05 RM em FR - U03 - Diagrame

Diagrame de eforturi
Unitatea de învăţare nr. 3

DIAGRAME DE EFORTURI
Cuprins Pagina
Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3 Diagrame-2

3.1 Introducere Diagrame-2
3.2 Legături Diagrame-2
3.3 Sarcini Diagrame-5
3.4 Sistem de axe Diagrame-8
3.5 Determinarea reacţiunilor Diagrame-9
3.6 Convenţia (regula) de semne pentru eforturi Diagrame-20
3.7 Relaţii diferenţiale între sarcini şi eforturi pentru bara dreaptă Diagrame-23
3.8 Convenţia (regula) de reprezentare a diagramelor de eforturi Diagrame-27
3.9 Metoda vectorială de calcul a vectorului moment Diagrame-29
3.10 Metodica rezolvării unei probleme de trasare a diagramelor de Diagrame-35
eforturi
3.11 Regula “fibrei întinse” Diagrame-37
3.12 Modelarea unui corp de navă ca grindă dreaptă Diagrame-45
Aplicaţie DiaNav rezolvată Diagrame-52
Lucrare de verificare 1 – DiaNav – unitatea de învăţare nr. 3 Diagrame-64
3.13 Modelarea analitică pentru calcule de rezistenţă a unor piese din Diagrame-68
echipamentul mobil al motoarelor cu ardere internă
Aplicaţie DAC rezolvată Diagrame-85
Lucrare de verificare 2 – DAC – unitatea de învăţare nr. 3 Diagrame-112
3.14 Modelarea analitică pentru calcule de rezistenţă a unor piese din Diagrame-118
diferite sisteme tehnice;
Determinarea sarcinilor necunoscute pe baza informaţiilor din
diagrame;
Determinarea poziţiei sarcinilor pe o bară pe baza unei condiţii de
extremum
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 3 Diagrame-134
Diagrame - 1
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 3
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 3 sunt:

 Familiarizarea cu caracteristicile geometrice ale
secţiunilor
 Înţelegerea noţiunilor de
 Familiarizarea cu
 Sublinierea aspectelor practice
 Recunoaşterea ...
 Aplicarea cu succes a unor elemente simple de calcul
3.1 Introducere
Diagramele de eforturi prezintă variaţia componentelor axiale ale forţei şi momentului

intern de-a lungul barei. În Rezistenţa Materialelor, trasarea corectă a diagramelor de eforturi
reprezintă o etapă hotărâtoare în rezolvarea problemelor legate de calculul tensiunilor şi
deformaţiilor din bare, dar şi în calculul deplasărilor acestora. Proiectarea pieselor de tip bară
ţine cont de eforturile care apar în secţiuni, diagramele de eforturi fiind utile pentru
determinarea, pentru observarea secţiunilor periculoase (în care bara se poate distruge),
adică a secţiunilor în care eforturile sunt maxime.
Pentru trasarea diagramelor, de-a lungul timpului au fost folosite o serie de metode:
grafice, grafo-analitice, analitice. Indiferent de metoda folosită, diagramele trasate sunt
identice. În continuare vor fi prezentate mai multe metode de calcul, care trebuie înţelese ca
metode care se completează reciproc, nu prin excluziune. În acest fel, cititorul este „înarmat‟
cu un „arsenal‟ de metode utile, atât pentru rezolvarea problemelor complexe, dar şi pentru a
accede într-un nivel superior de înţelegere.
Respectând principiul gradualităţii efortului de învăţare, în acest capitol sunt
prezentate la început probleme simple, acestora urmându-le probleme cu grad superior de
dificultate. În plus, există probleme prezentate cu scopul explicit de a oferi un model de calcul
simplu şi relevant pentru clasa de structuri întâlnită în domeniul de specializare: corp de
navă, cot de arbore cotit, etc.
Predarea noţiunile se doreşte a fi cât mai explicită şi începe cu informaţiile de bază -
tipuri de rezemări, tipuri de sarcini, calculul reacţiunilor - acestea fiind „cărămizile‟ cu care se
construieşte restul prezentării.
3.2 Legături
Orice corp fizic se află în interacţiune cu mediul înconjurător, fiind sub influenţa forţelor
de greutate, de frecare, a forţelor specifice solicitărilor din cadrul fenomenului la care este
supus. Acest corp, pentru a fi în echilibru, se sprijină fie pe alte corpuri învecinate (un
2 – Diagrame de eforturi
autovehicul pe cele patru roţi), fie pe un mediu continuu (un corp de navă pe apă). Dacă
sprijinirea se face pe corpuri învecinate, atunci zonele de sprijin pot fi modelate cu ajutorul
unor rezemări cu comportare standardizată.
Figura 3.1 – Corp supus la sarcini (forţe exterioare) şi legături (forţe din rezemări)
Una din ipotezele importante în definirea reazemelor este rigiditatea lor infinită, ipoteză
acoperitoare în majoritatea cazurilor practice.
Figura 3.2 – Despre rigiditatea reazemelor Figura 3.3 – Descompunere în mişcări

elementare
În realitate, rezemările au o anumită elasticitate, care poate fi definită explicit în

modelele analitice din Rezistenţa Materialelor prin intermediul introducerii unor arcuri a căror
elsticitate/rigiditate este însă dificil de evaluat altfel decât prin metode experimentale.
Vom aborda pentru început cazul problemelor plane, deoarece este cel mai simplu şi
noţiunile pot fi înţelese uşor, cazul spaţial putând fi considerat ca o extindere a celui plan.
Dacă ataşăm un sistem de axe unui plan, atunci orice mişcare în acest plan poate fi
descompusă într-o deplasare pe direcţia axei X, o deplasare pe direcţia axei Y şi o rotaţie. Se
observă că, dacă dorim să oprim mişcarea pe direcţia X, atunci trebuie să introducem o forţă
pe această direcţie, orientată în sens opus deplasării. Aceleaşi considerente pentru axa Y.
Dacă în cazul deplasărilor de translaţie se folosesc forţe pentru oprirea translaţiei, în cazul
mişcării de rotaţie trebuie folosit un moment care să stopeze mişcarea de rotaţie. Deci, în
general, în plan există trei grade de libertate: două deplasări şi o rotire. Aceste aspecte sunt
importante în prezentarea rezemelor din plan.
Reazemul simplu poate fi reprezentat sub diferite forme. Se observă că structura se
poate deplasa pe direcţie orizontală şi se poate roti în jurul reazemului. Datorită faptului că
structura nu se mai poate deplasa pe direcţia reazemului, în acest caz pe direcţie verticală
adică direcţia axei Z, se spune că structurii i se blochează acel grad de libertate.
Corespunzător „mişcării‟ blocate, aşa cum s-a prezentat mai sus, există o forţă care apare pe
Diagrame - 3
acea direcţie. Această forţă se numeşte reacţiune şi în figură este notată cu V1, unde „V‟
semnifică direcţia verticală sau cu H1 unde „H‟ semnifică direcţia orizontală. Deci, ca efect, un
reazem simplu poate fi înlocuit cu reacţiunea orientată pe direcţia acestui reazem. Trebuie
observat că în vecinătatea reazemului simplu bara deformată prezintă un anumit unghi
denumit rotire.
Figura 3.4 – Reazem simplu Figura 3.5 – Articulaţie Figura 3.6 – Încastrare
Articulaţia poate fi reprezentată şi ea sub mai multe forme. În acest caz se observă
că structura nu se deplasează nici pe direcţie verticală (corespunzătoare axei Z), nici pe
direcţie orizontală (corespunzătoare axei X). Deci, structurii i se blochează două grade de
libertate. În consecinţă, ca efect, articulaţia poate fi înlocuită cu două reacţiuni: una orientată
pe direcţie verticală notată cu V1 şi una orientată pe direcţie orizontală notată cu H1. Trebuie
observat că aceste recţiuni apar şi în cazul a două reazeme simple, unul pe direcţie verticală
şi unul pe direcţie orizontală. Deci se poate concluziona, observând că o articulaţie poate fi
înlocuită cu un grup de două reazeme simple orientate pe direcţii perpendiculare. Acest
aspect devine important, dacă se doreşte folosirea într-un model a unei articulaţii elastice.
Trebuie observat că în vecinătatea articulaţiei, la fel ca în cazul reazemului simplu, bara
deformată prezintă un anumit unghi denumit rotire.
Încastrarea este reprezentată ca în figura alăturată şi blochează toate cele 3 grade de
libertate din plan: două translaţii şi o rotaţie. Din acest motiv încastrarea poate fi înlocuită cu
trei reacţiuni: două forţe - una orientată pe direcţie verticală notată cu V1 şi una orientată pe
direcţie orizontală notată cu H1 – şi un moment încovoietor notat cu M1. Încastrarea poate fi
modelată ca o succesiune formată din două reazeme sau dintr-o articulaţie şi un reazem.
Această observaţie va fi folosită ulterior în curs însă poate fi aplicată şi în practică pentru a
fixa o piesă prin intermediul a două puncte de prindere. Trebuie observat că în vecinătatea
încastrării bara deformată este tangentă la dreapta ce semnifică forma iniţială nedeformată a
barei, deci unghiul, adică rotirea este nulă în încastrare.
Lagărul este o rezemare tridimensională. Poate fi înlocuit cu un set de două reacţiuni,
dacă nu blochează deplasarea pe direcţia axei X sau cu trei reacţiuni, dacă preia şi efort
axial. În prima variantă lagărul poate fi modelat ca grup de două reazeme simple dispuse
spaţial pe direcţiile reacţiunilor VZ1 şi VY1. În cea de a doua variantă apare în plus un al treilea
reazem pe direcţia reacţiunii H1.
Figura 3.7 – Lagăr
Este foarte importantă cunoşterea acestor rezemări, cât şi a detaliilor prezentate

anterior, deoarece reacţiunile introduse de rezemări, cât şi forma deformată în vecinătatea
acestora, constituie condiţii la limită care se folosesc, atât în Rezistenţa Materialelor (Metoda
parametrilor iniţiali, Ecuaţia celor trei momente), cât şi ulterior, în Metoda Elementului Finit.
3.3 Sarcini
În paragraful 3.2 au fost prezentate o serie de aspecte legate de clasificarea forţelor

exterioare, care încarcă o structură şi efectul acestora în secţiunea structurii. În continuare ne
ocupăm de cazul concret al barelor încărcate mecanic cu forţe, forţe distribuite şi momente.
Pentru a localiza în mod univoc sarcinile şi eforturile dintr-o bară se notează toate
secţiunile remarcabile, adică:
• secţiunile care delimitează domeniul de existenţă al sarcinii (secţiunile 1,2,4,5 din figura
3.8, secţiunile din figurile 3.9, 3.10, 3.11, 3.13, 3.14);
• secţiunile în care se modifică brusc valorile caracteristicilor geometrice ale secţiunii barei
(secţiunea 3, figura 3.8).
Aceste secţiuni sunt denumite secţiuni caracteristice. De asemenea, este utilă notarea
secţiunilor, în care eforturile au valori extreme, minime, respectiv maxime.
Figura 3.8 – Secţiuni caracteristice
Cea mai uzuală sarcină este forţa concentrată. Unitatea de măsură este Newtonul –
N fiind folosit uneori şi multiplul său – kiloNewtonul – kN . Dacă o forţă concentrată este
poziţionată înclinat faţă de axa X, este deosebit de practică înlocuirea forţei cu proiecţiile sale
Diagrame - 5
pe axele de coordonate. Pentru a crea un model analitic de calcul, forţa concentrată poate
modela o multitudine de sarcini din fenomenul real.
Figura 3.9 – Înlocuirea unei Figura 3.10 – Forţă uniform Figura 3.11 – Forţă
forţe oblice prin proiecţiile distribuită distribuită după o lege
sale pe axele de coordonate liniară de variaţie
O altă sarcină folosită în Rezistenţa Materialelor este forţa distribuită. În figurile de

mai jos sunt ilustrate cazurile forţei uniform distribuite şi cel al forţei liniar distribuite. Unitatea
de măsură este raportul dintre unitatea de forţă şi unitatea de lungime, cele mai uzuale fiind
N kN
sau . Valoarea forţei create de forţa distribuită
mm m
este egală cu aria forţei distribuite, rezultanta fiind
poziţionată în centrul de greutate al ariei acoperite de
forţa distribuită.
De exemplu, pentru forţa uniform distribuită p
pe lungimea L , valoarea forţei este aria unui
dreptunghi (înălţime p , lungime L ), adică pL .
Rezultanta este poziţionată în centrul de greutate al
dreptunghiului, deci la mijlocul distanţei L . În cazul
forţei liniar distribuite pe lungimea L a cărei valoare
maximă este q , valoarea forţei este aria unui triunghi
qL
(înălţime p , lungime L ), deci . Rezultanta este
2
poziţionată în centrul de greutate al triunghiului, deci la Figura 3.12 – Solicitări asupra
două treimi de vârf (unde sarcina liniar distribuită este peretelui unei barje
nulă) şi la o treime de bază (unde sarcina liniar
distribuită are valoare maximă).
De regulă forţa uniform distribuită este folosită pentru a modela mărimi de tipul
greutate proprie, presiune, etc. Forţa distribuită după o lege liniară este utilizată pentru a
modela mărimi care variază liniar în funcţie de distanţă, de exemplu presiune hidrostatică,
forţă centrifugă, etc.
Figura 3.13 – Forţă distribuită reductibilă la cazurile anterioare şi forţă distribuită

după o lege oarecare de variaţie
Există situaţii de tipul celei prezentate în figura de mai sus, în care sarcina liniară are o
variaţie, plecând de la o valoare nenulă. În acest caz, conform principiului suprapunerii de
efecte, sarcina liniară iniţială poate fi considerată ca o sumă între o sarcină uniform distribuită
şi o sarcină liniară care variază de la zero. Această observaţie este importantă în special
când la capătul din stânga forţa distribuită p are un sens (să presupunem că sensul este de
jos în sus) iar la capătul p  q forţa distribuită este orientată în sens contrar (conform
presupunerii anterioare este orientată de sus în jos).
Cel de al doilea caz prezentat în figura de mai
sus se referă la o forţă distribuită după o lege oarecare
de variaţie. În acest caz special, aria delimitată de forţa
distribuită şi poziţia centrului de greutate se calculează
cu ajutorul unor integrale, conform celor învăţate la
disciplina Analiză Matematică.
O altă sarcină, o altă încărcare exterioară este
momentul concentrat. Fiind definit ca produs între o
forţă şi o distanţă, unitatea de măsură este produsul
dintre unitatea de forţă şi unitatea de lungime. Cele mai
Figura 3.14 – Moment înlocuit curent folosite unităţi de măsură sunt N  mm , respectiv
printr-un cuplu de forţe kN  m . Momentul concentrat poate proveni dintr-un
cuplu de forţe care prezintă proprietatea că are
rezultantă nulă indiferent de sistemul de axe pe care este proiectat.
Sarcinile considerate anterior sunt numai de natură mecanică. În situaţii reale există şi
sarcini de natură termică. Astfel, diferenţele de temperatură din punctele unui corp, adică
gradienţii de temperatură, produc tensiuni care uneori pot depăşi tensiunile de natură
mecanică. Există situaţii concrete referitoare la temperatură pe care le vom trata în contextul
problemei respective.
Diagrame - 7
3.4 Sistem de axe
De regulă se lucrează cu două sisteme de axe: sistem stâng sau sistem drept.
Înaintea alegerii tipului de sistem de axe şi a poziţionării acestuia faţă de bara studiată este
importantă consecvenţa utilizării acestuia în disciplina predată sau, mai mult, în întregul grup
de discipline tehnice conexe. Trecând peste argumentele istorice, ştiinţifice, de prezentare
unitară, de utilizare în calculul automat, în continuare se va folosi sistemul drept de axe.
Figura 3.15 – Sistem drept de axe Figura 3.16 – Regulă intuitivă:

sistem drept – mâna dreaptă
În figura 3.15 este prezentat acest sistem de axe iar în figura 3.16 este prezentată o
regulă intuitivă de memorare a poziţionării axelor acestui tip de sistem.
  
