TEHNICI ȘI SISTEME DE TRANSMISIUNI MULTIPLEX

Conf. dr. Ing. Dragoș CIUREA

Conf. dr. Ing. Mircea RĂDUCANU

1
 1 NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1. Introducere
Proprietățile serviciilor de telecomunicaţii:
- tipul informaţiei transmise (vorbire, muzică, imagini fixe sau mobile, date);
- numărul partenerilor implicaţi;
- modul de comunicare: unilateral (monolog); bilateral (dialog); multilateral (tip conferinţă).
La serviciile de telecomunicații participă producătorul echipamentului, administraţia (operatorul) și
publicul consumator.
Administraţia şi producătorul asigură definirea şi garantarea unei calităţi minime a serviciului;
fiabilitate ridicată (permanenţa serviciului); taxe accesibile; secretul absolut al comunicaţiilor; echipament
terminal de abonat robust (uşor de învăţat şi să suporte manevrări incorecte).

2 Normalizarea internaţională
Normalizarea se face sub patronajul ITU (International Telecommunication Union) și cuprinde două
mari organisme:
- ITU-T (Telecommunication Standardization Sector) care se ocupă de comunicaţiile "pe fir" (cablu
metalic sau optic);
- ITU-R (Radiocommunication Sector), care se ocupă de comunicaţiile "fără fir" (unde radio);
WTSC (World Telecommunication Standardization Conference) este organismul în care se lucrează
pe circa douăzeci de comisii tematice, organizate în perioade de studiu de patru ani și se încheie cu o
reuniune plenară. În această reuniune plenară:
- se ratifică lucrările efectuate de diferite comisii de studiu, adoptând Recomandări sau Avize;
- se actualizează eventual Recomandări adoptate anterior;
- se stabileşte lista problemelor ce vor fi studiate în următoarea perioadă de patru ani.

3 Semnalul vocal
Spectrul semnalului vocal (microfon de calitate), se întinde de la 50-80Hz până la 8-10kHz. Curba
de densitatea spectrală de putere nu diferă mult de la o limbă la alta și prezintă un maxim în jurul frecvenţei
de 300 -500Hz după care cade cu circa 8-10dB/octavă.
Curba sensibilităţii auzului uman în funcţie de frecvenţă, are un maxim la 1000 Hz şi este scăzătoare
spre frecvenţe mai joase sau mai înalte.
ITU-T a normalizat şi recomandat ca lărgimea benzii de bază a semnalului telefonic să fie cuprinsă
între 300 - 3400 Hz.

4. Tipuri de linii
Linia este un mediu de transmisie material şi finit.
Linii simetrice:
- aeriene: 0 – 0,15MHz
- în cablu: 0 – 0,6MHz (bandă limitată de creşterea diafoniei);
Linii coaxiale: 0,06 - 300MHz;
Fibre optice: banda de 10000GHz în ferestrele optice de la 1,3 μm şi 1,55 μm.
Cale = cale de transmisiune este ansamblul mijloacelor tehnice care asigură o comunicaţie
unilaterală între două puncte. Extremitatea căii corespunzătoare sursei de semnal (emiţătorului) se numeşte
originea căii, iar extremitatea corespunzătoar destinatarului capătul căii.

2
 Calea de comunicație este ansamblul mijloacelor tehnice care asigură o comunicaţie bilaterală și
este compusă din două căi de transmisiune, câte una pe fiecare sens.

5. Nivele de transmisie
Evaluarea cantitativă a relaţiei între două puteri, două tensiuni sau, mai rar, doi curenţi, exprimate
sub formă logaritmică se numesc nivele de transmisie. În cazul logaritmilor zecimali avem decibelul (dB) iar
în cazul utilizării logaritmilor naturali avem Neperul (Np).
P 1 P
- nivele de putere nw = 10log [dB] sau nw = ln [Np]
P0 2 P0
U U
- nivele de tensiune: nu = 20log [dB] sau nu = ln [Np]
U0 U0
I I
- nivele de curent: ni = 20log [dB] sau ni = ln [Np]
I0 I0
unde P0 , U 0 şi I 0 sunt mărimi de referinţă.
Nivelele de transmisie se împart în nivele absolute, relative şi de măsură.
A. Nivel absolut
Fie P0 = 1 mW (1mVA), U 0 = 0,775 V și I 0 = 1, 293 mA .
nmw = nivel absolut de putere
nmu = nivelul absolut de tensiune
nmi = nivelul absolut de curent
P U2 1 U 2 R0
n=
mw
=
10log 10log ⋅ = 10log ⋅
P0 R P0 R U 02
U R 600
=
20log + 10log 0 =
nmu + 10log
U0 R R
Corecţia necesară este 10log(600 R ) .
Exemplu: Dacă=
R 150 Ω , nmw − nmu =
6,02 dB.
ITU-T recomandă utilizarea unităţilor dBm, respectiv Npm pentru nivele absolute de putere şi dB,
respectiv Np pentru nivele absolute de tensiune.
B. Nivel relativ
Fie A al căii, considerat drept referinţă şi care reprezintă un punct de nivel relativ zero.
Nivel relativ = nivel relativ de putere (dBr).
Nivelul absolut de putere corespunzător punctului de nivel relativ zero se numeşte nivel raportat la
zero şi se exprima în dBm0 .
C. Nivel de măsură
Nivelul absolut de putere într-un punct al căii se numeşte nivel de măsură dacă în originea căii
(punctul de nivel relativ zero) se conectează un generator normal.
Generator normal = generator de semnal de test, sinusoidal, cu frecvenţa de 800 Hz sau 1020 Hz,
având rezistenţa internă de 600 Ω şi o tensiune electromotoare de 1,55 V.

