FILTRE ACTIVE BIQUAD REALIZATE CU CIRCUITE DE INTEGRARE

1. OBIECTUL LUCRĂRII

Măsuratori asupra unor filtre active biquad de tip RC realizate cu circuite de integrare.

2. ASPECTE TEORETICE
Considerăm funcţia de transfer de forma:

U 2 ( s) P( s)
H (s) = = (1)
U 1 ( s) ω0
+ ω0
2
s +s
2

Relaţia (1) poate fi rescrisă astfel:

P( s) ω ω
U 2 ( s) = U1 ( s) − 0 U 2 ( s) − 0 U 2 ( s) (2)
2
s Qs s2

În cazul particular , relaţia (2) poate fi reprezentată prin schema bloc din
figura 1.

Figura 1. Schema bloc de reprezentare a relaţiei (2).

Filtrele realizate conform schemei bloc din figura 1 se numesc filtre cu două bucle de
integrare. Aceste filtre au două bucle de reacţie negativă, una care controlează Q, iar alta care
controlează ω0 . Unul dintre avantajele acestor tipuri de filtre este că parametrii filtrelor pot fi
controlaţi independent, în comparaţie cu cele cu un amplificator operaţional. Un alt avantaj îl
constituie abilitatea acestuia de a asigura simultan mai multe funcţii de filtrare, la ieşiri
diferite.
În figura 2 a) este prezentat un filtru numit biquad KHN (Kerwin-Huelsman-
Newcomb), care mai este denumit şi filtru cu variabile de stare.

Pag: 1/9
 Figura 2. Filtrul biquad de tip KHN a) şi graful de semnal asociat b).

Presupunând că amplificatoarele operaţionale sunt ideale, se pot scrie următoarele

ecuaţii de potenţiale la noduri:

U5 = 0
U7 = 0
U8 = U3
S8 G
U 8 S8 = U 2G5 + G6U 4 → U 4 = U 8 −U2 5
G6 G6 (3)
G1
G1U 4 + sC1U 6 = 0 → U 6 = − U4
sC1
G2
G2U 6 + sC2U 2 = 0 → U 2 = − U6
sC2

unde:

S8 = G5+G6 .

Graful de semnal asociat schemei din figura 2, este reprezentat în figura 2b), folosind
sistemul de ecuaţii (3). Se calculează următoarele funcţii de transfer:
U ( s ) G1G2G3 ( G5 + G6 ) 1
H1 ( s ) = 2 = =
U1 ( s ) C1C2G6 ( G3 + G4 ) 2 G1G4 ( G5 + G6 ) G1G2G5
s +s +
C1G6 ( G3 + G4 ) C1C2G6 (4)
G1G2G3 ( G5 + G6 ) 1
=
C1C2G6 ( G3 + G4 ) D( s )
Pag: 2/9
 U6(s) ⎛ sC ⎞ sG G (G + G6 ) 1
H 2(s) = = H1(s)⎜⎜ − 2 ⎟⎟ = − 1 5 5 (5)
U1(s) ⎝ G2 ⎠ C1G6(G5 + G4 ) D(s)

U 4 ( s) ⎛ sC ⎞ s 21G5(G5 + G6 ) 1
H 3 ( s) = = H 2 ( s )⎜⎜ − 1 ⎟⎟ = (6)
U 1 ( s) ⎝ G1 ⎠ G6(G5 + G4 ) D( s )
unde:
R6
1+
R5 R6 ω
= s 2 + s 0 + ω0
2
D( s) = s 2 + s + (7)
⎛ R ⎞ C1C 2 R1 R2 R5 Q
C1 R1 ⎜⎜1 + 4 ⎟⎟
⎝ R5 ⎠

Din relaţia (7) rezultă:

R6
1+
R6 ω R5
ω0 = , 0 = (8)
C1C 2 R1 R2 R5 Q ⎛ R ⎞
C1 R1 ⎜⎜1 + 4 ⎟⎟
⎝ R5 ⎠
Deci factorul de calitate Q are expresia:
R
1+ 4
R5 R1 R6 C1
Q= (9)
R R2 R5 C 2
1+ 6
R5

Funcţia de transfer H1(s) este de tip trece jos de ordinul doi , adică de forma canonică:

K 1ω 0
2

H 1 (s) = (10)
ω0
+ ω0
2
s +s
2

Identificând relaţiile (4) şi (10) rezultă:

R5
1+
R6
K1 = (11)
R
1+ 3
R6

Funcţia de transfer H2(s) este de tip trece bandă de ordinul doi, adică se poate exprima
sub forma canonică:

ω0
K2s
Q
H 2 ( s) = − (12)
ω0
s2 + s + ω0 2
Q

Prin identificarea relaţiilor (5) şi (12) se obţine:

Pag: 3/9
 R4
K2 = (13)
R5
De asemenea funcţia de transfer H3(s) este de tip trece sus de ordinul doi, adică este
de forma:
K3s 2
H 3 (s) = (14)
ω
s 2 + s 0 + ω02
Q

Identificând relaţiile (6) şi (14) rezultă:

R6
1+
R5 (15)
K3 =
R
1+ 5
R4

Dacă se calculează senzitivităţile lui Q si ω0 în raport cu rezistenţele şi

condensatoarele se obţine:

1
SCω10 = SCω20 = S Rω10 = S Rω20 = S Rω50 = − S Rω60 = − (16)
2
1
S RQ1 = SCQ2 = − SCQ1 = − S RQ2 = − (17)
2
R4 R6 − R5
S RQ4 = = − S RQ3 ≺ 1, S RQ5 = = − S RQ6
R3 + R4 2( R5 + R6 )

Din relaţiile (17) se observă ca senzitivităţile lui Q în raport cu R5 şi R6 devin zero

daca R5=R6. Senzitivităţile lui Q în raport cu R3 şi R4 sunt subunitare, iar celelalte
senzitivităţi sunt egale cu 0,5 în modul. De asemenea senzitivităţile lui ω0 sunt egale în modul
cu 0,5. Cea mai simplă procedură de proiectare a filtrului KHN este aceea pentru care R5 = R6,
iar R1 = R2 = R şi C1 = C2. Dacă se alege pentru C o valoare convenabilă, rezultă:
1
R1 = R2 = R = (18)
ω0C
R4 = (2Q-1)R3 (19)

Pentru filtrele trce jos şi filtrele trece sus se obţine relaţia:

1
K1=K3=2 - (20)
Q

iar pentru filtrul trece bandă:

K2 = 2Q-1. (21)

Valorile pentru ω0 şi Q pot fi controlate independent, reglând R1 şi/sau R2, pentru ω0,
respectiv R4 pentru Q.

Pag: 4/9
 Figura 3. Schema pentru obţinerea oricărei funcţii de transfer de ordinul 2 cu ω0 şi Q
dorite.

În figura 3 este prezentată schema pentru obţinerea oricărei funcţii de transfer de

ordinul 2 cu ω0 şi Q dorite. Funcţia de transfer are expresia:

U 2 ( s ) 2Q − 1 K1′s 2 ± K 2′ sω0 + K 3′ω02

= (22)
U1 ( s ) Q ω
s 2 + s 0 + ω02
Q

dacă se ţine cont de alegerile din relaţiile (18) şi (19). Amplificările pot fi realizate
cu o schema cu un singur amplificator operaţional. O astfel de schemă de sumator este
prezentată în figura 4.

Figura 4. Schema unui sumator cu n intrări pe “-“ şi m intrări pe “+”.

Tensiunea la ieşirea sumatorului este:

Y− m
Gi+ + n Gi− −
Uo =
G0−
∑
i =1 Y
+
Ui − ∑ −Ui
i =1 G0
(23)

unde admitanţele au expresiile:

n
Y − = ∑ Gi−
i =0

Pag: 5/9
 m
Y + = ∑ Gi+
i =0

În schema din figura 4 pe rezistenţe sunt marcate conductanţele.

În figura 5 este reprezentată schema machetei pentru efectuarea măsurătorilor.

Figura 5. Schema machetei pentru efectuarea măsurătorilor.

Valorile elementelor de pe schema din figura 5 sunt:

R3 =1 kΩ , R5 = 1 kΩ , R6 = 1 kΩ , R1' = 6,8 kΩ , R1 =5,1 kΩ, R2' = 6,8 kΩ , R2 = 5,1 kΩ ,
R4' = 430 Ω, R4 = 3,3 kΩ , R8 = 4,7 kΩ , R10 = 1 kΩ , R11 = R12 = 6,8 kΩ, R13 = 6,2 kΩ , C1=
=C2=10 nF.

Formele canonice ale funcţiilor de transfer pentru filtrele de tip rejector, trece tot şi respectiv
corector de atenuare, toate de ordinul doi, sunt:

s 2 + ω z2
K4 (24)
ω0
s +s2
+ω 2
0
Q
ω0
s2 − s + ω02
Q
H 5 (s) = K5 (25)
ω0
s +s
2
+ω 2
0
Q

Pag: 6/9
 ω0
s2 + s + ω02
Qz
H 5 ( s) = K 6 (26)
ω0
s2 + s + ω02
Q

3. DESFĂŞURAREA LUCRĂRII

Schema pentru măsurarea caracteristicilor amplitudine-frecvenţă şi fază-frecvenţă

pentru filtrele din lucrare este dată în figura 6.

Figura 6. Schema folosită pentru măsusarea caracteristicilor amplitudine-frecvenţă

şi fază-frecvenţă.