Dacă notăm cu i , j , k versorii axelor X, Y şi Z
atunci, pentru triedrul drept avem proprietatea:
  
i  j  
k

j k i (3.1).
   
k  i  j

Ţinând cont de definiţia produsului vectorial, rezultă
că pentru a înainta în sensul axei X trebuie ca axa Y să se
rotească spre axa Z pe drumul cel mai scurt, cel
corespunzător unghiului de 90o. Similar, sensul pozitiv al
axei Y se obţine când axa Z se roteşte spre axa X pe
drumul cel mai scurt, cel corespunzător unghiului de 90 o. În
figura 3.17 este ilustrat cel de al treilea caz, în care se
obţine sensul pozitiv al axei Z prin rotirea axei X spre axa Y
Figura 3.17 – Exemplu: sens pe drumul cel mai scurt, cel corespunzător unghiului de
pozitiv de rotaţie
90o.
Aceste observaţii sunt importante, deoarece constituie unul din instrumentele folosite
în determinarea semnului momentelor, deci sunt utile pentru trasarea diagramelor de eforturi.
Observaţiile anterioare pot fi sintetizate prin reprezentarea
simbolică din figura 3.18. În argoul de specialitate, cu scopul
ca studentul să reţină mai bine aceste aspecte, observaţiile
anterioare sunt denumite şi „regula tirbuşonului‟. De observat
Figura 3.18 – „Regula‟ că majoritatea filetelor şuruburilor respectă regula de rotaţie
triedrului drept prezentată anterior.
Este deosebit de practică raportarea la un sistem global de axe în raport cu care se

exprimă geometria structurii şi sarcinile aplicate acesteia. Această idee poate fi întâlnită şi în
diferite programe de desen sub denumirea de WCS – World Coordinate System.
Pentru a trasa diagramele este necesar un sistem de axe la nivel de interval de calcul.
Acest sistem de axe se numeşte sistem local de axe iar în anumite programe poartă
denumirea de UCS – User Coordinate System.
În ceea ce priveşte poziţionarea sistemului local de axe, prima regulă este de a orienta
axa X în lungul barei. Pentru o bară dreaptă în plan, axa Z este orientată pe direcţie verticală,
de sus în jos. De regulă cea de a treia axă rezultă din condiţia ca triedrul să fie drept, adică
din „regula‟ triedrului drept. Poziţionarea sistemului de axe poate fi observată în figurile 3.4,
3.5, 3.6, 3.7, 3.9, 3.10, 3.11, 3.13, 3.14.
În funcţie de experienţa analistului structural, sistemul de axe este poziţionat astfel
încât să respecte o serie de reguli simple dintre care pot fi amintite următoarele:
1. sistemul de axe local este poziţionat, astfel încât parcurgerea sucesiunii de bare în
momentul rezolvării să se facă sau numai în sensul axei X sau numai în sens contrar,
iar succesiunea de axe X să formeze un flux similar curgerii unui fluid prin bare;
2. pentru un sistem de bare poziţionate perpendicular una pe cealaltă, la trecerea de pe
un interval de calcul pe un interval învecinat axa perpendiculară pe planul format din
cele două intervale este orientată identic pe cele două intervale;
3. pentru barele curbe este de dorit ca axa Z să fie orientată către centrul de curbură, în
timp ce axa X este întotdeauna tangentă la intervalul curb.
Aceste reguli vor fi detaliate şi exemplificate ulterior în cadrul aplicaţiilor în care sunt utile.
Este important să fie înţeles că fără un sistem de axe corect definit problemele pot fi
greşit rezolvate. Definirea corectă a sistemului de axe este cu atât mai importantă în cazul
rezolvărilor modelelor numerice cu elemente finite.
3.5 Determinarea reacţiunilor

Orice structură ale cărei diagrame trebuie trasate respectă principiul echilibrului care
este un principiu universal.
O consecinţă a acestui principiu este folosită pentru verificarea încărcărilor distribuite
pe o grindă-navă, caz în care nu există reacţiuni. O altă consecinţă a principiului echilibrului o
constituie obţinerea de ecuaţii de echilibru cu ajutorul cărora se determină valorile
reacţiunilor.
Conform noţiunilor învăţate în fizica din liceu, dacă suma forţelor care acţionează
asupra unui corp este zero, atunci corpul este în repaus sau în mişcare uniformă (viteza este
constantă). Dacă suma forţelor nu ar fi zero, atunci corpul s-ar afla într-o mişcare rectilinie
accelerată pe direcţia rezultantei. Similar, dacă suma momentelor nu este nulă, atunci corpul
se află într-o mişcare circulară accelerată.
În Rezistenţa Materialelor se consideră că structurile sunt în echilibru static, deci suma
forţelor exterioare şi suma momentelor exterioare care acţionează asupra structurii sunt zero:
Diagrame - 9
 
  Fext  0
  (3.2)
 M ext  0
Înlocuind rezemările structurii cu forţele de legătură corespunzătoare, acestea sunt
forţe şi momente exterioare necunoscute. Deci relaţiile (3.2) reprezintă de fapt un sistem de
ecuaţii care are drept necunoscute forţele şi momentele datorate rezemărilor.
Relaţia (3.2) este o relaţie vectorială. Determinarea unei necunoscute de tip vector
presupune determinarea modulului vectorului şi a poziţionării acestuia în sistemul de axe
globale sau determinarea componentelor acestuia pe axele de coordonate. Deci mult mai
simplu se poate lucra proiectând vectorii din relaţia (3.2) pe axele globale de coordonate. În
consecinţă, prima dintre relaţiile (3.2) poate fi scrisă sub forma:
 F X  0


F ext 0    FY  0 (3.3)
 F 0
 Z
iar cea de a doua dintre relaţiile (3.2) poate fi scrisă sub forma:
 M X  0


M ext 0   M Y  0 (3.4).
 M 0
 Z
Relaţiile (3.3) şi (3.4) sunt în număr de şase, deci formează un sistem de şase ecuaţii
care poate fi folosit pentru determinarea a şase necunoscute.
Dacă numărul de ecuaţii este mai mic decât
numărul de necunoscute, atunci problema este static
nedeterminată şi necesită abordări speciale. Există
rezolvări care, pentru a avea informaţii în plus, iau în
considerare şi modul în care se deformează structura,
caz în care sunt folosite informaţiile prezentate în
paragraful 3.2, figurile 3.4, 3.5 şi 3.6. Însă pentru
moment, în acest paragraf, se tratează cazul
sistemelor static determinate.
În cazul problemelor plane există trei grade de
libertate: două mişcări de translaţie în lungul axelor X şi
Z şi o mişcare de rotaţie în jurul axei Y poziţionată
perpendicular pe planul care conţine structura. Deci, în
plan pot fi scrise numai trei relaţii de echilibru. În
consecinţă problemele plane static determinate pot
avea maxim trei necunoscute.
Figura 3.19 – Bară dreaptă În continuare, este considerată o bară rezemată
rezemat-articulată şi la capătul din stânga şi articulată la capătul din
reacţiunile necunoscute dreapta. Reazemul din stânga poate fi înlocuit cu
reacţiunea necunoscută V1 poziţionată pe direcţie
verticală. Articulaţia de la capătul din dreapta este înlocuită cu reacţiunea necunoscută V3
poziţionată pe direcţie verticală şi cu reacţiunea necunoscută H 3 poziţionată pe direcţie

orizontală. Aceastei bare i se aplică diferite sarcini: o forţă concentrată F , un moment
concentrat M , o sarcină distribuită p . Pentru aceste sarcini sunt calculate necunoscutele
V1 , V3 şi H 3 .
Pentru a determina necunoscutele trebuie puse condiţiile de echilibru static sub forma
(3.3) şi (3.4). Prima condiţie este ca bara să nu se deplaseze pe direcţie orizontală, deci ca
suma de forţe exterioare proiectate pe direcţie orizontală să fie nulă. Această condiţie se
scrie:
 Hi  0 (3.5).
Din această relaţie rezultă reacţiunea necunoscută H 3 .
Următoarea condiţie de echilibru este ca bara să nu se deplaseze pe direcţie verticală,
deci ca suma de forţe exterioare proiectate pe direcţie verticală să fie nulă. Această condiţie
se scrie:
 Vi  0 (3.6).
Din această condiţie rezultă o relaţie între reacţiunile necunoscute V1 şi V3 .
Ultima condiţie de echilibru este ca bara să nu se rotească în jurul axei Y în raport cu
nici un punct de pe bară, deci ca suma de momente proiectată pe axa Y să fie nulă. Punctul
în raport cu care se calculează suma de momente este oarecare, deci poate fi ales. Să
considerăm că acest punct este secţiunea caracteristică 2. Condiţia se scrie:
 M i2  0 (3.7)
Şi din această condiţie rezultă o relaţie între reacţiunile necunoscute V1 şi V3 .
Relaţiile (3.6) şi (3.7) formează un sistem de două ecuaţii cu necunoscutele V1 şi V3 .
Pentru a evita rezolvarea sistemului de ecuaţii, condiţiile (3.6) şi (3.7) pot fi înlocuite cu
alte două condiţii echivalente. Astfel, este pusă condiţia ca bara să nu se rotească în jurul
punctului 1. Această condiţie se scrie:
 M i1  0 (3.8)
Datorită faptului că reacţiunea necunoscută V1 trece chiar prin punctul 1 în această condiţie
singura reacţiune necunoscută este V3 . Deci din această condiţie rezultă direct reacţiunea
necunoscută V3 .
Cea de a doua condiţie este ca bara să nu se rotească în jurul punctului 3. Această
condiţie este:
 M i3  0 (3.9)
Datorită faptului că reacţiunea necunoscută V3 trece chiar prin punctul 3 în această condiţie
singura reacţiune necunoscută este V1 . Deci din această condiţie rezultă direct reacţiunea
necunoscută V1 .
Pentru a verifica valorile reacţiunilor V1 şi V3 anterior determinate se foloseşte condiţia
(3.6).
Diagrame - 11
Aplicaţia 3.1
Pe bara din figura 3.19 să considerăm că singura sarcină aplicată este forţa
concentrată F . În figura de mai jos sunt prezentate schemele de calcul pentru determinarea
reacţiunilor verticale ale unei bare drepte rezemat-articulate încărcate cu o forţă verticală F .
Figura 3.20 – Scheme de calcul pentru determinarea reacţiunilor verticale ale unei bare
dreapte rezemat-articulată încărcată de forţa F
Punând condiţia (3.5), adică H i  0 , rezultă H 3F  0 .

Punând condiţia (3.8), adică  M 1
i  0 , rezultă
sens trigonometric
   sens orar
  aF 
V3  aF  bF   F 
F
aF  0  V3F  F   
     a F  bF 
distanta de la 3 la 1 distanta de la 2 la 1
Scrierea sub această formă a reacţiunii V3F pune în evidenţă unitatea de măsură
pentru forţă, aspect dimensional care trebuie avut în vedere în permanenţă pentru a avea o
permanentă verificare corectitudinii relaţiilor de calcul.
Punând condiţia (3.9), adică  M i3  0 rezultă
sens orar
   sens trigonometric
  bF 
V1  a F  bF   F 
F
bF  0  V1F  F   
        a F  bF 
distanta de la 1 la 3 distanta de la 2 la 3
Pentru verificare punem condiţia (3.6), adică V

i  0 , adică
 bF   aF   a  bF 
V1F  F  V3F  0  F     F  F     0  F   F   F  0  F  F  0
 F
a  bF   F
a  bF   F
a  bF 
Deci folosind reacţiunile anterior calculate este respectată condiţia de echilibru static.
Deci reacţiunile sunt corect calculate.
Aplicaţia 3.2
Pe bara din figura 3.19 să considerăm că singura sarcină aplicată este momentul
concentrat M . În figura de mai jos sunt prezentate schemele de calcul pentru determinarea
reacţiunilor verticale ale unei bare drepte rezemat-articulate încărcate cu un moment
concentrat.
Figura 3.21 – Scheme de calcul pentru determinarea reacţiunilor verticale ale unei bare
dreapte rezemat-articulată încărcată de momentul M
Punând condiţia (3.5), adică H i  0 rezultă H 3M  0 .

