Demonstrarea teoremei de omogenizare folosind

metoda undelor Bloch

1 Problema de omogenizare
Sa denim operatorul
A

y
k
_
a
kl (y)

y
l
_
, y R
N
.
unde coecient ii sunt presupusi, ca de obicei, Y -periodici(Y = (0, 2)
N
) si
marginit i. Spat iul acestor funct ii este notat prin
L

#
(Y ) =
_
L

_
R
N
_
; (y + 2p) = (y), y R
N
, a.p.t., p Z
N
_
.
Presupunem ca operatorul este eliptic, adica exista > 0 astfel ncat
a
kl
(y)
k

l
||
2
, R
N
, y R
N
a.p.t.
Acestea sunt presupuneri obisnuite ale operatorului A.

In aceasta situat ie, facem
o presupunere adit ionala:
a
kl
= a
lk
k, l = 1, ..., N.
De aici rezulta ca Aeste un operator autoadjunct nemarginitn L
2
(R
N
). Deoarece
metoda prezentata este spectrala, aceasta presupunere ne va ajuta.(

Insa nu este
necesara pentru omogenizare.)
Pentru ecare > 0, sa denim operatorul
A

x
k
_
a

kl
(x)

x
l
_
cu a

kl
(x) = a
kl
_
x

_
, x R
N
.
Asociem operatorului A

urmatoarea problema la limita pe un domeniu marginit

din R
N
: gasit i u

astfel ncat
A

= f n , u

= 0 pe .
Aici f este o funct ie data din L
2
() iar cu am notat frontiera lui . Sa
reamintim denit ia spat iului n care cautam solut ia u

:
H
1
() =
_
v L
2
();
v
x
k
L
2
(), k = 1, . . . , N
_
.
1
Datorita ipotezelor, problema de mai sus admite o unica solut ie conform lemei
Lax-Milgram. Mai mult, problema de mai sus are urmatoarea formulare variat ionala:
_
a

(u

, v) = (f, v), v H
1
0
(),
u

H
1
0
(),
unde am folosit formele biliniare
a

(u, v) =
_

kl
(x)
u
x
l
v
x
k
dx,
(f, v) =
_

fvdx.
Problema de omogenizare analizeaza comportamentul asimptotic al lui u

, cand
0. Se poate observa cu usurint a ca avem o frontiera uniforman raport cu :
u

H
1
()
C fapt care rezulta luand v = u

n formularea variat ionala de mai

sus si folosind inegalitatea lui Poincare. Astfel, pentru un subsir, u

slab
n H
1
0
(). Sarcina principala este sa descriem limita slaba u

. (

In particular,
de aici rezulta unicitatea limitei slabe si astfel convergent a ntregului sir).

In
acest cadru, sa enunt am teorema de omogenizare fundamentala:
Teorema principala. Exista coecient i constant i (q
kl
) care depind de (a
kl
(y))
astfel ncat

k
(x)
def
= a
kl
_
x

_
u

x
l
(x)

k
(x)
def
= q
kl
u

x
l
(x) slab n L
2
()
De aici rezulta ca u

este solut ia problemei

_
A

x
k
_
q
kl
u

x
l
_
= f(x), x
u

= 0 pe .
Matricea (q
kl
) se numeste matricea omogenizata si se deneste astfel: Denim

k
=
k
(y) pentru k = 1, . . . , N, unica solut ie a problemei:
_
A

k
=
a
kl
y
l
n R
N
,

k
H
1
#
(Y ), M
Y
(
k
)
def

1
|Y |
_
Y

k
dy = 0.
Denim
q
kl
= M
Y
_
a
kl
+a
km

l
ym
_
, k, l = 1, . . . , N.
Aceasta teorema este netriviala deoarece stim ca
a

kl
M
Y
(a
kl
) slab

n L

()
u

x
l

x
l
slab n L
2
()
si n general nu este adevarat ca limita slaba a produsului este egala cu produsul
limitelor slabe din cauza oscilat iilor.
2
2 Demonstrarea teoremei de omogenizare

In aceasta sect iune vom demonstra teorema de omogenizare enunt atan sect iunea
anterioara.

Inainte de a ncepe demonstrat ia riguroasa, sa oferim cateva rezultate. Con-

sideram ecuat ia pe ntregul spat iu:
_
A

= f n R
N
u

u
0
n H
1
_
R
N
_
.
Trecem la limita n aceasta ecuat ie ntr-o maniera euristica pentru a vedea cum
se obt ine ecuat ia omogenizata folosind aceasta metoda. Deoarece transformata
Bloch transforma A

n operatorul de multiplicitate, ecuat ia de mai sus este

echivalenta cu

m
()B

m
u

() = B

m
f(), m N,
1
Y

.
Aceasta este o mult ime de ecuat ii n spat iul Bloch. Neglijand ecuat iile core-
spunzatoare lui m 2, deoarece acestea nu au niciun rol n procesul de omoge-
nizare, ne concentram asupra cazului m = 1:

