Analiza i Sinteza Circuitelor

Cursul 1 INTRODUCERE. TOPOLOGIA CIRCUITELOR

Durata cursului este de 56 ore distribuite astfel:

28 ore de curs

14 edine

14 ore de seminar

7 edine

14 ore de laborator 7 edine

Bibliografie recomandat:

[1] Victor Popescu - Semnale, circuite i sisteme. Partea III-a.

Teoria Circuitelor. Editura Casa Crii de tiin, 2003

[2] Adelaida Mateescu Semnale i sisteme.

Editura Teora, 2001

[3] M. Svescu, T. Petrescu, S. Ciochin Semnale, circuite i

sisteme. Probleme. Editura tehnic, 1976

Componentele notei: un total de 100 de puncte (pentru nota 10) se

distribuie astfel:
Examinare pe parcurs (Ep=50 p.):
Asisten la curs (AC=10 p.)
Teste la seminar (TS=30 p.):
Evaluare laborator (EL=20 p.)
Examinare final (E=50 p.):
un test scris compus din:

teorie
(10 p.)
gril
(20 p.)
probleme (20 p.)

Capitolele cursului:
Curs 1 Introducere. Topologia circuitelor.
Curs 2 Metode de analiz matricial. Circuite duale.
Curs 3 Funcii de circuit. Forma compact a rspunsului permanent.
Curs 4 Formalisme de reprezentare a multiporilor. Formalismul de
repartiie.
Curs 5 Structuri de unipori. Unipori cu un singur tip de elemente.
Curs 6 Unipori de ordinul I.
Curs 7 Unipori de ordinul II. Echivalena uniporilor.
Curs 8 Dipori pasivi. Dipori simetrici i asimetrici.
Curs 9 Propagarea undelor i adaptarea diporilor. Adaptarea lanurilor de
dipori.
Curs 10 Circuite de adaptare.
Curs 11 Defazajul introdus de dipori. Rejecia unor frecvene.
Curs 12 Filtre pasive. Caracteristici universale de frecven.
Curs 13 Filtre de tip k-constant. Filtre derivate-m.
Curs 14 Corectarea impedanei caracteristice. Exemple de calcul al filtrelor
compuse.

Laborator:
Lucrare 1 Sisteme de ordinul I
Lucrare 2 Sisteme de ordinul II TJ i TS.
Lucrarea 3 Sisteme de ordinul II TB.
Lucrarea 4 Circuite duale.
Lucrarea 5 Unipori elementari.
Lucrarea 6 Propagarea undelor i adaptarea.
Lucrarea 7 Circuite simple de adaptare.
Lucrarea 8 Adaptoare pe imagini.
Lucrarea 9 Adaptare cu rejecie de frecvene.
Lucrarea 10 Filtre de tip k-constant
Lucrarea 11 Filtre derivate.
Lucrarea 12 Filtre compuse.
Lucrarea 13 Filtre active Sallen-Key.
Lucrarea 14 Recuperri, testare.

1.1 Introducere in teoria circuitelor

SISTEM - un ansamblu de elemente, dependente intre ele si

formand un intreg organizat; este reprezentat printr-un model
matematic format din:
o mulime de perechi de vectori intrare-ieire, care i corespund:
xy
o transformare T aplicat semnalelor de intrare x, care furnizeaz
semnalele de ieire y: y= T(x)
SISTEM ELECTRIC - sistemul format dintr-un ansamblu de
circuite electrice
CIRCUIT ELECTRIC un ansamblu de componente electrice i
electronice, interconectate prin conductoare sau prin cmp
electromagnetic, care transmit i prelucreaz semnale electrice
Analiza - determinarea rspunsului unui sistem (circuit) dat la o
excitaie data (se dau: circuitul si excitatia; se cere raspunsul)
Sinteza - determinarea structurii unui sistem (circuit) dintr-o clas
precizat, care s realizeze o transformare dat (se dau:
excitatia si raspunsul; se cere: structura circuitul)

1.1 Introducere in teoria circuitelor

Dup natura elementelor componente sistemele (circuitele)

pot fi: Cu parametrii concentrati (se poate neglija fenomenul
de propagare a undelor electromagnetice)
1. Cu parametrii distribuiti (fenomenul de propagare a undelor
electromagnetice nu poate fi neglijat)

1.1 Introducere in teoria circuitelor

y(t)=tx(t)

1.1 Introducere in teoria circuitelor

Circuitele considerate in continuare sunt:

1. liniare,
2. Invariante in timp
3. Cu parametrii concentrati
Dup numrul de poli (terminale) de conectare n exterior
exista urmatoarele tipuri de circuite:
1. Dipoli (2 terminale)
2. Tripoli (3 terminale)
3. Cudripoli (4 terminale)
4. n-poli (n terminale)
Dup numrul de porti (perechi de terminale) de
conectare n exterior exista urmatoarele tipuri de circuite:
1. Uniporti (1 poarta)
2. Diporti (2 porti)
3. n-porti (n porti)

1.2 Topologia circuitelor

1.2.1 Grafuri liniare orientate (GLO)

Proprieti topologice - sunt cele care decurg exclusiv din modul

de interconectare a laturilor circuitului
grafic: prin graful liniar orientat (GLO);
Se exprim:

TKI
analitic: prin teoremele lui Kirchhoff

DEFINIIE:

TKV

Un graf este o colecie de puncte n plan, numite noduri ale grafului,

conectate prin arce orientate (cu un sens de parcurgere), numite laturi ale
grafului.
Calea este o succesiune de laturi orientate n acelai sens i fr a trece de
dou ori prin acelai nod (fr a face bucle).
Bucla este o cale nchis pe ea nsi.
Graful Liniar Orientat este o reprezentare a topologiei unui circuit.

1.2 Topologia circuitelor

1.2.1 Grafuri liniare orientate (GLO)

Etape n ntocmirea GLO plecand de la un circuit dat:

1) se numeroteaz nodurile;
OBSERVAIE: dou noduri conectate printr-o
impedan nul reprezint un singur nod electric [nodul (5)].
2) se orienteaz i se numeroteaz laturile.
3) se plaseaz (arbitrar) noduri n plan;
4) se plaseaz laturile GLO.
1

1
(1)
5

2 (2)
6

3 (3)
7

(5)

4
8

(4)

(1)
5

2 (2)

(3)
7

(5)

(4)
8

1.2 Topologia circuitelor

1.2.1 Grafuri liniare orientate (GLO)

EXEMPLU:
1) nod Ex. (2), (3), (5)

2) latura Ex. 7, ntre (3) i (5).

3) cale sau drum Ex. 7 si 5, ntre (3), (5) i (1).

4) bucl Ex. Calea ntre (1), (2), (3), (4) i (1).

5) Un GLO este planar dac el poate

fi reprezentat n plan fr ca laturile
s se intersecteze.

11
(1)

(5)

22

(4)
44

7
33

(2)

(3)

1.2 Topologia circuitelor

1.2.2 Grafuri de fluenta GF (sau de semnal GS)

Graful de fluen permite reprezentarea sistemelor de ecuaii algebrice liniare.

R

i(t)

L
i(t)

u(t)

u(t) = R i(t) + L

d i(t)
dt

d
R +L
dt

operator

la GLO:

u(t)

I( s)

R + sL

U( s)

operator algebric
U ( s ) = (R + s L ) I ( s )

la GF:
Sgeile indic:

sensuri de referin

sensul transmiterii semnalului

Schimbarea sensului are ca efect:

schimbarea semnului mrimilor

inversarea operatorului

1.2 Topologia circuitelor

1.2.2 Grafuri de fluenta GF (sau de semnal GS)

DEFINIIE:
Factorul care nmulete mrimea din originea laturii pentru a obine
mrimea din extremitate sa numeste transmitan a laturii.
DEFINIIE:
Graful de fluen (de semnal) este format din:
1.- o mulime de puncte n plan (numite noduri) asociate unor mrimi fizice
2.- o mulime de arce orientate (numite laturi) care leag nodurile.
3.- fiecrei laturi i se asociaz transmitana tkj cu semnificaia:
a) latura este orientat de la nodul j la nodul k

b) mrimea din origine aduce o contribuie tkj x j la formarea mrimii

din extremitate
c) mrimea din extremitate este egal cu suma contribuiilor transmise
prin laturile convergente nodului:

xk =

j tkj x j

1.2 Topologia circuitelor

1.2.2 Grafuri de fluenta GF (sau de semnal GS)

EXEMPLU: Fie sistemul de ecuaii in care se expliciteaza fiecare variabila:

= x1
y1 + 2 y 2

+ 3 y3 = x1 + x 2
y1
2 y + y + 3 y = 0
2
3
1
1
x1

y1

y1

x1
y2

x2

1
y1

y3

x2

2
y2
3

y3

2 2

x1
x2

y2 1

x2

y1
x1

y3

Final:

y1 = 2 y 2 + x1

y3 = y1 2 y3 x1 + x 2
y = 2 y 3 y
1
3
2

y2 1
3

y3

IMPORTANT: Din fiecare ecuaie trebuie

explicitat alt variabil!

1.2 Topologia circuitelor

1.2.2 Grafuri de fluenta GF (sau de semnal GS)

1
Elemente ale GF :
latur = un arc ce leag dou noduri.
nod = punct asociat unei mrimi fizice.

x1
x2

1
1

y1
1

y2 1
3 1
2
y3
2

nod sursa = are incidente numai laturi divergente (excitaie).

nod sarcin = are incidente numai laturi convergente.
nod intermediar (de trecere) = are incidente i laturi convergente
i laturi divergente.
cale (drum) = o succesiune de laturi orientate n acelai sens fr a trece
de dou ori prin acelai nod.
bucl = o cale nchis pe ea nsi.
bucl proprie (a unui nod) = o bucl cu o singur latur.

1.2 Topologia circuitelor

1.2.2 Grafuri de fluenta GF (sau de semnal GS)

DEFINIII:
Un GF care are numai noduri surs i noduri
sarcin se numete ireductibil.
Transmitanele unui graf ireductibil sunt
transmitanele globale ale grafului.
A rezolva un GF (echivalent cu a rezolva sistemul de ecuaii) nseamn a-l
aduce la forma ireductibila si a determina transmitanele sale globale.
EXEMPLU: Dac graful dat se aduce la forma ireductibila:
T11
T12
T21

x1
x2
T32

y1
y2

T22
T31
y3

soluia problemei se scrie direct:

y1 = T11 x1 + T12 x 2

y 2 = T21 x1 + T22 x 2
y = T x + T x
31 1
32 2
3

1.2 Topologia circuitelor

1.2.2 Grafuri de fluenta GF (sau de semnal GS)

Regula lui Mason permite determinarea transmitanei globale de la un nod

surs la un nod oarecare (sarcin sau intermediar) prin relaia:
Tij =

unde:
= 1

k Tk k

P1m + P2m P3m + L

m
m
m

este determinantul GF.

P1m transmitana buclei m (produsul transmitanelor laturilor care

o compun);
P2m transmitana perechii m de bucle neadiacente
(care nu au nici un nod comun);
P3m transmitana tripletului m de bucle neadiacente dou cte dou;
Tk este transmitana cii k de la nodul surs la nodul considerat
(produsul transmitanelor laturilor care compun calea).

k este determinantul sub-grafului neadiacent cii (se obine din graful

dat eliminnd toate nodurile cii respective).