Punând condiţia (3.8), adică  M 1
i  0 rezultă
sens trigonometric
  sens orar
V3  aM  bM   M  0  V3M 
M M
    aM  bM
distanta de la 3 la 1
Punând condiţia (3.9), adică M i

3
 0 rezultă
Diagrame - 13
sens orar
  sens orar
V1  aM  bM   M  0  V1M  
M M
    aM  bM
distanta de la 1 la 3
Valoarea reacţiunii V1M este negativă. Deci reacţiunea reală are sens invers. Se
redesenează V1M în sensul său fizic real deoarece regula este reacţiunile se desenează
întotdeauna în sensul lor fizic, real.
Pentru verificare punem condiţia (3.6), adică V

i  0 , adică
M M
V1M  V3M  0   0
aM  bM aM  bM
Deci reacţiunile sunt corect calculate.
Aplicaţia 3.3
Pe bara din figura 3.19 să considerăm că singura sarcină aplicată este forţa uniform
distribuită p . În figura următoare sunt prezentate schemele de calcul pentru determinarea
reacţiunilor verticale ale unei bare drepte rezemat-articulate încărcate cu o forţă uniform
distribuită.
Punând condiţia (3.5), adică  H i  0 rezultă H 4p  0 .
Punând condiţia (3.8), adică M 1
i  0 rezultă
 sens orar
  bp 
sens trigonometric
  a  
 bp 
V4p  a p  b p  c p    p  b p   a p    0  V4p   p  b p   
p
2 
   2  a p  bp  c p 
distanta de la 3 la 1 forta    
brat  distanta de la  
 
rezultanta pb p la 1
Scrierea sub această formă a reacţiunii V4p pune în evidenţă unitatea de măsură
pentru forţă, aspect dimensional care trebuie avut în vedere în permanenţă pentru a avea o
permanentă verificare corectitudinii relaţiilor de calcul.
Punând condiţia (3.9), adică  M i4  0 rezultă
 sens trigonometric
   b 
 sens orar
  cp  p 
 p 
V1 p  a p  b p  c p    p  b p   c p    0  V1 p   p  b p   
b 2 
   2  a p  bp  c p 
distanta de la 1 la 3 forta    
brat  distanta de la  
 
rezultanta pb p la 4
Figura 3.22 – Scheme de calcul pentru determinarea reacţiunilor verticale ale

unei bare dreapte rezemat-articulată încărcată de forţa uniform distribuită p
Pentru verificare punem condiţia (3.6), adică V i  0 , adică
 b   b 
 cp  p   ap  p 
V1 p  p  b p  V4p  0  V1 p  p  bp  V4p   p  bp    2    p  b    p  b   2 
 a p  bp  c p   a p  bp  c p 
p p
   
   
 b b 
 c p  p  a p  bp  c p  a p  p 
V1 p  p  bp  V4p   p  bp    2 2    p  b    0 
0 Deci
 a p  bp  c p 
p a b c 
   p p p 
 
reacţiunile sunt corect calculate.
Aplicaţia 3.4
Se consideră structura din figura următoare formată din 3 intervale dispuse într-un
plan orizontal. Structura este solicitată în punctul 4 cu o forţă F verticală şi cu o forţă P
orizontală, orientată de la dreapta la stânga. Bara se reazemă pe două lagăre. În punctul 1
este un reazem care poate prelua şi efort axial. Structura are tendinţa de a se roti în jurul
Diagrame - 15
axului 1  2  3 acestei tendinţe opunându-i-se momentul necunoscut M 3  ? . Trebuie

determinate reacţiunile acestei structuri.
Figura 3.23 – Schemă de calcul pentru determinarea reacţiunilor în

structura tridimensională propusă
a) Reacţiuni datorate forţei F
După cum se observă din prima schemă de calcul, forţa F este echilibrată de
reacţiunile V Z 1 şi V Z 3 . Această situaţie a mai fost întâlnită în aplicaţia 3.1. Ecuaţiile de
echilibru sunt:
sens orar
  sens trigonometric

 a 
M 1
0  F  a  VZ 3  a  c   0  V Z 3  F   
Yi  ac
distanta distanta
de la 2  4 la 1 de la 3 la 1
sens orar sens trigonometric

   
 c 
M 3
 0  VZ 1  a  c   F   c  0  VZ 1  F   
Yi  ac
distanta distanta
de la 1 la 3 de la 2  4 la 3
Verificare:
 c   a 
V Zi  0  VZ 1  F  VZ 3  0  F     F  F 
ac
0 
ac
ac
 F  F 0  F F 0
ac
Deci reacţiunile V Z 1 şi V Z 3 sunt corect determinate.
După cum se observă din cea de a doua schemă de calcul, forţa F are tendinţa de a
roti structura în jurul axului 1  2  3 . Raportând tendinţa de rotaţie la sistemul de axe de pe
1  2  3 , atunci se observă că, aplicând acest sens de rotaţie asupra sistemului de axe,
atunci axa Z are tendinţa de a se roti pe drumul cel mai scurt, cel corespunzător unghiului
de 90o, spre axa Y . Aplicând regula triedrului drept (burghiului drept) pentru această tendinţă
de rotaţie, rezultă că momentul creat va fi în sensul  X , adică în sensul opus al axei X .
Momentul necunoscut M 3 este în sensul pozitiv al axei X , deci relaţia de echilibru se scrie:
sens opus axei X
 sensul
 axei X
M 123
X 0  F 
b  M3  0  M3  F b
distanta de la
4 la 1 23
b) Reacţiuni datorate forţei P
După cum se observă din cea de a treia schemă de calcul, forţa P are două efecte.
Astfel, forţa P este echilibrată de reacţiunea H 1 , relaţia de echilibru fiind:
H 1 2 3
i  0  H1  P  0  H1  P
Cel de al doilea efect se referă la tendinţa de rotire a structurii sub influenţa forţei P .
Astfel, intervalul 2  4 , sub influenţa forţei P are tendinţa de rotaţie din figură. Dar intervalul
2  4 este solidar cu întreaga structură, deci structura în ansamblul ei are tendinţa de rotaţie
indicată în figură. Pentru a se opune acestei tendinţe, în lagărele de la capăt apar reacţiunile
VY 1 şi VY 3 . Cu alte cuvinte, momentului creat de forţa P i se opune cuplul de forţe VY 1 şi
VY 3 . Această situaţie a mai fost întâlnită în aplicaţia 3.2, sarcina din acea aplicaţie fiind un
moment concentrat, orientat după axa Y , în timp ce în acest caz sarcina este forţa P care
creează un moment orientat după axa Z aparţinând triedrului de pe axul 1  2  3 .
Ecuaţiile de echilibru sunt:
Diagrame - 17
sens opusaxei Z în sensul axei Z

pe 1 23 de pe 1 23
de
   
 b 
M 1
 0  P  b  VY 3  a  c   0  VY 3  P   
Zi  ac
distanta de la 4 distanta
la axul1 23 de la 3 la 1
în sensul axei Z sens opusaxei Z

de pe 1 23 pe1 23
  de  
 b 
M 3
 0  VY 1  a  c   P   b  0  VY 1  P   
Zi  ac
distanta distanta de la 4
de la 1 la 3 la axul1 23
Verificare:
 b   b 
V  0  VY 1  VY 3  0  P  
Yi   P 
ac
0
ac
Deci reacţiunile VY 1 şi VY 3 sunt corect determinate.
Aplicaţia 3.5
Se consideră structura spaţială din figura următoare care modelează un cot de arbore
cotit şi care este formată din 6 intervale dispuse într-un plan orizontal. Structura este
solicitată în punctul 4 cu o forţă verticală 48  P şi cu o forţă orizontală 64  P . Bara se
reazemă pe două lagăre. Cotul de arbore cotit are tendinţa de a se roti în jurul axului
1  2  6  7 acestei tendinţe opunându-i-se momentul necunoscut M 1  ? . Trebuie
determinate reacţiunile acestei structuri.
a) Reacţiuni datorate forţei 48P
După cum se observă din prima schemă de calcul, forţa 48P este echilibrată de
reacţiunile V Z 1 şi V Z 7 . Această situaţie a mai fost întâlnită în aplicaţia 3.1. Ecuaţiile de
echilibru sunt:
    
M 1
 0  48P  2a  a   VZ 7  4a  a  a  2a   0  VZ 7  18 P
Yi   
distanta distanta
de la 4 la 1 de la 7 la 1

   
M 7
 0  VZ 1  2a  a  a  4a   48P  a  4a   0  VZ 1  30 P
Yi  
distanta distanta
Verificare:
V Zi  0  VZ 1  48P  VZ 7  0  30P  48P  18P  0  48P  48P  0
Deci reacţiunile V Z 1 şi VZ 7 sunt corect determinate.
După cum se observă din cea de a doua schemă de calcul, forţa 48P este
perpendiculară pe planul cotului, deci are tendinţa de a roti structura în jurul axului
1  2  6  7 . Raportând tendinţa de rotaţie la sistemul de axe de pe 1  2  6  7 , atunci
se observă că, aplicând acest sens de rotaţie asupra sistemului de axe, atunci axa Y are
tendinţa de a se roti pe drumul cel mai scurt, cel corespunzător unghiului de 90 o, spre axa Z .
Aplicând regula triedrului drept (burghiului drept) pentru această tendinţă de rotaţie rezultă că
momentul creat va fi în sensul  X , adică în sensul axei X . Momentul necunoscut M 1 este
în sensul negativ al axei X , deci relaţia de echilibru se scrie:
in sensul axei X
  sens opus axei X

 X M 1267
 0  48 P  2

a  M 1  0  M1  96 Pa
distanta de la
4 la 1 267
Figura 3.24 – Structură spaţială care modelează un cot de arbore cotit ale
cărei reacţiuni trebuie determinate
Diagrame - 19
b) Reacţiuni datorate forţei 64P
După cum se observă din cea de a treia schemă de calcul, forţa 64 P este echilibrată
de reacţiunile VY 1 şi VY 7 . Această situaţie a mai fost întâlnită în aplicaţia 3.1. Ecuaţiile de
echilibru sunt:
in sensul opus axei Z in sensul axei Z
apartinând triedrului apartinând triedrului
de pe 1 267 de pe 1 267
  
 Zi
M 1
 0  64 P  

2 a

 a   V  4a  a  a  2a   0  VY 7  24 P
 Y 7 
distanta distanta
in sensul opus axei Z in sensul axei Z

apartinând triedrului apartinând triedrului
de pe 1 267 de pe 1 267
 
 Zi   Y1 2a  a  a  4a   64 P  a  4a   0  VY 1  40 P
7
M 0 V
 
distanta distanta
Verificare:
V Yi  0  VY 1  64P  VY 7  0  24P  64P  40P  0  64P  64P  0
Deci reacţiunile VY 1 şi VY 7 sunt corect determinate.
În etapa 3.28.2 a aplicaţiei 28 sunt determinate reacţiunile pentru cazul în care planul
cotului este vertical.
3.6 Convenţia (regula) de semne pentru eforturi

Se consideră bara din figura de mai jos care este în echilibru. Forţa şi momentul de la
capătul din stânga sunt echilibrate de forţa şi momentul de la capătul din dreapta.
Presupunem că structura este secţionată cu un plan virtual P iar părţile rezultate sunt
îndepărtate una faţă de cealaltă.
Figura 3.25 – Echilibru global şi local

Considerând partea din stânga, se observă că, în mod real, este în echilibru datorită
faptului că este o parte a unui întreg care se află în echilibru. Deci în secţiunea planului P vor
trebui desenate o forţă şi un moment, care în mod evident sunt interne, nu sunt aplicate din
afară asupra barei. Similar, pe partea din dreapta sunt desenate o forţă şi un moment intern.
Alipind cele două părţi, forţele şi momentele interne se anulează.
Dacă descompunem forţele şi momentele interne pe cele trei axe, se obţin
următoarele componentele din figura de mai jos. Notaţiile şi denumirile eforturilor au fost
prezentate în tabelul 1.1.
Figura 3.26 – Convenţia de semne pentru eforturi
În această figură sunt prezentate sensurile convenţional pozitive ale eforturilor. Astfel,
pentru faţa din stânga eforturile sunt convenţional pozitive, atunci când sunt orientate în
sensul pozitiv al axelor. Pentru faţa din dreapta eforturile sunt convenţional pozitive, atunci
când sunt orientate în sensul negativ al axelor. Indiferent de faţa la care facem referire se
observă că forţele şi momentele interne, deci toate eforturile sunt simultan orientate în
sensul axelor după care sunt direcţionate sau în sens contrar acestora. Aceasta este o
observaţie importantă care este utilizată la stabilirea convenţiei de semne.
O altă observaţie importantă se referă la relaţionarea dintre semnul şi sensul forţei
axiale N . Astfel, indiferent de faţă, forţa axială este întotdeauna pozitivă, atunci când are
tendinţa de a întinde bara, deci atunci când bara în stare deformată este mai lungă
decât bara în starea iniţială nesolicitată.
Pentru a avea o metodică generală de trasare a diagramelor, pentru fiecare dintre feţe
este introdus un parametru denumit „semn‟ care va fi folosit ulterior în calcule şi care are
Diagrame - 21
F M  Efort
valoarea semn  1 pentru faţa în care avem regula generală ; deci şi
 axă  axă  axă
F M
valoarea semn  1 pentru faţa în care avem regula generală ; sau, pe scurt,
 axă  axă
 Efort
.
 axă
Fiind două feţe, fiecare cu propriile poziţii ale eforturilor în raport cu sistemul de axe,
se pune problema care dintre feţe poate fi folosită drept convenţie de semne pentru eforturi.
Pentru a clarifica această problemă trebuie asigurate următoarele condiţii:
• se consideră că pe fiecare bară aparţinând sistemului de bare este pus sistemul local de
axe, poziţionarea acestuia respectând regulile din paragraful 3.4;
• se alege un sens de parcurgere a succesiunii de bare din sistemul de bare, astfel încât
direcţia de deplasare să fie sau numai în sensul axei X sau numai în sens contrar faţă
de această axă;
O primă metodă de deducere a convenţiei de semne se bazează pe identificarea unei
secţiuni din regula de semne din figura anterioară cu secţiunea curentă printr-o comparaţie
directă. Astfel, etapele raţionamentului sunt:
• se pleacă de la capătul intervalului până într-o secţiune denumită secţiune de calcul
poziţionată la o distanţă oarecare de capătul de plecare;
• se elimină fragmentul de bară parcurs până în secţiunea de calcul, se verifică daca axa
X „intră‟ sau „iese‟ din secţiune şi, pe baza acestei observaţii, rezultă una dintre feţele din
figura anterioară, deci una dintre convenţiile de semne de mai sus.
O altă metodă se bazează pe observarea imediată a poziţiei forţei axiale convenţional
pozitive. Astfel, etapele raţionamentului sunt:
• în capătul de bară de la care se începe rezolvarea este poziţionată o forţă axială virtuală
care are tendinţa de a întinde bara, de a o lungi, deci despre care se ştie că este
convenţional pozitivă;
• se observă poziţia acestei forţe axiale în raport cu axa X iar toate celelalte eforturi vor
avea aceeaşi orientare în raport cu axele după care sunt direcţionate.
Metodele anterioare sunt generale şi pot fi aplicate în cazul sistemelor de bare în
spaţiu. În cazul sistemelor plane de bare, solicitate în plan, este folosită o regulă mai simplă,
ilustrată în figura următoare.
Figura 3.27 – Convenţia de semne pentru eforturi în cazul plan
Astfel, în figura anterioară este specificată poziţia sistemului de axe cât şi sensul de
parcurgere. Pe baza acestor informaţii este folosită regula grafică respectivă. Astfel, pentru
fiecare caz, sunt indicate sensurile pozitive ale eforturilor. Se observă imediat că forţa axială
şi forţa tăietoare sunt orientate identic în raport cu axele după care sunt direcţionate, iar
poziţia vectorului moment rezultă pe baza regulei burghiului drept.
Pe baza acestei reguli grafice poate fi gândită o extindere a acesteia pentru cazul
spaţial, însă este puţin eficientă aplicarea unei astfel de reguli în cazul sistemelor de bare
tridimensionale (figura 3.28).
În concluzie, regula de semne este dedusă printr-una din metodele anterioare, fiind
necesară clarificarea anterioară a următoarelor două aspecte:
• poziţia sistemului de axe;
• sensul de parcurgere a sistemului de bare.
Există situaţii, în special în cazul sistemelor ramificate de bare în care este dificil să fie
utilizată o singură convenţie de semne. În aceste cazuri verficarea tipului de regulă de semne
trebuie să se facă pentru fiecare interval în parte.
Figura 3.28 – Extindere a convenţia de semne pentru eforturi din cazul plan
reprezentat anterior în situaţia sistemelor spaţiale
Regula de semne pentru eforturi este deosebit de importantă deoarece este folosită
ulterior pentru deducerea convenţiei de semne pentru tensiuni, pe baza regulei: tensiuni
convenţional pozitive creează forţe şi momente interne convenţional pozitive, în acestă
situaţie poziţionarea forţelor interne convenţional pozitive fiind imediat observată.
3.7 Relaţii diferenţiale între sarcini şi eforturi pentru bara dreaptă