1
()B

1
u

() = B

1
f(),
1
Y

.
Reamintindu-ne ca

1
() =
2

1
(), = si dezvoltand
1
() n jurul lui
= 0 folosind formula lui Taylor, obt inem
_
1
2

l
(0)
k

l
+O
_

4
_
_
B

1
u

() = B

1
f().
Dupa o simpla trecere la limita rezulta
1
2

l
(0)
k

l
u
0
() =

f(), R
N
.
Deoarece Hessiana matricii lui
1
n = 0 coincide cu dublul matricii omoge-
nizate, ecuat ia de mai sus nu reprezinta decat ecuat ia omogenizata n spat iul
Fourier, adica este doar transformata Fourier a ecuat iei omogenizate, adica
Qu
0
(x) = f(x).
Sa ment ionam ca trecerea la limita de mai sus este mai directa deoarece nu
sunt implicate derivate n ecuat ia din spat iul Bloch. Totusi, exista o greseala n
acest rat ionament. Nu putem aplica rezultatul de convergent a al primei trans-
formate Bloch la transformata Fourier deoarece u

nu are suport compact uni-

form. O cale naturala pentru a depasi aceasta dicultate este sa folosim tehnica
de separare a funct iei pentru a restrange ecuat ia. Vom aplica aceasta tehnica
n cele ce urmeaza. Astfel, putem sa ne ocupam si de cazul domeniilor marginite.
Demonstrarea teoremei principale. Sa consideram un sir u

astfel ncat
u

u
0
slab n H
1
() si A

= f n . Vrem sa aratam ca u
0
satisface
3
Qu
0
= f n . Demonstrat ia consta n mai mult i pasi.
Pasul 1.(restrangerea) Fie v D() arbitrar. Atunci restrangerea vu

sat-
isface
A

(vu

) = vf +g

+h

n R
N
, (1)
unde,
g

= 2a

kl
u

x
k
v
x
k
a

kl

2
v
x
k
x
l
u

,
h

=
a

kl
x
k
v
x
l
u

.
Observam ca g

si h

reprezinta termenii cu derivate de ordinul zero si respectiv

unu pe a

kl
.
Pasul 2.(limita membrului stang al relat iei (1)). Dupa cum am ment ionat
anterior, vom considera doar prima transformata Bloch a membrului stang care
este

1
()B

1
(vu

). Deoarece v are suport compact, putem trece la limita.

Intr-
adevar, deoarece vu

vu
0
tare n L
2
(R
N
), observam ca

1
Y
()

1
()B

1
(vu

) ()
1
2
D
2
kl

1
(0)
k

vu
0
() tare n L
2
loc
_
R
N

_
.
Pasul 3.(limita lui B

1
g

). Observam ca g

se poate scrie astfel:

g

= 2

k
v
x
k
a

kl

2
v
x
k
x
l
u

,
unde

k
= a

kl
u

x
l
.
Deoarece

l
este marginit n L
2
(), exista un subsir convergent n L
2
(). Fie

0
k
limita si extensia acestuia prin zero n afara lui . Astfel,
g

g
def
= 2
0
k
v
x
k
M
Y
(a
kl
)

2
v
x
k
x
l
u
0
slab n L
2
_
R
N
_
.
Pasul 4.(limita lui B

1
h

). Observam ca h

are suport uniform ntr-o mult ime

compacta si marginita din H
1
(R
N
) dar nu si n L
2
(R
N
). Mai mult, avem

1
Y
B

1
g

() g
0
() slab n L
2
_
R
N
_
.
Integrand prin part i, obt inem
g
0
() = |Y |
1/2
_
R
N
_
2
0
k
v
x
k
M
Y
(a
kl
)
v
x
l
u
0
x
k
i
k
M
Y
(a
kl
)
v
x
l
_
e
ix
dx
Astfel, nu putem aplica direct teorema de convergent a a primei transformate
Bloch la transformata Fourier. Totusi, aplicand rat ionamentul acesteia, descom-
punem
B

1
h

() =
_
R
N
h

(x)e
ix

1
_
x

, 0
_
dx+
_
R
N
h

(x)e
ix
_

1
_
x

,
_

1
_
x

, 0
__
dx.
(2)
4
Diferent a fundamentala o reprezinta marginirea lui h

n L
2
(R
N
), de unde
rezulta ca al doilea termen se poate neglija.(

In demonstrat ia teoremei de convergent a

se arata ca al doilea termen tinde la zero daca sirul este marginit n L
2
(R
N
)).
De fapt, folosind dezvoltarea Taylor a lui
1
(y, ) n = 0, vedem ca al doilea
termen este egal cu

