Sunteți pe pagina 1din 241

SEMNALE, CIRCUITE SI SISTEME

Partea I
2003-2004

Curs: Prof. dr. ing. Marina Dana TOPA


Seminar & Laborator: Asist. ing. Ioana POPESCU

SCS I, 2003-2004
Structura disciplinei de Semnale, circuite si sisteme:
SCS I - sem.3 ~ Teoria Semnalelor – 2C 1S 1L
SCS II - sem. 4 ~ Teoria sistemelor – 2C 1S
SCS III - sem. 5 ~ Analiza si sint. circuitelor electrice – 2C 1S 2L

Nota finală:
SCS I & SCS III: 60%E + 30%L + 1p (+ bonus < 20%)

SCS II: 80%E + 10%S + 1p (+ bonus < 20%)

SCS I, 2003-2004
Examenul constă dintr-o probă scrisă şi va viza cunoaşterea teoriei şi
abilitatea rezolvării problemelor, în proporţii aproximativ egale.

Proba scrisă va fi combinată: grilă + cerere de enunţuri sau expresii +


rezolvare de probleme cu mersul complet + rezolvare de probleme doar cu
rezultat.

Cunoştinţele dobândite la SCS I şi II trebuie stăpânite cel puţin până la


examenul de SCS III, altfel se sancţionează la examen, prin notare
negativă.

Gafele monumentale ca şi necunoaşterea noţiunilor de matematică se


sancţionează, şi ele, cu note negative.

Notele L şi S vor fi acordate de asistenţi, care pot propune şi bonusuri


pentru activitatea de la laborator şi seminar.

SCS I, 2003-2004
Bibliografie pentru curs:
• V. Popescu, Semnale, circuite şi sisteme,Partea I. Teoria
semnalelor, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca,
2001.
• Gh. Cartianu, M. Săvescu, I. Constantin, D. Stanomir,
Semnale, circuite şi sisteme, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1980.
• Adelaida Mateescu, Semnale, circuite şi sisteme, Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti 1984.
• Adelaida Mateescu, N. Dumitriu, L. Stanciu, Semnale şi
sisteme. Aplicaţii în filtrarea semnalelor, Editura Teora,
Bucureşti 2001.
• A.V. Oppenheim, A. S. Willsky, I. T. Young, Signals and
Systems, Prentince-Hall, 1983.
• A. D. Poularikas, S. Seely, Signals and Systems, PWS
Publishers, Boston, 1985.
SCS I, 2003-2004
Bibliografie pentru seminar:
• Adelaida Mateescu, D. Stanomir (coordonatori), Probleme
de analiza şi sinteza circuitelor, Editura tehnică,
Bucureşti, 1976.
• M. Săvescu, T. Petrescu, S. Ciochină, Semnale, circuite şi
sisteme. Probleme. Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1981.

Bibliografie pentru laborator:


• Ioana Popescu, Victor Popescu, Erwin Szopos, Marina
Dana Ţopa, Semnale, circuite şi sisteme. Îndrumător de
laborator IV, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca,
2003.
SCS I, 2003-2004
SCS I : Teoria semnalelor
Capitolul 1. Introducere
Capitolul 2. O privire generală
Capitolul 3. Semnale periodice
Capitolul 4. Semnale aperiodice
Capitolul 5. Semnale eşantionate
Capitolul 6. Semnale modulate

SCS I , 2003-2004
1. INTRODUCERE
• SEMNAL = o mărime fizică deterministă sau
aleatoare, capabilă să transmită informaţie.

• CIRCUIT = un ansamblu de componente


electrice şi electronice, interconectate prin
conductoare sau prin câmp electromagnetic, care
transmit şi prelucrează semnale electrice.

• SISTEM = un ansamblu de circuite interconectate


în vederea unei funcţionări unitare.

SCS I -1. Introducere


2. O PRIVIRE GENERALA

2.1 Transmisia informatiei prin semnale

2.2 Spectre si filtre

2.3 Clasificarea semnalelor

2.4 Aspecte energetice

SCS I -2. O privire generala


2.1 Transmisia informatiei prin semnale

Semnale:
• semnale utile xu(t)
• perturbatii p(t)

Figura 2.1. Transmisia informaţiei


prin semnale.

SCS I -2. O privire generala


2.1 Transmisia informatiei prin semnale

Figura 2.2. Legătură telefonică unilaterală.

SCS I -2. O privire generala


2.1 Transmisia informatiei prin semnale

Figura 2.3. Sistem de comunicaţii radio, cu semnale modulate.

SCS I -2. O privire generala


2.2 Spectre si filtre

Analiza semnalelor
• in timp;
• in frecventa - spectru;
• prin corelatie.
Figura 2.4. Graficul semnalului armonic
Exemplu:

x(t ) = X 1 ⋅ cos(2π f1t + ϕ x1 ) (2.1)

Figura 2.5. Spectrul semnalului armonic


SCS I -2. O privire generala
2.2 Spectre si filtre

Spectrul unui semnal:


• Amplitudine A>0
• Faza. −π ≤ ϕ ≤ π

x(t ) = X 1 ⋅ cos(2π f1t + ϕ x1 ) (2.1)

Figura 2.5. Spectrul semnalului armonic

SCS I -2. O privire generala


2.2 Spectre si filtre

Exemplu:

( )
x(t ) = X 0 + X 1 cos 2π f1t + ϕ x1 +
(2.4)
(
+ X 2 cos 2π f 2t + ϕ x2 )

X0 – componenta continua
X1, X2 –componente armonice
[0,f2]- banda de frecventa
Figura 2.6. Spectrul semnalului (2.4).

SCS I -2. O privire generala


2.2 Spectre si filtre A
X1

Frecventa negativa f1 f
φ φ1
Reprezentare unilaterala a spectrului
x(t) = X1 cos(2π f1t +ϕ1) = f1 f
Relatia lui Euler
1 j 2π f1t 1
= ⋅ X1 ⋅ e ⋅ e + ⋅ X1 ⋅ e− jϕ1 ⋅ e− j2π f11t
jϕ1
A
2 2 ½ X1 ½ X1

Reprezentare bilaterala a spectrului -f1 f1 f


φ φ1

-f1 f1 f
-φ1

SCS I -2. O privire generala


2.2 Spectre si filtre

1 j 2π f1t 1
x(t) = ⋅ X1 ⋅ e ⋅ e + ⋅ X1 ⋅ e− jϕ1 ⋅ e− j2π f11t
jϕ1

2 2

Figura 2.7. Reprezentare


vectorială în planul complex a
semnalului x(t)

SCS I -2. O privire generala


2.2 Spectre si filtre

Reprezentare unilaterala a spectrului

x(t ) = X 0 + X 1 cos ( 2π f t + ϕ )
1 x1 +

+ X 2 cos ( 2π f t + ϕ ) =
2 x2

1 jϕ 1 − jϕ
= X0 + X 1e x1 e j 2π f1t + X 1e x1 e − j 2π f1t +
2 2
1 jϕ 1 − jϕ
+ X 2 e x2 e j 2π f2t + X 2 e x2 e − j 2π f 2t
2 2

Reprezentare bilaterala a spectrului

SCS I -2. O privire generala


2.2 Spectre si filtre

Reprezentarile spectrului
• Spectrul de amplitudini in reprezentare
bilaterala prezinta o simetrie para, avand
amplitudinile reduse la jumatate fata de
reprezentarea unilaterala.
• Spectrul de faze in reprezentare
bilaterala prezinta o simetrie impara,
semiplanul drept reproducand fara
modificari valorile din reprezentarea
unilaterala.
• Componenta continua apare cu aceeasi
valoare in ambele reprezentari.

SCS I -2. O privire generala


SCS I : Teoria semnalelor
Capitolul 1. Introducere
Capitolul 2. O privire generală
Capitolul 3. Semnale periodice
Capitolul 4. Semnale aperiodice
Capitolul 5. Semnale eşantionate
Capitolul 6. Semnale modulate

SCS I , 2003-2004
2. O PRIVIRE GENERALA

2.1 Transmisia informatiei prin semnale

2.2 Spectre si filtre

2.3 Clasificarea semnalelor

2.4 Aspecte energetice

SCS I -2. O privire generala


2.2 Spectre si filtre

2.2.1 Spectrul armonic (unilateral) al semnalelor

2.2.2 Notiunea de frecventa negativa

2.2.3 Reprezentarea bilaterala a spectrului

2.2.4 Caracteristici de frecventa (filtre)

2.2.5 Raspunsul sistemelor la semnale

SCS I -2. O privire generala


2.2 Spectre si filtre

2.2.4 Caracteristici de frecventa (filtre)

Liniaritatea:
x1 (t ) → y1 (t ) x(t) y(t)
Daca S
x2 (t ) → y2 (t )
Atunci
Figura 2.9. Sistem
x(t ) = α x1 (t ) + β x2 (t ) → y (t ) = α y1 (t ) + β y2 (t ) liniar cu o intrare şi o
ieşire.

x(t ) = X ⋅ cos (2π f t + ϕ ) → y (t ) = Y ⋅ cos(2π f t + ϕ )


1 1 x 1 1 y
1 1

SCS I -2. O privire generala


2.2 Spectre si filtre

1 1
x(t ) = ⋅ X ⋅ e jϕ x ⋅ e j 2π f1t + ⋅ X ⋅ e − jϕ x ⋅ e − j 2π f1t
2 1 1 2 1 1
x(t) y(t)
S
jϕ − jϕ
1 y j 2π f t 1 y − j 2π f t
y (t ) = ⋅ Y ⋅ e 1 ⋅e 1 + ⋅Y ⋅ e 1 ⋅e 1 Figura 2.9. Sistem
2 1 2 1 liniar cu o intrare şi o
ieşire.

Y
H ( f ) = 1 ⋅ e j (ϕ y − ϕ x ) = | H ( f ) | ⋅e jϕ ( f1)
1 X 1 1 1
1 H ( f ) = H (− f )
1 1
Y ϕ ( f ) = −ϕ (− f )
H (− f ) = 1 ⋅ e − j (ϕ y − ϕ x ) = | H (− f ) | ⋅e jϕ (− f1) 1 1
1 X 1 1 1
1

SCS I -2. O privire generala


2.2 Spectre si filtre

Raspunsul in frecventa
y (t )
H( f ) =
x(t ) x (t )=e j 2π ft

Răspunsul la frecvenţă al unui sistem real este o mărime complexă, funcţie


de frecvenţă, care:
• prin modulul sau, exprimă amplificarea sistemului la frecvenţa
respectivă;
• prin argumentul sau, exprimă defazajul semnalului armonic de
ieşire faţă de semnalul de intrare, la frecvenţa respectivă;
• prezintă simetria complex–conjugată.

SCS I -2. O privire generala


2.2 Spectre si filtre

Caracteristici de frecvenţă

• Modulul raspunsului in frecventa


reprezintă caracteristica amplificării
sistemului;
Y
| H( f )| = 1
X
1
• Argumentul raspunsului in frecventa
reprezinta caracteristica defazajului.
arg{H ( f )} = ϕ − ϕ = ϕ ( f ) Figura 2.10. Exemplu de
y x
1 1 caracteristici de frecvenţă

SCS I -2. O privire generala


2.2 Spectre si filtre

Filtru de frecvenţă = sistem


selectiv in frecventa
• BT = banda de trecere
• BO = banda de oprire

Filtre elementare:
ƒ Trece-jos FTJ
ƒ Trece-sus FTS
ƒ Trece-banda FTB
ƒ Opreste-banda FOB
Figura 2.11. Aspecte tipice de caracteristici de
frecvenţă.

SCS I -2. O privire generala


2.3 Spectre si filtre

2.2.5 Raspunsul sistemelor la semnale


N
Daca x (t ) = X 0 + ∑
k =1
X k (
c o s 2π f k t + ϕ xk )
Atunci

y (t ) = H (0 ) X 0 +
N
+ ∑ H ( fk ) ⋅ X
k =1
k (
c o s 2π f k t + ϕ xk + a r g {H ( f k )} )

SCS I -2. O privire generala


2.3 Clasificarea semnalelor

2.3.1 Caracterul determinist

2.3.2 Criteriul periodicitatii

2.3.3 Criteriul continuitatii

2.3.4 Alte criterii de clasificare

SCS I -2. O privire generala


2.3 Clasificarea semnalelor

2.3.1 Caracterul determinist

Semnale

● deterministe;

● aleatoare.

SCS I -2. O privire generala


2.3 Clasificarea semnalelor

2.3.2 Criteriul
periodicitatii
Un semnal este periodic daca
poate fi gasit un interval T,
astfel încât:
x(t ) = x(t + T ) pentru orice t ∈ℜ

Cea mai mică valoare a lui T


care verifică această relaţie =
perioada.

Semnalul periodic poate fi


descris de

x(t ) = ∑ x1 (t-kT)
k =-∞
Figura 2.13. Compunerea semnalului periodic din
descrierile pe o perioadă.

SCS I -2. O privire generala


2.3 Clasificarea semnalelor

2.3.2 Criteriul periodicitatii


Semnale deterministe

● periodice:

■ armonice; x(t ) = X cos(2π f t + ϕ )


1 1 x
1
N

■ nearmonice. x (t ) = X 0 + ∑ X n cos(2π n f1t + ϕ n )


n =1

● aperiodice:
N

■ cvasiperiodice; x(t ) = X 0 + ∑ X n cos(2π f nt + ϕ n )


n =1

■ impulsuri.

SCS I -2. O privire generala


2.3 Clasificarea semnalelor

2.3.3 Criteriul continuitatii

fi în domeniul timp:
• continuu;
• discret.

⇒ în domeniul valorilor
• continuu;
• cuantizat.

SCS I -2. O privire generala


continuu = analogic (a)
continuu doua nivele = logic (b)
cuantizat
mai multe nivele = cuantizat (c)
Semnal
continuu = esantionat (d)
discret doua nivele = logic esantionat (e)
cuantizat
mai multe nivele = cuantizat esantionat (f)

SCS I -2. O privire generala


2.3 Clasificarea semnalelor

2.3.4 Alte criterii de clasificare

Semnale
● de banda larga – B ∼ f0
● de banda ingusta – B << f0

Semnale
● de frecventa joasa
● de frecventa medie
● de frecventa inalta

SCS I -2. O privire generala


2.4 Aspecte energetice

2.4.1 Energia (puterea) de semnal

2.4.2 Puterea semnalelor armonice

2.4.3 Calculul puterii si a energiei in domeniul timp

SCS I -2. O privire generala


2.4 Aspecte energetice

2.4.1 Energia (puterea) de semnal = energia (puterea) pe care


semnalul electric ar dezvolta-o într-o rezistenţă unitară.

⇒ pt. semnale periodice - energia totala este infinita; puterea


medie este finita → semnale de putere

⇒ pt. semnale aperiodice - energia totala este finita; puterea


medie este nula → semnale de energie

SCS I -2. O privire generala


2.4 Aspecte energetice
2.4.2 Puterea semnalelor armonice

Fig.2.16. Secţiune printr-un lanţ de transmisie.