Se consideră că dintr-o bară dreaptă este extras un fragment de lungime infinit mică,
dx . Acest interval elementar este încărcat cu sarcinile pY x  şi p Z x  , care pe lungimea dx
pot fi considerate constante.
Diagrame - 23
Figura 3.29 – Schemă de calcul pentru determinarea relaţiilor diferenţiale dintre

eforturi pentru o bară dreaptă
Aceste sarcini se consideră convenţional pozitive, dacă sunt orientate în sensul

axelor după care sunt orientate.
La capătul din stânga sunt desenate eforturile N , TY , TZ , M Y şi M Z poziţionate în
sensurile convenţional pozitive. Considerând că parcurgerea intervalului dx se face de la
stânga la dreapta, la capătul din dreapta sunt desenate aceleaşi eforturi împreună cu
creşterile lor infinit mici datorate sarcinilor pY x  şi p Z x  distribuite pe lungimea dx . Astfel,
eforturile de la capătul din dreapta sunt: N  dN , TY  dTY , TZ  dTZ , M Y  dM Y şi M Z  dM Z
şi sunt reprezentate în sensurile lor convenţional pozitive. În figura 3.29 sunt prezentate
aceste informaţii reprezentând schema de calcul pentru determinarea relaţiilor diferenţiale
dintre eforturi pentru o bară dreaptă.
Intervalul dx este în echilibru, deoarece este extras ca parte dintr-o structură care se
află în echilibru, deci sunt îndeplinite condiţiile de echilibru.
Pentru început se consideră schema de calcul din stânga, schemă care conţine
eforturile N , TZ şi M Y .
Prima relaţie de echilibru este condiţia ca intervalul dx să nu se deplaseze pe direcţie
verticală, deci suma de forţe de pe această direcţie trebuie să fie nulă:
Vi  0  TZ  p Z  dx  TZ  dTZ   0  TZ  p Z  dx  TZ  dTZ  0 
dTZ x 
 p Z  dx  dTZ  0  p Z x   
dx
Cea de a doua relaţie de echilibru este condiţia ca intervalul dx să nu se rotească în
jurul nici unui punct de pe bară, deci ca suma de momente calculată în raport cu orice punct
de pe bară să fie nulă. Alegem drept punct de referinţă extremitatea din dreapta şi rezultă:
sens trigonometric
sens orar   sens trigonometric sens trigonometric
  sens orar

   
 0  TZ  dx  M Y   p  dx   
dx
M i
extr . dr.
 2
MY  dM Y 0
forta
Considerând zero infiniţii de ordin superior dx  dx  0 , rezultă:

dM Y x 
TZ x  
dx
dT x  dM Y x 
Relaţiile diferenţiale p Z x    Z şi TZ x   au fost scrise considerând că
dx dx
parcurgerea intervalului dx se face în sensul axei x , fapt care a determinat apariţia unor
creşteri infinit mici pentru eforturi la capătul din dreapta. Pentru a generaliza relaţiile
diferenţiale dintre eforturi se foloseşte parametrul semn  1 , prezentat în figura 3.26, care
reprezintă convenţia de semne în cazul general. Astfel, relaţiile diferenţiale dintre eforturi
pentru intervalul i  j se scriu sub forma:
 dTZ ij x 
 p Z ij x    1  semn 
dx
 dM Y ij x 
(3.10)
 T x   semn 
 Z ij dx
Considerând schema de calcul din dreapta, cea corespunzătoare eforturilor N , TY şi
M Z şi punând condiţiile de echilibru, rezultă:
 dTY ij x 
 pY ij x    1  semn 
dx
 dM Z ij x 
(3.11)
 T x    1  semn 
 Y ij dx
Relaţiile diferenţiale dintre eforturi pot fi deduse şi pentru o bară curbă, apoi fiind
particularizate pentru bara dreaptă. În continuare prezentăm, fără demonstraţie, relaţiile
diferenţiale dintre eforturi pentru o bară curbă:
 dN ij  
  semn  TZ ij  
 d
 dTZ ij  

d
 
  1  semn  N ij    p ij    R (3.12)

 dM Y ij  
 d  semn  R  TZ ij  

Se observă că trecerea de la bara curbă la bara dreaptă se face ţinând cont că R  
şi că lungimea arcului elementar este ds  R  d  dx . De cele mai multe ori forţa distribuită
(în acest caz pe direcţie radială) este nulă, deci pij    0 . Dacă efectuăm aceste substituţii
în ultima dintre relaţiile diferenţiale pentru bara curbă prezentate în (3.12), se obţine cea de a
doua dintre relaţiile diferenţiale pentru bara dreaptă, prezentată în (3.10).
Observaţie importantă: dacă derivata unui efort trece prin zero, adică prezintă o
soluţie pe un interval, atunci în acel punct efortul va avea o valoare extremă. Aceste
Diagrame - 25
relaţii există între orice funcţie f şi derivata sa f l care are interpretarea geometrică de
valoare a pantei graficului funcţiei f .
Figura 3.30 – Relaţia dintre o funcţie şi prima sa derivată
Observaţie importantă: operaţia inversă derivării este integrarea, deci pentru bara
dreaptă legea de variaţie a momentului încovoietor poate fi dedusă prin integrarea legii
de variaţie a forţei tăietoare corespunzătoare, ţinând cont şi de condiţiile la limită, deci
de valoarea momentului la capătul intervalului de la care se începe parcurgerea acestuia.
dM Y ij x 
TZ ij x   semn   dM Y ij x   semn  TZ ij x   dx 
dx
M Y ij x   M Yiniij  semn   TZ ij x   dx (3.13)

conditie
initiala
Similar,
M Z ij x   M Ziniij  semn   TY ij x   dx (3.14)
 
conditie
initiala
Un alt aspect se referă la metoda grafică de integrare a diagramei de forţe

tăietoare pentru a obţine valori în puncte discrete ale momentului încovoietor
corespunzător. Astfel, dacă efortul TZ este constant sau are o variaţie liniară, atunci
integrala din relaţia precedentă poate fi calculată ca o arie sau ca o sumă de arii ale
diagramei TZ pe intervalul curent. Deci, la nivelul intervalului deschis i  j , relaţia
precedentă poate fi scrisă sub forma:
M Yi ij  M Yj ij  semn  ARIATZ ij (3.15)
Similar,
M Zi ij  M Zj ij  semn  ARIATY ij (3.16)
Aceste aspecte vor fi aprofundate în cadrul aplicaţiilor.
Deci au fost prezentate în detaliu relaţiile diferenţiale pentru o bară dreaptă datorită
considerentelor practice, aplicative, pentru trasarea diagramelor de eforturi.
3.8 Convenţia (regula) de reprezentare a diagramelor de eforturi

Simplul calcul al valorilor eforturilor nu oferă o viziune de ansamblu asupra modului în
care este solicitată structura. Astfel, diagramele de eforturi sunt utile din mai multe puncte de
vedere, atât pentru calcul, cât şi pentru verificarea intuitivă a corectitudinii valorilor calculate.
Din aceste motive, pentru fiecare efort există două aspecte care trebuie respectate
pentru reprezentarea acestuia:
• primul aspect se referă la planul în care se reprezintă diagrama, plan determinat de axa
X şi de axa de referinţă corespunzătoare, adică de semiplanul (pozitiv sau negativ) în
care se desenează valorile convenţional pozitive ale respectivului efort;
• cel de al doilea aspect este în legătură cu haşururile diagramei efortului respectiv care
se trasează paralele cu axa de referinţă.
Pentru efortul axial N avem regulile:
• valorile convenţional pozitive ale efortului N se reprezintă în domeniul negativ al axei de
referinţă Z;
• haşururile diagramei N sunt paralele cu axa Z.
N
Aceste aspecte pot fi concentrate în regula:
Z
Pentru forţa tăietoare TY avem regulile:
• valorile convenţional pozitive ale efortului TY se reprezintă în domeniul negativ al axei de
referinţă Y;
• haşururile diagramei TY sunt paralele cu axa Y.
 TY
Y
Pentru forţa tăietoare TZ avem regulile:
• valorile convenţional pozitive ale efortului TZ se reprezintă în domeniul negativ al axei Z;
• haşururile diagramei TZ sunt paralele cu axa Z.
 TZ
Aceste aspecte pot fi concentrate în regula: .
Z
Diagrame - 27
Figura 3.31 – Ilustrarea convenţiei de reprezentare a diagramelor de eforturi
Pentru momentul de răsucire M X avem regulile:

• valorile convenţional pozitive ale efortului M X se reprezintă în domeniul negativ al axei
Z;
• haşururile diagramei M X sunt paralele cu axa Z; în acest caz există şi posibilitatea de
a desena în locul haşurii o spirală ce semnifică solicitarea la torsiune a barei.
MX
Z
Pentru momentul încovoietor M Y avem regulile:
• valorile convenţional pozitive ale efortului M Y se reprezintă în domeniul pozitiv al axei
Z;
• haşururile diagramei M Y sunt paralele cu axa Z.
 MY
Z
Pentru momentul încovoietor M Z avem regulile:
• valorile convenţional pozitive ale efortului M Z se reprezintă în domeniul negativ al axei
Y;
• haşururile diagramei M Z sunt paralele cu axa Y.
 MZ
Y
Toate aceste aspecte pot fi concentrate în setul de reguli:
 N  TY  TZ
 Z ; Y
;
Z

 (3.17)
 M X  MY  MZ
 ; ;
 Z Z Y
ilustrat în figura 3.31.
În ceea ce priveşte reprezentarea momentelor încovoietoare există regula
fundamentală a aşa-zisei „fibre întinse‟ care este respectată în crearea unui set de reguli:
sistem de axe – convenţii de reprezentare. Acest aspect va fi detaliat ulterior.
3.9 Metoda vectorială de calcul a vectorului moment


Din mecanică este cunoscut că, la reducerea unei forţe F dintr-un punct A într-un alt

punct O, rezultă un torsor format din forţa F şi un vector moment care este calculat ca
produs vectorial între raza vectoare şi vectorul forţă. În figura 3.32 se observă că vectorului
moment este perpendicular pe planul determinat de raza vectoare şi vectorul forţă.
Figura 3.32 – Momentul unei forţe
Considerând că
   
r  rX  i  rY  j  rZ  k (3.18)
Diagrame - 29
şi
   
F  FX  i  FY  j  FZ  k (3.19)
relaţia pentru calculul vectorului moment este:
  
i j k
  
M  r  F  rX rY rZ (3.20)
FX FY FZ
adică, descompunând în minori de ordinul 2 după prima linie, se obţine:

  
i j k
  
M  r  F  rX rY rZ 
FX FY FZ
 rY rZ  r rZ  r rY
  1  i    1  j  X   1  k  X
11 1 2 1 3

FY FZ FX FZ FX FY

 
 

  
minorul lui i  minorul lui j  minorul lui k 
  rY  FZ  rZ  FY    rX  FZ  rZ  FX    rX  FY  rY  FX 
  
 i  rY  FZ  rZ  FY   j  rX  FZ  rZ  FX   k  rX  FY  rY  FX 
În continuare vom studia modul în care se aplică în Rezistenţa Materialelor relaţiile

precedente.
Figura 3.33 – Calculul vectorului moment pentru o bară dreaptă
Astfel, în cazul barelor drepte se consideră intervalul deschis i  j , considerând „ i ‟

drept capăt de la care se porneşte calculul, deci toate mărimile sunt cunoscute în acest
punct: N iji , TYi ij , TZi ij , M Xi ij , M Yi ij , M Zi ij . În figura 3.33 sunt prezentate componentele forţei
rezultante şi ale momentului rezultant la capătul „ i ‟, acestea fiind considerate convenţional
pozitive, fiind deci desenate în sens contrar axelor. Deci relaţia (3.19) devine:
   
Fiji  N iji  i  TYi ij  j  TZi ij  k (3.21)
După cum se observă şi din figura 3.33, sistemul de axe în raport cu care se face
calculul este poziţionat în punctul în care se face reducerea forţelor şi momentelor,
adică în punctul „ j ‟. Deci relaţia (3.18) devine:
   
rij   Lij  i  0  j  0  k (3.22)

În acest caz, în punctul „ j ‟ vom obţine vectorul moment M ijj , adică
   
M ijj  M iji  rij  Fiji (3.23)
Exprimând în relaţia precedentă vectorii în funcţie de componente rezultă
   
M  M  rij  F 
j
ij
i
ij
i
ij
  
i j k
 i   

  M X ij  i  M Yi ij  j  M Zi ij  k    Lij 0 0 
 
N iji TYi ij TZi ij
   

  M Xi ij  i  M Yi ij  j  M Zi ij  k  
 
 0 0  L 0  L 0
  1  i  i   1  j  i   1  k  i
11 1 2 1 3

ij ij
i i
TY ij TZ ij N ij TZ ij N ij TYi ij
     
  
 M Xi ij  i  M Yi ij  Lij  TZi ij  j  M Zi ij  Lij  TYi ij  k
  
M Xj ij M Yj ij M Zj ij
Deci la capătul „ j ‟ avem momentele


M j  M i
 X ij X ij

 j
 M Y ij  M Y ij  TZ ij  Lij
i i
(3.24)
     