1.2 Topologia circuitelor

1.2.2 Grafuri de fluenta GF (sau de semnal GS)

EXEMPLU 1:
S determinm transmitana T31 n GF alturat.

x1
x2

y1
1

y2 1
1

Evalum transmitanele buclelor:

P1 = 2 1 = 2
P4 = 2

P3 = 1 ( 3 ) = 3
P2 = 1
P5 = 3 ( 2 ) ( 2 ) = 12

Sunt numai dou dublete de bucle neadiacente:

P14 = P1 P4 = 2 ( 2 ) = 4

P24 = P2 P4 = 1 ( 2 ) = 2

Determinantul este: = 1 ( 2 + 1 + 3 2 12 ) + ( 4 2 ) = 15

y3

1.2 Topologia circuitelor

1.2.2 Grafuri de fluenta GF (sau de semnal GS)

x1
CONTINUARE EXEMPLU 1:

x2

1
1

y1

2
3

1
y2 1
1

S determinm transmitana T31 n GF alturat.

Determinantul este: = 1 ( 2 + 1 + 3 2 12 ) + ( 4 2 ) = 15
Sunt patru ci de la x1 la y3 :
T1 = 1 ( 2 ) = 2 ;

T3 = 1 ( 1) = 1;

1 = 1 1 = 0
3 = 1

T2 = 1 1 ( 1) = 1;

2 = 1

T4 = 1 ( 2 ) ( 2 ) = 4 ;

Transmitana global:
T31 =

1
4
( 2 0 ) + ( 1 1) + (1 1) + ( 4 1) =
15
15

4 = 1

y3

1.2 Topologia circuitelor

1.2.2 Grafuri de fluenta GF (sau de semnal GS)

EXEMPLU 2:
S determinm i transmitana T32.
Sunt dou ci:
T1 = 1 ( 2 ) ( 2 ) = 4 ;

T2 = 1 ( 1) = 1 ;

x1
x2

1 = 1

2 = 1
1
3 1
( 4 1) + ( 1 1) =
=
15
15 5

Acum, se poate scrie soluia parial:

y 3 = T31 x1 + T32 x 2 =

1
y2 1

1
2

Transmitana global:
T32 =

y1

4
1
x1 + x 2
15
5

y3

Analiza i Sinteza Circuitelor

Cursul 2 METODE DE ANALIZ MATRICIAL. CIRCUITE DUALE.

2.1 Metode de analiz matricial

2.1.1 Matricea de conexiune

n general, un sistem liniar si invariant este caracterizat de un sistem de

ecuaii algebrice liniare.
Acestea se obtin scriind ecuaiile ce descriu circuitul n termenii
Transformatei Laplace (pentru a obine ecuaii algebrice din ecuatiile
diferentiale initiale), astfel:
1. Tteorema I a lui Kirchhoff (TKI) suma algebrica a curentilor
dintr-un nod este nula
2. Tteorema II a lui Kirchhoff (TKV) suma algebrica a tensiunilor
laturilor ce formeaza o bucla este nula
3. Curenii din laturi se pot determina n funcie de tensiuni, prin
legea lui Ohm
In final sistemul de ecuaii algebrice liniare se poate scrie sub forma
matriciala astfel:
AY = BX

2.1 Metode de analiz matricial

2.1.1 Matricea de conexiune

n sistemul de ecuaii algebrice liniare:

AY = BX
Y ( n 1) = [ y1 y 2 L yn ] este vectorul necunoscutelor (rspunsurilor)
T

X ( m 1) = [ x1 x 2 L xm ] este vectorul excitaiilor

T

A ( n n ) ; B ( n m ) sunt matricile coeficienilor

Ecuaia se scrie, succesiv:

0 = A Y + B X

+Y

Y = Y AY +BX

Y = (1n A ) Y + B X

Y
Y = [1n A B]
X

DEFINIIE:

Matricea: T = [1n A B] se numete matrice de conexiune

a circuitului sau a GF asociat circuitului

2.1 Metode de analiz matricial

2.1.1 Matricea de conexiune

Explicitnd matricea de conexiune T = [1n A B] se obine:

y1
y1
y2
L
yn

y2

yn

1 a11 a12 L a1n

a21 1 a22 L a2n
L
L
L
an1 an2 L 1 ann

x1

x2

xm

b11

b12 L
b22 L
L
bn2 L

b1m

b21
L
bn1

b2m
L
bnm

y1
y2
L
yn
x1
x2
L
xm

Matricea de conexiune permite construcia directa a GF

(variabilele yi sunt deja explicitate):
1) Se amplaseaz cte un nod pentru fiecare coloan a matricii de conexiune.
2) Pentru fiecare element nenul, se duce o latur de la nodul asociat coloanei
la nodul asociat liniei.
3) Pe latura grafului se noteaz, ca transmitan, valoarea elementului nenul.
4) Se rezolva sistemul calculand transmitantele globale cu regula lui Mason.

2.1 Metode de analiz matricial

2.1.1 Matricea de conexiune

EXEMPLU: Relum sistemul de ecuaii si plecam de la relatia A Y = B X :

= x1
y1 + 2 y 2

+ 3 y3 = x1 + x 2
y1
2 y + y + 3 y = 0
2
3
1

y1
y1 0
T = [1n A B] = y 2 1

y 3 2
1
x1
x2

1
1

2
3

y1

1
2

y3

2 0
1 0
0 3 ; B = 1 1

0 0
1 3
x1 x 2
1 0
1 1

0 0

Stg.. GF precedent
Drp. GF actual x1

1
y2

1
A = 1

2
y 2 y3
2 0
1 3
1 2

1
2

x2

y1

2 2
1
1

y2 1
3
y3

2
grafuri izomorfe
rezolvabile cu regula lui Mason

2.1 Metode de analiz matricial

2.1.2 Analiza Sistemelor Analogice Liniare si Invariante

Sistemele Analogice Liniare si Invariante in timp (SALI) cu o singura

intrare x(t) si o singura iesire y(t) sunt caracterizate printr-o ecuatie
diferentiala cu coeficienti reali si constanti
Ordinul n al ecuatiei diferentiale este determinat in cazul circuitelor
electrice de numarul elementelor reactive.

2.1 Metode de analiz matricial

2.1.2 Analiza Sistemelor Analogice Liniare si Invariante

Exemplul 1: circuitul RL serie

1. Este caracterizat printr-o ecuatie diferentiala de ordinul I
deoarece contine un singur element de circuit reactiv
2. Excitatia este tensiunea electromotoare e(t)
3. Raspunsul este curentul i(t)

2.1 Metode de analiz matricial

2.1.2 Analiza Sistemelor Analogice Liniare si Invariante

Exemplul 2: circuitul RLC paralel

1. Este caracterizat printr-o ecuatie diferentiala de ordinul
II deoarece contine doua elemente de circuit reactive
2. Excitatia este curentul i(t)
3. Raspunsul este tensiunea electromotaore e(t)

2.1 Metode de analiz matricial

2.1.2 Analiza Sistemelor Analogice Liniare si Invariante

Functia de transfer (de sistem sau de circuit) H(s) a SALI este o

functie rationala in s definita ca raportul dintre Transformata
Laplace a iesirii Y(s) si cea a intrarii X(s), in conditii initiale nule

2.1 Metode de analiz matricial

2.1.2 Analiza Sistemelor Analogice Liniare si Invariante

Functiile de transfer ale circuitului RL serie si RLC paralel

2.1 Metode de analiz matricial

2.1.2 Analiza Sistemelor Analogice Liniare si Invariante

In cazul unui SALI cu mai multe intrari si mai multe iesiri functia de
transfer H(s) este o matrice ale carei elemente se calculeaza pe
principiul suprapunerii efectelor

2.1 Metode de analiz matricial

2.1.2 Analiza Sistemelor Analogice Liniare si Invariante

Functiile de transfer ale circuitului RL serie si RLC paralel

2.1 Metode de analiz matricial

2.1.3 Multi-poli si multi-porti

Pentru un SALI de tip n-pol la care marimile de intrare sunt potentialele

Iar cele de iesire curenti la terminale, functia de trasfer H(s) devine matricea
de transfer, de tip matrice admitanta nedefinita (cu determinant nul)

Curenii la terminale pot fi exprimai

n funcie de poteniale la terminale:
I1 ( s ) Y11

Y
I2 ( s ) 21
L L

=
Ik ( s ) Yk1
L

L
In ( s ) Yn1

Y12 L

Y1j

Y22 L Y2j
L

Yk2 L

Ykj

Yn2 L Ynk

L Y1n V1 ( s )

L Y2n V2 ( s )
L L L

V
s
(
)
L Ykn j

L L L
L Ynn Vn ( s )

V1 1 i1
2 i2
V2
Vk

k ik

Vn n in

n pol

2.1 Metode de analiz matricial

2.1.3 Multi-poli si multi-porti

Transformarea unui multi-pol in multi-port (6-pol in 3-port)

terminal sau pol
1
2
3

6
i2

6-pol

u65

2
3

5
M

u40

C1

3-port

C3

4
C2

DEFINIIE:
Poarta este o grupare de terminale avnd suma algebric a curenilor nul.
Gruparea n pori poate fi determinat de:

structura intern
conexiunile externe

DEFINIIE: Dac unul dintre terminale este conectat la mas, circuitul se

numete: cu born la mas, sau cu born comun.

2.1 Metode de analiz matricial

2.1.3 Multi-poli si multi-porti

OBSERVAIE: Cel mai des se ntlnesc pori formate din dou terminale.
La o asemenea poart se definesc o tensiune i un curent.
RAIONAMENT:
1) Un circuit n-port are definit 2n mrimi (n tensiuni i n cureni); pentru
determinarea acestora sunt necesare 2n relaii.
2) Prin conectarea unui circuit exterior la o poart se impun o relaie ntre
tensiunea i curentul la poarta respectiv.
3) Conectnd n circuite la cele n pori se impun, deci, n relaii.
4) Pe de alt parte, dac la toate porile unui circuit sunt conectate circuite
exterioare, circuitul este determinat.
5) Cum circuitele exterioare furnizeaz n relaii, rmne c n-portul trebuie
s furnizeze restul de n relaii.
CONCLUZIE: Un circuit n-port este caracterizat prin n relaii
ntre tensiunile i curenii de la porile sale.

2.1 Metode de analiz matricial

2.1.3 Multi-poli si multi-porti

Cazul unui diport - considerand ca la ambele porti se aplica surse de

tensiune Iar curentii la porti sunt raspunsurile, matricea de transfer are ca
elemente, admitanele n scurtcircuit ale dipolului

2.1 Metode de analiz matricial

2.2 Circuite duale

2.1 Metode de analiz matricial

2.2 Circuite duale

Exemplu: uniporti si conexiuni duale

1. Rezistenta-Conductanta
2. Bobina-Condensatorul
3. Sursa de tensiune-Sursa de curent
4. Conexiune serie - Conexiune paralel

2.1 Metode de analiz matricial

2.2 Circuite duale

Exemplu de diporti duali

Analiza i Sinteza Circuitelor

Cursul 3 FUNCTIA DE CIRCUIT.
DETERMINAREA RASPUNSUL UNUI CIRCUIT.