U = Z I , unde : Z = Rz + jX z

1 1 1 1
PZ = RZ ⋅ | I | = RZ ⋅ I = GZ ⋅ | U | = GZ ⋅U 2
2 2 2

2 2 2 2

1 1 1 1
PU = GU ⋅ U 2 = U 2 ; PI = RI ⋅ I 2 = I 2 .
2 2 2 2

SCS I -2. O privire generala


2.4 Aspecte energetice

Puterea de semnal a unui semnal armonic, de amplitudine X,


se exprimă prin relaţia:

P = 1
2 X2 (2.27)

Pentru componenta continuă, puterea se calculează similar,


dar fără factorul 1/2 :

P0 = X 0 2 (2.28)

SCS I -2. O privire generala


2.4 Aspecte energetice
2.4.3 Calculul puterii si a energiei in domeniul timp
Energia totala de semnal in intervalul (t1, t2)
t2

W1,2 = ∫ x 2 (t ) dt
t1

⇒ pt. semnale periodice

1 2
WT = ∫ x 2 (t ) dt , P = ∫ x (t ) dt.
T
TT
⇒ pt. semnale aperiodice

Wtot = ∫
−∞
x 2 (t ) dt.

SCS I -2. O privire generala


SCS I : Teoria semnalelor
Capitolul 1. Introducere
Capitolul 2. O privire generală
Capitolul 3. Semnale periodice
Capitolul 4. Semnale aperiodice
Capitolul 5. Semnale eşantionate
Capitolul 6. Semnale modulate

SCS I , 2003-2004
2. O PRIVIRE GENERALA

2.1 Transmisia informatiei prin semnale

2.2 Spectre si filtre

2.3 Clasificarea semnalelor

2.4 Aspecte energetice

SCS I -2. O privire generala


2.3 Clasificarea semnalelor

2.3.1 Caracterul determinist

2.3.2 Criteriul periodicitatii

2.3.3 Criteriul continuitatii

2.3.4 Alte criterii de clasificare

SCS I -2. O privire generala


2.3 Clasificarea semnalelor

2.3.2 Criteriul periodicitatii


Semnale deterministe

● periodice:

■ armonice; x(t ) = X cos(2π f t + ϕ )


1 1 x
1
N

■ nearmonice. x (t ) = X 0 + ∑ X n cos(2π n f1t + ϕ n )


n =1

● aperiodice:
N

■ cvasiperiodice; x(t ) = X 0 + ∑ X n cos(2π f nt + ϕ n )


n =1

■ impulsuri.

SCS I -2. O privire generala


2.3 Clasificarea semnalelor

2.3.3 Criteriul continuitatii

fi în domeniul timp:
• continuu;
• discret.

⇒ în domeniul valorilor
• continuu;
• cuantizat.

SCS I -2. O privire generala


continuu = analogic (a)
continuu doua nivele = logic (b)
cuantizat
mai multe nivele = cuantizat (c)
Semnal
continuu = esantionat (d)
discret doua nivele = logic esantionat (e)
cuantizat
mai multe nivele = cuantizat esantionat (f)

SCS I -2. O privire generala


2.3 Clasificarea semnalelor

2.3.4 Alte criterii de clasificare

Semnale
● de banda larga – B ∼ f0
● de banda ingusta – B << f0

Semnale
● de frecventa joasa
● de frecventa medie
● de frecventa inalta

SCS I -2. O privire generala


2.4 Aspecte energetice

2.4.1 Energia (puterea) de semnal

2.4.2 Puterea semnalelor armonice

2.4.3 Calculul puterii si a energiei in domeniul timp

SCS I -2. O privire generala


2.4 Aspecte energetice

2.4.1 Energia (puterea) de semnal = energia (puterea) pe care


semnalul electric ar dezvolta-o într-o rezistenţă unitară.

⇒ pt. semnale periodice - energia totala este infinita; puterea


medie este finita → semnale de putere

⇒ pt. semnale aperiodice - energia totala este finita; puterea


medie este nula → semnale de energie

SCS I -2. O privire generala


2.4 Aspecte energetice
2.4.2 Puterea semnalelor armonice

Fig.2.16. Secţiune printr-un lanţ de transmisie.

U = Z I , unde : Z = Rz + jX z

1 1 1 1
PZ = RZ ⋅ | I | = RZ ⋅ I = GZ ⋅ | U | = GZ ⋅U 2
2 2 2

2 2 2 2

1 1 1 1
PU = GU ⋅ U 2 = U 2 ; PI = RI ⋅ I 2 = I 2 .
2 2 2 2

SCS I -2. O privire generala


2.4 Aspecte energetice

Puterea de semnal a unui semnal armonic, de amplitudine X,


se exprimă prin relaţia:

P = 1
2 X2 (2.27)

Pentru componenta continuă, puterea se calculează similar,


dar fără factorul 1/2 :

P0 = X 0 2 (2.28)

SCS I -2. O privire generala


2.4 Aspecte energetice
2.4.3 Calculul puterii si a energiei in domeniul timp
Energia totala de semnal in intervalul (t1, t2)
t2

W1,2 = ∫ x 2 (t ) dt
t1

⇒ pt. semnale periodice

1 2
WT = ∫ x 2 (t ) dt , P = ∫ x (t ) dt.
T
TT
⇒ pt. semnale aperiodice

Wtot = ∫
−∞
x 2 (t ) dt.

SCS I -2. O privire generala


3. SEMNALE PERIODICE

3.1 Seturi de funcţii ortogonale

3.2 Analiza armonică a semnalelor periodice

3.3 Metoda delta – periodic

SCS I -3. Semnale periodice


3.12 Seturi de funcţii ortogonale

Dezvoltare de tip Fourier:


x(t ) = ∑ ak g k (t )
k
- seria să fie convergentă;
- coeficienţii ak să fie relativ uşor de determinat şi
independenţi unul de celălalt;
- funcţiile elementare să fie simplu de manevrat şi
adecvate scopului analizei.

⇒ utilizarea de seturi de functii ortogonale

SCS I -3. Semnale periodice


3.1 Seturi de funcţii ortogonale

Un set de funcţii {gk(t)} este ortogonal dacă:


⎧ N 2
, pentru i = j (3.2)
∫T i ⋅ =
*
g (t ) g j (t ) dt ⎨
⎩ 0 , pentru i ≠ j

unde:
• T este domeniul de ortogonalitate;
• * = complex–conjugat;
• N reprezintă norma setului de funcţii. ; dacă N = 1, setul
este orto-normat.

Un set complet de funcţii elementare pentru o clasă de


semnale este un set cu care se poate analiza orice
semnal din acea clasă.

SCS I -3. Semnale periodice


3.1 Seturi de funcţii ortogonale

Daca se considera o dezvoltare de tip Fourier:

x(t ) = ∑ ak g k (t ),
k

atunci coeficientii Fourier se calculeaza cu:

an = ∫ ⋅ *
1
N2
x (t ) g n (t ) dt .
T

SCS I -3. Semnale periodice


3.1 Seturi de funcţii ortogonale

Se considera dezvoltarile de tip Fourier:

x(t ) = ∑ ak g k (t ), unde an = 1
N2 ∫ x (t ) ⋅ g *
n (t ) dt
k T

x(t ) = ∑ bk g k (t ).
k

Presupunem bk ≠ ak .

SCS I -3. Semnale periodice


3.1 Seturi de funcţii ortogonale

Eroarea medie patratica:


ε 2 = T1 ∫ [ x(t ) − ∑ bk g k (t )]2 dt =
T k

= T1 ∫ x 2 (t ) dt − T2 ∑ bk ∫ x(t ) g k (t ) dt + T1 ∫ [∑ bk g k (t )]2 dt =
T k T T k

ε 2 = T1 ⋅ ∫ x 2 (t ) dt − 2N2
T ⋅ ∑ ak bk + N2
T ⋅ ∑ bk2 ± N2
T ⋅ ∑ ak2 =
T k k k

= T1 ⋅ ∫ x 2 (t ) dt − N2
T ⋅ ∑ ak2 + N2
T ⋅ ∑ (ak − bk ) 2
T k k

SCS I -3. Semnale periodice


3.1 Seturi de funcţii ortogonale

Egalitatea lui Parseval:


N2
T ⋅ ∑ ak2 = 1
T ⋅ ∫ x 2 (t ) dt
k T

→ Un set de funcţii ortogonale este complet în raport cu o


clasă de semnale, dacă egalitatea lui Parseval se
verifică. ⇔ Suma puterilor componentelor este egală
cu puterea semnalului analizat.

SCS I -3. Semnale periodice


3.2 Analiza armonică a semnalelor periodice

3.2.1 Seria Fourier armonica

3.2.2 Spectrul Fourier armonic

3.2.3 Proprietăţile SFA

SCS I -3. Semnale periodice


3.2 Analiza armonică a semnalelor periodice
3.2.1 Seria Fourier armonica
1
Set de functii: 2 ; cos(2π nf1t ) ; sin(2π nf1t ) ; pentru : n = 1, ∞ .
Forma trigonometrica SFA:
∞ ∞
1
x(t ) = C0 + ∑ Cn cos(2π nf1t ) + ∑ Sn sin(2π nf1t )
2 n =1 n =1

unde C0 = T2 ⋅ ∫ x(t ) dt ; Cn = T2 ⋅ ∫ x(t ) cos (2π nf1t ) dt ; Sn = T2 ⋅ ∫ x(t ) sin (2π nf1t ) dt
T T T
Forma armonica a SFA:

x(t ) = A0 + ∑ A cos
n =1
n (2π nf1t + ϕn )

C S
0 2 2 n
unde A0 = ; A = C +S ; ϕ = − arctg
2 n n n n C
n
Forma complexa a SFA:
1 ∞
x(t ) = A0 + ∑
2 n =−∞
Anc e j 2π nf1t

unde Anc = 2
T ∫ x(t )
T
e − j 2π nf1t dt , Anc = Cn − j ⋅ S n , Anc = An ; arg { Anc } = ϕn .

SCS I -3. Semnale periodice


SCS I : Teoria semnalelor
Capitolul 1. Introducere
Capitolul 2. O privire generală
Capitolul 3. Semnale periodice
Capitolul 4. Semnale aperiodice
Capitolul 5. Semnale eşantionate
Capitolul 6. Semnale modulate

SCS I , 2003-2004
3. SEMNALE PERIODICE

3.1 Seturi de funcţii ortogonale

3.2 Analiza armonică a semnalelor periodice

3.3 Metoda delta – periodic

SCS I -3. Semnale periodice


3.12 Seturi de funcţii ortogonale

Dezvoltare de tip Fourier:


x(t ) = ∑ ak g k (t )
k
- seria să fie convergentă;
- coeficienţii ak să fie relativ uşor de determinat şi
independenţi unul de celălalt;
- funcţiile elementare să fie simplu de manevrat şi
adecvate scopului analizei.

⇒ utilizarea de seturi de functii ortogonale

SCS I -3. Semnale periodice


3.1 Seturi de funcţii ortogonale

Un set de funcţii {gk(t)} este ortogonal dacă:


⎧ N 2
, pentru i = j (3.2)
∫T i
g t ⋅ g t dt =
*
( ) j ( ) ⎨
⎩ 0 , pentru i ≠ j

unde:
• T este domeniul de ortogonalitate;
• * = complex–conjugat;
• N reprezintă norma setului de funcţii. ; dacă N = 1, setul
este orto-normat.

Un set complet de funcţii elementare pentru o clasă de


semnale este un set cu care se poate analiza orice
semnal din acea clasă.

SCS I -3. Semnale periodice


3.1 Seturi de funcţii ortogonale

Daca se considera o dezvoltare de tip Fourier:

x(t ) = ∑ ak g k (t ),
k

atunci coeficientii Fourier se calculeaza cu:

an = ∫ x t ⋅ g n (t ) dt .
1 *
N2
( )
T

SCS I -3. Semnale periodice


3.1 Seturi de funcţii ortogonale

Se considera dezvoltarile de tip Fourier:

x(t ) = ∑ ak g k (t ), unde an = 1
N2 ∫ x (t ) ⋅ g n (t ) dt
*

k T

x(t ) = ∑ bk g k (t ).
k

Presupunem bk ≠ ak .

SCS I -3. Semnale periodice


3.1 Seturi de funcţii ortogonale

Eroarea medie patratica:


ε 2 = T1 ∫ [ x(t ) − ∑ bk g k (t )]2 dt =
T k

= T1 ∫ x 2 (t ) dt − T2 ∑ bk ∫ x(t ) g k (t ) dt + T1 ∫ [∑ bk g k (t )]2 dt =
T k T T k

ε 2 = T1 ⋅ ∫ x 2 (t ) dt − 2N2
T ⋅ ∑ ak bk + N2
T ⋅ ∑ bk2 ± N2
T ⋅ ∑ ak2 =
T k k k

= T1 ⋅ ∫ x 2 (t ) dt − N2
T ⋅ ∑ ak2 + N2
T ⋅ ∑ (ak − bk ) 2
T k k

SCS I -3. Semnale periodice


3.1 Seturi de funcţii ortogonale

Egalitatea lui Parseval:


N2
T ⋅ ∑ ak2 = 1
T ⋅ ∫ x 2 (t ) dt
k T

→ Un set de funcţii ortogonale este complet în raport cu o


clasă de semnale, dacă egalitatea lui Parseval se
verifică. ⇔ Suma puterilor componentelor este egală
cu puterea semnalului analizat.

SCS I -3. Semnale periodice


3.2 Analiza armonică a semnalelor periodice

3.2.1 Seria Fourier armonica

3.2.2 Spectrul Fourier armonic

3.2.3 Proprietăţile SFA

SCS I -3. Semnale periodice


3.2 Analiza armonică a semnalelor periodice
3.2.1 Seria Fourier armonica
1
Set de functii: 2 ; cos(2π nf1t ) ; sin(2π nf1t ) ; pentru : n = 1, ∞ .
Forma trigonometrica SFA:
∞ ∞
1
x(t ) = C0 + ∑ Cn cos(2π nf1t ) + ∑ Sn sin(2π nf1t )
2 n =1 n =1

unde C0 = T2 ⋅ ∫ x(t ) dt ; Cn = T2 ⋅ ∫ x(t ) cos (2π nf1t ) dt ; Sn = T2 ⋅ ∫ x(t ) sin (2π nf1t ) dt
T T T
Forma armonica a SFA:

x(t ) = A0 + ∑ A cos
n =1
n (2π nf1t + ϕ n )

C0 Sn
unde A0 = ; An = Cn 2 + S n 2 ; ϕn = − arctg
2 Cn
Forma complexa

a SFA:
1 1 ∞
x(t ) = ∑ Anc e j 2π nf1t
= A0 + ∑ Anc e j 2π nf1t
2 n =−∞ 2 n =−∞ ,n ≠ 0
Set de functii: e j 2π nf1t
2 1 2
unde A0 c =
TT∫ x (t ) dt =
2
A0 ; n ≠ 0, Anc =
TT∫ x(t ) e − j 2π nf1t dt ;

Anc = Cn − j ⋅ S n , Anc = An ; arg { Anc } = ϕ n .