M Y ij
 j
 M Z ij  M Z ij  T i ij  Lij
i
Y  
 M Z ij
Relaţiile anterioare de calcul nu ţin cont de influenţa forţei distribuite. Astfel, există o
serie de situaţii practice care necesită modelarea greutăţii sau a altor fenomene, acest lucru
fiind făcut prin introducerea în modelul de calcul a forţelor uniform distribuite.
În continuare se vor deduce relaţii de calcul care să completeze metoda vectorială
anterior prezentată cu termenii specifici sarcinilor reprezentate prin forţe uniform distribuite
care au fost prezentate în figura 3.10 şi folosite în figura 3.22.
Diagrame - 31
Figura 3.34 – Influenţa forţei uniform distribuite pZ ij
În prima etapă se consideră forţa uniform distribuită p Z ij poziţionată identic celei din
figura 3.29 din schema de calcul folosită pentru deducerea relaţiilor diferenţiale dintre eforturi.
Influenţa acestei forţe uniform distribuite în punctul „ j ‟ poate fi înlocuită cu o influenţa forţei
concentrate p Z ij  Lij orientată la fel ca forţa distribuită şi poziţionată în centrul de greutate al
Lij
acesteia, la distanţă de capătul „ j ‟. Această forţă concentrată este orientată în sensul
2
axei Z iar parcurgerea intervalului se face de la „ i ‟ la „ j ‟, deci convenţia de semne este
 Fortă
. Rezultă că forţa concentrată este convenţional negativă, deci este egală cu
 axă
Lij
 p Z ij  Lij şi este poziţionată la distanţă  faţă de punctul „ j ‟. În figura 3.34 este
2
prezentată schema de calcul şi se deduce semnul variaţiei momentului încovoietor M Y
datorat influenţei forţei distribuite p Z ij . Rezultă că variaţia momentului încovoietor datorată
forţei uniform distribuite p Z ij este:
p Z ij  L2ij
  p Z ij  Lij 
Lij
M Y
pZ
 (3.25).
2 2
Figura 3.35 – Influenţa forţei uniform distribuite pY ij
În ceea ce priveşte forţa uniform distribuită pY ij şi aceasta respectă aceeaşi poziţie

reciprocă faţă de axa Z la fel ca şi forţa distribuită p Z ij , deci însumată pe intervalul i  j duce
la creearea unei forţe concentrate orientate în sensul axei Y, deci convenţional negativă, de
Lij
modul pY ij  Lij şi poziţionată la distanţă  faţă de punctul „ j ‟. În figura 3.35 este
2
prezentată schema de calcul şi se deduce semnul variaţiei momentului încovoietor M Z
datorat influenţei forţei uniform distribuite pY ij . Rezultă că variaţia momentului încovoietor
datorată forţei uniform distribuite pY ij este:
pY ij  L2ij
  pY ij  Lij 
Lij
M pY
Z  (3.26).
2 2
Vectorial, momentul creat de cele două forţe distribuite se scrie:
  
i j k
 Lij
M pY , p Z
ij  0 0 (3.27)
2
0  p Y ij  Lij   p Z ij  Lij 
Efectuând calculele rezultă:
Diagrame - 33
  
i j k
 Lij
M pY , p Z
ij  0 0 
 p  Lij   p  Lij 
2
0 Y ij Z ij
Lij Lij
 0 0 
 

  1  i    1   1
11 1 2 0 1 3 0
 j  k 
 p
Y ij  Lij   p Z ij  Lij  0
2
 p Z ij  Lij  0
2
 pY ij  Lij 
  p Z ij  L2ij    pY ij  L2ij  
 0 i    j   k
 2   2 

   
  
M YpZ p
M Z Y
Deci rezultă că relaţiile (3.24) pot fi rescrise sub forma:


 j
M X ij  M X ij
i


 j p Z ij  L2ij
 M Y ij  M Y ij  semn  TZ ij  Lij 
i i
(3.28)
          2
 
 M Y ij
 j pY ij  L2ij
 M Z ij  M Z ij  semn  TY ij  Lij 
i i
   2 
 M Z ij
Parametrul „ semn ‟ nu se aplică şi asupra termenului corespunzător forţelor distribuite,

deoarece pY x  şi p Z x  sunt sarcini aplicate din exterior asupra structurii, nu forţe interne.
Din aceste motive se acceptă ideea că întotdeauna sarcina distribuită este pozitivă când
este orientată în sensul axei după care este orientată.
Observaţie importantă
Până acum s-a pus problema determinării momentului de la capătul „ j ‟ al intervalului

i  j , poziţionat la distanţă Lij faţă de capătul „ i ‟. Deci au fost calculate momente în puncte
discrete.
Dar se poate deduce legea de variaţie a momentelor considerând că secţiunea de
calcul nu mai este „ j ‟ poziţionată la distanţă Lij faţă de capătul „ i ‟, ci o secţiune oarecare
poziţionată la distanţă x faţă de capătul „ i ‟. Deci în relaţiile (3.28) se face substituţia Lij  x
şi rezultă legile de variaţie:


M X ij  x   M X ij
i


 p Z ij  x 2
 M Y ij  x   M Y ij  semn  TZ ij  x 
i i
(3.29)
 2
 M Y ij  x 
 pY ij  x 2
 Z ij
M  x   M i
Z ij  semn  T i
Y ij  x 
 2
 M Z ij  x 
Prin derivarea lui M Y ij x  şi M Z ij x  , luând în considerare relaţiile diferenţiale între

moment încovoietor şi forţă tăietoare şi ţinând cont că semn 2  1 rezultă expresiile de variaţie
ale forţelor tăietoare TZ ij x  şi TY ij x  .
Metoda vectorială este generală iar relaţiile (3.24) pot fi folosite şi în cazul
barelor curbe, aspect care va fi detaliat ulterior în subcapitolul 3.19.4 şi în aplicaţia 3.27.
3.10 Metodica rezolvării unei probleme de trasare a diagramelor

de eforturi
Rezolvarea unei probleme presupune o rigoare ce poate fi conştientizată sub forma
unei metodologii de rezolvare. Astfel, în continuare, sunt date principalele etape în rezolvarea
unei probleme de trasare a diagramelor pentru un sistem de bare static determinat.
1. Se verifică dacă problema este corect formulată.
2. Se calculează reacţiunile sau, dacă nu există reacţiuni, se verifică echilibrul structurii.
3. Se defineşte sistemul de axe local pentru fiecare interval în parte pe baza regulilor
enunţate în paragraful 3.4.
4. Se alege un sens de parcurgere a sistemului de bare ţinând cont de două aspecte.
Primul se referă la parcurgerea sistemului sau numai în sensul axei X sau numai în
sens contrar faţă de această axă. Cel de al doilea aspect se referă la punctele, la
nodurile în care converg mai multe bare, caz în care se pleacă de la capetele libere
către acest nod.
5. Pe baza sistemului de axe şi a sensului de parcurgere se deduce convenţia de semne
pentru fiecare interval.
6. Pentru fiecare interval deschis în parte se fac următoarele operaţii:
• se face schema de calcul;
• se scriu legile de variaţie ale eforturilor;
• se verifică aceste legi de variaţie folosind relaţiile diferenţiale dintre eforturi;
• se calculează valorile de la capetele intervalului respectând principiul coerenţei
unităţilor de măsură;
• se verifică dacă există valori extreme; dacă există atunci se determină secţiunile în
care apar, apoi se calculează valorile extreme şi ca verificare se compară cu valorile
Diagrame - 35
de la capetele intervalului;
• se verifică valorile obţinute prin alte metode;
• se verifică valorile calculate din considerente de bun simţ tehnic.
Există cazuri care necesită sistematizarea valorilor, de regulă scriindu-le într-un
tabel.
7. Pentru ca diagramele să fie cât mai sugestive se alege o scară de reprezentare pentru
forţe şi una pentru momente.
Pentru fiecare efort se execută operaţiile:
• se consideră drept linie de zero geometria structurii;
• se specifică efortul a cărui diagramă urmează a fi trasată şi se precizează unitatea de
măsură;
• se desenează poziţia axei care orientează diagrama efortului curent;
• respectând convenţia de reprezentare se pun pe diagramă valorile calculate la
punctul anterior pentru fiecare capăt de interval şi pentru fiecare valoare extremă şi se
unesc punctele desenate ţinând cont de legea de variaţie de pe intervalul curent
determinată la punctul anterior
8. Se verifică dacă diagramele se închid, deci dacă structura este în echilibru.
9. Se verifică relaţionarea diagramelor.
10. Se verifică dacă există salturi în diagramele corespunzătoare forţelor şi momentelor
externe.
11. Se verifică diagramele pe baza considerentelor de bun simţ tehnic.
Etapele anterioare pot fi modificate în cazul unor probleme atipice sau complexe care
necesită abordări speciale.
2.11 Regula “fibrei întinse”

Există o serie de analogii simple, care oferă metode intuitive deosebit de utile în
rezolvarea problemelor tehnice.
În ceea ce priveşte trasarea diagramelor de eforturi, pentru momente încovoietoare
regula de bază este aşa zisa regulă a “fibrei întinse”. Conform acestei abordări se consideră
că bara este formată din fibre, aşa cum cartea din figura de mai jos este formată din pagini.
Când bara este solicitată de către un sistem de încărcări exterioare aceasta se deformează.
Să luăm ca exemplu cartea din figura de mai jos încastrată la capătul din dreapta. La
capătul din stânga acţionează sarcinile desenate: forţă orientată de sus în jos şi/sau forţă
distribuită orientată de sus în jos şi/sau moment încovoietor orientat în sens trigonometric. Se
consideră că ambele capete ale cărţii sunt blocate astfel încât foile cărţii nu pot aluneca
unele faţă de altele în zonele de la capete. Sub influenţa sarcinilor din figură, capătul din
stânga al cărţii are tendinţa de a coborî, cartea având forma deformată din figură. Se observă
că foile de la extremitatea de sus au tendinţa de a-şi mări lungimea, iar foile de la
extremitatea de jos au tendinţa de a se comprima. În zona centrală, adică foile de la mijlocul
cărţii au tendinţa de a rămâne nemodificate ca lungime. Considerând că în loc de carte este
o bară, iar în loc de foi sunt o serie de fibre virtuale, se observă că în starea deformată a
barei apar o serie de fibre cu caracteristici remarcabile: fibra cea mai întinsă, fibra cea mai
comprimată şi fibra neutră, adică fibra de lungime nemodificată la trecerea din stare
nedeformată la starea deformată. Ca elemente de vocabular se foloseşte denumirea de fibră
întinsă pentru fibra cea mai întinsă şi denumirea de fibră comprimată pentru fibra cea mai
comprimată.
Regula “fibrei întinse” enunţă că diagrama de momente încovoietoare
are tendinţa de a varia, de a se îndrepta, către fibra întinsă din secţiune.
Trebuie menţionat că încă circulă o serie de enunţuri greşite conform cărora diagrama
de momente încovoietoare s-ar desena „de partea fibrei întinse‟.
Figura 3.36 – Apariţia fibrei întinse într-o carte solicitată la încovoiere
În mod evident, dacă sarcinile din figura 3.63 sunt orientate în sens invers, fibra întinsă
va fi poziţionată la extremitatea de jos, iar fibra comprimată va fi poziţionată la extremitatea
de sus.
După cum se observă, evaluarea facilă a poziţiei fibrei întinse poate fi făcută numai
pentru cazuri simple de încărcare.
În continuare vom studia modul în care poate fi folostă această regulă.
Consecinţa 1 – Deducerea semnului momentului încovoietor
În figura 3.64 se consideră trei cazuri de încărcare ce produc variaţia momentului M Y ,

studiu în care fibra întinsă apare la extremitatea de sus.
Diagrame - 37
Figura 3.37 – Deducerea semnului ΔMY < 0 folosind fibra întinsă
Astfel, se consideră că se pleacă de la capătul liber al barei notat cu “i”. Sub influenţa
sarcinilor din figură capătul liber va ocupa o poziţie în stare deformată situată sub poziţia sa
în starea nedeformată a barei. În mod evident se întinde fibra de la extremitatea de sus.
Dacă se consideră că în “i” momentul încovoietor este nul, atunci diagramele de momente
încovoietoare vor pleca din zero şi vor avea variaţia către fibra întinsă, deci “în sus”, în
 MY
domeniul negativ al axei Z. Însă convenţia de reprezentare a diagramei M Y este . Deci
Z
semnul diagramei M Y va fi negativ. Mai precis, dacă fibra întinsă este în domeniul  Z ,
atunci variaţia diagramei de momente încovoietoare M Y va fi negativă. În figura 3.64
sunt date toate informaţiile utile pentru determinarea semnului momentului încovoietor prin
metodele deja prezentate.
Figura 3.38 – Deducerea semnului ΔMY > 0 folosind fibra întinsă
În figura 3.38 se consideră trei cazuri de încărcare ce produc variaţia momentului M Y ,

studiu în care fibra întinsă apare la extremitatea de jos.
sarcinilor din figură capătul liber va ocupa o poziţie în stare deformată situată deasupra
poziţiei sale în starea nedeformată a barei. În mod evident se întinde fibra de la extremitatea
de jos. Dacă se consideră că în “i” momentul încovoietor este nul, atunci diagramele de
momente încovoietoare vor pleca din zero şi vor avea variaţia către fibra întinsă, deci “în jos”,
 MY
în domeniul pozitiv al axei Z. Însă convenţia de reprezentare a diagramei M Y este .
Z
Deci semnul diagramei M Y va fi pozitiv. Mai precis, dacă fibra întinsă este în domeniul
 Z , atunci variaţia diagramei de momente încovoietoare M Y va fi pozitivă. În figura
3.65 sunt date toate informaţiile utile pentru determinarea semnului momentului încovoietor
prin metodele deja prezentate.
Diagrame - 39
Figura 3.39 – Deducerea semnului ΔMz > 0 folosind fibra întinsă
În figura 3.39 se consideră trei cazuri de încărcare ce produc variaţia momentului M Z ,

studiu în care fibra întinsă apare la extremitatea de sus.
sarcinilor din figură capătul liber va ocupa o poziţie în stare deformată situată sub poziţia sa
în starea nedeformată a barei. În mod evident se întinde fibra de la extremitatea de sus.
Dacă se consideră că în “i” momentul încovoietor este nul, atunci diagramele de momente
încovoietoare vor pleca din zero şi vor avea variaţia către fibra întinsă, deci “în sus”, în
MZ
domeniul negativ al axei Y. Însă convenţia de reprezentare a diagramei M Z este .
Y
Deci semnul diagramei M Z va fi pozitiv. Mai precis, dacă fibra întinsă este în domeniul
 Y , atunci variaţia diagramei de momente încovoietoare M Z va fi pozitivă. În figura