6 Banda telefonică
Spectrul între 300 - 3400Hz, asigură o inteligibilitate la logatomi de 90% şi o inteligibilitate la fraze
de 99%. Pentru o inteligibilitate de 100% banda ar trebui să fie 5kHz.
Transmisiune conformă = transmisiunea care nu afectează forma semnalului.
3
 7 Distorsiuni liniare
Într-o transmisiune conformă: k uE (t − τ 0 ) .
uR (t ) =⋅
U R ( jω ) =⋅
k U E ( jω ) ⋅ exp(− jωτ 0 )
U ( jω )
H ( jω ) =R k exp(− jωτ 0 )
=⋅
U E ( jω )
H ( jω )= k= const
φ (ω ) =−ω ⋅τ 0
1 1
=a (ω ) 20
= log 20 log [dB]
H ( jω ) k
1
b(ω )= arg = ω ⋅τ 0 [rad]
H ( jω )
Avem:
- distorsiuni de atenuare, dacă atenuarea a variază cu frecvenţa;
- distorsiuni de fază, dacă defazarea b nu se modifică proporţional cu frecvenţa. În consecinţă
timpul de propagare τ p = b / ω nu este constant.
Componenţa spectrală nu se modifică.
Valorile admise pentru timpul de propagare sunt date în avizul G.133. Se consideră că pentru o bună
calitate a comunicaţiei τ p ≤ 150 ms.
La τ p ≈ 400 ms comunicaţia devine penibilă.
Distorsiunile de fază nu sunt supărătoare în cazul semnalului telephonic.

8 Distorsiuni neliniare
u=
R
(t ) k1 uE (t ) + k2 uE2 (t ) + . .+. kn uEn (t )
În spectrul semnalului recepţionat apar componente inexistente în spectrul semnalului emis

Figura 1.Componente spectrale apărute datorită uE2 (t ), uE3 (t )

Gradul distorsiunii neliniare se măsoară prin intermediul coeficienţilor:

U2 f U3 f
K2 = ; K3 = ; K ≈ K 22 + K 32
Uf Uf

9. Zgomote și ponderare psofometrică

Tipuri de zgomot:
- zgomot de fond: zgomot termic; zgomotul propriu al componentelor active; perturbaţii
atmosferice; influenţe electromagnetice.

4
 - zgomot de intermodulaţie;
- zgomot de diafonie.
Tensiunea psofometrică U 0 este tensiunea unui semnal cu frecvenţa de 800Hz ce determină aceeaşi
impresie de intensitate sonoră ca şi unda perturbatoare de frecvenţă f, cu tensiunea U f .
U0
=
pf ≤1 ponderea psofometrică a frecvenţei f.
Uf
n p = 20 log p f [dB] nivel psofometric
a p = 20 log (1/ p f ) [dB] atenuarea filtrului de ponderare
Fie R ideală în serie cu o sursă având t.e.m egală cu uzt.
U 2zt = 4 ⋅ k ⋅ T ⋅ R ⋅ ∆F cu=
k 1,38 ⋅10−23 Ws/ o K tensiunea efectivă de zgomot
=
Pzt
kT ∆F puterea maximă a zgomotului termic
Wzt ( =
f ) Pzt ∆F densitatea spectrală de putere a zgomotului
= 3400 − 300 Hz la T0 = 293o K avem
Pentru ∆F = Pzt 1, 2534 ⋅10−14 mW ( nzt = −139 dBm ).
Măsurarea zgomotului termic în banda telefonică cu ajutorul psofometrului va indica un nivel cu
2,5 dB ( 0, 29 Np) mai mic decât cel măsurat fără ponderare.
nztp = −141,5 dBmp

FILTRU
DE
f PONDERARE f
0,3 3,4 0,3 3,4

Figura 2. Densitatea spectrala a zgomotului înainte și după filtrare

Această diferenţă de 2,5 dB pentru ∆F = 3,1 kHz este uneori denumită coeficient psofometric.