_
R
N
a

kl
x
k
v
x
l
u

e
ix
_

j
_
x

, 0
_

j
+O
_

2
_
_
dx,
care, integrand prin part i, devine

j
_
R
N
a

kl
v
x
l
u

e
ix

2

j
y
k
_
x

, 0
_
dx +O(). (3)
Presupunem ca integrala de mai sus converge n L
p
loc
(R
N

) pentru orice 1 p <

la
M
Y
_
a
kl
(y)

2

j
y
k
(y, 0)
_

j
_
R
N
v
x
l
u
0
e
ix
dx. (4)
Punand I

(x) = a

kl
(x)
v
x
l
u

2

1
jy
k
_
x

, 0
_
, vedem ca integrala de mai sus nu
este decat
j
(2)
N/2

(). Acesta este marginit n L

loc
(R
N

) deoarece I

este
marginit n L
1
(R
N
x
). Mai mult, se poate verica cu usurint a ca

I

()

I
0
(),
R
N
unde
I
0
(x) = M
Y
_
a
kl
(y)

2

j
y
k
(y, 0)
_
v
x
l
(x)u
0
(x).
Astfel,
j

I

()
j

I
0
() n L
p
loc
_
R
N

_
pentru orice 1 p < .
Concluzia este ca al doilea termen din membrul drept al descompunerii (2)
converge la (4) tare n L
p
loc
(R
N

).

In ceea ce priveste primul termen din membrul drept al descompunerii (2),

se poate scrie, dupa ce integram prin part i, ca
|Y |
1/2
_
R
N
a

kl
_

2
v
x
k
x
l
+
v
x
l
u

x
k
i
k
v
x
l
u

_
e
ix
dx.
Acest termen se poate manipula n acelasi mod ca si al doilea termen.

In
concluzie, primul termen din membrul drept al descompunerii (2) converge, n
L
p
loc
(R
N
) pentru orice 1 p < , la
|Y |
1/2
_
R
N
_
M
Y
(a
kl
)

2
v
x
k
x
l
u
0
+
0
l
v
x
l
i
k
M
Y
(a
kl
)
v
x
l
u
0
_
e
ix
dx.
Integrand prin part i n primul termen, vedem ca expresia anterioara este egala
cu
|Y |
1/2
_
R
N
_

0
l
v
x
l
M
Y
(a
kl
)
v
x
l
u
0
x
k
_
e
ix
dx. (5)
5
Combinand (4) si (5), vedem ca

1
Y
1()B

1
h

() converge tare n L
p
loc
(R
N

),
pentru orice 1 p < la
|Y |
1/2
M
Y
_
a
kl

j
y
k
_
(i
j
)
_
R
N
v
x
l
u
0
e
ix
dx+|Y |
1/2
_
R
N
_

0
l
v
x
l
M
Y
(a
kl
)
v
x
l
u
0
x
k
_
e
ix
dx.
(6)
Precizam ca minusul din primul termen rezulta din conjugarea complexa:

j
(y, 0) = i|Y |
1/2

j
(y).
Pasul 5.(limita relat iei (8.1)). Luand prima transformata Bloch a ecuat iei (8.1),
putem trece la limita folosind pasii anteriori. Obt inem

Q(vu
0
)() =

vf()|Y |
1/2
_
R
N

0
k
v
x
k
e
ix
dx(i
k
)|Y |
1/2
q
kl
_
R
N
u
0
v
x
l
e
ix
dx.
Acesta reprezinta ecuat ia omogenizata restransa n spat iul Fourier. Concluzia
teoremei prinpipale rezulta foarte usor din aceasta ecuat ie. O vom demonstra
n urmatorul pas.
Pasul 6. Aici vom termina demonstrat ia teoremei principale. Luand trans-
formata Fourier inversa a ecuat iei omogenizate restranse obt inute n pasul an-
terior, obt inem
Q
_
vu
0
_
= vf
0
k
v
x
k
q
kl

x
k
_
v
x
l
u
0
_
n R
N
.
Pe de alta parte, putem calcula Q(vu
0
) direct folosind denit ia lui Q:
Q
_
vu
0
_


x
k
_
q
kl

x
l
_
vu
0
_
_
= q
kl

2
v
x
k
x
l
u
0
2q
kl
v
x
k
u
0
x
l
+vQu
0
n R
N
.
Comparand aceste doua rezultate obt inem
v
_
Qu
0
f
_
=
_
q
kl
u
0
x
l

0
k
_
v
x
k
n R
N
.
Deoarece relat ia de mai sus este adevarata pentru orice v D(), atunci rezulta
ceea ce vrem.

Intr-adevar, sa alegem (x) =
0
(x)e
inx
unde este vectorul
unitate din R
N
si
0
D() este xat. Daca n si variind vectorul unitate
, deducem cu usurint a ca
0
k
= q
kl
u
0
x
l
n , k = 1, . . . , N si Qu
0
= f n . Si
astfel demonstrat ia este completa.
6