Figura 3.40 – Deducerea semnului ΔMz < 0 folosind fibra întinsă
În figura 3.40 se consideră trei cazuri de încărcare ce produc variaţia momentului M Z ,

studiu în care fibra întinsă apare la extremitatea de jos.
sarcinilor din figură capătul liber va ocupa o poziţie în stare deformată situată deasupra
poziţiei sale în starea nedeformată a barei. În mod evident se întinde fibra de la extremitatea
Diagrame - 41
de jos. Dacă se consideră că în “i” momentul încovoietor este nul, atunci diagramele de
momente încovoietoare vor pleca din zero şi vor avea variaţia către fibra întinsă, deci “în jos”,
MZ
în domeniul pozitiv al axei Y. Însă convenţia de reprezentare a diagramei M Z este .
Y
Deci semnul diagramei M Z va fi negativ. Mai precis, dacă fibra întinsă este în domeniul
 Y , atunci variaţia diagramei de momente încovoietoare M Z va fi negativă. În figura
În concluzie, apariţia fibrei întinse în unul dintre domenii pozitive sau negative ale
axelor poate fi utilizată pentru deducerea semnului momentului încovoietor conform tabelului
de mai jos.
Fibra întinsă este în domeniul +Z -Z -Y +Y

Variaţia momentului încovoietor este M Y  0 M Y  0 M Z  0 M Z  0
Aceste observaţii pot fi aplicate indiferent de sensul de parcurgere a structurii formată

din bare, adică în sensul axei X sau în sens contrar axei X.
Consecinţa 2 – Trasarea directă a diagramelor simple de momente

încovoietoare
Aplicaţia 3.9
Se consideră bara rezemat-articulată încărcată cu forţa concentrată F din figura 3.36

pentru care se cere trasată diagrama de momente încovoietoare.
Soluţie care utilizează noţiunea de “fibră întinsă”
Reacţiunile au fost calculate în cadrul aplicaţiei 3.1 şi au valorile H 3F  0 ,

 bF   aF 
V1F  F    , V3F  F    .
 F
a  b F   F
a  b F 
Aceste reacţiuni sunt reprezentate în figurile 3.68 şi 3.69 în sensul fizic în care
acţionează.
Din această figură se observă că, sub influenţa reacţiunii V1F capătul 1 al intervalului
1→2 tinde să se ridice, deci într-o vecinătate a capătului 1 se întinde fibra de jos. De aici
rezultă două informaţii. Prima informaţie se referă la trasarea diagramei de momente
încovoietoare. Astfel, diagrama de momente încovoietoare este zero în capătul 1 şi are
tendinţa de a varia către fibra întinsă din secţiune, deci se va desena “în jos”, sub linia de
zero a diagramei. Cea de a doua informaţie oferă semnul valorii momentului încovoietor.
Astfel, fibra întinsă este în domeniul  Z iar convenţia de reprezentare a diagramei M Y este
 MY
, deci diagrama va avea semnul “+”. În concluzie, în punctul 2 diagrama de momente
Z
 bF 
încovoietoare va avea valoarea M Y2 12  
V
F
 a   F     a F .
 
 a F  bF
1 F
semn forta brat 
Punctul 3 este capăt de bară în care nu acţionează nici un moment concentrat, deci
momentul încovoietor este zero. Deci diagrama de momente pe 2→3 se va desena unind
 bF 
valoarea reprezentată M Y2 12  F     a F cu capătul liber unde momentul este zero.
 a F  bF 
Figura 3.41 – Trasarea diagramei de momente încovoietoare pe intervalul 1→2 pentru

o bară rezemat - articulată, încărcată cu forţa concentrată F
Pentru a verifica dacă este corect calculată şi reprezentată valoarea

 bF 
M Y2 12  F     a F , se pleacă de la extremitatea 3 a barei şi se înaintează către
 a F  bF 
 aF 
secţiunea caracteristică 2. Astfel, în capătul 3 acţionează reacţiunea V3F  F    . Sub
 a F  bF 
Diagrame - 43
influenţa acestei forţe, capătul 3 al intervalului 3→2 tinde să se ridice, deci într-o vecinătate a
capătului 3 se întinde fibra de jos. De aici rezultă două informaţii. Prima informaţie se referă
la trasarea diagramei de momente încovoietoare. Astfel, diagrama de momente
încovoietoare este zero în capătul 3 şi are tendinţa de a varia către fibra întinsă din secţiune,
deci se va desena “în jos”, sub linia de zero a diagramei. Cea de a doua informaţie oferă
semnul valorii momentului încovoietor. Astfel, fibra întinsă este în domeniul  Z iar convenţia
 MY
de reprezentare a diagramei M Y este , deci diagrama va avea semnul “+”. În
Z
concluzie, în punctul 2 diagrama de momente încovoietoare va avea valoarea
 aF 
M Y2 12  
V 3 b
F

F  F  
  bF
 
semn Forta brat  a F  bF 
Figura 3.42 – Trasarea diagramei de momente încovoietoare pe intervalul 3→2 pentru

o bară rezemat - articulată, încărcată cu forţa concentrată F
Deci diagrama a fost corect reprezentată. Aceste consideraţii sunt prezentate în figura
3.69.
În concluzie, noţiunea de “fibră întinsă” oferă facilităţi mari pentru trasarea
rapidă a diagramelor de momente încovoietoare.
3.12 Modelarea unui corp de navă ca grindă dreaptă

Corpul de navă reprezintă o structură complexă din punct de vedere constructiv,
solicitată complex. Rezistenţa Materialelor oferă instrumentele de evaluare a stării generale
de solicitare a corpului de navă. Astfel, în capitolul anterior a fost prezentat un model al unei
secţiuni de navă pentru care au fost calculate caracteristicile geometrice iar în acest capitol
urmează a fi prezentat modul în care se trasează diagramele de eforturi pentru un corp de
navă. Modelul de calcul al corpului de navă este creat pe baza noţiunilor din capitolul
“Elasticitatea generală a corpului navei solicitat la încovoiere longitudinală verticală”
din lucrarea “Mecanica şi construcţia navei”, volumul 3 – “Construcţia navei”, autorul fiind
Prof. Dr. Ing. Viorel Maier, Editura Tehnică, Bucureşti, 1989. În general, modelul trebuie să
fie simplu şi relevant pentru fenomenul studiat, în acest caz fiind interesant modul în care se
trasează diagramele de eforturi.
Figura 3.43 – Model de calcul pentru un corp de navă
3.16.1 Greutăţi şi forţe de flotabilitate
Se consideră corpul de navă din figura anterioară care se află în echilibru, pe apă
calmă. Fiind un corp plutitor, este supus acţiunii unei sarcini generale verticale determinată
de două forţe:
• forţa de greutate sau deplasamentul, notat QTOTAL
• forţa Arhimedică sau “împingerea Arhimede” - FTOTAL , forţă care diferă cu 1% faţă de
componenta verticală a forţei de presiune, care reprezintă rezultanta forţelor de suprafaţă
determinate de acţiunea presiunii hidrostatice asupra grinzii navă; diferenţa între aceste
forţe este dată de suprafaţa considerată: “suprafaţa teoretică a carenei” (în cazul forţei
Arhimedice) sau de “suprafaţa udată reală a carenei (cu luarea în considerare a grosimii
învelişului şi a apendicilor)”.
Aceste forţe nu acţionează punctual, ca forţe concentrate, ci reprezintă suma forţelor
care acţionează de-a lungul corpului navei.
Diagrame - 45
Pentru a avea o evaluare cât mai precisă a acestor forţe, corpul de navă se
discretizează, adică se împarte în compartimente teoretice (intervale) de lungime Li care se
analizează separat. Cu cât lungimea segmentului este mai redusă, cu atât creşte precizia dar
şi complexitatea modelului. Astfel, pentru fiecare compartiment teoretic i, i  1 există o forţă
de greutate Qi şi o forţă Arhimedică Fi .
Forţa de greutate Qi este o sumă a tuturor greutăţilor din intervalul curent de lungime
Li şi este formată din greutate proprie a navei şi greutatea mărfii transportate. Această forţă
este poziţionată în centrul de greutate Gi .
Împingerea Arhimede Fi se calculează ca greutate a volumului de apă dezlocuit de
corpul de navă din intervalul curent de lungime Li . Acest volum este denumit volum imers şi
se notează Vim . Volumul imers este produsul dintre aria imersă a secţiunii transversale - Aim
şi lungimea Li . Aria imersă Aim rezultă dintr-o diagramă denumită “curba Bonjean” în care se
cunoaşte, în care se introduce pescajul. Această curbă este dată fie pentru fiecare interval
Li , fie pentru întregul corp plutitor dacă forma secţiunii transversale a acestuia nu diferă mult
de la secţiune la secţiune (cazul barjelor). Forţa Arhimedică este poziţionată în centrul de
carenă, adică în centrul de greutate al volumului imers şi se calculează cu relaţia:
  
 kg   m 
Fi N    a  Vim i   a  3   g  2   Aim m 2 i  Li m
  
(3.42)
  m 
  s  Vim i
a
La nivel global corpul este în echilibru, deci greutatea totală este egală cu forţa
Arhimedică totală
QTOTAL  FTOTAL (3.43)
Mai mult,
 n
 QTOTAL  
i 1
Qi
 n (3.44)
 FTOTAL   Fi
 i 1
La nivelul unui interval i, i  1 aceste forţe diferă. De exemplu, în zona magaziilor goale
este posibilă relaţia Qi  Fi iar în zona motorului este posibilă relaţia Qi  Fi .
Figura 3.142 – Deplasări fictive ale intervalelor virtuale şi apariţia eforturilor care se
opun tendinţei de deplasare fictivă
Dacă aceste intervale ar fi independente unul faţă de altul, atunci ar avea tendinţa fie
să urce, în cazul Qi  Fi , fie să se scufunde, în cazul Qi  Fi . Însă, corespunzător structurii
reale, aceste intervale virtuale sunt solidare unul cu celălalt, deci există o serie de interacţiuni
între ele pentru a nu se deplasa unul faţă de celălalt. Această idee de a stopa tendinţa de
deplasare virtuală prin introducerea unor forţe sau a unor momente a fost folosită în
paragraful 3.2 – “Legături” în care au fost prezentate tipurile de rezemări. Deci, între aceste
compartimente teoretice, între aceste intervale virtuale, apar forţe tăietoare şi momente
încovoietoare, deci apar eforturi.
În mod evident eforturile care acţionează pe faţa comună a două intervale succesive
sunt egale şi de sens contrar, aşa cum s-a arătat şi în figura 3.25.
Deci corpul de navă este supus la încovoiere longitudinală.
3.16.2 Diagrame de repartizare a greutăţilor, a forţelor Arhimedice şi a

sarcinilor
Pentru a determina încărcările pe baza cărora pot fi trasate diagramele de eforturi se

consideră că forţele din fiecare interval sunt repartizate uniform de-a lungul intervalului
curent. Astfel, dacă se consideră că greutatea Qi este uniform repartizată de-a lungul
intervalului “ i ” de lungime Li rezultă că valoarea forţei uniform distribuite este:
Qi kN 
qi  (3.45)
Li m
Reprezentând valorile greutăţii distribuite de-a lungul navei, rezultă diagrama de
repartizare a greutăţilor prezentată în figura 3.143. Pentru trasarea acestei diagrame există
o întreagă metodică de evaluare a greutăţilor, de corectare a valorilor, metodică prezentată
în cursul de “Mecanica şi construcţia navei” amintit la începutul paragrafului.
Aria subgraficului diagramei de repartizare în trepte a greutăţii reprezintă, la scară,
deplasamentul QTOTAL .
Poziţia centrului de greutate al ariei subgraficului reprezintă poziţia centrului de
greutate al navei.
Diagrame - 47
Figura 3.143 – Diagrama de repartizare a greutăţilor
În continuare se consideră că forţa Arhimedică Fi este uniform repartizată de-a lungul

intervalului “ i ” de lungime Li . Rezultă că valoarea forţei Arhimedice uniform distribuite este:
Fi kN 
fi  (3.46)
Li m
Reprezentând valorile forţei Arhimedice distribuite de-a lungul navei, rezultă diagrama
de repartizare a împingerilor Arhimede prezentată în figura 3.144. În principiu, diagrama de
repartizare a forţelor Arhimedice rezultă din modalitatea de repartizare a volumului carenei
pe lungimea navei. Aşa cum a mai fost amintit, pentru obţinerea diagramei de repartizare a
împingerilor Arhimedice este folosită scara Bonjean.
Poziţia centrului de greutate al ariei subgraficului reprezintă poziţia centrului de carenă
corespunzător plutirii navei.
Figura 3.144 – Diagrama de repartizare a împingerilor Arhimede
Diagrama de repartizare a sarcinilor se obţine prin însumarea efectelor greutăţii

repartizate şi a împingerilor Arhimedice repartizate. Astfel, pentru fiecare compartiment
teoretic, se suprapun cele două diagrame de repartizare în trepte, făcând diferenţele între
ariile forţelor distribuite.
Relaţia pentru calculul sarcinii corespunzătoare intervalului “ i ” este:
pi  qi  f i (3.47).
Unitatea de măsură pentru sarcină este unitatea de măsură pentru forţă distribuită,
kN
adică .
m
Diagrame - 49
Figura 3.145 – Diagrama de repartizare a sarcinilor rezultată din diferenţa dintre

diagrama de repartizare a greutăţilor şi
diagrama de repartizare a împingerilor Arhimede
Trebuie amintite următoarele două proprietăţi ale diagramei de repartizare a sarcinilor

care interpretează grafic condiţiile de echilibru pe care trebuie să le respecte această
diagramă.
Conform primei proprietăţi, aria subgraficului diagramei de repartizare a sarcinilor
poziţionată deasupra liniei de zero reprezintă excesul de greutăţi şi este egală cu aria situată
sub linia de zero care reprezintă excesul de forţe Arhimedice.
Această proprietate reprezintă condiţia de echilibru pe direcţie verticală, deci condiţia
ca suma de forţe pe direcţie verticală să fie zero:
V i 0 (3.48)
Tot pentru diagrama de repartizare a sarcinilor mai există proprietatea că centrul de

greutate al ariei situate deasupra liniei de zero este pe aceeaşi verticală cu centrul de
greutate al ariei poziţionate sub linia de zero.
Această proprietate reprezintă condiţia ca nava în echilibru să nu se rotească în jurul
nici unui punct, deci ca suma de momente în raport cu orice punct să fie nulă. Condiţia se
scrie
M i
K
0 (3.49)
unde punctul “ K ” este arbitrar ales.