10. Raport semnal zgomot

RSZ = Psnom Pz unde Psnom puterea semnalului nominal și Pz puterea de zgomot
Psnom
= 10 log =
RSZ[dB] nsnom − nz unde nsnom nivelul semnalului nominal
Pz
Semnalul nominal = semnal de test, pur sinusoidal, cu frecvenţa de 800 Hz (1020 Hz).
Teste subiective pentru comunicaţii telefonice ( ∆F =3,1 kHz) se cere ca RSZ ≥ 50 dB

11. Moduri de comunicaţie bidirecţională

Modul duplex integral (full duplex), ambele căi sunt disponibile permanent, transmisia de informaţie
poate avea loc simultan în ambele sensuri (comunicaţia telefonică).
Modul semi duplex (half duplex) transmisia are loc pe o singură cale, ce-şi modifică sensul
alternativ.
Transmisia telefonică poate avea loc pe "2 fire" sau "4 fire.

12. Sisteme de trecere 2F-4F

Sistemul diferențial SD (hybrid) este sistemul de trecere de la 2 fire la 4 fire şi invers.
SD este un octopol (cuadriport). La una din porţi se leagă linia Z L , la alta un dipol numit echilibror
(balancing impedance) cu impedanţa Z E și le celelalte două porţi se conectează ramura de emisie și de

5
recepţie. Avem SD pasive şi active.

M R
2F 2F
SD SD SD SD
R
M

Figura 3. Sisteme diferentiale la emisie și recepție

A. SD cu transformator
Schema simplificată a SD cu transformator

n2 n 2
=
n1 1 Em Z2
n2
a
2'
n1/2 n1/2 b
ZL ZE
b'
Z1
a' 1

Rec
1'
~ E

Figura 4. SD cu transformator

Dacă Z L = Z E , atunci atenuarea a1−2 = ∞ puntea fiind la echilibru și=

Z in Z=
L 2 ZE 2
ZE
Transferul maxim de putere pe la poarta 1-1' are loc pentru Z 1 = .
2
Dacă Z E = Z L atenuarea diferenţială (transhybrid attenuation) între porţile opuse 1-1' şi 2-2' este:
ZE + ZL
ad =
a1−2 =
ln 2 + ln =
ln 2 + ae unde ae este atenuare de echilibrare (balance return loss).
ZE − ZL
1
Pentru a1−a şi aa-2 se obține a1=
−a
a=
a-2
ln= = 3 dB
2 0,35 Np
2

2 2'
B. SD cu rezistenţe Z2
a R R b
Cea mai simplă schemă de SD cu rezistenţe este:
Dacă Z=
1 Z=
2 Z=
L Z=
E R , atunci a1−2 = ∞ .
ZL ZE
5 3
Z g = R şi Z SC = R , deci:
= Z a −a′ =
Z SC Z g R a' b'
3 5
1 1'
Z SC
th=
g a −b th=
aa −b = 0,6 ~
Zg Z1
E
= =
aa-b arg th 0,6 0,69 Np
a=
a-b
a=
a-2
a=
1-a
a=
1-b
ln =
2 0,69 Np (6 dB).
ZE + ZL
Dacă Z E ≠ Z L se poate calcula a1−2 ≈ ln 4 + ln ⇒ a1−= a= 1, 4 + ae (Np)
ZE − ZL
2 d

C. Sisteme diferenţiale active

6
 ZE=ZL
1:1 -
+ 4FR
A1
U/2 R2 U
ZL
A2
+ 4FE
-
R1

CAPITOLUL 2
MEDII DE TRANSMISIE PE FIR

2.1 Linii simetrice

Parametrii R, L, C şi G (conductanţa) distribuiţi pe unitatea de lungime ( 1 km) numiţi şi parametrii
primari sau lineici.
O linie simetrică ideală este formată din două conductoare identice paralele, de lungime  , izolate în
spaţiu, cu distanţa D între conductoare mult mai mare decât diametrul d al conductoarelor, având  >> D şi
distanţa ′h′ între planul ce conţine cele două conductoare şi pământ (potenţial zero), h >> D. De aceste
condiţii se apropie cel mai mult linia aeriană, pentru care D = 300 mm, d = 3 ÷ 4 mm, h = 4-5m.
Rezistenţa lineică
ρ ⋅
8000
R K1 R=t K1 R0 [1 + α (t − 20°C ) ] unde=
= R0 = ρ [Ω km] ;
S πd2
K1 − coeficient ce ţine seama de frecvenţa de lucru;
α − coeficientul termic al rezistivităţii;
t − temperatura mediului ambiant [°C ] ;