3.1 Functia de circuit

Observaii:
1) Funciile de circuit (f.d.c) se definesc n vederea caracterizrii la borne
a circuitelor electrice liniare, invariante i cu parametri concentrai.
2) Ele sunt particularizarea la circuite a funciilor de transfer sau de sistem
H(s), ale sistemelor analogice liniare, invariante (SALI).
3) Pentru circuite cu mai multe intrri i/sau ieiri, f.d.c permit caracterizarea
efectului unei anumite intrri asupra unei anumite ieiri.
4) F.d.c. se definesc n planul complex (s), deoarece acolo ecuaiile
difereniale n domeniul timp devin ecuaii algebrice.
5) IMPORTANT: f.d.c. se definesc n condiii iniiale nule, dar pot fi utilizate
n condiii iniiale oarecare.

3.1 Functia de circuit

EXEMPLU:

Penrtu un acelai circuit RLC serie mrimea de ieire poate

fi considerata caderea de tensiune pe C, L sau R:
b

u1(t)

u1(t)

L
C u2(t)

R
C

u1(t)

L u2(t)

C
R u2(t)

Toate trei circuitele sunt caracterizate de aceiasi ecuatie diferentiala

de ordinul II:
di 1
Ri + L +
i dt = u1
dt C

LC

d2i
dt 2

+ RC

du
di
+i= C 1
dt
dt

3.1 Functia de circuit

Functia de circuit H(s)= U2(s)/ U1(s) particularizata

pentru cazurile a), b) si c)
a

u1(t)

b
u1(t)

C u2(t)

Ha ( s ) =

1
LC s2 + RCs + 1

R
C
L

Hb ( s ) =

u1(t)
u2(t)

LC s2
LC s2 + RC s + 1

C
R

Hc ( s ) =

u2(t)

RCs
LC s2 + RC s + 1

OBSERVAII:
1) Ecuaia omogen (membrul stng) depinde numai de structura circuitului,
nu i de mrimea considerat ca ieire.
2) Numitorul f.d.c. provine din membrul stng al ecuaiei difereniale, deci va
depinde numai de structura circuitului, nu i de mrimea considerat rspuns.
3) Mrimea considerat ca rspuns va afecta numai numrtorul f.d.c.

3.1 Functia de circuit

Funcia de circuit pot fi definita nu doar plecand de la ecuaia diferenial

a circuitului dar si folosind raspunsul h(t) al circuitului la impulsul Dirac,
numit functie pondere.
Definirea f.d.c. pornind de la funcia pondere.
1) Funcia pondere este rspunsul circuitului la impuls Dirac:
2) Imaginea Laplace a impulsului este:
3) Funcia de circuit face legtura ntre imaginile
Laplace ale excitaiei i rspunsului:
Rezult: L {h ( t )} = H ( s ) L { ( t )} deci:

(t)

h(t)

L { ( t )} = 1
L {y ( t )} = H ( s ) L {x ( t )}
H ( s ) = L {h ( t )}

OBSERVAIE:
Mai frecvent se utilizeaz f.d.c. pentru a determina (analitic) funcia pondere:
h ( t ) = L 1 {H ( s )}

3.1 Functia de circuit

F.d.c. n form factorizat: H ( s ) =

b
H = m
an

este

Pm ( s )

Qn ( s )

= H

( s z1 )( s z2 ) L ( s zm )
( s p1 )( s p2 ) L ( s pn )

amplificarea la frecven infinit, dac m = n

un factor de scar, dac m n

zk sunt zerourile f.d.c. (funcia tinde la zero cnd s zk);

pk sunt polii f.d.c. (funcia tinde la infinit cnd s pk);
zk i pk sunt punctele singulare ale f.d.c.

funcia mai are:

m n poli la infinit dac m > n

n m zerouri la infinit dac m < n

3.1 Functia de circuit

Ordinul unui circuit

Un circuit prezint un regim tranzitoriu numai dac este capabil s
nmagazineze energie.
n cazul circuitelor, elementele reactive au aceast proprietate.
Un caz particular de regim tranzitoriu este regimul liber: circuitul evolueaz
fr excitaie, dar pornind de la nite condiii iniiale nenule. Este regimul de
descrcare a energiei nmagazinate n elementele reactive.

DEFINIII:
1) Ordinul unui circuit este egal cu numrul de condiii iniiale care pot fi impuse.
2) O bucl-C este o bucl format numai din condensatoare, eventual i surse
de tensiune.
3) O seciune-L este o seciune care conine numai bobine, eventual i surse
de curent.
4) Ordinul unui circuit este egal cu numrul de elemente reactive din care se
scade cte o unitate pentru fiecare bucl-C, sau seciune-L liniar independent.

3.1 Functia de circuit

Determinarea f.d.c. pentru un circuit RC tip divizor de tensiune

R1

R1
u1(t)

Schema operaional

R2 u2(t)

H( s) =

Divizor de tensiune:

Z (R2 || C ) =

R2
sC
R2 +

1
sC

Notaie:

U2 ( s )
U1 ( s )

R1R2
R1 + R2

1
sC

R2 U2(s)

Z (R2 || C )

R1 + Z (R2 || C )

R2
sR2C + 1
R2
=
H(s) =
R2
sR1R2C + R1 + R2
R1 +
sR2C + 1

R2

sR2C + 1

Rp =

U1(s)

= RpC

Notaie:
R2
A
=
0 R +R
1
2

H(s) =

R2
1

R1 + R2 sRpC + 1

H( s) = A0

1
s +1

3.1 Functia de circuit

Ca transformat invers a f.d.c., funcia pondere se scrie: h(t) =

k =1

ak epk t

DEFINIIE: Exponeniala epk t se numete mod de oscilaie. Constanta ak este

amplitudinea modului.
OBSERVAII:
1) Modurile de oscilaie apar n perechi complex-conjugate.
2) Modurile complex-conjugate au amplitudini complex-conjugate.
a
a*
+
a ep1t + a * ep1 *t
s p1 s p1 *
+ j t
j t
= ( are + jaim ) e( 1 1 ) + ( are jaim ) e( 1 1 ) = aree1t e j1t + e j1t + jaime1t e j1t e j1t

t
= 2 e1t are cos ( 1t ) aim sin ( 1t ) = A1e 1 cos ( 1t + 1 )

A1 cos ( 1 ) = 2are

A1 sin ( 1 ) = 2aim

A = 2 a2 + a2 = 2 a
re
im
1

aim

=
a
tan
1
are

3.1 Functia de circuit

Moduri de oscilaie
Poziia polilor in semiplanul stang, drept sau pe axa frecventelor
determin aspectul modurilor de oscilaie: e1t cos ( 1t )
j

3.1 Functia de circuit

RAIONAMENT :

1) Funcia pondere este un rspuns liber al circuitului.

2) Ea este o sum ponderat de moduri de oscilaie.
3) Aspectul modurilor de oscilaie depinde numai de numitorul f.d.c.
4) Acesta depinde numai de structura circuitului.
CONCLUZIE:
Evoluia liber (fara aplicarea unei excitatii la intrare) a circuitului depinde numai
de structura sa, nu i de mrimea considerat rspuns.
OBSERVAIE:

Sub aciunea unei excitaii, circuitul evolueaz ntr-un mod determinat de

structura sa si de natura excitatiei.

3.1 Determinarea raspunsului unui circuit

Raspunsului in frecventa/pulsatie al unui circuit poate fi determinat ca

raport al Transformatelor Fourier ale raspunsului in timp y(t) si respectiv
a excitatiei x(t).

3.1 Determinarea raspunsului unui circuit

Raspunsului in frecventa este o functie complexa care descrie exprima

variatia amplitudinii si a defazajului unui semnal armonic in functie de
frecventa/pulsatia sa.

3.1 Determinarea raspunsului unui circuit

Frecventa unui semnal armonic de intrare poate varia in limite mari iar
amplitudinea lui la iesirea circuitului variaza in limite largi in functie de frecventa.
De aceea pentru amplitudine si frecventa se folosesc scari logaritmice.

3.1 Determinarea raspunsului unui circuit

Raspunsului unui circuit este format din componenta de regim liber si

cea de regim fortat si poate fi determinat direct prin rezolvarea ecuatiei
diferentiale a circuitului.

3.1 Determinarea raspunsului unui circuit

Raspunsul de regim liber: este solutia ecuatiei caracteristice (cu membrul

drept nul) si depinde doar de structura circuitului
Raspunsul de regim fortat: este o solutie particulara a ecuatiei diferentiale
care depinde de natura excitatiei

3.1 Determinarea raspunsului unui circuit

Raspunsul i(t) al circuitului RL serie la treapta unitate in tensiune e(t)

3.1 Determinarea raspunsului unui circuit

Raspunsul circuitului poate fi determinat prin convolutia dintre excitatia x(t)

si functia sa pondere h(t) raspunsul circuitului la impulsul Dirac

3.1 Determinarea raspunsului unui circuit

Raspunsul unui circuit pentru care atat functia sa pondere h(t) cat si
excitatia x(t) sunt functii exponentiale cauzale

3.1 Determinarea raspunsului unui circuit

Raspunsul circuitului poate fi determinat si ca Transformata Laplace inversa

a functiei de circuit H(s)

3.1 Determinarea raspunsului unui circuit

Raspunsul i(t) al circuitului RC serie cu conditii initiale nule la un semnal

aperiodic cauzal in tensiune e(t)

3.1 Determinarea raspunsului unui circuit

Raspunsul i(t) al circuitului RC serie cu conditii initiale nenule la un semnal

aperiodic cauzal in tensiune e(t)

3.1 Determinarea raspunsului unui circuit

Raspunsul unui circuit la excitatia treapta unitate se numeste raspuns

indicial si este important in aprecierea calitatii circuitelor de impulsuri

Analiza i Sinteza Circuitelor

Cursul 4 FORMALISME DE REPREZENTARE.
FORMALISMUL DE REPARTITIE.

4.1

Formalismele de reprezentare a multiportilor

Parametrii circuitelor multiport

4.1

Formalismele de reprezentare a multiportilor

In general, la fiecare dintre porile unui n-port este conectat cate un circuit
exterioar, prin care se impune o relaie ntre tensiunea i curentul la poarta
respectiv. Pentru a determina cele n tensiuni si cei n curenti de la porti
sunt necesare 2n relatii din care n realtii se obtin prin conditii externe.
Structura interna a fiecarui circuit n-port determina alte n relaii ntre
tensiunile i curenii de la porile sale.
Formalism de reprezentare - exprimarea a n mrimi (cte una de la fiecare
poart, numita mrimie dependente sau
raspuns ) n funcie de celelalte n mrimi
(independente sau excitatii).
Formalismul se exprim prin relaia matricial intrare-ieire:

Y ( s) = H( s) X ( s)

DEFINIIE: Dac vectorul X(s) colecteaz mrimile independente,

iar Y(s) pe cele dependente, matricea ptrat H(s) se numete
matrice de transfer, ar elementele sale sunt f.d.c.

4.1 Formalismele de reprezentare a multiportilor

4.1.1 Formalismul hibrid
Formalismul hibrid se obine considernd vectorii de forma:
1. Vectorul excitatie X(s): tensiunile la portile 1 la k si curentii la portile k+1 la n
2. Vectorul raspuns Y(s ): curentii la portile 1 la k si tensiunile la portile k+1 la n

4.1 Formalismele de reprezentare a multiportilor

4.1.1 Formalismul hibrid

OBSERVAIE: Elementele matricii hibride sunt f.d.c. definite n condiiile:

a.- porile: 1 ... k sunt n scurtcircuit
b.- porile: k+1 ... n sunt n gol
mai puin poarta la care se aplic excitaia.