În mod evident, numărul de termeni din sumele 3.48 şi 3.49 este egal cu numărul de
compartimente teoretice în care a fost discretizat corpul de navă.
Este foarte important ca pentru toate modelele de corp de navă să fie verificate
condiţiile de echilibru 3.48 şi 3.49, deci să fie verificată corectitudinea diagramei de
repartizare a sarcinilor.
Datorită modului particular de repartizare a sarcinilor, diagramele de eforturi pot fi
trasate rapid, calculul putând fi uşor de algoritmizat şi de automatizat. În figura 3.146 este
prezentată variaţia de principiu a diagramelor de eforturi pentru o navă de tipul “heavy-lift”
obţinută cu ajutorul unui program original de calcul.
Figura 3.146 – Variaţia de principiu a diagramelor de eforturi generate automat pentru

un corp de navă reală de tip “heavy-lift”
Datorită valorilor mari ale valorilor greutăţilor distribuite şi ale împingerilor Arhimedice
condiţia de egalitate cu zero s-a transformat într-o condiţie de minimizare a unei erori de
calcul de tipul:
Diagrame - 51

 Vi  


 M K 
 i

unde  este eroarea acceptată.
În aplicaţiile educaţionale prezentate în continuare se vor folosi condiţiile de echilibru
3.48 şi 3.49.
Aplicaţie DiaNav rezolvată
Se consideră bara din figura de mai jos considerată un model didactic, educaţional al
unui corp de navă. Bara este formată din 4 intervale şi este încărcată numai cu forţă uniform
distribuită. Se cere să se traseze diagramele de eforturi.
Figura 3.147 – Grindă echivalentă care modelează un corp de navă supus la forţe de
greutate şi la împingeri
Etapa 3.22.1
Problema este corect şi complet formulată.
Etapa 3.22.2
În cazul acestui tip de problemă în care nu sunt rezemări trebuie verificat echilibrul
structurii.
 Prima condiţie este ca rezultanta forţelor care acţionează pe direcţie verticală să fie nulă.
  m 
orientata in jos
m  
kN m  orientata
 injos
kN 
 4 
m
 V j  0    10
600   400
10  1000 
10  800
  10   14000kN  14000kN  0kN
  
 j 1  kN m  m  orientata in sus orientata in sus kN m  m 
Însumarea se face ţinând cont de numărul de intervale, în acest caz fiind 4 intervale.
 Cea de a doua condiţie este ca rezultanta momentelor care acţionează pe grinda navă să
fie nulă indiferent de punctul ales drept referinţă. Regula de definire a momentului este
„ semn  Forta  brat ‟. Considerând ca punct de referinţă secţiunea caracteristică 5, ecuaţia
 4 
de echilibru se scrie:   M 5j  0 
 j 1 
sens trigonometric FortakN  ntam  FortakN  ntam  sens trigonometric
    dista    dista  

600  10  35
  
 400  10
 
  25  1000  10

  15
 
 800

 10  5 

FortakN  distantam  sens orar sens orar FortakN  distantam 
 250000 kNm  250000 kNm  0 kNm

În această relaţie în paranteze este scrisă expresia forţei iar factorul cu care se înmulţeşte
paranteza este braţul forţei, adică distanţa de la punctul de aplicaţie al forţei la punctul în
raport cu care se scrie relaţia de echilibru. Forţa este egală cu aria forţei distribuite, în acest
caz fiind produsul dintre valoarea sarcinii distribuite şi lungimea intervalului pe care este
distribuită. Această rezultantă este poziţionată în centrul de greutate al sarcinii distribuite, în
acest caz la mijlocul fiecărui interval i, i  1 . În figura 3.148 sunt reprezentate, atât forţele
rezultante, cât şi distanţele de la rezultante la secţiunea 5. În ecuaţia de echilibru este
specificat sensul în care tinde să rotească bara fiecare forţă rezultantă în jurul punctului 5.
Figura 3.148 – Schemă de calcul pentru condiţia de echilibru a momentelor

încovoietoare
În mod similar, considerând ca punct de referinţă secţiunea caracteristică 3, ecuaţia de

 4 
echilibru se scrie:   M 3j  0  
 j 1 
FortakN  FortakN 
sens trigonometric
     m  
 distanta sens trigonometric
  
   m 
 distanta

600  10  15
    400  10  5  1000  10  5  800  10  15 
   
FortakN  distantam  sens orar FortakN  distantam  sens orar
 140000 kNm  140000 kNm  0 kNm
Etapa 3.22.3
Sistemul de axe local pentru fiecare din intervalele 12 , 2 3, 34, şi 45 are
poziţia din figura 3.147, fiind „clasică‟ pentru o bară dreaptă în plan.
Diagrame - 53
Etapa 3.22.4
Se alege sensul de parcurgere: 1  2  3  4  5.
Etapa 3.22.5
Pe baza sistemului de axe şi a sensului de parcurgere se deduce convenţia de semne
pentru fiecare interval. Astfel, dacă se pune o forţă axială fictivă în secţiunea 1 astfel încât să
întindă bara (să îi mărească lungimea) se observă că este orientată în sens opus faţă de axa
F M
X. Deci convenţia de semne este ; ; semn  1 , adică forţele şi momentele
 axa  axa
convenţional pozitive sunt orientate în sens opus faţă de axele după care sunt direcţionate.
Etapa 3.22.6
În continuare se deduc legile de variaţie ale eforturilor şi valorile acestora în fiecare
secţiune caracteristică.
Intervalul 1  2 , x  0, 10 m
Se consideră la distanţă oarecare x faţă secţiunea 1 , care reprezintă punctul de
pornire, o secţiune de calcul în care se analizează încărcările de pe fragmentul de bară deja
parcurs. Schema de calcul este prezentată în figura 3.149. Din această schemă de calcul se
observă următoarele.
1. Pe direcţia axei X nu există forţe, deci N12 x   0 ;
2. Pe direcţia axei Z acţionează forţa rezultantă 600  x orientată în sensul axei Z şi
F
poziţionată în centrul de greutate al forţei distribuite. Convenţia de semne („forţa
 Axă
este convenţional pozitivă când este orientată în sens opus axei‟) indică faptul că această
forţă este convenţional negativă;
3. Scrierea expresiei momentului încovoietor trebuie să respecte regula „ semn  Forta  brat ‟.
Deci în primul rând trebuie stabilit dacă momentul creat de forţa 600  x este convenţional
pozitiv sau convenţional negativ.
Figura 3.149 – Schemă de calcul pentru intervalul 1→2
Metoda 1:  în schema de calcul se observă că sub influenţa forţei 600  x bara tinde
să se rotească fictiv în sens trigonometric în jurul secţiunii de calcul;
 dacă sistemul de axe se roteşte în acelaşi sens se observă că se roteşte
axa Z peste axa X (pe drumul cel mai scurt, cel corespunzător unghiului
de 900);
 dacă se roteşte axa Z peste axa X, triedrul înaintează în sensul axei Y,
deci este vorba de sensul pozitiv al axei Y;
 conform convenţiei de semne, momentele convenţional pozitive sunt
orientate în sens contrar axei după care se direcţionează;
 în acest caz momentul creat reprezintă un vector orientat în sensul axei Y,
deci conform convenţiei de semne este negativ.
Metoda 2:  sub influenţa forţei 600  x punctul de aplicaţie al forţei tinde să coboare;
 deci fibra întinsă este poziţionată la extremitatea de sus;
 rezultă că diagrama de momente va avea o variaţie către fibra întinsă,
deci către domeniul în care axa Z este negativă;
 dacă, virtual, s-ar trasa o diagramă de momente încovoietoare creată de
forţa 600  x aceasta s-ar reprezenta în domeniul în care axa Z este
negativă;
 dar conform convenţiei de reprezentare, un moment M Y convenţional
pozitiv se reprezintă în domeniul pozitiv al axei Z şi, reciproc, un moment
M Y convenţional negativ se reprezintă în domeniul negativ al axei Z;
 deci semnul momentului reprezentat în domeniul în care axa Z este
negativă este convenţional negativ.
Metoda 3: În plan poate fi folosită o regulă de semne care este exprimată grafic în figura
3.27. Această regulă este similară celor două reguli anterioare însă nu poate
Diagrame - 55
fi generalizată pentru problemele de diagrame spaţiale. În consecinţă nu se

va insista pe utilizarea acesteia.
Odată stabilit semnul momentului încovoietor se observă ca forţa este 600  x iar
x
distanţa de la punctul de aplicaţie al forţei la secţiunea de calcul este . Deci pe intervalul
2
1  2 avem următoarele legi de variaţie ale eforturilor:

 N12 x   0;

TZ 12 x   600  x;

M Y 12 x   600  x    300  x ;
x 2
 2
dM Y 12 x 
Verificare:
dx
 
  300  x 2  600  x  semn  TZ 12 x 
l
Valorile la capetele intervalului sunt:

 N12
1
 N12 0  0 kN;  N122  N12 10  0 kN;
 
x  0 m  TZ1 12  TZ 12 0  0 kN; x  10 m  TZ212  TZ 12 10  6000 kN;
M 1  M 0  0 kNm. M 2  M 10  30000 kNm.
 Y 12 Y 12  Y 12 Y 12
Calculul variaţiei momentului încovoietor

se poate realiza şi prin metoda integrării grafice
a diagramei forţei tăietoare TZ :
M Y2 12  M Y1 12  semn  ARIATZ 12 
1 
 0   1     6000 10 
2 
Figura 3.150 – Schemă de calcul a  30000 kNm
variaţiei momentului încovoietor prin
metoda integrării grafice
Intervalul 2  3 , x  0, 10 m
Schema de calcul este prezentată în figura 3.151.
Figura 3.151 – Schemă de calcul pentru intervalul 2→3
Se observă că la capătul „2‟ al intervalului 2-3 acţionează forţa de -6000 kN şi

momentul încovoietor -30000 kNm care provin de pe fragmentul de bară parcurs (adică
intervalul 1-2). În plus acţionează şi forţa distribuită 400 kN/m care este orientată în sens
contrar axei Z, deci în sens pozitiv. În figura 3.152 sunt prezentate schemele de calcul pentru
determinarea semnelor termenilor din expresia de variaţie a momentului încovoietor:
a) Schemă pentru b) Schemă pentru c) Schemă pentru determinarea

determinarea semnului determinarea semnului semnului momentului
momentului concentrat momentului încovoietor încovoietor creat de forţa
creat de forţa concentrată distribuită
Figura 3.152 - Schemă de calcul pentru determinarea semnelor

termenilor din MY 23(X)
În ceea ce priveşte semnul momentului încovoietor creat de forţa distribuită, acesta
poate fi determinat cu una dintre metodele prezentate anterior.
Metoda 1:  în schema de calcul se observă că sub influenţa forţei 400  x bara tinde să se
rotească fictiv în sens orar în jurul secţiunii de calcul;
 dacă sistemul de axe se roteşte în acelaşi sens se observă că se roteşte axa X
peste axa Z (pe drumul cel mai scurt, cel corespunzător unghiului de 90 0);
 dacă se roteşte axa X peste axa Z, triedrul înaintează în sensul opus axei Y,
deci în sens negativ;
 conform convenţiei de semne, momentele convenţional pozitive sunt orientate
în sens contrar axei după care se direcţionează;
 în acest caz momentul creat reprezintă un vector orientat în sens opus axei Y,
deci conform convenţiei de semne este pozitiv.
Diagrame - 57
Metoda 2:  sub influenţa forţei 400  x punctul de aplicaţie al forţei tinde să se ridice;
 deci fibra întinsă este poziţionată la extremitatea de jos;
 rezultă că diagrama de momente va avea o variaţie către fibra întinsă, deci
către domeniul în care axa Z este pozitivă;
 dacă, virtual, s-ar trasa o diagramă de momente încovoietoare creată de forţa
400  x aceasta s-ar reprezenta în domeniul în care axa Z este pozitivă;
 dar conform convenţiei de reprezentare, un moment M Y convenţional pozitiv
se reprezintă în domeniul pozitiv al axei Z şi, reciproc, un moment M Y
convenţional negativ se reprezintă în domeniul negativ al axei Z;
deci semnul momentului reprezentat în domeniul în care axa Z este pozitivă este
convenţional pozitiv.
Deci pe intervalul 2  3 avem următoarele legi de variaţie ale eforturilor:

 N 23 x   0;

TZ 23 x   6000  400  x;

M Y 23 x   30000  6000  x   400  x    30000  6000  x  200  x ;
x 2
 2
Se verifică legile de variaţie ale eforturilor folosind relaţiile diferenţiale dintre momentul
încovoietor MY şi forţa tăietoare TZ:
dM Y 23 x 
dx
 
  30000  6000  x  200  x 2  6000  400  x  semn  TZ 23 x 
I

 N 23
2
 N 23 0  0 kN;  N 23
3
 N 23 10  0kN;
 2  3
x  0 m  TZ 23  TZ 23 0  6000 kN; x  10 m  TZ 23  TZ 23 0  2000kN;
M M 3  M 0  70000kNm.
 Y 23  M Y 23 0  30000 kNm.
2
 Y 23 Y 23
În figura 3.153 este prezentată schema pentru calcul variaţiei momentului încovoietor
prin metoda integrării grafice a ariei diagramei TZ .
Observând că diagrama TZ , pe intervalul 2-3 are

forma unui trapez rezultă:
M Y3 23  M Y2 23  semn  ARIATZ 23 
Figura 3.153 - Schemă de calcul a
variaţiei momentului încovoietor   6000   2000  
 30000   1   10 
prin metoda integrării grafice  2 
 70000 kNm
Intervalul 3  4 , x  0, 10 m
Schema de calcul este prezentată în figura 3.154. Forţa concentrată de 2000 kN şi
momentul încovoietor de -70000 kNm reprezintă efectul încărcărilor de pe bara parcursă
(intervalul 1-2 şi 2-3).
Figura 3.154 – Schema de calcul pentru intervalul 3→4
Forţa distribuită care creează rezultanta 1000  x este orientată în sens opus axei Z,
deci conform convenţiei de semne este convenţional pozitivă. În figura 3.155 sunt prezentate
schemele de calcul pentru determinarea semnelor termenilor din expresia de variaţie a
momentului încovoietor.
a) Schemă pentru b) Schemă pentru c) Schemă pentru

determinarea semnului determinarea semnului determinarea semnului
momentului concentrat momentului încovoietor momentului
creat de forţa concentrată încovoietor creat de
forţa distribuită

Comparând schemele de calcul din figurile 152c şi 155c, se observă similaritatea

poziţionării forţei distribuite în raport cu secţiunea de calcul. Astfel, în ambele cazuri
momentul încovoietor creat de forţa distribuită este convenţional pozitiv.
Deci pe intervalul 3  4 avem următoarele legi de variaţie ale eforturilor:
Diagrame - 59

 N 34 x   0;

TZ 34 x   2000  1000  x;

M Y 34 x   70000  2000  x   1000  x    70000  2000  x  500  x ;
x 2
 2
Verificare:
dM Y 34 x 
dx
 
  70000  2000  x  500  x 2  2000  1000  x  semn  TZ 34 x 
l

 N 34
3
 N 34 0  0 kN;  N 34
4
 N 34 10  0 kN;
 3  4
x  0 m  TZ 34  TZ 34 0  2000 kN; x  10 m  TZ 34  TZ 34 10  8000 kN;
M 3  M 0  70 000 kNm. M 4  M 10  40 000 kNm.
 Y 34 Y 34  Y 34 Y 34
Se observă că pe intervalul 3-4 forţa tăietoare TZ 34 are o schimbare de semn. Deci pe acest
interval există o soluţie pentru ecuaţia: TZ 34 x   0 . De aici rezultă  2000  1000  x  0 . Soluţia
este: x0  2 m . Notăm această secţiune cu „6‟. În această secţiune momentul încovoietor are
un punct de extremum local:
M Y6 34  M Y 34 2  70000  2000  2  500  22  72 000 kNm .
În figura 3.156 este prezentată schema pentru calculul variaţiei momentului încovoietor prin
metoda integrării grafice a diagramei forţei tăietoare TZ .
Figura 3.156 - Schemă de calcul a variaţiei momentului încovoietor

prin metoda integrării grafice
1 
M Y6 36  M Y3 36  semn  ARIATZ 36  70000   1     2000  2  72 000 kNm
2 
1 
M Y4 64  M Y6 64  semn  ARIATZ 64  72000   1    8000  8  40 000 kNm
2 
Intervalul 4  5 , x  0, 10 m
Schema de calcul este prezentată în figura 3.157.