ρ − rezistivitatea materialului din care este confecţionat conductorul Ω

 mm m  ;
2

d − diametrul conductorului [ mm ] .
La frecvenţe înalte rezistenţa lineică creşte. Factorul K1 = K1 ( x) de multiplicare a rezistenţei în

f [ Hz ] ⋅ µ r
curent continuu se determină cu ajutorul parametrului x : x = 0.0709 .
Rt [ Ω ]
Valoarea tipică în joasă frecvenţ este R ≅ 5 [Ω]/km
Inductanţa lineică
Fie două conductoare paralele, de lungime  >> D şi D >> d = 2 a inductanţa externă Lext este
definită ca raportul între fluxul magnetic Φ S printr-o suprafaţă S, sprijinită pe cele două conductoare şi
curentul i ce determină acest flux magnetic, adică: Lext = Φ s i .
1 ⋅ 4π ⋅10−7 [H/m] ⋅103 D−a D−a
L ≈ Lext = ⋅ ln = 0,4 ⋅ ln [mH] km
π a a
µ
=
Lint = 0,1 µ r [mH]/km
4π
La frecvenţe înalte Lint scade şi de K 2 = K 2 ( x)
D−a
+ 0,1 ⋅ K 2 ⋅ µ r [mH]/km
L = Lext + Lint = 0, 4 ⋅ ln
a
Ca ordin de mărime, pentru o linie aeriană L = 2 [mH]/km.
Capacitatea lineică
7
 q π ε π ε0 εr 
Se poate demonstra că: =
C = =
U1−2 ln D − a ln D − a
a a
10−6
Pentru ε r = 1 , ε 0 = 10−9 / 36π [F/m] şi  = 1 km, se obţine C = [F]/km
D−a
36 ⋅ ln
a
Valoarea tipică a capacităţii lineice este C = 6 [nF]/km.
Conductanţa lineică
= G0 + ν f [S]/km
G unde: G0 − conductanţa în curent continuu;
ν − coeficient de pierderi;
f − frecvenţa în Hz.
Valori tipice:
ν 0,05 ⋅10−9
• pentru timp uscat: G0 ≅ 0,1 ⋅10 −6 [S]/km și=
ν 0, 25 ⋅10−9
• pentru timp umed: G0 ≅ 0,5 ⋅10 −6 [S]/km și=

2.2 Linii simetrice

Parametrii primari ai liniei simetrice în cablu
Rezistenţa lineică.
R = λ ⋅ K1 ( x ) ⋅ R t + R a + R tb
unde: λ = 1,02...1,05 – coeficient de înfuniere;
Ra – creşterea rezistenţei ca urmare a efectului de proximitate;
Rtb - creşterea rezistenţei ca urmare a pierderilor prin curenţi turbionari în cămaşa cablului.
Valoarea tipică este între 23 şi 55 [Ω]/Km.
Inductanţa lineică
Inductanţa lineică se calculează relaţia:
L = λ ⋅ {0,4 ⋅ ln [(D - d)/d] + 0,1 ⋅ K 2 (x)µ r } [mH]/Km
Valorile tipice este între 0,6...0,7 [mH]/Km.
Capacitatea lineică
C = λ ⋅ ε r ⋅ [36 ⋅ ln (Dψ /d) ]-1 [μF]/Km
unde: εr – constanta dielectrică echivalentă;
ψ - coeficient ce caracterizează dependenţa capacităţii de dispunerea conductoarelor în cablu;
În funcţie de diametrul conductoarelor şi tipul cuartei, C = 25...45 [nF]/Km
Conductanţa lineică
G = ω C tgδe [S]/Km unde: tgδe – tangenta unghiului de pierderi în dielectricul echivalent;
tgδe = (1...4)10 -4

2.3 Parametrii primari ai perechii coaxiale

Rezistenta lineică
ρ ρ µρ f
=
r = =  , pentru d > 4θ unde θ = ρ µ f π este adâncimea de pătrundere.
S θπ d πd
Dacă cei doi conductori sunt din acelaşi material:
R = Rd + RD = K (1 d + 1 D ) ( f ) [Ω] km unde f [Hz], iar d şi D în [mm].
Inductanţa lineică

8
 Se demonstrează că:
Lext = 0, 2ln D d [ mH ] km
=Lint 13,33 (1 d + 1 D ) f [ mH ] km unde f [Hz], iar d şi D în [mm]
Limita între frecvenţele joase şi cele înalte se consideră a fi flim pentru care Lint scade la 10% din
valoarea Lext.
Ca ordin de mărime: L ≈ 0,25 [mH]/km.
D/d  3,6 ⇒ f lim  64 KHz [ linia coaxiala normala ]
D/d  3,6 ⇒ f lim  300 KHz [ linia coaxiala de diametru mic ]
Capacitatea lineică
Se demonstrează că:
=C ε r 18 ⋅ ln( D d ) [µF ] km [F]/km unde ε r este permitivitatea dielectrică.
Ca ordin de mărime:
C ≈ 50 [ nF ] km
Conductanţa lineică
G0 + ωC tg δ ≈ ωC tg δ unde tangenta unghiului tg δ ≈ (1 ÷ 3) ⋅ 10−4 .
G=

Parametrii secundari ai liniilor simetrice şi coaxiale.