SCS I -3. Semnale periodice
3.2 Analiza armonică a semnalelor periodice
⎧ 2X0 ⎡ T T⎤ x(t)

⎪X0 + t, t ∈ ⎢− , ⎥
Exemplu x(t ) = ∑ x1 (t − kT ) unde x1 (t ) = ⎨ T ⎣ 2 2⎦ 2X0
k =−∞ ⎪
Forma trigonometrica: ⎩ 0 in rest X0
T T

2 2
⎛ 2X0 ⎞ 2 2 ⎛2
2X0 ⎞ -T/2 T/2 t
C0 =
T ∫T ⎝
⎜ X 0 +
T ⎠⎟dt =
T
X 0T = 2 X 0 ; C n =
T ∫T ⎝
⎜ X 0 +
T ⎟⎠
cos(2π nf1t )dt ;
− −
2 2
T T
⎡ T

2 ⎛ 2
2X0 ⎞ 2⎢ ⎛ 2 X 0 ⎞ cos(2π nf1t ) 2 ⎥ 2 X 0 1 2 2X0
Sn = ∫ ⎜ X 0 + ⎟ sin(2 π nf t ) dt = − ⎜ X + ⎟ + ∫ cos(2π nf t ) dt = (−1) n +1
T⎢ ⎝ T ⎠ 2π nf1 − T ⎥ T 2π nf1 T πn
1 0 1
T T⎝ T ⎠

2

⎣ 2 ⎥
⎦ −
2

1 2X0
x(t ) = 2 X 0 + ∑ (−1) n +1 sin(2π nf1t )
2 n =1 π n

Forma armonica:
⎧π
C 2X0 S ⎪⎪ 2 , n = 2k + 1
A = 0 = X ; A = C2 + S 2 = ; ϕ = − arctg n =⎨
0 n n n n
πn C ⎪ − π , n = 2k
0 2
n
⎪⎩ 2
∞ 2X
x(t ) = X + ∑ 0
cos (2π nf t + ϕ )
0 π n 1 n
n =1

SCS I -3. Semnale periodice


3.2 Analiza armonică a semnalelor periodice
x(t)

Forma complexa:
T

2 2
⎛ 2X0 ⎞
A0 c =
T ∫T ⎜⎝ 0 T t ⎟⎠ dt = 2 X 0 = 2 A0
X +

2
T
⎡ T T

2 ⎛ 2
2 X 0 ⎞ − j 2π nf1t 2 ⎢⎛ 2 X 0 ⎞ e − j 2π nf1t 2 2
e − j 2π nf1t 2 X 0 ⎥ 2(−1) n
T ∫T ⎜⎝ ∫
Anc = X0 + t e dt = ⎢⎜ X 0 + t − dt ⎥ = j
T ⎟⎠ T ⎝ T ⎟⎠ − j 2π nf1 T − j 2π nf1 T πn

2
⎢⎣ −
2 −
T
2
⎥⎦
1 ∞ 2(−1) n j 2π nf1t
x(t ) = A0 + ∑ j πn e
2 n =−∞ ,n ≠ 0

SCS I -3. Semnale periodice


3.2 Analiza armonică a semnalelor periodice

3.2.2 Spectrul Fourier armonic


1 ∞
x(t ) = A0 + ∑ A cos
n =1
n (2π nf1t + ϕn ) x(t ) = A0 + ∑
2 n =−∞
Anc e j 2π nf1t

Fig.3.2. Exemplu de spectru în Figura 3.3. Spectrul din figura 3.2 în


reprezentare unilaterală. reprezentare bilaterală.

SCS I -3. Semnale periodice


3.2 Analiza armonică a semnalelor periodice
⎧ 2X0 ⎡ T T⎤
Exemplu ∞
⎪X0 + t, t ∈ ⎢− , ⎥
x(t ) = ∑ x1 (t − kT ) unde x1 (t ) = ⎨ T ⎣ 2 2⎦ 2X0
k =−∞ ⎪ 0 in rest X0

-T/2 T/2 t
∞ 2X 1 ∞ 2(−1) n j 2π nf1t
x(t ) = X + ∑
0 π n
0
cos (2π nf t + ϕ )
1 n
x(t ) = A0 + ∑ j πn e
2 n =−∞ ,n ≠ 0
n =1 f1 f1

An An

f1 2f1 3f1 4f1 … f -4f1-3f1-2f1-f1 f1 2f1 3f1 4f1 … f

π/2
ϕn π/2 ϕn

-π/2
-π/2

SCS I -3. Semnale periodice


3.2 Analiza armonică a semnalelor periodice

3.2.3 Proprietăţile SFA


Notatie: x (t ) ⇔ Ancx
a. Teorema liniarităţii.
x(t ) = α x1 (t ) + β x2 (t ) ⇔ Anc = α Anc1 + β Anc 2
b. Teorema întârzierii.
x1 (t ) = x (t − τ ) ⇔ Anc1 = Anc e − j 2π nf1τ
c. Teorema modulării.
Daca x1 (t ) = x(t ) ⋅ e j 2π f0t ,
⎡1 ∞ j 2π nf1t ⎤ 1 ∞
atunci x1 (t ) = ⎢ ∑ Anc ⋅ e ⎥ ⋅ e j 2π f0t
= ∑ Anc ⋅ e j 2π ( f0 + nf1 ) t

⎣ n =−∞
2 ⎦ 2 n =−∞

SCS I -3. Semnale periodice


3.2 Analiza armonică a semnalelor periodice

3.2.3 Proprietăţile SFA

d. Teorema derivării.

x1 (t ) = x ( k ) (t ) ⇔ Anc1 = ( j 2π nf1 ) k ⋅ Anc

e. Teorema integrării.
t
Anc
x1 (t ) = ∫
−∞
x(τ ) dτ ⇔ Anc1 =
j 2π nf1

SCS I -3. Semnale periodice


SCS I : Teoria semnalelor
Capitolul 1. Introducere
Capitolul 2. O privire generală
Capitolul 3. Semnale periodice
Capitolul 4. Semnale aperiodice
Capitolul 5. Semnale eşantionate
Capitolul 6. Semnale modulate

SCS I , 2003-2004
3. SEMNALE PERIODICE

3.1 Seturi de funcţii ortogonale

3.2 Analiza armonică a semnalelor periodice

3.3 Metoda delta – periodic

3.4 Distributia spectrala a puterii

3.5 Analiza aproximativa a semnalelor periodice

SCS I -3. Semnale periodice


3.2 Analiza armonică a semnalelor periodice

3.2.1 Seria Fourier armonica

3.2.2 Spectrul Fourier armonic

3.2.3 Proprietăţile SFA

SCS I -3. Semnale periodice


3.2 Analiza armonică a semnalelor periodice
3.2.1 Seria Fourier armonica
Forma complexa a SFA:

1 ∞ 1 ∞
x(t ) = ∑ Anc e j 2π nf1t
= A0 + ∑ Anc e j 2π nf1t
2 n =−∞ 2 n =−∞ ,n ≠ 0
2 1 2
T T∫ T T∫
− j 2π nf1t
unde A0 c = x (t ) dt = A0 ; n ≠ 0, Anc = x (t ) e dt ;
2

Forma armonica a SFA:


x(t ) = A0 + ∑ A cos
n =1
n (2π nf1t + ϕ n )

A0 c
unde A0 = ; An = Anc ; ϕn = arg { Anc }
2

SCS I -3. Semnale periodice


3.2 Analiza armonică a semnalelor periodice
Exemplu: tren de impulsuri dreptunghiulare
∞ x(t)=pt1T(t)
x(t ) = p (t ) =
T
t1 ∑ x (t − kT )
k =−∞
1 1

⎧ t1
⎪⎪ 1, t <
2 -3T/2 -T -t1/2 t1/2 T t
unde x1 (t ) = ⎨
⎪0, t1 < t < T
t1 ⎪⎩ 2 2
1 2
t1
A0 =
T ∫t dt =
T
;
− 1
2
t1 t1
− j 2π nf1t
2 e 2t1 ⎛ t ⎞
2 2
2
n ≠ 0, Anc =
T ∫ t1
e − j 2π nf1t dt =
T − j 2π nf1 t1
=
T
sinc ⎜ π n 1 ⎟
⎝ T⎠
− −
2 2

⎧ 2t1 ⎛ t1 ⎞
A
⎪ n = Anc = sinc ⎜π n ⎟
⇒⎨ T ⎝ T⎠
⎪ ϕ = arg { A } = 0 or π
⎩ n nc

SCS I -3. Semnale periodice


3.2 Analiza armonică a semnalelor periodice

sin( x)
sin c( x) =
x
sinc x

x
− 9 π − 7 π −5 π − 3 π −π π 3π 5π 7π 9π
-0.2

SCS I -3. Semnale periodice


3.2 Analiza armonică a semnalelor periodice
An

t1=T/2:
1 ⎛ π⎞
A0 = ; n ≠ 0, Anc = sinc ⎜ n ⎟
2 ⎝ 2⎠
n 0 1 2 3 4 5 6 7 8
2 2 2 2
Anc 1 0 − 0 0 − 0
π 3π 5π 7π ϕn
1 2 2 2 2
An 0 0 0 0
2 π 3π 5π 7π
ϕn 0 0 π 0 0 0 π 0

SCS I -3. Semnale periodice


3.2 Analiza armonică a semnalelor periodice

An

t1=T/3:
1 2 ⎛ π⎞
A0 = ; n ≠ 0, Anc = sinc ⎜ n ⎟
3 3 ⎝ 3⎠
n 0 1 2 3 4 5 6 7 8
2 3 3 3 4 3 3
Anc 0 − − 0
3 π 2π 4π 5π 7π 8π ϕn

1 3 3 3 3 3 3
An 0 0
3 π 2π 4π 5π 7π 8π
ϕn 0 0 0 π π 0 0 0

SCS I -3. Semnale periodice


3.2 Analiza armonică a semnalelor periodice
An

t1=T/4:
1 1 ⎛ π⎞
A0 = ; n ≠ 0, Anc = sinc ⎜ n ⎟
4 2 ⎝ 4⎠
n 0 1 2 3 4 5 6 7 8
1 2 1 2 2 1 2
Anc 0 − − − 0
2 π π 3π 5π 3π 7π ϕn

1 2 1 2 2 1 2
An 0 0
4 π π 3π 5π 3π 7π
ϕn 0 0 0 0 π π π 0

SCS I -3. Semnale periodice


3.2 Analiza armonică a semnalelor periodice

3.2.3 Proprietăţile SFA


Notatie: x (t ) ⇔ Ancx
a. Teorema liniarităţii.
x(t ) = α x1 (t ) + β x2 (t ) ⇔ Anc = α Anc1 + β Anc 2
b. Teorema întârzierii.
x1 (t ) = x (t − τ ) ⇔ Anc1 = Anc e − j 2π nf1τ
c. Teorema modulării.
Daca x1 (t ) = x(t ) ⋅ e j 2π f0t ,
⎡1 ∞ j 2π nf1t ⎤ 1 ∞
atunci x1 (t ) = ⎢ ∑ Anc ⋅ e ⎥ ⋅ e j 2π f0t
= ∑ Anc ⋅ e j 2π ( f0 + nf1 ) t

⎣ n =−∞
2 ⎦ 2 n =−∞

SCS I -3. Semnale periodice


3.2 Analiza armonică a semnalelor periodice

3.2.3 Proprietăţile SFA

d. Teorema derivării.

x1 (t ) = x ( k ) (t ) ⇔ Anc1 = ( j 2π nf1 ) k ⋅ Anc

e. Teorema integrării.
t
Anc
x1 (t ) = ∫
−∞
x(τ ) dτ ⇔ Anc1 =
j 2π nf1

SCS I -3. Semnale periodice


3.3 Metoda delta periodic

3.3.1 Distributii

3.3.2 Semnalul delta – periodic (δT)

3.3.3 Prezentarea metodei delta – periodic (δT)

SCS I -3. Semnale periodice


3.3 Metoda delta periodic

3.3.1 Distributii

Distribuţia f, bazată pe funcţionala f(t), atribuie funcţiei x(t) –


numită funcţie test – o valoare Vf (x).

∫ x(t )
−∞
f (t ) dt = V f ( x)

SCS I -3. Semnale periodice


3.3 Metoda delta periodic

Distribuţia impuls ideal (Dirac)


Distribuţia impuls ideal (Dirac) este o funcţională – δ (t) – care
atribuie funcţiei x(t), continuă în t = 0, valoarea Vδ (x) = x(0):

Vδ ( x) = ∫ x(t ) ⋅ δ (t )
−∞
dt = x(0)

- relaţia de normare ∫ δ (t )
−∞
dt = 1
(t) (t-τ) ∞

- sondare ∫ x(t ) ⋅ δ (t − τ )
−∞
dt = x(τ )

- filtrare ∫ X ( f ) ⋅δ ( f − f )
−∞
1 df = X ( f1 )

!!! x(t) ⋅δ (t −τ ) = x(τ ) ⋅δ (t −τ )

SCS I -3. Semnale periodice


3.3 Metoda delta periodic

Distribuţia treptă unitară (Heaviside)


Distribuţia treaptă unitate (Heaviside), γ (t), atribuie funcţiei test
x(t), integrabilă în ℜ+, valoarea:

Vγ ( x) = ∫ x(t )
0
dt

Rezultă relaţia de definiţie a distribuţiei treaptă unitară:


∞ ∞

∫ x(t ) ⋅ γ (t ) dt = ∫ x(t ) dt
γ(t) −∞ 0

1 ⎧0 , pentru t < 0
γ (t ) = ⎨
t ⎩1 , pentru t > 0

γ(t-τ)

t

1 dt
= δ (t ) ; γ (t ) = ∫ δ (τ )dτ
−∞

τ t

SCS I -3. Semnale periodice


3.3 Metoda delta periodic

3.3.2 Semnalul delta – periodic (δT) δT(t)


δ T (t ) = ∑ δ (t − kT )
k =−∞
-nT … –T T 2T …nT … t

Anδ
T T

2 2 2 2 2
Ancδ = ∫ δ T (t ) ⋅ e − j 2π nf1t
dt = ∫ δ (t ) ⋅ e − j 2π nf1t dt =
T −T T −T T
2 2 f
2 ∞ ϕn δ
⇒ δT (t ) = ∑
T n =−∞
e j 2π nf1t =

2
= [ 0.5 + cos(2π ⋅ f1t ) + cos(2π ⋅ 2 f1t ) + cos(2π ⋅ 3 f1t ) + …] -3f1 -2f1 -f1 f1 2f1 f
T

SCS I -3. Semnale periodice


3.3 Metoda delta periodic

∞ ∞
δ T (t ) = ∑ δ (t − kT )
k =−∞
δ T (t − t1 ) = ∑ δ (t − t
k =−∞
1 − kT )

2 2 − j 2π nf1t1
AncδT ( t ) = AncδT (t −t1 ) = e
T T
2 2
Ancδ 'T ( t ) = ( j 2π nf1 ) Ancδ 'T ( t −t1 ) = ( j 2π nf1 ) e − j 2π nf1t1
T T
2 2
Ancδ ''T ( t ) = ( j 2π nf1 ) Ancδ ''T ( t −t1 ) = ( j 2π nf1 ) e − j 2π nf1t1
2 2

T T
2 2
Ancδ ( k ) (t ) = ( j 2π nf1 ) Ancδ ( k ) (t −t ) = ( j 2π nf1 ) e − j 2π nf1t1
k k
T
T T 1
T

SCS I -3. Semnale periodice


3.3 Metoda delta periodic

3.3.3 Prezentarea metodei delta – periodic (δT)

1. Derivarea semnalului de un număr (k) de ori, suficient ca derivata


să fie exprimată numai prin impulsuri Dirac şi, eventual, derivate
ale acestora; acest lucru este posibil numai în cazul funcţiilor
polinomiale.
2. Scrierea coeficienţilor complecşi (Ancδ) ai SFA corespunzătoare
trenului de impulsuri obţinut.
3. Revenirea la coeficienţii SFA ai semnalului iniţial, prin aplicarea
(de k ori) a teoremei integrării:
Ancδ
Anc =
( j 2π nf1 ) k

SCS I -3. Semnale periodice


3.3 Metoda delta periodic
λ −1
x1 (t ) = P1 (t ) ⋅ γ (t ) + ∑ ⎡⎣ Pm + 1 (t ) − Pm (t ) ⎤⎦ ⋅ γ (t − tm ) − Pλ (t − T )
m =1

t < 0 → x1 (t ) = 0
0 < t < t1 → x1 (t ) = P1 (t )
t1 < t < t2 → x1 (t ) = P1 (t ) + [ P2 (t ) − P1 (t )] = P2 (t )
t2 < t < t3 → x1 (t ) = P1 (t ) + [ P2 (t ) − P1 (t )] + [ P3 (t ) − P2 (t )] = P3 (t )

Figura 3.8. Descriere polinomială pe porţiuni a unui semnal


periodic.