A) Se ridică caracteristica amplitudine-frecvenţă a filtrului activ cu intrarea în nodul

1 şi ieşirea în nodul 2. Se fixează tensiunea de la generator E=1Vvv. Această tensiune se
măsoară cu generatorul în gol. Comutatoarele k1 şi k2 sunt pe poziţia cu R1, R2 şi R4 în circuit
(comutatoarele:k1, k2 pe poz. o1, k3 nu se conectează). Se completează tabelul 1.

Tabelul 1.

f(kHz)

U2(V)

Se reprezintă grafic funcţie de frecvenţa f măsurată în kHz. Se citeşte din

grafic frecvenţa de tăiere a filtrului ft(kHz) la – 3 dB, adică frecvenţa la care amplitudinea
cade la .
Se repetă masurătorile pentru Q schimbat, adică se introduce în circuit R4' , în loc de
R4 (comutatorul k2 pe poz o3). Se repetă masurătorile pentru ω0 schimbat, adică se introduc
în circuit R1' şi R2' , în loc de R1, respectiv R2 (comutatorul k1 pe poz o3 ).

Pag: 7/9
 Tabelul 2.

f(kHz)

t0

φ(grade)

φt(grade)

B) Se măsoară caracteristica fază-frecvenţă a filtrului de la punctul A), folosind metoda

sincronizării pentru un osciloscop cu două canale. Se măsoară timpul de întarziere t0, între
semnalul de la intrarea filtrului şi semnalul de la ieşirea filtrului, la diverse frecvenţe. Se
completează tabelul 2.
Faza se calculează cu relaţia:
t
ϕ ( f ) = −360 0 = −360t0 f 0 (27)
T
unde T este perioada semnalului sinusoidal aplicat la intrarea filtrului.
In tabelul 2, φt este faza teoretică şi se calculează cu relaţia:

(28)

Se trasează pe aceleaşi axe de coordonate φ(f) şi φt(f). Valorile pentru ω0 şi Q se

calculează cu ajutorul relaţiilor (8) şi (9) folosind valorile din schemă.

C) Se ridică caracteristica amplitudine-frecvenţă a filtrului activ cu intrarea în nodul 1 şi

ieşirea în nodul 6. Se fixează tensiunea la generator E=1Vvv. Se completează un tabel similar
cu tabelul 1. Se reprezintă grafic funcţie de frecvenţa f măsurată în kHz. Se citeşte
din grafic banda de frecvenţa la -3 dB şi frecvenţa centrală a filtrului.
Se repetă masurătorile pentru Q schimbat, adică pentru R4' introdus în circuit în locul lui
R4 (comutatorul k2 pe poz o3).

D) Se măsoară caracteristica fază-frecvenţă a filtrului de la C), procedând ca la punctul B)

şi se completează un tabel similar cu tabelul 2. Faza teoretică φt se calculează cu relaţia :
ωω0
Q
ϕt ( f ) = −90 − arctg (29)
ω −ω2
2
0

E) Se repetă punctul A) pentru filtrul activ cu intrarea în nodul 1 şi ieşirea în nodul 4. Se

citeşte din grafic frecvenţa de tăiere a filtrului ft(kHz) la -3 dB, adică frecvenţa la care
amplitudinea cade la , unde =50kHz.

F) Se repetă punctul B) pentru filtrul de la E). Faza teoretică se calculează cu relaţia:

Pag: 8/9
 ωω0
Q
ϕt ( f ) = −180 − arctg (30)
ω −ω2
2
0

G) Se repetă punctul A) pentru filtrul activ cu intrarea în nodul 1 şi ieşirea în nodul 8.

Comutatorul k3 nu este conectat.

H) Se repetă punctul A) pentru filtrul activ cu intrarea în nodul 1 şi ieşirea în nodul 8, iar
comutatorul k3 conectează poziţiile o2 şi o3.

I) Se repetă punctul B) pentru filtrul de la H). Faza teoretică φt se calculează cu relaţia :

ωω0
Q
ϕt ( f ) = −2arctg (31)
ω −ω2
2
0

J) Se repetă punctul A) pentru filtrul activ cu intrarea în nodul 1 şi ieşirea în nodul 8, iar
comutatorul k3 conectează poziţiile o1 şi o2.

3. ÎNTREBĂRI

a) Pentru ce valori ale lui Q caracteristica amplitudine-frecvenţa a filtrului trece jos de

ordinul 2 prezintă punct de maxim?
b) Care este valoarea lui Q pentru care caracteristica amplitudine-frecventă a filtrului
trece jos este maxim plată?
c) Care este componenta din schemă din care se poate regla banda de frecvenţă la
-3 dB pentru filtrul trece bandă ? Dar pentru frecvenţa centrală f0 ?
d) Care este relaţia dintre ωz şi ω0 astfel încât ?
e) De ce caracteristicile amplitudine-frecvenţă sunt raportate la E şi nu la U1?
f) Care sunt tipurile filtrelor măsurate la punctele G), H) şi J) ?

MACHETA FILTRE BIQUAD

Pag: 9/9