L dx R dx

C dx G dx

dx

1 1 + ( R + jω L)(G + jωC ) dx 2
Z= ( R + jω L) dx +
( R + jω L) dx și Z g = =
(G + jωC ) dx (G + jωC ) dx
sc

R + jω L
dx → 0 Z c = Z sc ⋅ Z g ≈ =Rc + jX c =Z c e jϕ C

G + jωC
L C
ω  − 
R +ω L
( Z c ) arc tg  Rω 2 LC
G
2 2 2
1
=Zc 4 > 0 ; ϕc arg
= =
G +ω C
2 2 2
2
1+
RG
Z sc
thg = ≈ ( R + jω L)(G + jωC ) dx=
th g th γ dx ≈ γ dx
Zg

γ=( R + jω L)(G + jωC ) =

α + jβ

{ } = α [Np/Km] constanta de atenuare (atenuarea lineică),

Re γ

Im { γ } = β [rad/Km] este constanta de fază (defazaj lineic

Impedanţa de intrare a liniei omogene

9
 
Z1 1 2 i R∆x L∆x i + i∆x

~ Z2 u G∆x C∆x u + u∆x

1' x ∆x 2'

U 1 U 2 ch γ  + I 2 Z c sh γ  Z ch γ  + Z c sh γ 
Z= = γ=
 Zc 2
Z c ch γ  + Z 2 sh γ 
in
I 1 I ch γ  + I 2 Z 2 sh γ l
2
Zc
Dacă =
Z2 Zc ⇒ =
Z in Z c ) U 1 (ch γ x − sh γ x=
⇒ U ( x= ) U 1 e−γ x
I ( x)= I 1 (ch γ x − sh γ x)= I 1 e −γ x
Dacă Z=
2 0 ⇒ Z=
in Z=
sc Z c th γ  .
Zc
Dacă Z 2 =∞ ⇒ Z= Z= .
th γ 
in g

L 2π
Pentru linia fără pierderi ( R = 0 şi G = 0 ) =
Zc γ j=
= Z 0 şi = β j
C λ
Z 2 cos β  + jZ 0 sin β  λ Z 02
Zin = Z 0 pentru  = : Z in = ;
Z 0 cos β  + jZ 2 sin β  4 Z2
λ
pentru  = : Z in = Z 2 .
2
2.4 Atenuarea datorată neadaptării (reflexiei)

Zg Zc
Zs
Zc
E

∗ E ′2
=P1 U=
I I=
2
Zc
4Z c
2
 E′ 
Dacă Z c ≠ Z s , atunci puterea aparentă primită este: =P2 I=2
Zs   ⋅Zs
 Zc + Zs 
Prin definiţie atenuarea de reflexie este dată de relaţia:
1 P P1
ar = ln 1
2 P2
[ Np ] sau ar = 10log
P2
[ dB ]

Zc + Zs Z +Z
 Atenuarea de reflexie
= la ieşire: ar ln= [ Np] 20log c s [dB]
2 ZcZs 2 ZcZs

Zc + Zg Z +Z
 =
Atenuarea de reflexie la intrare: ar ln= [ Np] 20log c g [dB]
2 ZcZg 1

2 ZcZg
Atenuarea ecoului (return loss)

10
 1 P1
ae = ln unde P1 = puterea aparentă primită de sarcină în condiţii de adaptare, Prefl =
2 Prefl
diferenţa între puterea aparentă pe care ar primi-o sarcina în condiţii de adaptare şi puterea aparentă efectiv
absorbită de sarcină:
2
1 Zc + Zs Zc + Zs 1 Zc − Zs
=ae
2
ln=
Zc − Zs
ln=
Zc − Zs
ln
r
[ Np ] unde r=
Zc + Zs
Atenuarea de lucru (compusă)
a = α ⋅  + ar + a r + a r
1 2 1 2

−2 γ  Zg − Zc Z − Zc
=
ar ln 1 − e r 1 r 2 unde: r 1 = şi r 2 = S .
12

Zg + Zc ZS + Zc

2.5 Fibra optică

Tipuri de FO utilizate în telecomunicații

a 50 ÷ 100 µm, 2b = 125 – 140 μm, n1 > n2
Fibre multimod (MM) cu salt de indice; 2=
r
undă absorbită
mod secundar
2b 2a
mod primar n1
n2
n
n2 n1

Diferenţa timpilor de propagare corespunzătoare diferitelor moduri (dispersia modală) este de

ordinul a 50 ns/km.
a 50 ÷ 62,5 µm şi 2b = 125 µm.
Fibre multimod cu gradient de indice; 2=
 r 
α
n 2 − n 2 n − n2
(r ) n1 1 − ∆ ⋅    și ∆ = 1 2 2 ≈ 1
n= << 1 , α = 2 .
  a   2n1 n1
r

2b 2a

n
n1

Dispersia modală este de ordinul a 0,25 ns/km.

2b 100 ÷ 150 µm; ∆ = 0,003 ÷ 0,01
Fibre monomod (SM) cu salt de indice; 2a= 4 ÷ 10 µs, =

n
n2 n1
Dispersia modală tipică este de ordinul câtorva picosecunde per km.