SCS I -3. Semnale periodice


3.3 Metoda delta periodic
λ −1
x1 (t ) = P1 (t ) ⋅ γ (t ) + ∑ ⎡⎣ Pm + 1 (t ) − Pm (t ) ⎤⎦ ⋅ γ (t − tm ) − Pλ (t − T )γ (t − T )
m =1

x1 '(t ) = P1 '(t ) ⋅ γ (t ) + P1 (0) ⋅ δ (t ) +


λ −1
{ }
+ ∑ ⎡⎣ Pm + 1 '(t ) − Pm '(t ) ⎤⎦ ⋅ γ (t − tm ) + ⎡⎣ Pm + 1 (tm ) − Pm (tm ) ⎤⎦ ⋅ δ (t − tm ) −
m =1

− Pλ '(t ) ⋅ γ (t − T ) − Pλ (T ) ⋅ δ (t − T )

SCS I -3. Semnale periodice


SCS I : Teoria semnalelor
Capitolul 1. Introducere
Capitolul 2. O privire generală
Capitolul 3. Semnale periodice
Capitolul 4. Semnale aperiodice
Capitolul 5. Semnale eşantionate
Capitolul 6. Semnale modulate

SCS I , 2003-2004
3.3 Metoda delta periodic

3.3.1 Distributii

3.3.2 Semnalul delta – periodic (δT)

3.3.3 Prezentarea metodei delta – periodic (δT)

SCS I -3. Semnale periodice


3.3 Metoda delta periodic

3.3.1 Distributii

Distribuţia f, bazată pe funcţionala f(t), atribuie funcţiei x(t) –


numită funcţie test – o valoare Vf (x).

∫ x(t )
−∞
f (t ) dt = V f ( x)

SCS I -3. Semnale periodice


3.3 Metoda delta periodic

Distribuţia impuls ideal (Dirac)


Distribuţia impuls ideal (Dirac) este o funcţională – δ (t) – care
atribuie funcţiei x(t), continuă în t = 0, valoarea Vδ (x) = x(0):

⎧ ∞, t = 0
Vδ ( x) = ∫−∞ x(t ) δ (t ) dt x(0)
⋅ = ⇔ δ (t ) ⎨
=
⎩ 0, t ≠ 0

- relaţia de normare ∫ δ (t )
−∞
dt = 1
(t) (t-τ) ∞

- sondare ∫ x(t ) ⋅ δ (t − τ )
−∞
dt = x(τ )

- filtrare ∫ X ( f ) ⋅δ ( f − f )
−∞
1 df = X ( f1 )

x(t ) ⋅ δ (t −τ ) = x(τ ) ⋅ δ (t −τ )
!!!
X ( f ) ⋅ δ ( f − f1 ) = X ( f1 ) ⋅ δ ( f − f1 )

SCS I -3. Semnale periodice


3.3 Metoda delta periodic

Distribuţia treptă unitară (Heaviside)


Distribuţia treaptă unitate (Heaviside), γ (t), atribuie funcţiei test

x(t), integrabilă în ℜ+, valoarea: Vγ ( x) = ∫ x(t ) dt
0
∞ ∞
⎧0 , for t < 0

−∞
x(t ) ⋅ γ (t ) dt = ∫0 x (t ) dt ⇔ γ (t ) = ⎨
⎩1 , for t > 0
γ(t)
1

t = δ (t ) ;
dt
γ(t-τ) t

1 γ (t ) = ∫ δ (τ )dτ .
−∞
τ t

SCS I -3. Semnale periodice


3.3 Metoda delta periodic

3.3.2 Semnalul delta – periodic (δT) δT(t)


δ T (t ) = ∑ δ (t − kT )
k =−∞
-nT … –T T 2T …nT … t

Anδ
T

2 2 2 2
Ancδ = ∫ δ T (t ) ⋅ e − j 2π nf1t
dt = ∫ δ (t ) ⋅ e − j 2π nf1t dt =
TT T −T T
2 f
2 ∞ ϕn δ
⇒ δT (t ) = ∑
T n =−∞
e j 2π nf1t =

2
= [0.5 + cos(2π ⋅ f1t ) + cos(2π ⋅ 2 f1t ) + cos(2π ⋅ 3 f1t ) + …] -3f1 -2f1 -f1 f1 2f1 f
T

SCS I -3. Semnale periodice


3.3 Metoda delta periodic

∞ ∞
δ T (t ) = ∑ δ (t − kT )
k =−∞
δ T (t − t1 ) = ∑ δ (t − t
k =−∞
1 − kT )

2 2 − j 2π nf1t1
AncδT ( t ) = AncδT (t −t1 ) = e
T T
2 2
Ancδ 'T ( t ) = ( j 2π nf1 ) Ancδ 'T ( t −t1 ) = ( j 2π nf1 ) e − j 2π nf1t1
T T
2 2
Ancδ ''T ( t ) = ( j 2π nf1 ) Ancδ ''T ( t −t1 ) = ( j 2π nf1 ) e − j 2π nf1t1
2 2

T T
2 2
Ancδ ( k ) (t ) = ( j 2π nf1 ) Ancδ ( k ) (t −t ) = ( j 2π nf1 ) e − j 2π nf1t1
k k
T
T T 1
T

SCS I -3. Semnale periodice


3.3 Metoda delta periodic

3.3.3 Prezentarea metodei delta – periodic (δT)

1. Derivarea semnalului de un număr (k) de ori, suficient ca derivata


să fie exprimată numai prin impulsuri Dirac şi, eventual, derivate
ale acestora; acest lucru este posibil numai în cazul funcţiilor
polinomiale.
2. Scrierea coeficienţilor complecşi (Ancδ) ai SFA corespunzătoare
trenului de impulsuri obţinut.
3. Revenirea la coeficienţii SFA ai semnalului iniţial, prin aplicarea
(de k ori) a teoremei integrării:
Ancδ
Anc =
( j 2π nf1 ) k

SCS I -3. Semnale periodice


3.3 Metoda delta periodic
λ −1
x1 (t ) = P1 (t ) ⋅ γ (t ) + ∑ ⎡⎣ Pm + 1 (t ) − Pm (t ) ⎤⎦ ⋅ γ (t − tm ) − Pλ (t ) ⋅ γ (t − T )
m =1

t < 0 → x1 (t ) = 0
0 < t < t1 → x1 (t ) = P1 (t )
t1 < t < t2 → x1 (t ) = P1 (t ) + [ P2 (t ) − P1 (t )] = P2 (t )
t2 < t < t3 → x1 (t ) = P1 (t ) + [ P2 (t ) − P1 (t )] + [ P3 (t ) − P2 (t )] = P3 (t )

Figura 3.8. Descriere polinomială pe porţiuni a unui semnal


periodic.

SCS I -3. Semnale periodice


3.3 Metoda delta periodic
λ −1
x1 (t ) = P1 (t ) ⋅ γ (t ) + ∑ ⎡⎣ Pm + 1 (t ) − Pm (t ) ⎤⎦ ⋅ γ (t − tm ) − Pλ (t ) ⋅ γ (t − T )
m =1

x1 '(t ) = P1 '(t ) ⋅ γ (t ) + P1 (0) ⋅ δ (t ) +


λ −1
{ }
+ ∑ ⎡⎣ Pm + 1 '(t ) − Pm '(t ) ⎤⎦ ⋅ γ (t − tm ) + ⎡⎣ Pm + 1 (tm ) − Pm (tm ) ⎤⎦ ⋅ δ (t − tm ) −
m =1

− Pλ '(t ) ⋅ γ (t − T ) − Pλ (T ) ⋅ δ (t − T )

x1 "(t ) = P1 ''(t ) ⋅ γ (t ) + P1 '(t ) ⋅ δ (t ) + P1 (0) ⋅ δ '(t ) +


λ −1
{ }
+ ∑ ⎡⎣ Pm + 1 ''(t ) − Pm ''(t ) ⎤⎦ ⋅ γ (t − tm ) + ⎡⎣ Pm + 1 '(t ) − Pm '(t ) ⎤⎦ ⋅ δ (t − tm ) + ⎡⎣ Pm + 1 (tm ) − Pm (tm ) ⎤⎦ ⋅ δ '(t − tm ) −
m =1

− Pλ ''(t ) ⋅ γ (t − T ) − Pλ '(t ) ⋅ δ (t − T ) − Pλ (T ) ⋅ δ '(t − T )


……

SCS I -3. Semnale periodice


3.3 Metoda delta periodic
x(t)
Exemplu: 2

⎧ 2t 2 , t ∈ [3k ,3k + 1)

x(t ) = ⎨ 2, t ∈ [3k + 1,3k + 2)
⎪0,, t ∈ [3k + 2,3(k + 1))
⎩ 1 2 3

x’(t)
x1 (t ) = 2t 2 ⋅ γ (t ) +(2 − 2t 2 ) ⋅ γ (t − 1) − 2 ⋅ γ (t − 2) 4

x1 '(t ) = 4t ⋅ γ (t ) +2t 2 ⋅ δ (t ) +(−4t ) ⋅ γ (t − 1) + (2 − 2t 2 ) ⋅ δ (t − 1) − 2

− 2 ⋅ δ (t − 2) = 4t ⋅ γ (t ) −4t ⋅ γ (t − 1) − 2 ⋅ δ (t − 2)
1 2 3

x1 "(t ) = 4 ⋅ γ (t ) +4t ⋅ δ (t ) − 4 ⋅ γ (t − 1) − 4t ⋅ δ (t − 1) − 2 ⋅ δ '(t − 2) = 4


x’’(t)
= 4 ⋅ γ (t ) −4 ⋅ γ (t − 1) + 4 ⋅ δ (t − 1) − 2 ⋅ δ '(t − 2)
2

x1 "'(t ) = 4 ⋅ δ (t ) −4 ⋅ δ (t − 1) + 4 ⋅ δ '(t − 1) − 2 ⋅ δ ''(t − 2)


2 − j 23π n 2 − j 23π n ⎛ j 2π n ⎞ 2 −43π n ⎛ j 2π n ⎞
2
2
n ≠ 0, Anc ( III )
= 4 −4 e −4 e ⎟−2 e
1 2 3
⎜ ⎜ ⎟
3 3 3 ⎝ 3 ⎠ 3 ⎝ 3 ⎠ 2
x’’’(t)
( III )
Anc 8
n ≠ 0, Anc = , A0 =
⎛ j 2π n ⎞
3 1 2 3
9
⎜ ⎟
⎝ 3 ⎠
SCS I -3. Semnale periodice
3. SEMNALE PERIODICE

3.1 Seturi de funcţii ortogonale

3.2 Analiza armonică a semnalelor periodice

3.3 Metoda delta – periodic

3.4 Distributia spectrala a puterii

3.5 Analiza aproximativa a semnalelor periodice

SCS I -3. Semnale periodice


3.4 Distributia spectrala a puterii


1 1 1 ∞
P = ∫ x 2 (t ) dt = A02 +
TT 2

n =1
A = A + ∑ Anc ⋅ Anc*
2
n
2
0
2 n =1

Figura 3.9. Exemplu de spectru de amplitudini (a) şi spectrul de putere


corespunzător (b).

SCS I -3. Semnale periodice


3.5 Analiza aproximativa a semnalelor periodice

3.5.1 Analiza Fourier-Walsh

3.5.2 Analiza Fourier-Haar

SCS I -3. Semnale periodice


3.5 Analiza aproximativa a semnalelor periodice

3.5.1 Analiza Fourier-Walsh

Functii Rademacher:

rn (θ ) = sign[sin(2 n πθ )]

Figura 3.10. Primele patru funcţii Rademacher.

SCS I -3. Semnale periodice


3.5 Analiza aproximativa a
semnalelor periodice

3.5.1 Analiza Fourier-Walsh

Functii Walsh:

n
walm (θ ) = ∏ ⎡⎣ r k (θ ) ⎤⎦
pmk
,
k =1

unde pmk = mk ⊕ mk +1

-1/2 0 1/2
Figura 3.11. Primele 16 funcţii Walsh.
SCS I -3. Semnale periodice
3.5 Analiza aproximativa a semnalelor periodice

3.5.1 Analiza Fourier-Walsh


1
K 2

x (θ T ) = ∑ Wk ⋅ walk (θ ) Wk = ∫ x (θ T ) ⋅ wal (θ ) dθ
k
k =0 − 12
T
K 2
1
x ( t ) = ∑Wk walk ( Tt ) Wk = ∫ x ( t ) ⋅ walk ( t
T ) dt
k =0 T −T
2
Exemplu:
K=3 1
W0 = ( I1 + I 2 + I 3 + I 4 ) x(t)
T
1
W1 = ( − I1 − I 2 + I 3 + I 4 )
T I1 I2 I3 I4
1
W2 = ( − I1 + I 2 + I 3 − I 4 )
T -T/2 -T/4 0 T/4 T/2 t
1
W3 = ( I1 − I 2 + I 3 − I 4 ) Figura 3.12. Împărţirea perioadei în
T patru intervale egale.
SCS I -3. Semnale periodice
3.5 Analiza aproximativa a semnalelor periodice

3.5.2 Analiza Fourier-Haar

Functii Haar:
⎧ m m + 0.5
⎪ 2 p −1
, pentru ≤ θ <
2 p −1 2 p −1

⎪ m + 0.5 m +1
harn (θ ) = ⎨− 2 p −1 , pentru p −1
≤ θ < p −1
,
⎪ 2 2
⎪ 0 , in rest


n = 2 p −1 + m

unde:
n = ordinul funcţiei Haar în cadrul setului; Figura 3.13. Primele opt funcţii
p = ordinul grupei; Haar.

m = ordinul funcţiei în cadrul grupei (m = 0, 1, …, 2p-1 – 1).