S explicm ultimele afirmaii:

Ik ( s ) = Yk,1 U1 + Yk,2 U2 + K + A ik,k +1 Ik +1 + K + A ik,n In

Yk,2

I
= k
U2

U j = 0 ;

Ij = 0;

j2

A ik,k +1

Ik
Ik +1

U j = 0 ;

Ij = 0;

j k +1

4.1 Formalismele de reprezentare a multiportilor

4.1.1 Formalismul impedan

Formalismul impedan se exprima prin relatia matriciala in planul s: U(s)=Z(s)I(s)

Zk,k ( s ) este impedana de intrare la poarta k, cu toate porile n gol,

mai puin poarta k la care se aplic excitaia.
Zk,j ( s )

este impedana de transfer de la poarta j (la care se aplic un

curent) la poarta k (la care se obine o tensiune).

4.1 Formalismele de reprezentare a multiportilor

4.1.1 Formalismul impedan
In cazul unui diport relatia matriciala U(s)=Z(s)I(s) poate fi redata sub forma
unui sistem de ecuatii de ordinul II prin care tensiunile sunt explicitate in functie
de curentii la porti.

4.1 Formalismele de reprezentare a multiportilor

4.1.1 Formalismul impedan
EXEMPLU: determinarea parametriilor impedanta ai dipolului simetric si reciproc in T

Similar:

Matricea Z a diportului in T este :

4.1 Formalismele de reprezentare a multiportilor

4.1.1 Formalismul admitan

Formalismul admitan se exprima prin relatia matriciala in planul s: I(s)=Ys)U(s)

Yk,k ( s )

este admitana de intrare la poarta k, cu toate porile n scurt,

mai puin poarta k la care se aplic excitaia.

Yk,j ( s )

este admitana de transfer de la poarta j (la care se aplic o

tensiune) i poarta k (la care se obine un curent).

4.2 Formalismul de repartiie

Pentru definirea formalismului de repatitie sunt necesare

urmatoarele operatii preliminare:
a). Normarea dupa rezistenta a elementelor de circuit
b). Marirea la porti a multi-portilor
a) Normarea dup rezisten. Se alege arbitrar o rezisten de normare R0

iar folosind relatiile de mai jos, din valorile initiale notate cu majuscule ale
rezistentelor, inductantelor si capacitatilor se obtin valorile normate, notate
cu litere mici.
R i L i c i
=
=
= R0
ri
l i Ci

ri =

Ri
R0

li =

Li
R0

; c i = R0 Ci

OBSERVAIE: Comportamentul dinamic nu este afectat;

constantele de timp nu se modific:
RL =

Li l i
=
Ri ri

RC = RiCi = rc
i i

0 =

1
=
LiCi

1
l ic i

Analiza i Sinteza Circuitelor

Cursul 5 STRUCURI DE UNIPORTI.
UNIPORTI CU UN SINGUR TIP DE ELEMENTE.

5.1

Structuri de uniporti

Uniportul - este cazul partcicular (n=1), al n-portului cu o

singura poarta, caracterizata prin doua marimi (curentul la
poarta si tensiunea la poarta). Rezulta ca indiferent de
complexitatea strucurii sale interne, uniportul are doar doua
terminale prin care se poate conecta la exterior.
Uniportul elementar- este formati dintr-un singur
element de circuit:
- pasiv (rezisenta, inductanta sau capacitate)
- activ (sursa de curent sau de tensiune)

5.1

Structuri de uniporti

Uniportul pasiv - este format exclusiv din elemente de circuit

pasive.
Uniportul activ - contine cel putin un element de circuit activ (o
sursa de curent sau de tensiune).

5.1

Structuri de uniporti

Structuri elementare de uniporti:

- structura serie: contine exclusiv elemente de circuit conectate
in serie
- structura derivatie: contine exclusiv elemente de circuit
conectate in paralel
- structura mixta: contine elemente de circuit conectate atat in
serie cat si in paralel
Pentru un uniport, functia de circuit, definita ca raportul Transformatei
Laplace a raspunsului si respectiv excitatiei, este o imitanta:
- fie impedanta:

- fie admitanta:

5.1

Structuri de uniporti

5.1

Structuri de uniporti

Uniportul serie: impedanta echivalenta

Uniportul derivatie: admitanta echivalenta

5.1

Structuri de uniporti

Uniportul in scara infinita tip a)

Determinarea inpedantei
echivalente

5.1

Structuri de uniporti

Uniportul in scara infinita tip a)

Schema echivalenta

Inpedanta echivalenta

5.1

Structuri de uniporti

Uniportul in scara infinita tip b)

Determinarea inpedantei
echivalente

5.1

Structuri de uniporti

Uniportul in scara infinita tip b)

Schema echivalenta

Inpedanta echivalenta

5.2

Uniporti cu un singur tip de elemente

Uniportul pur rezistiv serie:

Determinarea rezistentei
echivalente
Uniportul pur rezistiv derivatie:
Determinarea conductantei
echivalente
Uniportul pur inductiv serie:
Determinarea inductantei
echivalente

5.2

Uniporti cu un singur tip de elemente

Uniportul pur inductiv derivatie:

Determinarea inductantei
echivalente
Uniportul pur capacitiv serie:
Determinarea cpacitatii
echivalente
Uniportul pur capacitiv derivatie:
Determinarea capacitatii
echivalente

Analiza i Sinteza Circuitelor

Cursul 6 UNIPORTI DE ORDINUL I.

6.1

Uniporti de ordinul I

Uniportul de ordinul I
- contine doar elemente de circuit pasive
- consumatoare de energie: rezistente
- acumulatoare de energie: (bobine, care acumuleaza
energia in campul magenetic propriu sau condensatoare,
care acumuleaza energia in campul electric propriu)
- contine un singur element de circuit reactiv (inductanta sau
capacitate)
- in domeniul timp este caracterizat de o ecuatie diferentiala
de ordinul I, care stabileste legatura intre curentul si
tensiunea la borne
- functia de circuit este o functie rationala de ordinul I in
planul s
Tipuri de uniporti de ordinul I
- uniport RL - serie
- derivatie
- uniport RC - serie
- derivatie

6.1 Uniporti de ordinul I

6.1.1 Uniportul RL

Uniportul RL serie
1. Este caracterizat printr-o ecuatie diferentiala de ordinul I
deoarece contine un singur element de circuit reactiv
2. Excitatia este tensiunea electromotaore e(t)
3. Raspunsul este curentul i(t)

6.1 Uniporti de ordinul I

6.1.1 Uniportul RL

Raspunsul uniportului RL serie:

- pentru o excitatie treapta: e(t)=E pt. t>0
- se determina din ecuatia diferentiala de ordinul I a uniportului

6.1 Uniporti de ordinul I

6.1.1 Uniportul RL

Functia de circuit a uniportului RL serie:

- se determina din ecuatia diferentiala de ordinul I a uniportului
- dupa aplicarea Transformatei Laplace ecuatiei diferentiale se
expliciteaza functia de circuit: Y(s)=I(s)/U(s)

Functia de circuit a uniportului RL derivatie:

6.1 Uniporti de ordinul I

6.1.2 Uniportul RC

Functia de circuit a uniportului RC serie:

- se determina din ecuatia diferentiala de ordinul I a uniportului
- dupa aplicarea Transformatei Laplace ecuatiei diferentiale se
expliciteaza functia de circuit: Z(s)=U(s)/I(s)
- constanta de timp a uniportului RC este:

Functia de circuit a uniportului RC derivatie:

Analiza i Sinteza Circuitelor

Cursul 7 UNIPORTI DE ORDINUL II.

7.1

Uniporti de ordinul II

Uniportul LC serie
-contine doua elemente de circuit reactive, deci este caracterizat
de o ecuatie diferentiala de ordinul II
- este excitat in tensiune iar raspunsul este curentul care se
stabileste prin circuit
- raspunsul in frecventa este dat
de impedanta complexa:

In cazul circuitelor pur reactive (R=0),

Impedanta complexa se reduce la
reactanta:

7.1

Uniporti de ordinul II

Uniportul LC serie - impedanta circuitului este:

Deci, impedanta circuitului devine:

7.1

Uniporti de ordinul II

Uniportul LC serie - variatia cu frecventa a functiei reactanta

In final, reactanta circuitului LC serie

este:

La frecventa de rezonanta, reactanta

uniportului este nula, deci circuitul
prezinta un scurtcircuit.

7.1

Uniporti de ordinul II

Uniportul rLC serie

-contine doua elemente de circuit reactive si unul rezistiv, deci este
caracterizat tot de o ecuatie diferentiala de ordinul II
- este excitat in tensiune iar raspunsul este curentul prin circuit

Raspunsul in frecventa este

dat de impedanta complexa:

In care:

este pulsatia/frecventa de rezonanta

Impedanta uniportului contine deci o parte rezistiva constanta r si o

parte reactiva, dependenta de frecventa

7.1

Uniporti de ordinul II

Uniportul rLC serie - variatia curentului functie de frecventa

ilustreaza caracterul selectiv al circuitului
Folosind notatiile:

- - care defineste factorul de calitate al circuitului

- ce defineste factorul de dezacord al circuitului

impedanta circuitului devine:

La rezonanta, dezacordul este nul,

impedanta devine pur rezistiva iar
curentul prin unipor este maxim.

7.1

Uniporti de ordinul II

Uniportul LC derivatie
- este un uniport pur reactiv de ordinul II
- impedanta circuitului este:

7.1

Uniporti de ordinul II

Uniportul LC derivatie - variatia cu frecventa a functiei reactanta

In final, reactanta circuitului LC derivatie
este:

La frecventa de rezonanta, reactanta

uniportului LC derivatie este infinita,
deci circuitul se prezinta ca si cand ar
fi in gol.

7.1

Uniporti de ordinul II

Uniportul rLC derivatie

-contine doua elemente de circuit reactive si unul rezistiv, deci este
caracterizat tot de o ecuatie diferentiala de ordinul II
- este excitat in curent iar raspunsul este tensiunea la borne
Pentru valori mici ale rezistentei, rapunsul in
frecventa este dat de impedanta complexa:

Impedanta uniportului contine deci o componenta rezistiva, invariabila

in frecventa cat si o componenta reactiva, dependenta de frecventa

7.1

Uniporti de ordinul II

Uniportul rLC derivatie - variatia tensiunii functie de frecventa

ilustreaza caracterul selectiv al circuitului
Folosind notatiile:

- - care defineste factorul de calitate al circuitului

- ce defineste factorul de dezacord al circuitului

impedanta circuitului devine:

La rezonanta, dezacordul este nul,

iar tensiunea la bornele uniportului
este maxima.

Analiza i Sinteza Circuitelor

Cursul 8 DIPORTI PASIVI.