11
 Parametrii ce caracterizează proprietăţile fibrei optice
Lungimea de unda de tăiere λc (cutt-off wavelenght) = lungimea de undă sub care apar moduri de
propagare suplimentare pe lângă cel fundamental
2π a
=λc n1 2∆
2, 405
 Apertura numerică AN = capacitatea fibrei de a capta lumina de la o sursă prin secţiunea frontală şi
indică unghiul solid de acceptare a razelor luminoase ce determină reflexia totală.

n2
θ1 max
n1

θmax
n0

AN = n0 sin θ max = n12 − n2 2 ≈ n1 2∆

Valori uzuale = 0, 21 ÷ 0, 28 ,
AN unghiul maxim de acceptare corespunzător fiind
θ = 12 o ÷ 16 o (fibre MM) şi în jur de 0,1 (6º) pentru fibre SM.
 Dispersia cromatică = lăţirea impulsului luminos cu consecinţe în ceea ce priveşte viteza maximă de
transmisie. Indicele de refracţie este funcţie de lungimea de undă, iar viteza de propagare depinde de indicele
de refracţie, impulsul luminos recepţionat va avea o lăţime mai mare decât cel emis, dacă sursa de lumină
utilizată nu este strict monocromatică.
λ0 d 2 n
=
D ⋅
c dλ 2
[ ps/(nm.km)] unde: λ0 − lungimea de undă centrală a spectrului emis de sursă; c −
viteza luminii, n − indicele de refracţie al materialului miezului.
∆τ=  D ∆λ [ ps ] unde ∆λ [ nm ] - lărgimea spectrală a radiaţiei optice.
Atenuarea intrinsecă a FO se datorează în principal difuziei şi absorbţiei luminii în material.
Atenuarea datorată difuziei (circa 96% din atenuarea intrinsecă totală), este, conform legii lui Rayleigh,
proporţională cu λ −4 (vrem lungimi de undă mari - infraroşu).
Atenuarea extrinsecă a FO se datorează îndoirii fibrei cu o rază de curbură prea mică, fisurilor şi
microcurburilor (’gâtuirilor’) fibrei.
a [dB/Km]

10
5

2
1,0
0,5

0,2 Rayleigh
λ
0,1
800 1000 1200 1400 1600 1800 [nm]

Joncţionarea fibrelor optice

- Joncţionarea nedemontabilă se efectuează pe teren, prin sudură cu arc sau lipire. Fazele
joncţionării: pregătirea fibrelor; alinierea fibrelor; sudură cu arc electric sau lipire. Atenuarea medie
0,1 dB; protecţia joncţiunii
B. Joncţionarea demontabilă cu ajutorul conectorilor optici.

3. Multiplexarea semnalelor numerice

3.1 Ierarhia pleziocronă a sistemelor de transmisiuni numerice
Multiplexul primar european (CEPT) cu 30 căi

12
 Multiplexul primar american cu 24 căi.
Proprietăți: frecvenţa de eşantionare (8 kHz), durata cadrului (125 μs), nr. b de biţi al cuvântului
binar corespunzător unui eşantion ( b = 8 ). Rezultă D = 8000 eşantioane/sec x 8 biţi/eşantion = 64kbiţi/sec
Multiplexul primar
Structura cadrului

Durata multicadrului (Mcd) 2msec

Cd. 0 Cd. 1 Cd. i Cd. 14 Cd. 15

Durata cadru 125 µsec

I.0 I.1 I.2 I.15 I.16 I.17 I.29 I.30 I.31

3,9 µsec Durata intervalului

X 0 0 1 1 0 1 1 0 0 0 0 1 D N 1

Cadre pare (0,2,...) Cadrul 0 b1 b2 b3 b4 b5 b6 b7 b8

X 1 D N Y Y Y Y a b c d a b c d 488 nsec

Cadre impare (1,3,...) Durata bit

I. k I. k+16
Cadrele 1 – 15

Multiplexarea de ordin superior

Debitul fiecărui ordin de multiplexare este de 4 ori debitul binar al unui afluent.
Frecvenţa de tact are aceeaşi valoare nominală, dar poate avea variaţii:
= f 2048 kHz ± 50 p.p.m.
Pentru multiplexarea pleziocronă este necesar ca:
- viteza de transmisie în linie să nu depindă de viteza momentană a afluenţilor
- operaţia de recuperare a tactului nu trebuie să fie afectată de eventuala defectare a unui afluent.
A doua cerinţă se rezolvă adoptând în multiplexarea de ordin superior întreţeserea de biţi.
Prima cerință se rezolvă sincronizând afluenţii cu un f0, compensarea diferenţei între f0 şi fi
(i=1,2,3,4) realizându-se prin operaţia de dopare (stuffing).
f 0 − ∆f 0 > f i + ∆f i unde ∆f 0 , ∆f i variaţiile admise pentru f 0 şi f i

Structura cadrului pentru multiplexul de 8, 34 şi 140Mbit/sec

FAW: cuvânt de sincronizare (Frame Alignement Word),
CS : cuvânt de serviciu,
BI 1/4 : biţi informaţionali,
SD 1/4 : biţi pentru semnalizarea dopării,
BD 1/4 : biţi de dopare.
FAW CS BI 1/4 SD 1/4 BI 1/4 BD 1/4 BI 1/4

Cadrul începe cu un FAW.