SCS I -3. Semnale periodice
3.5 Analiza aproximativa a semnalelor periodice
N 1
x (θ T ) = ∑ H n ⋅ harn (θ ) H n = ∫ x (θ T ) ⋅ harn (θ ) dθ
n =0 0
T
N
⎛t⎞ 1 ⎛t⎞
x ( t ) = ∑ H n ⋅ harn ⎜ ⎟ H n = ∫ x ( t ) ⋅ harn ⎜ ⎟ dt
n =0 ⎝T ⎠ T 0 ⎝T ⎠
Exemplu:N=7
Grupa a treia:
H 4 = 2 ( S1 − S2 ) ; H 6 = 2 ( S5 − S6 ) ;
H 5 = 2 ( S 3 − S 4 ) ; H 7 = 2 ( S 7 − S8 )
Grupa a doua:
H2 = 2 ( S1 + S2 − S3 − S4 )
H3 = 2 ( S 5 + S 6 − S 7 − S8 ) Figura 3.14. Împărţirea perioadei în
opt părţi egale.
Grupa intai:
H1 = S1 + S 2 + S3 + S 4 − S5 − S6 − S7 − S8
H 0 = S1 + S 2 + S3 + S 4 + S5 + S6 + S7 + S8
SCS I -3. Semnale periodice
SCS I : Teoria semnalelor
Capitolul 1. Introducere
Capitolul 2. O privire generală
Capitolul 3. Semnale periodice
Capitolul 4. Semnale aperiodice
Capitolul 5. Semnale eşantionate
Capitolul 6. Semnale modulate

SCS I , 2003-2004
4. SEMNALE APERIODICE

4.1 Analiza semnalelor prin transformarea Fourier

4.2 Distributia spectrala a energiei

4.3 Corelatia semnalelor

4.4 Convolutia semnalelor aperiodice

4.5 Transformarea Laplace

4.6 Functii de transfer

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.1 Analiza semnalelor prin transformarea Fourier

4.1.1 O privire generala

4.1.2 Transformarea Fourier

4.1.3 Proprietatile transformatei Fourier

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.1.1 O privire generala

Semnale aperiodice:
• cvasiperiodice
• impulsuri.

Figura 4.1. Interpretarea semnalelor în


funcţie de răspunsul sistemului.

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.1.2 Transformarea Fourier

Transformarea Fourier directa



X(f ) = ∫
−∞
x(t ) e − j 2π f t dt

Transformarea Fourier inversa



x(t ) = ∫
−∞
X ( f ) e j 2π f t df

Observatie:

∃ X ( f ) (converge) daca ∫
−∞
x(t ) ⋅ dt < ∞ (absolut integrabila)

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.1.2 Transformarea Fourier
Daca x(t ) ≠ 0 pentru t1 < t < t2 , 0 ≤ t1 & t2 ≤ T
t
2 2
atunci Anc = ⋅ ∫ x(t ) e − j 2π nf1t dt.
T t1

1 ∞ ⎡2 2 ⎤ j 2π nf t
t

⇒ x ( t ) = ∑ ⎢ ⋅ ∫ x (τ ) e − j 2π nf1τ
dτ ⎥ e 1
=
2 n =−∞ ⎢⎣ T t1 ⎥⎦
∞ ⎡ t2 ⎤
= ∑ ⎢ ∫ x (τ ) e − j 2π nf1τ dτ ⎥ e j 2π nf1t ⋅ f1
⎢ t1
n =−∞ ⎣ ⎦⎥

Notam 1/ T = f1 ⇒ T → ∞, f1 → df , nf1 → f

⎡∞ ⎤ j 2π ft
x (t ) = ∫ ⎢∫ ( )
x τ e − j 2π f τ
dτ ⎥ e df
−∞ ⎣ −∞ ⎦

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.1.2 Transformarea Fourier

Pereche Fourier: x (t ) ⇔ X ( f )

X(f) densitate spectrala

X ( f ) = X re ( f ) + j ⋅ X im ( f ) ,

X re ( f ) = ∫ x(t ) cos(2π ft )dt ;
−∞
X re ( − f ) = X re ( f )


X im ( f ) = − ∫ x (t ) sin(2π ft ) dt ; X im (− f ) = − X im ( f )
−∞

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.1.2 Transformarea Fourier

Densitate spectrala de amplitudine

X ( f ) = X re2 ( f ) + X im2 ( f ) , X (− f ) = X ( f )

Spectrul de faze

X im ( f )
ϕ ( f ) = arctg , ϕ (− f ) = −ϕ ( f )
X re ( f )

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.1.2 Transformarea Fourier

Legatura dintre coeficientii complecsi Anc ai seriei Fourier ai semnalului


periodic x(t) si densitatea spectrala X(f) a impulsului x1(t)

2
Anc = X (nf1 )
T

unde x(t ) = ∑ x (t − kT )
k =−∞
1

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.1.3 Proprietatile transformatei Fourier

Teorema liniaritatii
α x1 (t ) + β x2 (t ) ⇔ α X 1 ( f ) + β X 2 ( f )
Teorema derivarii
x '(t ) ⇔ j 2π f X ( f )
Teorema integrarii
t
1

−∞
x(τ )dτ ⇔
j 2π f
X(f )

Teorema intarzierii
x(t − t0 ) ⇔ e − j 2π f t0 X ( f )

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.1.3 Proprietatile transformatei Fourier
Teorema modularii
x(t ) e j 2π f0t ⇔ X ( f − f 0 )
Teorema comprimarii timpului
⎛t ⎞
x⎜ ⎟ ⇔ α X (α f )
⎝α ⎠
Teorema simetriei
x(t ) ⇔ X ( f )
x1 (t ) = X (t ) ⇔ X 1 ( f ) = x(− f )
Teorema lui Parseval
∞ ∞

−∞
∫ x (t ) x (t )dt = ∫ X ( f ) X
1 2
−∞
1 2 (− f )df

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.2 Distributia spectrala a energiei

Energia totala a unui impuls

∞ ∞
W= ∫ x (t ) dt = ∫ X ( f ) df =
2 2

−∞ −∞
∞ ∞
= ∫ S ( f )df
−∞
= 2 ∫ S ( f )df
0

SCS I - 4. Semnale aperiodice


SCS I : Teoria semnalelor
Capitolul 1. Introducere
Capitolul 2. O privire generală
Capitolul 3. Semnale periodice
Capitolul 4. Semnale aperiodice
Capitolul 5. Semnale eşantionate
Capitolul 6. Semnale modulate

SCS I , 2003-2004
4. SEMNALE APERIODICE

4.1 Analiza semnalelor prin transformarea Fourier

4.2 Distributia spectrala a energiei

4.3 Corelatia semnalelor

4.4 Convolutia semnalelor aperiodice

4.5 Transformarea Laplace

4.6 Functii de transfer

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.3 Corelatia semnalelor

4.3.1 Functia de intercorelatie

4.3.2 Functia de autocorelatie

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.3 Corelatia semnalelor
4.3.1 Functia de intercorelatie
θ θ
2 2
1 1
Rxy (τ ) = lim
θ →∞ θ ∫ x(t + τ ) ⋅ y(t )
− θ2
dt = lim
θ →∞ θ ∫ x(t ) ⋅ y(t − τ )
− θ2
dt

Pentru semnale periodice de perioada T:


T T
2 2
1 1
Rxy (τ ) = ∫
T −T
x (t + τ ) ⋅ y (t ) dt = ∫
T −T
x(t ) ⋅ y (t − τ ) dt
2 2

Pentru semnale aperiodice:


∞ ∞
Rxy (τ ) =
−∞
∫ x(t + τ ) ⋅ y(t ) ⋅ dt = ∫ x(t ) ⋅ y(t − τ ) ⋅ dt
−∞

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.3 Corelatia semnalelor

Proprietati:
Rxy (τ ) = Ryx (−τ )
Rxy (τ ) ≡ 0 ⇔ x(t ), y (t ) necorelate

Pentru semnale periodice de perioada T:


1
S nc = ⋅ Ancx ⋅ Ancy *
2
Pentru semnale aperiodice:
S xy ( f ) = X ( f ) ⋅ Y * ( f )

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.3 Corelatia semnalelor

4.3.2 Functia de autocorelatie


Pentru semnale periodice de perioada T:
T
2
1 1 1 1
Rxx (τ ) = ∫ x(t + τ ) ⋅ x(t ) dt S nc = ⋅ Ancx ⋅ Ancx* = Anc = An 2
2

T −T 2 2 2
2

Pentru semnale aperiodice:



Rxx (τ ) = ∫ x(t + τ ) ⋅ x(t ) dt S xx = X ( f ) ⋅ X * ( f ) = X ( f ) = S ( f )
2

−∞

Proprietati:
Rxx (τ ) = Rxx (−τ )
Rxx (0) ≥ Rxx (τ )
SCS I - 4. Semnale aperiodice
4.4 Convolutia semnalelor aperiodice

4.4.1 Produsul de convolutie

4.4.2 Convolutia in analiza semnalelor

4.4.3 Convolutia in analiza sistemelor

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.4 Convolutia semnalelor aperiodice

4.4.1 Produsul de convolutie



x(t ) = x1 (t ) ⊗ x2 (t ) = ∫ x (τ ) ⋅ x (t − τ ) ⋅ dτ
−∞
1 2 ⇔ X ( f ) = X1 ( f ) ⋅ X 2 ( f )

Proprietatile convolutiei:

x '(t ) = x1 '(t ) ⊗ x2 (t ) = x 1 (t ) ⊗ x2 '(t )



x(t ) = x1 (t ) ⋅ x2 (t ) ⇔ X ( f ) = X1 ( f ) ⊗ X 2 ( f ) = ∫ X (λ ) ⋅ X
−∞
1 2 ( f − λ) ⋅ dλ

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.4 Convolutia semnalelor aperiodice

4.4.2 Convolutia in analiza semnalelor

Figura 4.2 Inspectia semnalului in fasii verticale (a), respectiv orizontale (b)
∞ t
x1 (t ) = ∫ x (τ ) ⋅ δ (t − τ )
−∞
1 dτ x1 (t ) = ∫ x '(τ ) ⋅ γ (t − τ )
−∞
1 dτ

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.4 Convolutia semnalelor aperiodice
4.4.3 Convolutia in analiza sistemelor
δ (t ) → h(t ) (functia pondere)
δ (t − τ ) → h(t − τ )
∞ ∞

∫ x(τ ) ⋅ δ (t − τ )
−∞
dτ → ∫ x(τ ) ⋅ h(t − τ )
−∞

Figura 4.3 Sistem liniar cu o intrare
x (t ) → y ( t ) si o iesire

Figura 4.4 Raspunsul unui sistem liniar si invariant la impulsuri

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.4 Convolutia semnalelor aperiodice
t
x (t ) → y (t ) = ∫
−∞
x (τ ) ⋅ h ( t − τ ) ⋅ d τ ⇔ Y( f ) = X ( f )⋅H ( f )

γ (t ) → a(t ) (raspuns indicial)


t
x(t ) → y (t ) = ∫ x '(τ ) ⋅ a(t − τ ) ⋅ dτ
−∞

t t
y (t ) = x(0)a(t ) + ∫ x '(τ ) ⋅ a(t − τ ) ⋅ dτ = x(t )a(0) + ∫ x(τ ) ⋅ a '(t − τ ) ⋅ dτ =
+0 +0
(relatiile lui Duhamel)
t t
= x(0)a(t ) + ∫ x '(t − τ ) ⋅ a(τ ) ⋅ dτ = x(t )a(0) + ∫ x(t − τ ) ⋅ a '(τ ) ⋅ dτ
+0 +0

SCS I - 4. Semnale aperiodice


SCS I : Teoria semnalelor
Capitolul 1. Introducere
Capitolul 2. O privire generală
Capitolul 3. Semnale periodice
Capitolul 4. Semnale aperiodice
Capitolul 5. Semnale eşantionate
Capitolul 6. Semnale modulate

SCS I , 2003-2004
4. SEMNALE APERIODICE

4.1 Analiza semnalelor prin transformarea Fourier

4.2 Distributia spectrala a energiei

4.3 Corelatia semnalelor

4.4 Convolutia semnalelor aperiodice

4.5 Transformarea Laplace

4.6 Functii de transfer

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.5 Transformarea Laplace (Fourier complexa)

4.5.1 Transformarea Laplace bilaterala

4.5.2 Transformarea Laplace (unilaterala)

4.5.3 Conditii de existenta a transformatei Fourier

4.5.4 Transformarea Laplace inversa

4.5.5 Proprietati ale transformatei Laplace

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.5 Transformarea Laplace (Fourier complexa)

4.5.1 Transformarea Laplace bilaterala



X (s) = ∫
−∞
x(t ) ⋅ e − st dt

Convergenta transformatei

x1 (t ) = x(t ) ⋅ e −α t


−∞
x1 (t ) dt ≤ ∞ ⇒

⎧ M 1e at , 0 < t1 < t Figura 4.6 Variante de domenii de convergenta


x(t ) ≤ ⎨ ⇒ a <α < b
⎩ M 2 e , t < t2 < 0
bt

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.5 Transformarea Laplace (Fourier complexa)

4.5.2 Transformarea Laplace (unilaterala)



X ( s ) = ∫ x(t ) ⋅ e − st dt
0

Convergenta transformatei
jω jω jω

α >a α α

a<0 a=0 a>0

Puncte critice:
-poli pk X ( pk ) = ∞
-zerouri zk X ( zk ) = 0

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.5 Transformarea Laplace (Fourier complexa)

4.5.3 Conditii de existenta a transformatei Fourier

- daca toti polii transformatei Laplace sunt situati strict in


semiplanul stang, atunci:

X ( f ) = X ( s ) s = j 2π f

- daca polii transformatei Laplace sunt in semiplanul stang, dar


exista poli imaginari, atunci:
X ( f ) = lim X ( s )
s → j 2π f

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.5 Transformarea Laplace (Fourier complexa)

4.5.4 Transformarea Laplace inversa


c + j∞
1
x(t ) =
2π j
⋅ ∫
c − j∞
X ( s ) ⋅ e st ds

( )
n
x(t ) = ∑ rez ⎡ X s ) ⋅ e pk t ⎤
p ⎣ ⎦
k =1 k
n
Pt. poli simpli x(t ) = ∑ ak ⋅ e pk t
k =1

epkt = mod de oscilatie


Figura 4.7 Aspectul modurilor de oscilatie in
functie de pozitia polilor in planul complex s

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.5 Transformarea Laplace (Fourier complexa)
4.5.5 Proprietati ale transformatei Laplace
x(t ) ⇔ X ( s )
Teorema liniaritatii
α x1 (t ) + β x2 (t ) ⇔ α X 1 ( s) + β X 2 ( s )
Teorema derivarii originalului
x '(t ) ⇔ s X ( s ) − x(0+ )
Teorema integrarii originalului
t
1

−∞
x(τ )dτ ⇔
s
X (s)

Teorema intarzierii originalului


x(t − t0 ) ⇔ e − st0 X ( s )