8.1

Diporti pasivi

DEFINIIE: Un diport este un circuit cu patru terminale (cuadripol) grupate n

dou pori, numite (n sensul de transmitere a semnalelor) de intrare,
respectiv de ieire.
OBSERVAII:
1) n cazul diporilor pasivi, semnalele pot circula i n sens invers (lucru care se
i petrece n cazul reflexiilor, care produc unde inverse)
2) diporii lucreaz cel mai ades conectai n lanuri, ntre o surs de semnal i
o sarcin
3) diporii au funcii (principale) diferite: amplificatori (dipori activi), atenuatori,
adaptori, filtre, linii de transmisie etc.
4) indiferent de funcia principal ndeplinit, diporii au un comportament
selectiv n frecven (comportament de filtru)

8.1 Diporti pasivi

8.1.1 Impedana caracteristic

RAIONAMENT:
1) Un diport este caracterizat prin patru parametri compleci.
2) Orice diport pasiv este reciproc ceea impune o relaie ntre parametri;
rmn trei parametri compleci.
3) Condiia de simetrie mai reduce un parametru.
CONCLUZIE :
Diporii pasivi i simetrici vor fi caracterizai prin doi parametri compleci.
EXEMPLUL
Parametri impedan sunt, n cazul general:

U1 z11 z12 I1
U = z
I
z
2 21 22 2

a) condiia de reciprocitate impune relaia: z 21 = z12

b) condiia de simetrie impune relaia: z 22 = z11
Pentru diportul pasiv i simetric, rezult :

U1 z11 z12 I1
U = z
I
z
2 12
11 2

8.1 Diporti pasivi

8.1.1 Impedana caracteristic

Vom caracteriza diporii simetrici prin doi parametri compleci:

impedana caracteristic i constanta de transfer.
DEFINIIE:
Impedana caracteristic este impedana Zc care, conectat la o poart,
face ca impedana de intrare la cealalt poart s fie egal tot cu Zc.
Pentru diportul in T rezulta:

1Z
2 l

1Z
2 l
ZCT

ZCT

Zt

ZCT

Z t Z l + ZCT
1
2

= Zl +
1
2
Z t + Z l + ZCT
2

Z CT

Z 2l
= Zl Zt +
4

8.1 Diporti pasivi

8.1.1 Impedana caracteristic

OBSERVAIE: Expresia stabilita:

1) depinde de structura diportului elementar;
2) sunt valabile numai pentru structurile elementare respective;
O relaie mai general foloseste impedantele de gol si scurt.
1
Zl + Zt
2
1
Zl Zt
1
2
= Zl +
1
2
Zt + Zl
2

Z0 =

Zsc

Z2l
Zl Zt +
4
=
1
Zt + Zl
2

Relaia are un caracter general:

2
Zsc Z0 = ZCT

1Z
2 l

1Z
2 l

Zt

Zc = Zsc Z0

OBSERVAII:
1) Expresia nu depinde de structura intern; Zc este exprimat n funcie de
mrimi msurabile la borne (impedantele de gol si scurtcircuit)

8.1 Diporti pasivi

8.1.2 Constanta de transfer

Diportul conectat ntre impedane egale cu impedana sa caracteristic:

Zc =

U1 U2
=
I1 I2

U1
I
= 1 = e
U2 I2

Zc
Eg

I2

I1

U1

U2

Zc

Zc

OBSERVAII:

1) Dou relaii ntre cele patru mrimi definesc cei doi parametri compleci.
2) Dac diportul este conectat pe impedana sa caracteristic, tensiunile i
curenii sunt n egal msur atenuai, respectiv defazai.
DEFINIIE: Constanta de transfer (pe impedana caracteristic) este mrimea
complex definit prin relaia:
= a + jb = ln

U1
I
= ln 1
U2
I2

unde tensiunile i curenii sunt cei care se stabilesc atunci cnd diportul
este conectat pe impedana sa caracteristic.

8.1 Diporti pasivi

8.1.2 Constanta de transfer

Constanta de transfer are semnificaia unei atenuri complexe

exprimat logaritmic
U1 j( 1 2 )
U1
U1
U1 e j1
U1
j( 1 2 )

+ ln e
= ln
+ j ( 1 2 )
e
= ln
ln
= ln
= ln
j 2

U
U
U
U2
U2 e
2
2
2

OBSERVAII:
1) Partea real a constantei de transfer este atenuarea (real): a = ln
2) Msura n decibeli se poate obine prin: adB = 8,686 aNp

U1
U2

3) Partea imaginar reprezint defazajul intrrii fa de ieire, deci opusul

defazajului clasic (al ieirii fa de intrare):
b = 1 2 = ( 2 1 ) =
4) Aceleai relaii se aplic i curenilor.

[Np]

8.1 Diporti pasivi

8.1.3 Impedane imagini

Caracterizarea diporilor pasivi asimetrici

1) diporii (cuadripolii) sunt caracterizai prin patru parametri compleci;
2) diporii pasivi (asimetrici) sunt reciproci i sunt caracterizai prin trei
parametri compleci;
3) dac sunt i simetrici, rmn doi parametri compleci;
4) la diporii simetrici am gsit dou moduri de lucru: pe impedana caracteristic,
sau pe alt sarcin;
pe impedane imagini
5) la diporii asimetrici avem doua moduri de lucru:
pe impedane oarecare

8.1 Diporti pasivi

8.1.3 Impedane imagini

DEFINIIE:
Impedanele imagine sunt doi
parametri compleci (ZI1 i ZI2)
ai diportului, astfel nct:

Zg=ZI1 I1
Eg

U1

I2
ZI1

2U2

ZI2

U2

Zs=ZI2

1) dac impedana de sarcin este egal cu ZI2, impedana de intrare a

diportului este egal cu ZI1
2) dac impedana intern a sursei este egal cu ZI1, impedana de ieire a
diportului este egal cu ZI2.
OBSERVAII:
1) Se poate afirma c: diportul transform o impedan imagine n cealalt.
2) Dac diportul este conectat pe impedanele sale imagine, el lucreaz
adaptat la ambele pori, dei nivelele de impedane sunt diferite.

8.1 Diporti pasivi

8.1.3 Impedane imagini

Dac se cunoate matricea

impedan a diportului:
U1 = z11 I1 + z12 I2

U2 = z21 I1 + z22 I2

Zg=ZI1

Eg

I1

U1

I2

ZI1

2U2

ZI2

Se pot deduce relatiile prin care impedantele

Imagini se exprima in functie de parametrii
Impedanta ai diportului:

Relaiile finale:

z11
2
z11 z22 z12
ZI1 =
z22

Z = z22 z z z2
11 22
12
I2
z
11

U2

Zs=ZI2

8.1 Diporti pasivi

8.1.3 Impedane imagini

Pentru definirea
constantei de transfer
pe imagini:
U1 ZI1 I1
=
U2 ZI2 I2

Zg=ZI1
Eg

U1

I1

I2
ZI1

2U2

ZI2

U2

Zs=ZI2

OBSERVAII:
1. Atenurile n tensiune i n curent nu mai sunt egale.
2. A propune dou constante de transfer (n tensiune, respectiv n curent) este,
greit deoarece:
2.1. diportul asimetric trebuie s fie caracterizat prin numai trei parametri:
dou impedane imagine i o singur constant de transfer pe imagini;
2.2. atenurile n tensiune, respectiv n curent nu sunt independente (rezult
chiar din relaia de mai sus).
3. Abordarea corect: se porneste de la atenuarea puterii complexe.

8.1 Diporti pasivi

8.1.3 Impedane imagini

Pentru definirea
constantei de transfer
pe imagini:

Zg=ZI1

Eg

I1

I2
ZI2

U1

ZI1

2U2

U2

Zs=ZI2

U1 ZI1 I1
=
U2 ZI2 I2

DEFINIIE: Constanta de transfer pe imagini este constanta I definit prin:

eI =

P1
=
P2

U1
I = aI + jbI = ln
U
2

U1 I1
U2 I2

ZI2
ZI1

I1
= ln

I2

ZI1
ZI2

Analiza i Sinteza Circuitelor

Cursul 9 PROPAGAREA UNDELOR SI ADAPTAREA
DIPORTILOR.

9.1

Propagarea undelor electromagnetice

1) Energia electromagnetic se transmite, de-a lungul

unui conductor, prin cmpul electromagnetic care
l nconjoar; de aici, o parte din ea este dirijat spre
conductor, pentru a acoperi pierderile.

2) Viteza de propagare a undelor electrice de-a lungul conductorului este egal

cu viteza de propagare a cmpului electromagnetic prin mediul dielectric care
nconjoar conductorul.
La o anumit frecven, apare o repartiie spaial armonic.
Perioada spaial este legat de perioada temporal prin:

= v T =

v
f

1) Dac cea mai mare dimensiune geometric a circuitului este neglijabil fa

de cea mai mic lungime de und, fenomenul de propagare se neglijeaz.
Circuitul este cu constante concentrate sau n regim cvasi-staionar.
2) Dac dimensiunile geometrice ale circuitului sunt comparabile sau mai mari
dect lungimea de und, circuitul este cu constante distribuite sau n regim
de linie lung.
3) O linie lung este caracterizat printr-o impedan caracteristic i o constant
de transfer i poate fi modelat printr-un lan de dipori.

9.1

Propagarea undelor electromagnetice

Dac unda ce se propag printr-un lan de transmisie ntlnete o seciune n care nu

se respect condiia de adaptare se produce un fenomen de reflexierefracie:
Zg
Ui

Ut

Eg

I
Zs

Ur

Undele reflectate:

Ur =

Zs Zg
Zg + Zs

Ui

; Ir =

2 Zs
Undele refractate (transmise): Ut =
Ui
Zg + Zs

Zg Zs
Zg + Zs

; It =

Ii
2 Zg

Zg + Zs

Ii

Factori de reflexie/refracie:
K rU =

Zs Zg
Zg + Zs

; K rI =

Zg Zs
Zg + Zs

K tU =

2Zs
Zg + Zs

; K tI =

2Zg
Zg + Zs

9.1

Propagarea undelor electromagnetice

Rg

OBSERVAIE: Unda direct se propag ca i cum

ntregul lan ar fi adaptat. Abia la ntlnirea seciunii
neadaptate unda constat neadaptarea i, prin
unda reflectat, informeaz lanul din amonte.
Teoria clasic: U =
Undele directe:
Eg
Eg
Ui =
; Ii =
2
2Rg

Undele reflectate:
Rs R g Eg
Ur =

Rg + Rs 2

Eg

Rs
Eg
Rg + Rs

; Ir =

Rg Rs

; I=

Rs

Eg
Rg + Rs

Eg

Rg + Rs 2Rg

Undele transmise:
Uaval = Ut =
Iaval = I t =

2Rs Ei
Rs
=
Ei = U
Rg + Rs 2 Rg + Rs
2Rg

Ei
Ei
=
=I
Rg + Rs 2Rg Rg + Rs

Undele reflectate sunt nule dac impedanele amonte i aval sunt egale,
deci cnd seciunea este adaptat.

9.1

Propagarea undelor electromagnetice

OBSERVAII:
1) Adaptarea nu urmrete transferul maxim de putere.
2) Adaptarea urmrete eliminarea reflexiilor (multiple) care apar n seciunile
de neomogenitate:
Zc1
Ui

Zc2

Zc3
Ut1
Ut2

Ut = Ut1 + Ut2 + Ut3 + K

Ut3

3) Undele transmise succesive sunt atenuate i defazate (ntrziate)

corespunztor parcurgerii dus-ntors a distanei ntre cele dou seciuni.

9.2

Adaptarea diportilor

Zg

Cand urmrim asigurarea adaptrii,

apar dou situaii:

Eg

a) seciunea era adaptat: Zs = Zg

Pentru ca diportul s nu introduc alte atenuri

(n afara constantei de transfer), trebuie ca:
ZI1 = Zg

ZI2 = Zs

Eg

Zg

I
U

I1
U1

Zg

I2
Zc ;

Z =Z

s
g

ZI1 = ZI2 = Zc

OBSERVAII:
1) Pentru ca inserarea unui diport s nu afecteze adaptarea pre-existent n
acea seciune, diportul trebuie s fie simetric.
2) Un diport simetric poate menine adaptarea (dac Zc = Zg = Zs), dar nu
poate realiza adaptarea.