Cuvântul de serviciu CS conţine biţii D şi N de semnalizare a alarmei: urgente (D), respectiv
neurgente (N). Bitul N poate fi folosit eventual pentru transmisiuni asincrone de date.
Biţii informaţionali ce provin de la cei patru afluenţi 1 4 sunt întreţesuţi, deci se transmit în
ordinea: BI-1, BI-2, BI-3, BI-4, BI-1, BI-2 etc.
Blocul SD cuprinde 4 biţi pentru semnalizarea dopării în afluenţii 1 4 . Pentru MUX de 8 şi

13
34Mbit/sec în cadru există trei blocuri SD, iar în cadrul multiplexului de 140Mbit/sec, cinci blocuri SD.
Bloc I Bloc II Bloc III Bloc IV
(212 biţi) (212 biţi) (212 biţi) (212 biţi)
1…10 11 12 13…212 1…4 5…212 1…4 5…212 1…4 5…8 9…212
FAW D N BI SD BI SD BI SD BD, BI BI

Principalele caracteristici sunt:

- Debitul binar: 8448 kbit/sec ± 30 ppm
- Număr de biţi în cadru: 848
- BI în cadru: 820824
- Durata cadrului: 100, 38 µsec
 8448 824 
- Rata nominală a dopării: 4,23 kbit/sec  4, 23 = × − 2048 
 4 848 
Rata dopării
Fie T j durata cadrului, debitul maxim al biţilor de dopare pentru un afluent este D jmax = 1 T j .

Pentru multiplexul secundar, T j = 100,38µ s şi rezultă D jmax = 9,962 kb ⁄s. Din cei 848 de biţi, 824
sunt biţi informaţionali şi de dopare (cel mult patru), iar restul de 24 sunt biţi auxiliari (FAW, CS, SD).
8448 854
Dnom = × = 2052, 23 kbit ⁄sec
4 848
= 4, 23 kbit ⁄sec
Dnom= 2052, 23 − 2048
Codarea de linie
În cazul liniilor metalice, simetrice şi coaxiale se intercalează la anumite distanţe:
- repetoare (analogic),
- regeneratoare (numeric).
Cuplarea la linia de transmisie cu transformatoare:
- adaptarea impedanţei;
- separarea galvanică;
- telealimentare.
Codarea de linie cu scopul modificării spectrului semnalului numeric.
Codul AMI
Permite eliminarea componentei continueș
Simbolul 0 (space) = lipsa impulsului;
Simbolul 1 (mark) = alternativ printr-un impulspozitiv sau negativ, în format NRZ sau RZ.

Codul HDB-3
0000 → 000V dacă între două grupe de 4 zero-uri avem un număr impar de 1;
0000 → B 00V dacă între două grupe de 4 zero-uri avem un număr par de 1.
Alte coduri de linie
♦ CMI (Coded Mark Inversion) – Recomandării G.703 (140 Mbit/s):
- 1 (mark) = alternativ impuls pozitiv sau negativ în format NRZ;
- 0 = succesiune impuls negativ-impuls pozitiv,
♦ BnZS (Bipolar with n Zero Substitution) - 6,312 Mbit/sec În cazul B6ZS:
- 000000 → 0VB 0VB , unde V are aceeaşi polaritate cu ultimul 1 transmis, iar B respectă
alternanţa polarităţii.
În cazul B3ZS ( 44,736 Mbit/s):
14
 - 000 → 00V sau 000 → B 0V ; între două impulsuri V să existe un număr impar de impulsuri B.
♦ 4B3T (Four Binary Three Ternary) - grupe de câte 4 simboluri binare sunt convertite în grupe
de câte 3 simboluri ternare
♦ MS43 este un cod similar codului 4B3T.
♦ PST (Pair Selected Ternary) - este un cod de tip 2B2T:
11 → +1 − 1 ;
00 → −1 + 1 ;
10 → +1 0 ( − 1 0) ;
01 → 0 + 1 (0 − 1)
W( f )
relativ HDB-3
MSA
AMI
2

1
NRZ

f / fT
0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0

Tact F

NRZ

RZ

AMI

HDB-3
.