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.5 Transformarea Laplace (Fourier complexa)
Teorema modularii
x(t ) e s0t ⇔ X ( s − s0 )
Teorema comprimarii timpului
⎛t ⎞
x⎜ ⎟ ⇔ α X (α s )
⎝α ⎠
Teorema derivarii imaginii

t ⋅ x(t ) ⇔ − X '( s )
Teorema integrarii imaginii

x(t )
⇔ ∫ X ( s )ds
t s

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.5 Transformarea Laplace (Fourier complexa)

Teorema convolutiei in timp


x1 (t ) ⊗ x2 (t ) ⇔ X 1 ( s ) ⋅ X 2 ( s )
Teorema convolutiei in s
x1 (t ) ⋅ x2 (t ) ⇔ X 1 ( s ) ⊗ X 2 ( s )

SCS I - 4. Semnale aperiodice


4.6 Functii de transfer (f.d.t)

d n y (t ) dy (t ) d m x(t ) dx(t )
an + " + a1 + a0 y (t ) = bm + " + b1 + b0 x(t )
dt n dt dt m dt
in conditii initiale nule
Y ( s ) bm s m + " + b1s + b0
⇒ =
X ( s ) an s n + " + a1s + a0
Figura 4.3 Sistem liniar cu o
Functia de transfer (f.d.t) intrare si o iesire

Y ( s)
H (s) =
X ( s) conditiiinitiale nule

Observatii:
H ( s ) = L {h(t )}
H ( jω ) = H ( s ) s = jω

SCS I - 4. Semnale aperiodice


5. SEMNALE ESANTIONATE

5.1 Generalitati

5.2 Esantionarea reala

5.3 Esantionarea ideala

5.4 Transformata Z

5.5 Reconstituirea semnalelor esantionate

SCS I - 5. Semnale esantionate


5. SEMNALE ESANTIONATE

5.1 Generalitati
x(t) xT(t)

x(t) xT(t)

t t

SCS I - 5. Semnale esantionate


continuu = analogic (a)
continuu doua nivele = logic (b)
cuantizat
mai multe nivele = cuantizat (c)
Semnal
continuu = esantionat (d)
discret doua nivele = logic esantionat (e)
cuantizat
mai multe nivele = cuantizat esantionat (f)

SCS I -2. O privire generala


5. SEMNALE ESANTIONATE

5.2 Esantionarea reala x(t)

xT (t ) = x(t ) ⋅ pτ T (t )
1 ∞
∑ ncp
j 2π nf p t
pτ (t ) = A0 +
T
A ⋅ e t
2 n =−∞ ,n ≠ 0
pτT(t)
1 τ 2
unde : fp = ; A0 = ; Ancp = ⋅τ ⋅ Sa (π nf p t )
T T T
xT(t) t

1

j 2π nf p t
xT (t ) = A0 ⋅ x(t ) + A ⋅
ncp ⎣
⎡ x (t ) ⋅ e ⎤
2 n =−∞ ,n ≠ 0 ⎦
1 ∞
⇒ X T ( f ) = A0 ⋅ X ( f ) + ∑
2 n =−∞ ,n ≠ 0
Ancp ⋅ X ( f − nf p ) t

Figura 5.2 Esantionarea reala

SCS I - 5. Semnale esantionate


5. SEMNALE ESANTIONATE

Teorema esantionarii (Shannon): Pentru ca semnalul


analogic sa poata fi reconstituit din esantioanele sale,
frecventa de esantionare trebuie sa fie mai mare decat
dublul frecventei maxime din spectrul semnalului
analogic transmis:
f p > 2 fs

SCS I - 5. Semnale esantionate


SCS I : Teoria semnalelor
Capitolul 1. Introducere
Capitolul 2. O privire generală
Capitolul 3. Semnale periodice
Capitolul 4. Semnale aperiodice
Capitolul 5. Semnale eşantionate
Capitolul 6. Semnale modulate

SCS I , 2003-2004
5. SEMNALE ESANTIONATE

5.1 Generalitati

5.2 Esantionarea reala

5.3 Esantionarea ideala

5.4 Transformata Z

5.5 Reconstituirea semnalelor esantionate

SCS I - 5. Semnale esantionate


5. SEMNALE ESANTIONATE

5.1 Generalitati

a) b) c)

Figura 5.1.Eşantionarea unui semnal analogic.

SCS I - 5. Semnale esantionate


continuu = analogic (a)
continuu doua nivele = logic (b)
cuantizat
mai multe nivele = cuantizat (c)
Semnal
continuu = esantionat (d)
discret doua nivele = logic esantionat (e)
cuantizat
mai multe nivele = cuantizat esantionat (f)

SCS I - 5. Semnale esantionate


5. SEMNALE ESANTIONATE

5.2 Esantionarea reala

xT (t ) = x(t ) ⋅ pτ T (t )
Figura 5.2 Esantionarea reala

1
∑ ncp
j 2π nf p t
pτ T (t ) = A ⋅ e
2 n =−∞
1 2
unde : f p = ; Ancp = ⋅τ ⋅ Sa (π nf p t )
T T
1 ∞
xT (t ) = ∑ Ancp ⋅ ⎡⎣ x(t ) ⋅ e
j 2π nf p t

2 n =−∞ ⎦
1 ∞
⇒ X T ( f ) = ∑ Ancp ⋅ X ( f − nf p )
2 n =−∞

SCS I - 5. Semnale esantionate


5. SEMNALE ESANTIONATE

Figura 5.3. Spectrele semnalului analog (a), al trenului de impulsuri (b) şi al semnalului eşantionat (c).

SCS I - 5. Semnale esantionate


5. SEMNALE ESANTIONATE

Teorema esantionarii (Shannon): Pentru ca semnalul


analogic sa poata fi reconstituit din esantioanele sale,
frecventa de esantionare trebuie sa fie mai mare decat
dublul frecventei maxime din spectrul semnalului
analogic transmis:
f p > 2 fs

SCS I - 5. Semnale esantionate


5. SEMNALE ESANTIONATE

5.3 Esantionarea ideala


xT (t ) = x (t ) ⋅ δ T (t ) = ∑ x(kT )
k = −∞
δ (t − kT )

1 ∞
X T ( f ) = ∑ X ( f − nf p )
T n = −∞

SCS I - 5. Semnale esantionate


5. SEMNALE ESANTIONATE

5.4 Transformata Z

• Transformata Z bilaterala


X ( z) = ∑ x(kT )
k =−∞
z −k = X + ( z) + X − ( z)

• Transformata Z unilaterala


X ( z ) = X + ( z ) = ∑ x(kT ) ⋅ z − k
k =0

SCS I - 5. Semnale esantionate


5. SEMNALE ESANTIONATE

5.4 Transformata Z

z = e sT

Figura 5.4. Legătura între planele (s) şi (z).

SCS I - 5. Semnale esantionate


5. SEMNALE ESANTIONATE

5.4 Transformata Z
Proprietati: x(t ) ⇔ X ( z )

Liniaritatea
α ⋅ x ( n) + β ⋅ x ( n) ⇔ α ⋅ X ( z ) + β ⋅ X ( z )
1 2 1 2

Intarzierea secventei
x1 ( n) = {x ( n − k )} ⇔ X 1 ( z ) = z − k X ( z )

Convolutia secventelor ∞
{ y (n)} = {x(n)} ⊗ {h(n)} = ∑{x(k )}{h(n − k )} ⇔ Y ( z ) = X ( z ) ⋅ H ( z )
k =0

SCS I - 5. Semnale esantionate


5. SEMNALE ESANTIONATE

5.4 Transformata Z
Transformarea Z-biliniară (TZB)
x 2 x3 x 4
ln(1 + x) = x − + − + …
2 3 4 1+ x x3 x5
⇒ ln = 2( x + + − …)
x 2
x 3
x 4
1 − x 3 5
ln(1 − x) = − x − − − − …
2 3 4

1 1 1+ x 2 z −1
⇒s= ln z = ln
T T 1− x T z +1

1
TZB{x(t )} = X ( s ) s=
2 z −1
T T z +1

SCS I - 5. Semnale esantionate


5. SEMNALE ESANTIONATE

5.5 Reconstituirea semnalelor esantionate


Filtrarea ideală (prin interpolare)

Figura 5.6. Filtrarea semnalului


eşantionat (a) şi caracteristica ideală (b).

X r ( f ) = XT ( f ) ⋅ F ( f )

SCS I - 5. Semnale esantionate


5. SEMNALE ESANTIONATE

5.5 Reconstituirea semnalelor esantionate


2 fc
X r ( f ) = X T ( f ) ⋅ F ( f ) ⇒ xr (t ) = xT (t ) ⊗ ϕ (t ) unde ϕ (t ) = ⋅ Sa (2π f ct )
fp
∞ ∞ ∞ ∞
xr (t ) = ∫ ∑ x(kT )
−∞ k =−∞
δ (τ − kT ) Sa [2π f c (t − τ )] dτ = ∑ x( kT ) ∫ δ (τ − kT ) Sa [π
k =−∞ −∞
f p (t − τ )] dτ


x(t ) = ∑ x(kT )
k =−∞
Sa[π f p (t − kT )]

SCS I - 5. Semnale esantionate


5. SEMNALE ESANTIONATE

5.5 Reconstituirea semnalelor esantionate

Filtrarea prin extrapolare

x ''(kT )
xr (t ) = x(kT ) + x '(kT ) (t − kT ) + (t − kT ) 2 + …, t ∈ [kT , (k + 1)T )
2
1
x '(kT ) = { x(kT ) − x[(k − 1)T ]}
T
1
unde : x ''(kT ) = {x(kT ) − 2 x[(k − 1)T ] + x[(k − 2)T ]}
T2

SCS I - 5. Semnale esantionate


5. SEMNALE ESANTIONATE

5.5 Reconstituirea semnalelor esantionate


Extrapolatorul de ordin zero

xr (t ) = x(kT ), t ∈ [kT , (k + 1)T ]


a) b) c)

Figura 5.8. Extrapolator de ordinul zero.

⇒ H 0 ( f ) = T ⋅ Sa (π fT ) ⋅ e
− j 2π f T
2

Figura 5.9. Funcţia pondere a


extrapolatorului de ordin zero.

SCS I - 5. Semnale esantionate


5. SEMNALE ESANTIONATE

5.5 Reconstituirea semnalelor esantionate

X r ( f ) = XT ( f ) ⋅ H0 ( f )

Figura 5.10. Analiza în frecvenţă a


extrapolatorului de ordinul zero.

SCS I - 5. Semnale esantionate


5. SEMNALE ESANTIONATE

5.5 Reconstituirea semnalelor esantionate


Extrapolatorul de ordinul I

x(kT ) − x[(k − 1)T ]


xr (t ) = x(kT ) + (t − kT ) , pentru t ∈ [kT , (k + 1)T ]
T

a) b)
Figura 5.11. Răspunsul extrapolatorului de ordinul I (a)
şi funcţia sa pondere (b).

SCS I - 5. Semnale esantionate


5. SEMNALE ESANTIONATE

5.5 Reconstituirea semnalelor esantionate

Figura 5.12. Caracteristici de frecvenţă.ale


extrapolatoarelor de ordin cuprins intre o si 1

SCS I - 5. Semnale esantionate


5. SEMNALE ESANTIONATE

5.5 Reconstituirea semnalelor esantionate

Filtrarea combinata

Figura 5.13. Filtru RC trece-jos.

SCS I - 5. Semnale esantionate


5. SEMNALE ESANTIONATE

5.5 Reconstituirea semnalelor esantionate

τ>>T

τ=2T

Figura 5.14-15. Comportarea filtrului din figura 5.13

SCS I - 5. Semnale esantionate


5. SEMNALE ESANTIONATE

5.5 Reconstituirea semnalelor esantionate

τ=0.5T

Figura 5.16. Comportarea filtrului din figura 5.13

SCS I - 5. Semnale esantionate


SCS I : Teoria semnalelor
Capitolul 1. Introducere
Capitolul 2. O privire generală
Capitolul 3. Semnale periodice
Capitolul 4. Semnale aperiodice
Capitolul 5. Semnale eşantionate
Capitolul 6. Semnale modulate

SCS I , 2003-2004
6. SEMNALE MODULATE

6.1 Consideratii generale

6.2 Modulatia in amplitudine cu purtatoare armonica

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine

6.4 Semnale modulate in faza si frecventa

6.5 Efectul perturbatiilor asupra semnalelor modulate

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.1 Consideratii generale

Modulatie = transpunerea informatiei continute in semnalul


modulator asupra unui semnal purtator => semnalul modulat

Modulatie cu semnalul purtator:


• armonic;
• impulsuri.

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.1 Consideratii generale

Modulatie cu semnal purtator armonic:


- semnalul purtator x p (t ) = X p ⋅ cos(2π f pt + ϕ p )
- semnalul modulat xM (t ) = X (t ) ⋅ cos Φ(t ) = X (t ) ⋅ cos(2π f pt + ϕ (t ))
- semnalul modulator xm (t )

Modulatie in amplitudine MA X (t ) ∼ xm (t ), ϕ (t ) = ϕ p = cst


Modulatie in faza MP X (t ) = X p = cst , ϕ (t ) ∼ xm (t )
dϕ (t )
Modulatie in frecventa MF X (t ) = X p = cst , ∼ xm (t )
dt

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.1 Consideratii generale

Modulatie cu semnal purtator armonic

xM (t ) = X (t ) ⋅ cos Φ (t ) = X (t ) ⋅ cos(2π f pt + ϕ (t ))

fazor xM = X (t ) ⋅ e jϕ ( t )

{
xM (t ) = Re xM ⋅ e
j 2π f p t
} Figura 6.1. Reprezentarea
fazorială a unui semnal modulat.

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.2 Modulatia in amplitudine cu purtatoare armonica

xMA (t ) = X p [1 + m ⋅ xm (t )] ⋅ cos(2π f pt + ϕ p ) = X p [1 + g m (t )] ⋅ cos(2π f pt + ϕ p )


Daca min{xm(t)} = -1 ⇒ m = grad de modulatie

Anvelope:
I+ = X p [1 + g m (t )] = X p [1 + m xm (t )]
I − = − X p [1 + g m (t )] = − X p [1 + m xm (t )]

a) b) c)
Daca min{gm(t)} <-1 ⇒ intrepatrunderea
Figura 6.2. Funcţia modulatoare controlează
anvelopelor=supramodulatie (figura 6.2c) amplitudinea semnalului modulat.

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.2 Modulatia in amplitudine cu purtatoare armonica


Pt. modulatoare armonica: xMA (t ) = X p ⎡⎣1 + m cos ( 2π f mt + ϕ m )⎤⎦ ⋅ cos ( 2π f pt + ϕ p )

X max − X min
m=
X max + X min

Figura 6.3. (a) – semnalul modulator


armonic; (b) – SMA corespunzător.

Figura 6.4. Semnale MA cu diferite grade de modulaţie.