U2

Zg

9.2

Adaptarea diportilor

Zg

Cand urmrim asigurarea adaptrii,

apar dou situaii:
b) seciunea nu era adaptat: Zs Zg

Eg

Zs

Lanul realizat poate deveni adaptat dac:

ZI1 = Zg

ZI2 = Zs

Zg

Zs Zg

ZI1 ZI2

Eg

I1
U1

I2
ZI1, ZI2

U2

Zs

OBSERVAII:
1) Diportul trebuie s fie asimetric.
2) Un diport asimetric poate realiza adaptarea, dar nu poate menine adaptarea.
3) Atenuarea de inserie trebuie s acopere diferena dintre atenuarea de
neadaptare pre-existent i constanta de transfer pe imagini.
4) Se nlocuiete atenuarea de neadaptare cu o atenuare dat de constanta
de transfer. Ce se ctig?
se elimin reflexiile!

9.2

Adaptarea diportilor

DEFINIIE: Un lan de dipori este adaptat dac, n orice seciune a sa,

impedana echivalent amonte este egal cu impedana echivalent aval.
Zg
Eg

Zs

DECH

Zg
Eg

D1

Dk

Dn

Ze amonte=Ze aval

Ze amonte=Ze aval

Zgk
Egk

Dk

Zsk

Zs

9.2

Adaptarea diportilor

DEFINIIE: Un lan de dipori simetrici este adaptat dac sunt ndeplinite,

simultan, condiiile:
1) Toi diporii au aceeai impedan caracteristic (Zc); diporii pot avea
constante de transfer diferite (1, 2, ..., n).
2) Impedana de sarcin este egal cu impedana caracteristic.
3) Impedana intern a sursei este egal cu impedana caracteristic.
Zc
Eg

U1

D1

U2

Atenuarea complex global:

U1
U U
Un1 Un
= 1 2 L

Un +1 U2 U3
Un Un +1

D2

U3

Un

Dn

Un+1

Zc

= 1 + 2 + L +n 1 + n

1) Atenuarea (real) global este (n termeni logaritmici) suma

atenurilor diporilor.
2) Defazajul global este suma defazajelor introduse de dipori.

Analiza i Sinteza Circuitelor

Cursul 10 CIRCUITE DE ADAPTARE A DIPORTILOR.

10.1 Problema adaptrii unui lan de dipori

PROBLEMA: dorim s inserm un diport (cu o funcie principal oarecare)

ntr-un lan pre-existent, astfel nct s meninem, sau s realizm, dup caz,
condiiile de adaptare.
1) Un diport simetric inserat ntr-o seciune adaptat poate menine condiia de
adaptare dac este proiectat astfel nct parametrul su impedan caracteristic
s fie egal cu valoarea comun a impedanelor echivalente aval i amonte.
2) Un diport asimetric inserat ntr-o seciune adaptat nu poate menine condiia
de adaptare.
3) n general, un diport simetric inserat ntr-o seciune neadaptat nu poate realiza
condiia de adaptare a lanului.
4) Un diport asimetric inserat ntr-o seciune neadaptat poate realiza condiia
de adaptare dac este proiectat s lucreze n modul de lucru pe imagini.
CONCLUZII:
a) un diport simetric, proiectat n modul de lucru pe impedana caracteristic
poate conserva adaptarea ntr-o seciune adaptat;
b) un diport asimetric, proiectat n modul de lucru pe impedane imagine
poate realiza adaptarea ntr-o seciune neadaptat;

10. 2 Adaptarea prin transformator ideal

Transformatorul ideal:
1) este un transformator perfect (cu factor de cuplaj unitar, deci cu flux
de pierderi nul);
admite salturi ale curenilor, cu condiia ca acestea s se
compenseze.
2) rezistena nfurrilor este nul;
nu prezint pierderi prin efect Joule si deci nu consum putere
activ.
3) inductanele nfurrilor tind la zero, astfel nct raportul lor este
constant i egal cu ptratul raportului de transformare;
nu este selectiv n frecven,
nu impune un regim tranzitoriu.

10. 2 Adaptarea prin transformator ideal

U1 I 2
= =n
Raportul de transformare:
U2 I 1
Condiia de adaptare n primar:

U
nU2
Rg = ZIN1 = 1 =
= n2Rs
I2
I1
n
OBSERVAII:

n=

Rg

Rg

I1

n :1

Eg
U1

Rs

1) Se asigur adaptarea i n secundar ?

U1
U
1
Da, deoarece: ZIN2 = 2 = n = 2 Rg = Rs
I2 nI1 n
2) Puterea activ transferat n primar se regsete pe sarcin.
3) Adaptarea se realizeaz la toate frecvenele.
L1
4) Din: n =
, nfurarea cu mai multe spire se amplaseaz spre
L2
rezistena mai mare.

I2

U2

Rs

10. 2 Adaptarea prin transformator ideal

Rg = 20 ; Rs = 4

EXEMPLU:

n=

Rg
Rs

20
= 2,236
4

L1 Rg
20
=
=
=5
L 2 Rs
4

Rg I
1

n :1

I2

Eg
U1

U2

OBSERVAII:
1) Pentru dimensionare, este necesar o condiie suplimentar.
CONCLUZII:
1) Evident, transformatorul ideal nu poate fi realizat, practic
2) Am artat cum se poate proiecta un adaptor printr-un transformator real.
3) Un transformator nu este doar un transformator de tensiune (curent),
ci i un transformator de impedan.
4) Orice adaptor este, n fond, un transformator de impedan.

Rs

10. 3 Rejecia unor frecvene

OBSERVAII:
1) Deoarece adaptarea se poate realiza numai la frecvena de lucru, putem
impune comportamentul adaptorului la alte frecvene.
2) n proiectarea adaptorilor se impun reactanele acestuia la frecvena de lucru.
PRINCIPIUL rejeciei unor frecvene se bazeaz pe fenomenul de rezonan LC
Una sau mai multe dintre reactanele adaptorului se nlocuiesc cu
circuite LC serie sau paralel.
Circuitele rezonante vor fi proiectate astfel ca s satisfac, simultan, condiiile:
a) La frecvena de lucru s prezinte o reactan echivalent egal cu cea
rezultat din proiectarea adaptorului.
b) La frecvena de rezonan s asigure un zero de transmisie.

10. 3 Rejecia unor frecvene

REAMINTIM:
1) Reactana echivalent este o funcie monoton cresctoare cu frecvena.
2) Pentru circuitul LC-serie:
XL

XC

Les
l < 0

l > 0

Ces

3) Pentru circuitul LC-derivaie:

Lep

XL
l < 0 0

l > 0

XC
Cep

10. 3 Rejecia unor frecvene

Pe de alt parte, un zero de transmisie se poate obine cu:

1) un circuit serie plasat transversal:

2) un circuit derivaie plasat longitudinal:

U=0

Zaval

I=0
Zaval

10. 3 Rejecia unor frecvene

n faza de proiectare se cunoate frecvena de lucru i se urmrete

rejecia altor frecvene.
a) pentru rejecia unei frecvene mai mici dect cea de lucru:
X
l

0 < l

b) pentru rejecia unei frecvene mai mari dect cea de lucru:

X

0 > l

10. 3 Rejecia unor frecvene

CONCLUZII PRIVIND ADAPTAREA LANTURILOR DE DIPORTI

1) Adaptarea elimin reflexiile undelor electrice.
2) Adaptarea nu poate fi realizat dect la o frecven (de lucru) i,
doar cu aproximaie n jurul ei.
3) Caracteristicile de frecven ale diferitelor soluii pot sta la baza alegerii
soluiei potrivite.
4) Adaptorii pot, suplimentar, rejecta alte frecvene dect cea de lucru.
5) Din aproape n aproape se poate ajunge la structuri relativ complicate,
cu caracteristici de frecven diferite.

Analiza i Sinteza Circuitelor

Cursul 11 FILTRE DE TIP K-CONSTANT.

11.1

Consideratii generale

Consideraii preliminare:
1. Filtrele studiate n acest capitol sunt dipori simetrici, nedisipativi,
care lucreaz ntr-un lan de transmisie adaptat.
2. Adaptarea este imposibil la orice frecven, deci caracteristicile reale
vor diferi de cele teoretice, dar:
3. O categorie de filtre (compuse) vor fi caracterizate printr-o impedan
caracteristic ce va aproxima foarte bine o rezisten constant ntr-o
band relativ larg.
Vom exprima impedanele de mers n gol i n scurtcircuit n funcie de:
> structura propus,
> parametrii circuitului,
> frecven.
diport simetric: Zc = Z0 Zsc ;
nedisipativ:

Zc = X0 Xsc ;

th =
th =

Zsc
Z0
Xsc
X0

11.1

Consideratii generale

Zc = X0 Xsc ;

A. la frecvenele la care X0 Xsc < 0

th =

Zc ( ) =

X0 ( ) Xsc ( ) = Rc ( )

dac diportul lucreaz pe Rc():

Xsc
X0

a=0

Atenuarea este nula deci suntem ntr-o band de trecere.

B. la frecvenele la care X0 Xsc > 0

Zc ( ) = j

atenuarea este neula

deci suntem ntr-o band de oprire.

X0 ( ) Xsc ( ) = j Xc ( )

Dac diportul lucreaz pe Xc():

b = 0, ,
2

11.1

Consideratii generale

Zc = X0 Xsc ;

th =

Xsc
X0

BT:

X0 Xsc < 0

Zc ( ) = Rc ( )

a=0

( )

b ( )

BO:

X0 Xsc > 0

Z c ( ) = j Xc ( )

b = 0,

( )

a ( )

OBSERVAII:
1) Frecvenele de tiere sunt frecvene la care una i numai una dintre
reactanele de mers n gol i n scurt schimb semnul.
2) Sunt deci frecvene de rezonan n gol sau n scurt.
Celule de baz (simetrice) in T si in :
1Z
2 l

ZcT

Zt

1Z
2 l

Zl

ZcT

Zc

2Zt

2Zt

Zc

11.2

Caracteristici de frecventa

Caracteristici normate in frecventa: frecventa normata este notata cu x

iar factorul de normare este k
Schimbarea de variabil :

2x2 =

Zl
2Zt

x ( ) = k

x = x ( )

A.- n banda de trecere (a = 0)

a ( x ) = 0
BT:
b ( x ) = 2arcsin x

cu condiia: x 1

B.- n banda de oprire: | x | > 1, deci: 1 2 x2 < -1

a ( x ) = 2argch x
BO:
b ( x ) =

In banda de oprire, defazajul

poate fi numai:

b=

11.2

Caracteristici de frecventa

a, b

a ( x ) = 0
BT:
b ( x ) = 2arcsin x

a ( x ) = 2argch x
BO:
b ( x ) =

8,4 dB

5,7 dB

b
x

-
BO

BT

BO

OBSERVAII:
1) Caracteristicile sunt normate, deoarece frecvenele de tiere sunt unitare.
2) Caracteristicile sunt i universale, deoarece caracteristicile FTJ, FTS si FTB
poate fi obinut din acestea. Trebuie doar stabilit legtura ntre variabila
normat x i frecvena .

