dar si spre implinirea
sentimentului de iubire,idee accentuata de o gama variata de fig de stil:epitetul"maini tomnatice"
etc.de asemenea prin suita de pron la pers a 2 a,strofa imbraca forma unui monolog liric de tip
adresat
2. Ghilimelele sunt folosite pentru a arata interventia eului liric in poezia data.
3. In coltul camerei au fost asezate doua fotolii rosii. Coltul cainelui a fost rupt in urma unei
dispute inversunate.
7. In viziunea lui Blaga pana si in iad se poate gasi un colt de rai,gandindu-ne la faptul ca iadul ar
putea insemna viata insasi,cu bune si cu rele, iar raiul o bucatica de fericire in acest imens tumult
de necazuri numit viata.
8. Interogatiile retorice este folosita cu scop expresiv si consta in formularea unei intrebari de la
care nu se asteapta raspuns.
9. Titlul este o expresie in limba latina si inseamna "iata omul".Blaga foloseste aceasta expresie
pentru a prezenta conditia umana in raport cu trairile sufletesti pe care omul le are cu privire la
aceasta.etc.
1.timpul:ceasul,durata,clipele
2.Substantivul "cuvant"este scris cu majuscula deoarece semnifica esenta omului,cuvantul il
diferentiaza de celelatle regnuri.Este totodata scris cu majuscula pt al individualiza.
3.Isi asculta inima Nu-si asculta parintii.
4.Motivul timpului,
5.Prezenta versului alb si a monorimei
6)Explică valenţele stilistice ale utilizării indicativului prezent, în text. Pentru a ilustra faptul că
doar prezentul este real, că timpul nu are decât o realitate – clipa – poetul foloseşte indicativul
prezent. Indicativul, după cum se ştie, exprimă o acţiune sigură şi considerată ca reală.
7)Evidenţiază relaţia dintre titlu şi conţinutul poeziei. Conţinutul poeziei se referă la modul de a
percepe timpul nu cu un ceas care măsoară secunde, minute, ore ci cu un ceas psihologic sau
chiar filozofic. Eul liric va percepe timpul nu numai din punct de vedere al omului ci şi din punct
de vedere al altor regnuri (vegetal şi mineral). Poezia este o meditaţie aupra trecerii implacabile a
timpului, asupra ireversibilităţii acestuia.
8)Comentează paralelismul sintactic pe baza căruia este structurat textul dat. Textul poeziei este
structurat pe baza unui paralelism sintactic în ritm simetric, enumerativ. Există trei situaţii pentru
acţiunea de „ascultare” a ceasului, şi alte trei pentru acţiunea de „aruncare” a acestuia. Se ascultă
cu urechea dreaptă şi se aude bătaia clipelor din viaţa proprie, se ascultă cu urechea stângă şi se
aude bătaia clipelor din viaţa celuilalt ( a iubitei) – stânga fiind partea din corp în care e aşezată
inima – dacă se ascultă cu osul frunţii se măsoară durata/vechimea universului. Dacă doreşte să
se sustragă trecerii implacabile a timpului, omului nu-i rămâne decât să arunce ceasul în diverse
medii distructive care îl vor trimite înapoi pe scara evoluţiei mai întâi în ipostaza de copac, apoi
în ipostaza de piatră, de la organic la anorganic. Aruncat în neant, ceasul întâlneşte memoria
morţilor, fiindcă lumea de dincolo este lumea veşniciei, iar omul devine Cuvânt şi cunoaşte
timpul divin, infinit.
9)Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de ex. expresivitate, ambiguitate,
sugestie, reflexivitate), prezente în textul dat. Expresivitate Geo Bogza posedă capacitatea de a
evoca imagini vii care îi impresionează pe cititori. Timpul se lasă perceput cu simţul auzului,
apoi cu un os al craniului – fruntea – simbol al fiinţei gânditoare. Aruncat simbolic în apă sau în
foc, elemente de bază ale Universului, în concepţia vechilor greci, el devine pe rând copac sau
piatră, trece de la organic la anorganic. Aruncat în neant, timpul este ascultat cu memoria
morţilor, iar omul devine Cuvânt, devine asemenea Divinităţii, pregătit să creeze lumea de la
început, poate o nouă lume supusă altor legi.