3.2 Transmisiuni numerice sincrone

Problemele PDH:
- pentru a extrage E-1 din E-4 (140 Mbit/s) este necesară demultiplexarea şi eliminarea dopării în tot
atâtea etape câte au fost necesare multiplexării;
- măsurarea performanţelor calitative, rerutarea semnalului în cazul unor defecţiuni în reţea,
comanda de la distanţă dintr-un centru de exploatare a elementelor reţelei, este extrem de dificilă
Caracteristici ale reţelei de transmisiuni bazate pe SDH
Reteaua SDH
Reteaua SDH este compusa din:
- linii de comunicatie (legaturi);
- noduri – nodurile SDHș
In SDH sunt definite 4 tipuri de elemente de retea (echipamente ):
- echipamente de multiplexare
- echipamente de insertie –extractie ADM
15
 - echipamente de interconectare DCS
- echipamente de gestiune a retelei
Nivelele SDH
Nivele fizice ale SDH
Fizic reteaua SDH este formata din trei tipuri de segmente ierarhizate:

Sectiunea de regenerare – segment de retea intre un echipament si un regenerator sau intre doua
regeneratoare
Sectiunea de multiplexare – segment de retea intre doua noduri SDH consecutive. Cele doua noduri
se numesc origine si nod destinatie.
Cale (path) o conexiune logica intre punctul de asamblare a informatiei (intrarea afluentului in retea)
si punctul unde informatia este dezasamblata din semnalul SDH (iesirea afluentului din retea).
Caile sunt de doua feluri:
- cai de ordin inferior
- cai de ordin superior
Nivele logice ale SDH
Avem patru nivele logice:
- nivel fizic
- nivel sectiune de regenerare
- nivel sectiune de multiplexare
- nivel cale
Concepte de baza in reteaua SDH
Container Cn
Container – o entitate a carei capacitate este definita astfel incat sa transporte debite rezultate din
ierarhiile plesiocrone.
Containere:
- E1 (2,048Mb/s), E3 (34 Mb/s), E4 (140 Mb/s)
- DS1 (1,544 Mb/s), DS2 (6,312Mb/s), DS3 (45 Mb/s)
Container virtual VC (Virtual Container)
Containerul virtual reprezinta un container caruia i se ataseaza un antet de traseu – POH (Path
Overhead).
POH + Cn=VCn
Containerele virtuale sunt clasificate in doua categorii:
- VC de ordin inferior: VC11 (C11 1,544Mb/s), VC12 (C12 2,048Mb/s), VC2 (C2 6,312Mb/s),
VC3(1) (C31 34 Mb/s)
- VC de ordin superior: VC3(2) (C32 45Mb/s), VC4 (C4 140Mb/s)
Unitatea de afluent TU (Tributary Unit)
Unitatea de afluent se formeaza prin atasarea unui pointer la un VC de ordin inferior.
PTR + VCn =TUn n=1,2, 3
PTR – pointerul indica pozitia containerului virtual de ordin inferior in structura de transport in care
este incorporat.
In SDH sunt definite patru tipuri de unitati de afluent: TU11, TU12, TU2, TU3.
16
 Grup de unitati de afluent TUG (Tributary Unit Group)
Prin multiplexarea unor unitati de afluent (TU11, TU12,TU2,TU3) se formeaza un grup de unitati de
afluent.
In SDH sunt doua tipuri de TUG: TUG2 si TUG3.
 4 × TU11
 7 × TU2
= 3 × TU12
TUG2 TUG3 = 
 1× TU2 1× TU3

Unitati administrative AU (Administrative Unit)
Unitatea administrativa se formeaza prin atasarea unui pointer de unitate administrativa la un VC de
ordin superior.
PTR + VCn = AUn n=3, 4
Sunt definite doua tipuri de AU corespunzator celor doua VC de ordin superior:
AU3 – corespunzator lui VC3 (DS3)
AU4 – corespunzator lui VC4
Grup de unitati administrative AUG (Administrative Unit Group)
Grupul de unitati administrative se formeaza prin multiplexarea unor unitati administrative.
In SDH exista un singur AUG.
3 × AU3
AUG = 
1× AU4
Modulul de transport STM (Synchronous Transport Module)
Cadrul de transport sincron in reteaua SDH se numeste modul de transport.
Un modul (cadru) de transport de ordin N (STM – N) se formeaza prin:
- multiplexarea a N-AUG
- adaugarea unui antet de sectiune SOH – Section Overhead.
SOH + N x AUG = STM - N
STM-1 = 1 x AUG + SOH
STM-4 = 4 x AUG + SOH
STM-16 = 16 x AUG + SOH
În figura urmatoare este ilustrată introducerea unui flux PDH de 140 Mbit/s în STM-1.

Modulul de transport sincron STM-1

Debitul STM-1 va fi:
(9 x 270)[octeţi/cadru] x 8[biţi/octet] x 8000[cadre/s] = 155,52 Mb/s.
Nivelele de multiplexare în ierarhia sincronă, până în prezent, sunt următoarele:
STM-1 (155,52 Mbit/s);
STM-4 (622,08 Mbit/s);
STM-16 (2488,32 Mbit/s);
STM-64 (9953,28 Mbit/s).
Cadrul STM-1 conţine trei zone:
- antetul de secţiune SOH (Section Overhead), divizat la rîndul său în antetul secţiunii de regenerare
- RSOH şi antetul sectiunii de multiplexare -MSOH.
- indicatorul de adresă al unităţii administrative AU-PTR (pointer);
- capacitatea ‘utilă’ (PAYLOAD) - unde regăsim întregul conţinut al afluenţilor şi antetele de traseu.

17