11.2

Caracteristici de frecventa

Cazul particular al fitrului trece jos (FTJ)

a, b

x ( ) = k

k=

1
0

x ( ) =

8,4 dB

5,7 dB

-
BO

BT

BO

EXEMPLU: FTJ cu freceventa de taiere si frecventa de taiere 0 normata (unitara)

0
0

0
1

tip

FTJ

11.3 Impedana caracteristic a filtrelor K-constant

DEFINIIE:
Filtrele de tip K-constant sunt filtrele la care: Z l Z t = K = const.
Pentru structura n T:

ZcT

Z2l
= Zl Zt +
4

notaie:

R = Zl Zt

ATENIE: este doar o notaie, un parametru al filtrului, nu este o rezisten fizic!

ZcT = R 1 +

Pentru structura n :

Zl
4 Zt

ZcT = R 1 x 2

ZcT Zc = Z l Z t = R2

Zc

R2
=
ZcT

Z c =

R
1 x2

11.3 Impedana caracteristic a filtrelor K-constant

ZcT = R 1 x

Z c =

ZcT Zc
,
R
R

Rc

XcT

Xc
RcT

x
XcT

Xc

R
1 x2

11.4 Adaptarea celulelor de tip K

OBSERVATII:
a) caracteristicile deduse se obin dac filtrul lucreaz adaptat;
b) n banda de oprire componentele sunt (mult) atenuate, deci efectul
neadaptrii este redus;
c) intereseaz adaptarea n banda de trecere;
d) unele structuri (compuse) vor fi proiectate astfel ca rezistena caracteristic
s aproximeze o rezisten constanta, ntr-o band ct mai larg;
e) chiar i fr aceast corecie, vom putea regla frecvena la care se
realizeaz adaptarea.
CONCLUZIE:
Filtrul nu poate lucra adaptat la orice frecven, deci caracteristicile
deduse nu pot fi realizate cu circuite RLC
SOLUIE:
Filtrul este proiectat s lucreze adaptat la o anumit frecven.

11.4 Adaptarea celulelor de tip K

1) adaptarea peste tot este imposibil

Trei puncte de vedere:

2) adaptarea se urmrete n BT
3) depinde de structur

a) dac adaptarea se realizeaz la x = 0, impedana caracteristic pentru

cele dou structuri coincide: RcT = Rc = R;
b) dac adaptarea se realizeaz la 0 < | x0 | < 1, expresiile impedanelor
caracteristice depind de structur.
RCT

RC

R
R Rs

R Rs
R

-1 -x0

x0 1

se alege: R > Rs

-1

-x0

x0

se alege: R = Rs se alege: R < Rs

11.5 Celula FTJ de tip K

1L
2

1
Z l ( ) = j L ; Z t ( ) =
j C
Zl
2 LC
2
x =
=
4 Zt
4
x=

LC
2

1L
2

1
C
2

Frecvena de tiere:

LC
2

a, b

=1

ZCT , ZC

t =

1
C
2

2
LC

x=

doar o
denormare
n frecven

t
t

Analiza i Sinteza Circuitelor

Cursul 12 FILTRE DERIVATE-m.

12.1 Conectarea n lan a celulelor de filtrare

Celulele de tip K-constant, aspecte pozitive i negative:

> structuri simple, relaii de

dimensionare simple;

> atenuarea n BT crete relativ

lent lng BT;

> atenuarea n BO tinde la

infinit (departe de BT);

> rezistena caracteristic variaz

mult n BT.

OBSERVAIE:
Efectele negative se manifest cu precdere n apropierea frecvenelor de tiere.
a) utilizarea lanurilor de mai multe celule identice;
Soluii:
b) utilizarea unor celule derivate (modificate);

12.1 Conectarea n lan a celulelor de filtrare

Efectele conectrii n lan: Constanta de transfer pentru filtre cu una, dou, trei celule TJ
1) Adaptarea se realizeaz n origine (la frecventa nula)
si acolo, cele trei filtre se comport identic.
2) La frecvena de tiere (1 MHz)
atenurile sunt:
- o celul:

3 dB

- dou celule: 7 dB
- trei celule: 10 dB
1
2
3

12.1 Conectarea n lan a celulelor de filtrare

Efectele conectrii n lan: Constanta de transfer pentru filtre cu una, dou, trei celule TJ
4) Atenuarea n BO: la frecvena de 1,1 MHz.
- o celul:

4,4 dB

- dou celule: 11,8 dB

- trei celule:

1
2
3

19,4 dB

12.2 Filtre derivate

OBSERVAII:
1) Filtrele se numesc derivate deoarece ele deriv (se obin) din filtrele K.
2) Filtrele de tip K au:
> pozitiv

o atenuare foarte mare departe de frecvena de tiere;

> negativ o slab delimitare a benzilor.

3) Filtrele derivate sunt proiectate s lucreze n lan cu celule K.
=> au aceeai impedan caracteristic;
=> au aceleai frecvene de tiere.
4) Filtrele derivate urmresc delimitarea net a benzilor.
5) Delimitarea benzilor se realizeaz introducnd atenuri infinite n
apropierea frecvenelor de tiere.
6) n locul impedanelor: Z l , Z t vor apare impedanele modificate: Z l m , Z t m

12.3 Celule derivate in T

Zl

= m Zl

m = factor de derivare (real, pozitiv).

ZCT m = ZCT

Zt m

1
1 m2
= Zt +
Zl
m
4m

Z2l m

Z2l
Zl m Zt m +
= Zl Zt +
4
4

0<m1

OBSERVAII:
1) impedana longitudinal este redus prin factorul m.
2) impedana transversal este crescut prin factorul 1/m.
3) n serie cu impedana transversal se plaseaz o
impedan de natura celei longitudinale.
1Z
2 l

ZcT

Zt

m
2

1Z
2 l

ZcT

Z cT

Zl

m
2
1
m

Zl

Zt

1m 2
4m

Zl

Z cT

12.3 Celule derivate in T

Zl

= m Zl

Zt m

2
Variabila normat: xm =

1
1 m2
= Zt +
Zl
m
4m

Zl m
4 Zt m

2
xm

0<m1

m Zl

4
1 m2
Zt +
Zl
m
m

m2 x 2

1 1 m2 x 2

OBSERVAII:
1) xm parcurge caracteristicile universale deduse anterior;
2) x este o variabil normat (i ea) care parcurge caracteristicile universale
(pe care le vom determina) ale filtrelor derivate.

12.3 Celule derivate in T

2
xm

2
xm
>0

m2 x 2

1 1 m

x2 <

1
1 m2

)x

0<m1

1
1 m2

= x < x < x =

1
1 m2

OBSERVAII:
1) Caracteristica universal este strns n intervalul: ( x ; x ). Ce este x ?
2) Dac: x x

xm

3) Atenuarea este infinit doar n prezena unei rezonane serie ntr-o latur
transversal, sau o rezonan derivaie ntr-o latur longitudinal.
Zl 1
1
1 m2
1
2
2
Zt m ( x ) = Zt +
Z l = Z t 1 + 1 m2
= Z t 1 1 m x = 0
m
4m
m
4Z t m

12.3 Celule derivate in T

xm

m
1 m2

1
1 m2

1 m2

1 m2

a, b
a

-
BO

BT

xm

BO

a, b

1+ m
ln

1 m

x
BO

x =

-
BT

BO

1
1 m2

12.3 Celule derivate in T

FTJ
m1

FTJ
k

Celule n lan:

FTJ
m2

Compunerea caracteristicilor

Caracteristici separate
a

a
k
m1
m2<m1
f

O soluie bun:

m = 1( k ) x =

m = 0,8 x = 1,66
m = 0,6 x = 1,25

12.4 Dimensionarea celulelor derivate

OBSERVAIE:
Celulele derivate se obin din celulele de tip k-constant; i dimensionarea
va porni de la aceste celule.
Etape:
1. Se determin impedanele longitudinale i transversale ale celulei k.

Z l m = m Z l
2. Se aplic relaiile de derivare:
1
1 m2
Zl
Z t m = Z t +
m
4m

3. Relatiile de dimensionare pentru celula FTJ de tip derivat-m :

Z l = j L

=
Z
t j C

Z l m = m Z l

1
1 m2
Zl
Zt m = Zt +
m
4m

L l = mL
Ct = mC
1 m2
Lt =
L
4m

12.5 Celula FTJ de tip derivat-m

EXEMPLU: ft = 1MHz ; R s = 300 ;

f = 1,25 MHz

47,75 H

Celula k-constant: L = 95,5 H ; C = 1,06 nF

Din: x =

f
1
=
ft
1 m2

m = 1

1
x 2

= 1

1,06 nF

1
1,25

47,75 H

= 0,6

Dimensionarea celulei derivate:

L l = mL = 0,6 95,5 = 57,3 H
Ct = m C = 0,6 1,06 = 0,636 nF

Lt =

1 m
1 0,6
L=
95,5 = 25,47 H
4m
4 0,6

28,65 H

28,65 H

636 pF
25,47 H

12.5 Celula FTJ de tip derivat-m

EXEMPLU:

ft = 1MHz ; R s = 300 ;

47,75 H

47,75 H

x = 1,25
28,65 H

; m = 0,6
28,65 H

636 pF
1,06 nF

25,47 H

916 kHz
0,312 (-10 dB)
0,707
2,16 MHz
158

1 MHz

Analiza i Sinteza Circuitelor

Cursul 13 APROXIMAREA DE TIP MAXIM-PLAT A
FUNCIILOR DE CIRCUIT

13.1. Principiul maxim-plat

DEFINIIE:
Aproximarea de tip maxim-plat este aproximarea la care valoarea funciei
aproximante i primele sale derivate coincid, n origine, cu valoarea i
derivatele corespunztoare ale funciei obiectiv.
ECHIVALENT:
Aproximarea se aplic ptratului modulului funciei aproximante.
Eroarea de aproximare n BT este:

( )

2 = 1 H ( j)

Eroarea se anuleaz n origine dac funcia este normat: a0 = b0 = 1

2

Funcia normat se poate scrie: H ( j) =

1 + c12 + c 24 + L + c m2m
1 + d12 + d24 + L + dn2n

13.1. Principiul maxim-plat

EXEMPLU:

H(s) =
2

H ( j ) =

b1s + 1

a2s2 + a1s + 1

1 + b122

(1 a )
2

H ( j ) =

Final:

+ a122

1 + c12

H ( s ) H ( s ) =

(1+ a s
2

)(

+ a1s 1 + a2s a1s

=

1 2a2 + ja1

1 + b122

1 + a12 2a2 2 + a224

(1 + b1s )(1 b1s )

2

1 + jb1

unde: c1 = b12 ;

1 + d12 + d24

ALTFEL:

H ( j ) =

d1 = a12 2a2 ;

1 b12s2

) (1+ a s )

1 b12s2

1 a12 2a2 s2 + a22s4

d2 = a22

a12s2

13.1. Principiul maxim-plat

Funcia aproximant depinde de m+n coeficieni:

2

H ( j ) =

1 + c12 + c 24 + L + c m2m
1 + d12 + d24 + L + dn2n

OBSERVAII:
1. Prin normare, am asigurat eroarea nul n origine.
2. Pentru determinarea celorlali coeficieni, mai trebuie s punem m+n condiii:
2.1. n-1 condiii servesc la aplatizarea caracteristicii;
2.2. ceilali coeficieni se determin din alte condiii de proiectare,
care nu in de aplatizare.

( )

2
3. Din definiia erorii: = 1 H ( j) rezult c derivatele acesteia sunt
derivatele funciei aproximante cu semn schimbat.