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.2 Modulatia in amplitudine cu purtatoare armonica


pt. modulatoare armonica: xm (t ) = cos ( 2π f mt + ϕ m )

xMA (t ) = X p ⎡⎣1 + m cos ( 2π f mt + ϕ m ) ⎤⎦ ⋅ cos ( 2π f pt + ϕ p ) =


= X p ⋅ cos ( 2π f pt + ϕ p ) +
m
+ ⋅ X p ⋅ cos ⎡⎣ 2π ( f p + f m )t + ϕ p + ϕ m ⎤⎦ +
2
m
+ ⋅ X p ⋅ cos ⎡⎣ 2π ( f p − f m )t + ϕ p − ϕ m ⎤⎦
2
Figura 6.5. Spectrul unui SMA cu
modulatoare armonică.
⎛ m2 ⎞
PMA = Pp ⋅ ⎜ 1 + ⎟ Pp ≤ PMA ≤ 1.5 Pp
⎝ 2 ⎠

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.2 Modulatia in amplitudine cu purtatoare armonica


Pt. modulatoare armonica

a) b)

Figura 6.6. Reprezentări vectoriale.

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.2 Modulatia in amplitudine cu purtatoare armonica



pt. modulatoarea periodica sau cvasiperiodica: xm (t ) = ∑ X k ⋅ cos(2π f k t + ϕ k )
k =1

⎡ ∞

xMA (t ) = X p ⎢1 + ∑ mk ⋅ cos(2π f k t + ϕ k ) ⎥ ⋅ cos(2π f pt + ϕ p )
⎣ k =1 ⎦

⎛ 1 ∞ 2⎞
PMA = Pp ⎜1 + ∑ mk ⎟
⎝ 2 k =1 ⎠

Figura 6.7. Spectrul SMA.

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.2 Modulatia in amplitudine cu purtatoare armonica


pt. modulatoare impuls:

xMA (t ) = X p ⋅ cos(2π f pt + ϕ p ) +
m jϕ j 2π f t m − jϕ − j 2π f p t
+ ⋅ X p ⋅ e p ⎡⎣ xm (t ) ⋅ e p ⎤⎦ + ⋅ X p ⋅ e p ⎡⎣ xm (t ) ⋅ e ⎤

2 2

1 jϕ − jϕ
X MA ( f ) = X p ⎡⎣ e p ⋅ δ ( f − f p ) + e p ⋅ δ ( f + f p ) ⎤⎦ +
2
m jϕ m − jϕ
+ ⋅ X p ⋅e p ⋅ Xm( f − fp) + ⋅ X p ⋅e p ⋅ Xm( f + fp)
2 2

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.2 Modulatia in amplitudine cu purtatoare armonica

f p − fs > 0 ⇒ f p > fs

Figura 6.8. Spectrul SMA cu modulatoare impuls.

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.2 Modulatia in amplitudine cu purtatoare armonica


Demodularea semnalelor MA = Detectie de anvelopa
Detector de anvelopa = redresor + filtru trece-jos

Redresare dubla-alternanta
2 2
xr 2 (t ) = Xp + mX p xm (t ) +
π π
X p [1 + mxm (t )] cos ( 2π ⋅ 2 f pt + 2ϕ p ) −
4
+

X p [1 + mxm (t )] cos ( 2π ⋅ 4 f pt + 4ϕ p ) + …
4

15π

Redresare mono-alternanta
1 1 2
xr1 (t ) = + cos(2π f pt + ϕ p ) + cos(2π ⋅ 2 f pt + 2ϕ p ) −
π 2 3π
2
− cos(2π ⋅ 4 f pt + 4ϕ p ) + … Figura 6.9. Demodularea semnalului MA – spectre.
15π

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.2 Modulatia in amplitudine cu purtatoare armonica

Figura 6.10. Demodularea semnalelor MA – domeniul timp.

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine

• modulatie cu banda laterala dubla – BLD

• modulatie cu banda laterala unica – BLU

• modulatie cu rest de bandă laterală – RBL

• dubla modulatie in amplitudine – DMA

• modulaţia polară – MPO

• dubla modulaţie în cuadratură - DMC

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine


BLD = banda laterala dubla (si purtatoare suprimata)

xBLD (t ) = m ⋅ xm (t ) ⋅ X p cos(2π f p t + ϕ p )

a) b)
Figura 6.11. Comparaţie între MA şi modulaţia BLD.

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine


BLD cu modulatoare armonica: xm (t ) = cos ( 2π f mt + ϕ m )
xBLD (t ) = m cos (2π f mt + ϕm ) X p cos (2π f pt + ϕ p ) =
m
= X p cos ⎡⎢⎣ 2π ( f p + f m )t + ϕ p + ϕm ⎤⎥⎦ +
2
m
+ X p cos ⎡⎢⎣ 2π ( f p − f m )t + ϕ p − ϕm ⎤⎥⎦
2
Spectrul unui BLD cu modulatoare
armonică.

m2 PBLD m2
PBLD = Pp ⇒ =
2 PMA 2 + m2

BBLD = 2 Bm
Figura 6.12. Reducerea de putere.
SCS I - 6. Semnale modulate
6. SEMNALE MODULATE

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine


Demodularea BLD = detectie sincrona
Generare oscilatie locala:
xOL (t ) = cos (2π f OL t + ϕOL ) unde f OL  f p , ϕOL  ϕ p
Modulatie de produs:
xr (t ) = xBLD (t ) ⋅ xOL (t ) = mX p xm (t ) ⋅ cos(2π f p t + ϕ p ) ⋅ cos(2π fOL t + ϕOL )
Daca f p − f OL = ∆f ; ϕ p − ϕOL = ∆ϕ ; f p + fOL ≅ 2 f p
m m
atunci xr (t ) = X p xm (t ) ⋅ cos (2π∆f ⋅ t + ∆ϕ ) + X p xm (t ) ⋅ cos (2π ⋅ 2 f p t + ϕ p + ϕOL )
2 2
Filtrare:
m
xf (t) = X p xm (t)⋅ cos(2π∆f ⋅t +∆ϕ)
2

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine


m
xf (t) = X p xm (t)⋅ cos(2π∆f ⋅t +∆ϕ)
2
Acord in faza si frecventa:
m
∆f = 0, ∆ϕ = 0 ⇒ x f (t ) = X p xm (t )
2
Figura 6.13. Detecţia
Dezacord in faza sincronă
m
∆f = 0, ∆ϕ ≠ 0 ⇒ x f (t ) = X p xm (t ) ⋅ cos ∆ϕ
2
π
!! ∆ϕ = ⇒ x f (t ) = 0
2
Dezacord in frecventa → batai
m
∆f ≠ 0, ∆ϕ = 0 ⇒ x f (t ) = X p xm (t ) ⋅ cos (2π∆f ⋅ t )
2

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine


BLU = banda laterala unica
→ suprimarea purtatoarei si a unei benzi laterale
BBLU = Bm

BLU cu modulatoare armonica: xm (t ) = cos ( 2π f mt + ϕ m )


m
xBLU s (t ) = X p cos ⎡⎢⎣ 2π ( f p + f m )t + ϕ p + ϕm ⎤⎥⎦
2
m
xBLUi (t ) = X p cos ⎡⎣⎢ 2π ( f p − f m )t + ϕ p − ϕm ⎤⎦⎥
2
1 m2 1
PBLU = Pp = PBLD
2 2 2

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine


Demodularea BLU = detectie sincrona
m
Pentru xBLU (t ) = X p cos ⎡⎢⎣ 2π ( f p + f m )t + ϕ p + ϕm ⎤⎥⎦
2
⇒ xr (t ) = xBLU (t ) ⋅ xOL (t ) =
m
= X p cos ⎡⎢⎣ 2π ( f p + f m )t + ϕ p + ϕm ⎤⎥⎦ ⋅ cos (2π f OL t + ϕOL ) =
2
m
= X p cos [ 2π ( f m + ∆f )t + ϕm + ∆ϕ ] +
4
m
+ X p cos ⎡⎢⎣ 2π (2 f p + f m )t + ϕ p + ϕOL + ϕm ⎤⎥⎦
4
m
x f (t ) = X p cos [ 2π ( f m + ∆f )t + ϕm + ∆ϕ ]
4

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine


m
X p cos [ 2π ( f m + ∆f )t + ϕm + ∆ϕ ]
x f (t ) =
4
Acord in faza si frecventa:
m
∆f = 0, ∆ϕ = 0 ⇒ x f (t ) = X p cos (2π f mt + ϕm )
4
Dezacord in faza
m
∆f = 0, ∆ϕ ≠ 0 ⇒ x f (t ) = X p ⋅ cos (2π f mt + ϕm + ∆ϕ )
2
Dezacord in frecventa
m
∆f ≠ 0, ∆ϕ = 0 ⇒ x f (t ) = X p ⋅ cos ⎡⎣ 2π ( f m + ∆f ) t + ϕm ⎤⎦
2

SCS I - 6. Semnale modulate


SCS I : Teoria semnalelor
Capitolul 1. Introducere
Capitolul 2. O privire generală
Capitolul 3. Semnale periodice
Capitolul 4. Semnale aperiodice
Capitolul 5. Semnale eşantionate
Capitolul 6. Semnale modulate

SCS I , 2003-2004
6. SEMNALE MODULATE

6.1 Consideratii generale

6.2 Modulatia in amplitudine cu purtatoare armonica

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine

6.4 Semnale modulate in faza si frecventa

6.5 Efectul perturbatiilor asupra semnalelor modulate

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.1 Consideratii generale

Modulatie cu semnal purtator armonic:


- semnalul purtator x p (t ) = X p ⋅ cos(2π f pt + ϕ p )
- semnalul modulat xM (t ) = X (t ) ⋅ cos Φ(t ) = X (t ) ⋅ cos(2π f pt + ϕ (t ))
- semnalul modulator xm (t )

Modulatie in amplitudine MA X (t ) ∼ xm (t ), ϕ (t ) = ϕ p = cst


Modulatie in faza MP X (t ) = X p = cst , ϕ (t ) ∼ xm (t )
dϕ (t )
Modulatie in frecventa MF X (t ) = X p = cst , ∼ xm (t )
dt

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.2 Modulatia in amplitudine cu purtatoare armonica

xMA (t ) = X p [1 + m ⋅ xm (t )] ⋅ cos(2π f pt + ϕ p ) = X p [1 + g m (t )] ⋅ cos(2π f pt + ϕ p )


Daca min{xm(t)} = -1 ⇒ m = grad de modulatie

Anvelope:
I+ = X p [1 + g m (t )] = X p [1 + m xm (t )]
I − = − X p [1 + g m (t )] = − X p [1 + m xm (t )]

a) b) c)
Daca min{gm(t)} <-1 ⇒ intrepatrunderea
Figura 6.2. Funcţia modulatoare controlează
anvelopelor=supramodulatie (figura 6.2c) amplitudinea semnalului modulat.

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine

• modulatie cu banda laterala dubla – BLD

• modulatie cu banda laterala unica – BLU

• modulatie cu rest de bandă laterală – RBL

• dubla modulatie in amplitudine – DMA

• modulaţia polară – MPO

• dubla modulaţie în cuadratură - DMC

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine


BLD = banda laterala dubla (si purtatoare suprimata)

xBLD (t ) = m ⋅ xm (t ) ⋅ X p cos(2π f p t + ϕ p )

a) b)
Figura 6.11. Comparaţie între MA şi modulaţia BLD.

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine


BLD cu modulatoare armonica: xm (t ) = cos ( 2π f mt + ϕ m )
xBLD (t ) = m cos (2π f mt + ϕm ) X p cos (2π f pt + ϕ p ) =
m
= X p cos ⎡⎢⎣ 2π ( f p + f m )t + ϕ p + ϕm ⎤⎥⎦ +
2
m
+ X p cos ⎡⎢⎣ 2π ( f p − f m )t + ϕ p − ϕm ⎤⎥⎦
2
Spectrul unui BLD cu modulatoare
armonică.

m2 PBLD m2
PBLD = Pp ⇒ =
2 PMA 2 + m2

BBLD = 2 Bm
Figura 6.12. Reducerea de putere.
SCS I - 6. Semnale modulate
6. SEMNALE MODULATE

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine


Demodularea BLD = detectie sincrona
Generare oscilatie locala:
xOL (t ) = cos (2π f OL t + ϕOL ) unde f OL  f p , ϕOL  ϕ p
Modulatie de produs:
xr (t ) = xBLD (t ) ⋅ xOL (t ) = mX p xm (t ) ⋅ cos(2π f p t + ϕ p ) ⋅ cos(2π fOL t + ϕOL )
Daca f p − f OL = ∆f ; ϕ p − ϕOL = ∆ϕ ; f p + fOL ≅ 2 f p
m m
atunci xr (t ) = X p xm (t ) ⋅ cos (2π∆f ⋅ t + ∆ϕ ) + X p xm (t ) ⋅ cos (2π ⋅ 2 f p t + ϕ p + ϕOL )
2 2
Filtrare:
m
xf (t) = X p xm (t)⋅ cos(2π∆f ⋅t +∆ϕ)
2

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine


m
xf (t) = X p xm (t)⋅ cos(2π∆f ⋅t +∆ϕ)
2
Acord in faza si frecventa:
m
∆f = 0, ∆ϕ = 0 ⇒ x f (t ) = X p xm (t )
2
Figura 6.13. Detecţia
Dezacord in faza sincronă
m
∆f = 0, ∆ϕ ≠ 0 ⇒ x f (t ) = X p xm (t ) ⋅ cos ∆ϕ
2
π
!! ∆ϕ = ⇒ x f (t ) = 0
2
Dezacord in frecventa → batai
m
∆f ≠ 0, ∆ϕ = 0 ⇒ x f (t ) = X p xm (t ) ⋅ cos (2π∆f ⋅ t )
2

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine


BLU = banda laterala unica
→ suprimarea purtatoarei si a unei benzi laterale
BBLU = Bm

BLU cu modulatoare armonica: xm (t ) = cos ( 2π f mt + ϕ m )


m
xBLU s (t ) = X p cos ⎡⎢⎣ 2π ( f p + f m )t + ϕ p + ϕm ⎤⎥⎦
2
m
xBLUi (t ) = X p cos ⎡⎣⎢ 2π ( f p − f m )t + ϕ p − ϕm ⎤⎦⎥
2
1 m2 1
PBLU = Pp = PBLD
2 2 2

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine


Demodularea BLU = detectie sincrona
m
Pentru xBLU (t ) = X p cos ⎡⎢⎣ 2π ( f p + f m )t + ϕ p + ϕm ⎤⎥⎦
2
⇒ xr (t ) = xBLU (t ) ⋅ xOL (t ) =
m
= X p cos ⎡⎢⎣ 2π ( f p + f m )t + ϕ p + ϕm ⎤⎥⎦ ⋅ cos (2π f OL t + ϕOL ) =
2
m
= X p cos [ 2π ( f m + ∆f )t + ϕm + ∆ϕ ] +
4
m
+ X p cos ⎡⎢⎣ 2π (2 f p + f m )t + ϕ p + ϕOL + ϕm ⎤⎥⎦
4
m
x f (t ) = X p cos [ 2π ( f m + ∆f )t + ϕm + ∆ϕ ]
4

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine


m
X p cos [ 2π ( f m + ∆f )t + ϕm + ∆ϕ ]
x f (t ) =
4
Acord in faza si frecventa:
m
∆f = 0, ∆ϕ = 0 ⇒ x f (t ) = X p cos (2π f mt + ϕm )
4
Dezacord in faza
m
∆f = 0, ∆ϕ ≠ 0 ⇒ x f (t ) = X p ⋅ cos (2π f mt + ϕm + ∆ϕ )
2
Dezacord in frecventa
m
∆f ≠ 0, ∆ϕ = 0 ⇒ x f (t ) = X p ⋅ cos ⎡⎣ 2π ( f m + ∆f ) t + ϕm ⎤⎦
2

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine

RBL = rest de bandă laterală


→ suprimarea parţială a unei benzi laterale

Figura 6.17. Spectrul semnalului RBL

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine

DMA = dubla modulatie de amplitudine

xDMA (t ) = X p {1 + [1 + m ⋅ xm (t ) ]⋅ cos(2π f sp t + ϕsp )} ⋅ cos(2π f p t )

BDMA = 2 ( f sp + Bm )

Figura 6.18. Spectrul semnalului DMA.