13.1. Principiul maxim-plat

H ( j ) =

1 + c12 + c 24 + L + c m2m
1 + d12 + d24 + L + dn2n

mprind numrtorul la numitor, funcia aproximant se poate scrie:

2

H ( j) = 1 + ( c1 d1 ) 2 + ( c 2 d2 ) d1 ( c1 d1 ) 4 + L
Anulnd primele n-1 derivate n origine, rezult, succesiv:
c1 = d1 ; c 2 = d2 ; L c m = dm ;
OBSERVAIE:

dm +1 = 0 ; L dn 1 = 0

Derivarea se face n raport cu 2.

Funcia aproximant devine:

2

H ( j ) =

1 + d12 + d24 + L + dmm

1 + d12 + d24 + L + dmm + dn2n

( )
( ) + d
A m 2

Am

2n

13.2 Aproximarea Butterworth

Aproximarea Butterworth este o aproximare de tip maxim-plat a caracteristicii

amplificrii, pentru funcii aproximante fr nuluri finite:

( )

A m 2 = 1
Considernd: dn = 1, se obine o normare n frecven ce urmeaz a fi
explicat mai jos.
Rezult:

H ( j ) =

1
1 + 2n

OBSERVAII:
1) n urma normrii n amplitudine, amplificarea n origine este unitar i este
i amplificarea maxim n BT.
2) La frecvena unitar, indiferent de ordinul aproximrii, amplificarea scade
cu 3 dB:

A ( )=1 =

1
1 + 2n = 1

A max
2

13.2 Aproximarea Butterworth

Caracteristici Butterworth pentru cteva

ordine de aproximare.
OBSERVAIE: Am reprezentat amplificarea
i nu funcia aproximant (care este ptratul
amplificrii).

A
1

n =1
n=2
n=5
n = 10

err
0,3

Eroarea de aproximare este:

n BT:

err ( ) = 1 A ( )

n BO:

err ( ) = A ( )

0,7

13.2 Aproximarea Butterworth

n locul amplificrii se poate utiliza atenuarea:

sau:

aNp ( ) = ln 1 + 2n = 0,5ln 1 + 2n

adB ( ) = 20lg 1 + 2n = 10lg 1 + 2n

La frecvene mari, departe de frecvena de tiere, panta asimptotic este

de 20n dB/dec, respectiv 6n dB/oct.
OBSERVAIE: Caracteristica normat Butterworth depinde de un singur
parametru: ordinul su.
Ordinul aproximrii se determin din datele de proiectare.
S analizm trei variante:
a. Se cere o anumit pant asimptotic.
b. Se accept atenuarea maxim de 3 dB n BT i se cere o anumit
atenuare la o frecven dat n BO.
c. Se cere o atenuare maxim la o frecven n BT i o atenuare minim
la o frecven n BO.

13.2 Aproximarea Butterworth

a. Se cere o anumit pant asimptotic.

EXEMPLU: S se determine ordinul aproximrii Butterworth care asigur

o pant asimptotic de minim a = 54 dB / dec.
SOLUIE:
Panta asimptotic este, n general: a = 20n dB / dec.
Rezult ordinul aproximrii: n =

a 54
=
= 2,7
20 20

Se alege ntregul imediat superior: n = 3

F.d.c. astfel determinat asigur o pant asimptotic:

a = 20 3 = 60 dB / dec. > 54 dB / dec.

13.2 Aproximarea Butterworth

b. Se accept atenuarea maxim de 3 dB n BT i se cere o anumit atenuare

la o frecven dat n BO.
A
1

Caracteristica trebuie s treac

prin punctele: ( 0 ; 1) , (1; 0,707 )
i pe sub punctul: ( 1 ; 1/ amin )
Punem condiia de gabarit la frecvena 1 :

1/ amin
1

adB ( 1 ) = 10lg 1 + 12n amin

Rezult, succesiv:

1 + 12n 100,1amin

lg 1 + 12n 0,1amin

2n lg 1 lg 100,1amin 1

12n 100,1amin 1

lg 100,1amin 1
2 lg 1

13.2 Aproximarea Butterworth

b. Se accept atenuarea maxim de 3 dB n BT i se cere o anumit atenuare

la o frecven dat n BO.

EXEMPLU:
S se determine ordinul aproximrii Butterworth care asigur o atenuare de
minim amin = 21dB la frecvena normat 1 = 1,8
SOLUIE:
Aplicm relaia dedus anterior:
n

) = lg (124,89 ) = 4,1

0,707 = 3 dB

lg 102,1 1
2 lg1,8

2 lg1,8

0,089 = 21dB
0,052 = 25,7 dB

Se alege: n = 5
1

1,8

13.2 Aproximarea Butterworth

c. Se cere o atenuare maxim la o frecven n BT i o atenuare minim la

o frecven n BO.

Dac problema s-ar trata ca n cazul precedent, s-ar pune dou condiii
pentru determinarea unei singure necunoscute (ordinul).
Vom impune condiiile
n termenii frecvenelor
nenormate:

a ( 1 ) amax

a ( 2 ) amin

2n
10lg 1 + 1 amax
t

1

t

1 < t

2 > t

100,1amax 1
2n

10

0,1amin

i le transpunem n
termenii frecvenelor
normate:

2n
10lg 1 + 2 amin
t

2n

100,1amax 1

2n

100,1amin 1
100,1amin 1
1
n
lg 0,1a
10 max 1
2

2 lg
1

13.2 Aproximarea Butterworth

c. Se cere o atenuare maxim la o frecven n BT i o atenuare minim la

o frecven n BO.

Pentru denormarea n frecven a funciei aproximante obinute,

trebuie aleas frecvena de tiere (denormat).
OBSERVAII:
1) Prin rotunjirea n sus a ordinului rezultat din calcul, gabaritele sunt
ocolite cu o rezerv.
2) Ca urmare, prin alegerea frecvenei de tiere se poate aeza
caracteristica ntre:
> a respecta la limit gabaritul inferior i
> a respecta la limit gabaritul superior.
3) Cele dou limite sunt date de:
2n
10lg 1 + 1 = amax t1
t1

sau:

2n
10lg 1 + 2 = amin t2
t2

13.2 Aproximarea Butterworth

c. Se cere o atenuare maxim la o frecven n BT i o atenuare minim la

o frecven n BO.
EXEMPLU:

Se dau condiiile de gabarit:

1 = 5 amax = 1dB

2 = 15 amin = 15 dB

1 dB

3 dB

101,5 1
1
n
lg 0,1
= 2,17
10 1
15

2 lg
5

Se alege: n = 3
Frecvenele de tiere limit rezult:
t1 = 6,26 ;

t2 = 8,48

15 dB
5

6,26

15

8,48

Analiza i Sinteza Circuitelor

Cursul 14 APROXIMAREA DE TIP MINI-MAX A
FUNCIILOR DE CIRCUIT

14.1 Principiul mimi-max

Aproximrile care urmeaz admit ondulaii controlate ale caracteristicilor n

zona aproximat.
Criteriul mini-max urmrete realizarea unor maxime egale ntre ele i a unor
minime egale ntre ele.
Dezideratul poate fi atins cu ajutorul polinoamelor Cebev:
cos n arccos ( ) , 0 < < 1
Cn ( ) =
c h n argc h ( ) , > 1

Relaia de recuren: Cn ( ) = 2 Cn 1 ( ) Cn 2 ( )
cu condiiile de start: C0 ( ) = 1; C1 ( ) =

14.1 Principiul mimi-max

Graficul primelor polinoame Cebev:

1

1
1

1
1

1
1

C1 ( ) =
LEGEND:

C2 ( ) = 22 1
Cn ( )

1
1

C3 ( ) = 43 C4 ( ) = 84 82 + 1

Cn2 ( )

Polinoamele de ordin par sunt pare, cele de ordin impar impare.

Au toate zerourile distincte i n intervalul (-1, 1).
La extremitile intervalului de aproximare ating extremele egale cu 1
n afara intervalului de aproximare panta crete cu n.
Cn2 ( ) , care va fi utilizat, are n extreme locale n > 0.

14.2 Aproximarea Cebev

Se utilizeaz funcia aproximant:

H ( j ) =

1 + 2Cn2 ( )

unde este un parametru care va controla mrimea erorii de aproximare.

Extremele n BT sunt:

Cn ( ) = 0

Cn ( ) = 1

Hmax = 1
Hmin =

1
1+ 2

1
1+

n=2

n=3

Valoarea n origine depinde de paritatea

ordinului aproximrii.

n impar : Cn ( ) = 0

n par : Cn ( ) = 1

H ( 0 ) = Hmax = 1
H ( 0 ) = Hmin =

1
1 + 2

14.2 Aproximarea Cebev

Expresia amplificrii este:

A ( ) =

1
1 + 2Cn2

( )

A dB ( ) = 10 lg 1 + 2Cn2 ( )

A min =

1
1 + 2

iar atenuarea este:

adB ( ) = 10 lg 1 + 2Cn2 ( )

adB

amax = 10 lg 1 + 2

amax

14.2 Aproximarea Cebev

La frecvene mari, atenuarea se poate scrie:

A

adB ( ) = 10 lg 2Cn2 ( ) = 20 lg Cn ( )

adB ( ) 20 lg 2n1n

A min =

= 20 lg + 6 ( n 1) + 20n lg
Panta asimptotic este de 20n dB/dec., cum
era de ateptat de la un FTJ de ordinul n.
Atenuarea este mai mare dect n cazul
aproximrii Butterworth, datorit termenilor
constani.

1 + 2

adB

amax = 10 lg 1 + 2

amax

EX: O atenuare maxim n BT de 3 dB nseamn

un = 0,9976.
n = 3 20 lg 0,9976 + 6 ( 3 1) = 11,98 dB
n=5

20 lg 0,9976 + 6 ( 5 1) = 23,98 dB

14.2 Aproximarea Cebev

Aproximarea depinde de doi parametri: i n.

Datele de proiectare se pun sub forma gabaritelor pentru atenuare.
Din expresia atenurii:

adB ( ) = 10 lg

1 + 2Cn2

adB

( )

amin

amax ( ) = 10 lg 1 + 2

= 100,1amax 1

amax

1 = t

Valori ntlnite frecvent:

amax [ dB]

0,5
0,3493

1
0,5088

3
0,9976

14.2 Aproximarea Cebev

Din expresia atenurii:

adB ( ) = 10 lg
La frecvena 2: amin

1 + 2Cn2

adB

( )

amin

2 2 2
10 lg 1 + Cn

amax
2
100,1amin 1
100,1amin 1
=
Cn

1 = t

100,1amax 1
1
innd cont de expresia polinomului Cebev n BO (slide 24):

100,1amin 1

ch
0,1a
max
10
1

n

ch1 2
1
1

2
100,1amin 1
c h n argc h

0,1amax

10
1

14.2 Aproximarea Cebev

EXEMPLU:

a dB

S se proiecteze un FTJ Cebev

cu condiiile de gabarit:

20 dB

1 = 100 ; amax = 1dB

2 = 125 ; amin = 20 dB
100,1 1

ch
102 1

= 5,2884
n
125
ch1

100

1 dB

100

125

= 100,1 1 = 0,5088

n=6

14.2 Aproximarea Cebev

EXEMPLU:

a dB

S se proiecteze un FTJ Cebev

cu condiiile de gabarit:

20 dB

1 = 100 ; amax = 1dB

1 dB

2 = 125 ; amin = 20 dB

100

125

O comparaie cu soluii Butterworth:

banda de tranziie

Butterworth
n=6
n = 14

Cebev
n=6

Butterworth
n=6
n = 14

Cebev
n=6