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine

MPO = modulatie polara


xMPO (t ) = [ xm1 (t ) + xm 2 (t ) ] + [ 2 + xm1 (t ) − xm 2 (t ) ]⋅ cos(2π f sp t )

anvelope I + = 2 [ 1 + xm1 (t ) ]
BMPO = f sp + max ( Bm1 , Bm 2 )
I− = −2 [ 1 + xm 2 (t )]

a) b) Figura 6.20. Demodularea semnalului


Figura 6.19. Semnal modulat polar (a) şi spectrul său (b). MPO.

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine

Semnalul stereo-multiplex SSM


⎛ f sp ⎞⎟
xSM (t ) = M (t ) + S (t )⋅ cos (2π f sp t ) + P ⋅ cos ⎜2π ⎜ t ⎟⎟
⎜⎝ 2 ⎠⎟
unde: M (t ) = 1 ⋅ ⎣⎡ L (t ) + R (t ) ⎦⎤ ; S (t ) = 1 ⋅ ⎣⎡ L (t )− R (t ) ⎦⎤
2 2
L(t) = semnalul audio canal stang;R(t) = semnalul audio canal drept

Fig.6.21. Benzile rezervate componentelor SSM.

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine

Figura 6.22. Exemplu de semnal stereo-multiplex.

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine

Figura 6.23. Schema de principiu a decodorului stereo.

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine

DMC = dubla modulaţie în cuadratură


MA: xDMC (t ) = X p [1 + m1 xm1 (t ) ]⋅ cos(2π f sp t ) + X p [1 + m2 xm 2 (t ) ]⋅ sin(2π f sp t )
BLD: xDMC (t ) = m1 X p xm1 (t ) ⋅ cos(2π f sp t ) + m2 X p xm 2 (t ) ⋅ sin(2π f sp t )

BDMC = 2 max( Bm1 , Bm 2 )

Figura 6.24. Demodularea semnalului DMC.

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine

Semnalul video – color complex (CVBS)


X CVBS (t ) = X L (t ) + X C (t ) + S HVC (t )
unde:
X L (t ) = 0.30 ⋅ X R (t ) + 0.59 ⋅ X G (t ) + 0.11⋅ X B (t ) - luminanta
X C (t ) = 0.493 ⋅ [ X B (t ) − X L (t )] ⋅ cos(2π f sp t ) ±
- crominanta
±0.887 ⋅ [ X R (t ) − X L (t )]⋅ sin(2π f sp t )
XR - roşu
XG - verde
XB – albastru
SHVC - semnale de sincronizare pe orizontală, pe verticală şi de culoare.

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.4 Semnale modulate in faza si frecventa

Modulatie in faza MP
ϕ (t ) = ϕ p + g m (t ) ⇒ xMP (t ) = X p cos (2π f p t + ϕ p + g m (t ))

Daca
xm (t ) = X m cos (2π f m t + ϕm )
atunci
g m (t ) = ∆ϕ ⋅ cos (2π f mt + ϕm )
xMP (t ) = X p cos ⎡⎢⎣ 2π f p t + ϕ p + ∆ϕ ⋅ cos (2π f m t + ϕm )⎤⎥⎦ Figura 6.25. Diagrama
fazorială.

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.4 Semnale modulate in faza si frecventa

Modulatie in frecventa MF
f (t ) = f p + g m (t )
1 d Φ (t ) ⇒ Φ(t ) = 2π f p ⋅ t + ϕ p + 2π ∫ g m (t )dt
f (t ) = ⋅
2π dt
(
⇒ xMF (t ) = X p ⋅ cos 2π f p t + ϕ p + 2π ∫ g m (t )dt )

!!! Semnalul modulat în frecvenţă cu funcţia gm(t) este echivalent


cu semnalul modulat în fază cu integrala funcţiei gm(t).

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.4 Semnale modulate in faza si frecventa

Daca
g m (t ) = ∆f ⋅ cos(2π f m t + ϕm )
atunci
⎡ ∆ f ⎤
xMF (t ) = X p ⋅ cos ⎢ 2π f p t + ϕ p + ⋅ sin(2π f m t + ϕm )⎥
⎢ fm ⎥
⎣ ⎦
∆f
β= = indice de modulaţie
fm

xMF (t ) = X p ⋅ cos ⎡⎣ 2π f p t + ϕ p + β ⋅ sin(2π f m t + ϕ m ) ⎤⎦

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.4 Semnale modulate in faza si frecventa


xMF (t ) = X p ⋅ cos ⎡⎣ 2π f p t + ϕ p + β ⋅ sin(2π f m t + ϕ m ) ⎤⎦ =
= X p cos α p cos( β sin α m ) − X p sin α p sin( β sin α m )
unde : α p = 2π f p t + ϕ p ; α m = 2π f m t + ϕ m
⎧ ∞

⎪cos( β sin α m ) = J 0 ( β ) + 2∑ J 2 k ( β ) ⋅ cos(2kα m )


⎪ k =1

⎪ ∞
Daca ⎨ sin( β sin α m ) = 2∑ J 2 k +1 ( β ) ⋅ sin[(2k + 1)α m ] ,
⎪ k =0
⎪ (−1)i J i ( β ) = J − i ( β )



atunci xMF (t ) = ∑X
n =−∞
p (
J n ( β ) ⋅ cos 2π ( f p + nf m ) t + ϕ p + nϕ m )

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE
6.4 Semnale modulate in faza si frecventa


xMF (t ) = ∑X
n =−∞
p (
J n ( β ) cos 2π ( f p + nf m ) t + ϕ p + nϕ m )
1
PMF = PMP = Pp = X p2
2

Figura 6.29. Spectrul semnalului MF.


SCS I - 6. Semnale modulate
6. SEMNALE MODULATE

6.4 Semnale modulate in faza si frecventa

Figura 6.28. Funcţii Bessel în funcţie de indicele lor


Figura 6.27. Funcţii Bessel de speţa I-a.
(n), având indicele de modulaţie β ca parametru.

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.4 Semnale modulate in faza si frecventa

SMF de banda ingusta - β<0.4

Daca β < 0.4


β
atunci J 0 ( β ) ≅ 1 ; J ± 1 ( β ) ≅ ± ; J n ( β ) ≅ 0 , pentru n ≥ 2
2
β
si xMF (t ) = X p cos(2π f p t + ϕ p ) + ⋅ X p ⋅ cos ⎡⎣ 2π ( f p + f m )t + ϕ p + ϕ m ) ⎤⎦ −
2
β
− ⋅ X p ⋅ cos ⎡⎣ 2π ( f p − f m )t + ϕ p − ϕ m ) ⎤⎦
2

Figura 6.30. Diagramă fazorială.

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.4 Semnale modulate in faza si frecventa

SMF de banda larga -β > 0.4

BMF = 2 N f m = 2(1 + β ) f m

( )
BMF = 2 1 + β + β f m − relatia lui Manaev
BMF = 2( f m max + ∆f ) = 2 Bm + 2∆f − relatia lui Carson

SCS I - 6. Semnale modulate


SCS I : Teoria semnalelor
Capitolul 1. Introducere
Capitolul 2. O privire generală
Capitolul 3. Semnale periodice
Capitolul 4. Semnale aperiodice
Capitolul 5. Semnale eşantionate
Capitolul 6. Semnale modulate

SCS I , 2003-2004
6. SEMNALE MODULATE

6.1 Consideratii generale

6.2 Modulatia in amplitudine cu purtatoare armonica

6.3 Procedee speciale de modulatie in amplitudine

6.4 Semnale modulate in faza si frecventa

6.5 Efectul perturbatiilor asupra semnalelor modulate

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.1 Consideratii generale

Modulatie cu semnal purtator armonic:


- semnalul purtator x p (t ) = X p ⋅ cos(2π f pt + ϕ p )
- semnalul modulat xM (t ) = X (t ) ⋅ cos Φ(t ) = X (t ) ⋅ cos(2π f pt + ϕ (t ))
- semnalul modulator xm (t )

Modulatie in amplitudine MA X (t ) ∼ xm (t ), ϕ (t ) = ϕ p = cst


Modulatie in faza MP X (t ) = X p = cst , ϕ (t ) ∼ xm (t )
dϕ (t )
Modulatie in frecventa MF X (t ) = X p = cst , ∼ xm (t )
dt

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.4 Semnale modulate in faza si frecventa

6.4.1 Semnale modulate in faza (SMP)

6.4.2 Semnale modulate in frecventa (SMF)

6.4.3 Spectrul semnalelor MP sau MF

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.4 Semnale modulate in faza si frecventa

Semnale modulate in faza MP


ϕ (t ) = ϕ p + g m (t ) ⇒ xMP (t ) = X p cos (2π f p t + ϕ p + g m (t ))

Daca
xm (t ) = X m cos (2π f m t + ϕm )
atunci
g m (t ) = ∆ϕ ⋅ cos (2π f mt + ϕm )
xMP (t ) = X p cos ⎡⎢⎣ 2π f p t + ϕ p + ∆ϕ ⋅ cos (2π f m t + ϕm )⎤⎥⎦ Figura 6.25. Diagrama
fazorială.

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.4 Semnale modulate in faza si frecventa

Daca ∞
xm (t ) = ∑ X mk ⋅ cos(2π f mk t + ϕmk )
k =1
atunci
⎡ ∞ ⎤
xMP (t ) = X p ⋅ cos ⎢ 2π f p t + ϕ p + ∑ ∆ϕmk ⋅ cos(2π f mk t + ϕmk )⎥ ≠
⎢⎣ k =1
⎥⎦

≠ X p ⋅ ∑ cos ⎡⎣⎢ 2π f p t + ϕ p + ∆ϕmk ⋅ cos(2π f mk t + ϕmk )⎤⎦⎥
k =1

MP este neliniara!!!

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.4 Semnale modulate in faza si frecventa

Semnale modulate in frecventa MF


f (t ) = f p + g m (t )
1 d Φ (t ) ⇒ Φ(t ) = 2π f p ⋅ t + ϕ p + 2π ∫ g m (t )dt
f (t ) = ⋅
2π dt
(
⇒ xMF (t ) = X p ⋅ cos 2π f p t + ϕ p 2π ∫ g m (t )dt )

!!! Semnalul modulat în frecvenţă cu funcţia gm(t) este echivalent


cu semnalul modulat în fază cu integrala funcţiei gm(t).

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.4 Semnale modulate in faza si frecventa

Daca
g m (t ) = ∆f ⋅ cos(2π f m t + ϕm )
atunci
⎡ ∆ f ⎤
xMF (t ) = X p ⋅ cos ⎢ 2π f p t + ϕ p + ⋅ sin(2π f m t + ϕm )⎥
⎢ fm ⎥
⎣ ⎦
∆f
β= = indice de modulaţie
fm

xMF (t ) = X p ⋅ cos ⎡⎣ 2π f p t + ϕ p + β ⋅ sin(2π f m t + ϕ m ) ⎤⎦

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.4 Semnale modulate in faza si frecventa

Daca ∞
xm (t ) = ∑ X mk ⋅ cos(2π f mk t + ϕmk )
k =1
atunci
⎡ ∞ ⎤
xMF (t ) = X p ⋅ cos ⎢ 2π f p t + ϕ p + ∑ βmk ⋅ sin(2π f mk t + ϕmk )⎥ ≠
⎢⎣ k =1
⎥⎦

≠ X p ⋅ ∑ cos ⎡⎣⎢ 2π f p t + ϕ p + βmk ⋅ sin(2π f mk t + ϕmk )⎤⎦⎥
k =1

MF este neliniara!!!

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.4 Semnale modulate in faza si frecventa

Modulatia in amplitudine MA = Modulatie liniara

{ Modulatia in pozitie MP
Modulatia in frecventa MF
= Modulatie neliniara

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.4 Semnale modulate in faza si frecventa


Spectrul semnalelor modulate in frecventa MF
xMF (t ) = X p ⋅ cos ⎡⎣ 2π f p t + ϕ p + β ⋅ sin(2π f m t + ϕ m ) ⎤⎦ =
= X p cos α p cos( β sin α m ) − X p sin α p sin( β sin α m )
unde : α p = 2π f p t + ϕ p ; α m = 2π f m t + ϕ m
⎧ ∞

⎪cos( β sin α m ) = J 0 ( β ) + 2∑ J 2 k ( β ) ⋅ cos(2kα m )


⎪ k =1

⎪ ∞
Daca ⎨ sin( β sin α m ) = 2∑ J 2 k +1 ( β ) ⋅ sin[(2k + 1)α m ] ,
⎪ k =0
⎪ (−1)i J i ( β ) = J − i ( β )



atunci xMF (t ) = ∑X
n =−∞
p (
J n ( β ) ⋅ cos 2π ( f p + nf m ) t + ϕ p + nϕ m )

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE
6.4 Semnale modulate in faza si frecventa


xMF (t ) = ∑X
n =−∞
p (
J n ( β ) cos 2π ( f p + nf m ) t + ϕ p + nϕ m )
1
PMF = PMP = Pp = X p2
2

Figura 6.29. Spectrul semnalului MF.


SCS I - 6. Semnale modulate
6. SEMNALE MODULATE

6.4 Semnale modulate in faza si frecventa

Figura 6.28. Funcţii Bessel în funcţie de indicele lor


Figura 6.27. Funcţii Bessel de speţa I-a.
(n), având indicele de modulaţie β ca parametru.

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.4 Semnale modulate in faza si frecventa

SMF de banda ingusta - β<0.4

Daca β < 0.4


β
atunci J 0 ( β ) ≅ 1 ; J ± 1 ( β ) ≅ ± ; J n ( β ) ≅ 0 , pentru n ≥ 2
2
β
si xMF (t ) = X p cos(2π f p t + ϕ p ) + ⋅ X p ⋅ cos ⎡⎣ 2π ( f p + f m )t + ϕ p + ϕ m ) ⎤⎦ −
2
β
− ⋅ X p ⋅ cos ⎡⎣ 2π ( f p − f m )t + ϕ p − ϕ m ) ⎤⎦
2

Figura 6.30. Diagramă fazorială.

SCS I - 6. Semnale modulate


6. SEMNALE MODULATE

6.4 Semnale modulate in faza si frecventa

SMF de banda larga -β > 0.4

BMF = 2 N f m = 2(1 + β ) f m

( )
BMF = 2 1 + β + β f m − relatia lui Manaev
BMF = 2( f m max + ∆f ) = 2 Bm + 2∆f − relatia lui Carson

SCS I - 6. Semnale modulate