Forţa concentrată 8000 kN şi momentul -40000 kNm reprezintă rezultatul încărcărilor
de pe intervalele 1-2, 2-3, 3-4.
Forţa distribuită care crează rezultanta 800  x este orientată în sensul axei Z, deci
F
conform convenţiei de semne forţa este convenţional pozitivă.
 axa
Figura 3.157 – Schema de calcul pentru intervalul 4→5
În figura 3.158 sunt prezentate schemele de calcul pentru determinarea semnelor

termenilor M Y 45 x  .
a) Schemă pentru b) Schemă pentru c) Schemă pentru

determinarea semnului determinarea semnului determinarea
momentului concentrat momentului încovoietor semnului momentului
creat de forţa concentrată încovoietor creat de
forţa distribuită

Diagrame - 61
După se compară figurile 3.158c cu 3.149 se observă că în ambele cazuri forţa

distribuită este similar poziţionată faţă de secţiunea de calcul. În ambele cazuri forţa
distribuită creează un moment încovoietor convenţional negativ.
Expresiile de variaţie ale eforturilor sunt:

 N 45 x   0;

TZ 45 x   8000  800  x;

M Y 45 x   40000  8000  x  800  x    40000  8000  x  400  x ;
x 2
 2
dM Y 45 x 
Verificare:
dx
 
  40000  8000  x  400  x 2  8000  800  x  semn  TZ 45 x 
l

 N 45
4
 N 45 0  0 kN;  N 45
5
 N 45 10  0 kN;
 4  5
x  0 m  TZ 45  TZ 45 0  8000 kN; x  10 m  TZ 45  TZ 45 10  0 kN;
M 4  M 0  40000 kNm. M 5  M 10  0 kNm.
 Y 45 Y 45  Y 45 Y 45
În figura 3.159 este prezentată schema pentru calculul variaţiei momentului

încovoietor prin metoda integrării grafice a diagramei forţei tăietoare TZ .
1 
M Y5 45  M Y4 45  semn  ARIATZ 45  40000   1    8000 10  0 kNm
2 
Figura 3.159 - Schemă de calcul a variaţiei momentului încovoietor

prin metoda integrării grafice
Etapa 3.22.7
Diagramele de eforturi sunt prezentate în figura 3.160.
Etapa 3.22.8
Diagramele de eforturi au valoare nulă la extremităţi, deci se închid.
Etapa 3.22.9
În ceea ce priveşte relaţionarea diagramelor de eforturi pot fi făcute următoarele
observaţii.
Se observă că pe intervalele 1-2 şi 4-5 diagrama de momente „ţine apă‟ în comparaţie

cu intervalele 2-3 şi 3-4 pe care forţa distribuită este poziţionată în sens invers şi pe care
diagrama „nu ţine apă‟.
În punctele 1 şi 5 diagrama de momente este tangentă la orizontală deoarece forţa
tăietoare este nulă.
În punctele 2, 3, 4 diagrama de momente încovoietoare nu prezintă „colţuri‟ (are
aceeaşi pantă), deoarece forţa tăietoare are valori identice la stânga şi la dreapta acestor
puncte.
Figura 3.160 - Diagramele de eforturi
Diagrama de momente traversează tangenta în punctele 2 şi 4, deorece forţa

distribuită îşi schimbă sensul în aceste puncte.
În punctul 6 există un extremum în diagrama de momente (pantă nulă), deoarece în
acest punct forţa tăietoare îşi schimbă sensul de variaţie.
Etapa 3.22.10
Diagrame - 63
Modelul de calcul nu este încărcat cu forţe concentrate sau cu momente concentrate,

deci diagramele nu prezintă salturi nici în diagrama de forţe tăietoare, nici în diagrama de
momente încovoietoare.
Etapa 3.22.11
Se observă că un corp de navă supus la încărcările din problemă, va avea o formă
deformată asemănătoare diagamei de momente încovoietoare. Această modalitate de
deformare corespunde sau unei nave neîncărcate la care forţa Arhimedică este mai mare
decât greutatea în zona magaziilor (intervalele 23 şi 34) sau unei nave pe vârf de val, adică
poziţionată pe un val care are vârful în zona intervalelor 23 sau 34.
Lucrare de verificare 1 - DiaNav
Să se traseze diagramele de eforturi pentru structurile de mai jos, care constituie modelul
didactic al unui corp de navă.
DiaNav01 DiaNav02
DiaNav03 DiaNav04
DiaNav05 DiaNav06
DiaNav07 DiaNav08
DiaNav09 DiaNav10
Diagrame - 65
DiaNav11 DiaNav12
DiaNav13 DiaNav14
DiaNav15 DiaNav16
DiaNav17 DiaNav18
DiaNav19 DiaNav20
DiaNav21 DiaNav22
DiaNav23 DiaNav24
Diagrame - 67
3.13 Modelarea analitică pentru calcule de rezistenţă a unor piese

din echipamentul mobil al motoarelor cu ardere internă
Acest subcapitol se adresează analiştilor structurali care trebuie să creeze modele
analitice pentru calcule de rezistenţă în ingineria mecanică, modele dedicate maşinilor
termice. Informaţiile prezentate în continuare se doresc o propunere de abordare pentru
studiile de caz pe care aceştia urmează să le conceapă.
În mod particular acest subcapitolul este util studenţilor care au în programă disciplina
“Motoare cu ardere internă”, pe care urmează să o parcurgă în anii dedicaţi disciplinelor de
specialitate.
Informaţiile prezentate în continuare sunt succinte, însă strict necesare înţelegerii
modului în care este conceput modelul analitic de calcul. Aspectele de specialitate nu sunt
prezentate, însă studenţii trebuie să fie conştienţi de complexitatea fenomenelor din domeniul
motoarelor cu ardere internă: fenomene termice, schimb de gaze, fenomene dinamice, etc.
Nu vor fi prezentate soluţii constructive şi nici aspecte legate de exploatare, automatizare,
instalaţii necesare funcţionării motoarelor, etc.
Trebuie făcută observaţia importantă că motorul este o structură pe care sarcinile sunt
aplicate periodic, deci piesele motoarelor cu ardere internă sunt solicitate la oboseală,
solicitare care va fi prezentată într-un volum viitor.
În mod concret studenţii trebuie să îşi pună întrebări şi să înţeleagă:
● schematizarea din punct de vedere geometric a structurii studiate şi stabilirea sarcinilor
care solicită modelul analitic pentru calcule de rezistenţă, aspectele specifice privind
trasarea diagramelor de eforturi;
● limitele modelului de calcul deci resursele care pot fi folosite pentru creşterea acurateţii
acestuia: prezenţa tensiunilor de natură termică, variaţia proprietăţilor fizice în funcţie de
temperatură, etc.;
● rolul Rezistenţei Materialelor în modalitatea în care poate fi concepută o metodologie de
cercetare:
- analiza fenomenelor;
- modularizarea problemelor şi stabilirea relaţionărilor dintre ele;
- conceperea modelelor analitice, numerice, experimentale, hibride;
- rezolvarea acestora (uneori necesită rezolvare iterativă);
- verificarea convergenţei rezultatelor din perspectiva studiilor pluridisciplinare efectuate, etc.
● unul dintre aspectele evidente, de “instrument versatil de calcul”, pe care îl are disciplina
Rezistenţa Materialelor, într-o multitudine de domenii de specialitate.
3.13.1 Introducere
În figura 3.272 sunt prezentate organele echipamentului mobil al unui motor cu ardere
internă [40], pag 290. La disciplinele de specialitate vor fi prezentate soluţiile tehnice
specifice specializării studenţilor: motoare pentru nave, pentru autovehicule sau pentru
avioane. Scopul acestui subcapitol este de a prezenta noţiuni de cultură generală tehnică
pentru a folosi aceste informaţii în problemele aplicative privind diagramele de eforturi.
În principiu, un motor cu ardere internă este un convertor de energie care transformă
energia chimică a combustibililor în energie termică produsă prin arderea acestora şi, mai
departe, în energie mecanică pusă la dispoziţia utilizatorului. Astfel, presiunea rezultată din
arderea combustibilului este aplicată asupra pistonului şi asupra cilindrului. Forţele de
presiune aplicate asupra pistonului şi forţele de inerţie sunt preluate de către arborele cotit
care însumează lucrul mecanic creat în cilindri.
Figura 3.272 – Părţi componente ale echipamentului mobil al unui

motor cu ardere internă
În mod evident organele echipamentului mobil sunt supuse la solicitări mecanice şi

termice care le produc acestora deformaţii şi tensiuni.
Calculul deformaţiilor şi tensiunilor de natură mecanică presupune considerarea
sistemului de forţe care acţionează în mecanismul motor, cât şi punctele de aplicaţie ale
acestora pe structura considerată. Calculul forţelor care acţionează în mecanismul motor
trebuie precedat de un studiu cinematic al acestuia. O primă etapă constă în alegerea unui
mecanism bielă-manivelă de referinţă pentru care se vor determina toate mărimile
interesante (deplasare, viteză, acceleraţie piston, forţe şi momente).
Diagrame - 69
3.22.2 Elemente generale de cinematică a mecanismului bielă-

manivelă de tip normal
Mecanismul bielă-manivelă de tip normal, axat (figura 3.273), este întâlnit la toate
motoarele cu cilindri poziţionaţi “în linie” şi la majoritatea motoarelor în “V”. În acest caz se
consideră că dezaxarea e  0 .
Manivela OA aparţinând arborelui cotit execută o mişcare de rotaţie şi este de lungime
R iar biela AB execută o mişcare plan paralelă şi este de lungime L .
Figura 3. 273 – Schemă structurală a Figura 3.274 – Sistemul de forţe care

mecanismului bielă-manivelă normal acţionează în mecanismul motor
În punctul B este instalat pistonul care se deplasează în interiorul cilindrului, deci

execută o mişcare liniară alternativă între două poziţii extreme denumite punct mort interior
(PMI) şi punct mort exterior (PME). Pentru ca presiunea de deasupra pistonului să nu
pătrundă spre carter există un sistem de etanşare format din segmenţi elastici instalaţi în
canale prevăzute în piston (figurile 3.272, 3.286, 3.287). Deplasarea pistonului x P [m], viteza
v P [m/s] şi acceleraţia pistonului a P [m/s2] se calculează cu relaţiile:
   
 x P  R  1  cos   4  1  cos2 
  
   
 v P  R    sin     sin 2 
  2 
a P  R    cos      cos 2 
2


unde:  reprezintă viteza unghiulară a motorului care funcţionează la turaţia n şi se
  n rpm

determină cu relaţia  sec 1  30
R
iar mărimea   reprezintă raportul de alungire a
L
bielei.
Aceste relaţii de calcul sunt utile pentru determinarea forţelor care acţionează în
mecanismul motor şi a poziţiilor acestora.
3.22.3 Forţele generale care acţionează în mecanismul motor
Există patru categorii de forţe care acţionează într-un mecanism motor:

1. forţa de presiune a gazelor din cilindrul motorului;
2. forţe de inerţie datorate mişcării accelerate variabile a maselor pieselor echipamentului
mobil;
3. forţele de frecare datorate mişcărilor relative ale pieselor;
4. forţele de greutate.
Forţele de frecare şi forţele de greutate se neglijează datorită valorilor foarte mici pe
care le au în comparaţie cu forţele de inerţie şi forţa de presiune a gazelor.
Forţa de presiune este creată de diferenţa de presiune care acţionează asupra capului
pistonului (figura 3.275) şi se calculează cu relaţia:
  D2
  p  pC 
FP 
4
unde p [kPa] este presiunea gazelor din cilindru, pC [kPa] este presiunea existentă în
carterul motorului iar D [m] este alezajul cilindrului.
Diagrame - 71
Figura 3.275 – Presiunile care acţionează asupra pistonului
Presiunea p se aplică şi asupra suprafeţei laterale a cilindrului şi a suprafeţei

chiulasei şi produce tensiuni mecanice în structura chiulasă – bloc de cilindri.
Forţele de inerţie se datorează atât maselor în mişcare de translaţie (masa grupului
piston mP [kg] şi masa bielei aferentă mişcării de translaţie mbtr [kg]) care trebuie înmulţite cu
acceleraţia pistonului, cât şi masele în mişcare de rotaţie (masa bielei aferentă mişcării de
rotaţie mbr [kg]). Trebuie amintit faptul că evaluarea masei bielei şi a poziţiei centrului de
greutate trebuie să se facă cu acurateţe maximă deoarece o eventuală eroare se propagă şi
poate conduce la imprecizii relativ mari ale forţelor calculate.
Folosind notaţiile din figura 3.274 şi 3.275, forţele din mecanismul motor au
următoarele expresii de variaţie:
 
 FA  mP  mbtr  a P
F  F  F
 T P A
 B F T
 cos  
 N  FT  tg  

 T  B  sin    
Z B  B  cos    

 Z  Z B  mbr    R
2
În continuare se determină forţa care solicită fusul maneton Rm şi direcţia acesteia,

 R cu ajutorul relaţiilor:
m
 R  Z 2 T 2
 m
 Z
 Rm  arctg  T 
  
Momentul motor monocilindric produs de forţa tangenţială T are expresia:
M MM  T  R
În diagramele următoare este prezentată variaţia mărimilor calculate cu relaţiile
anterioare pentru motorul 12B165 care echipează nave militare tip monitor [86]. Pe axa
orizontală este unghiul de rotaţie al arborelui cotit 0 o…720o RAC. Forţele au ca unitate de
măsură kN iar momentele au ca unitate kNm.
Figura 3.276 – Variaţia presiunii Figura 3.277 – Diagrama de variaţie a

efective [kPa] în cilindru deplasării pistonului [m]
Figura 3.278 – Diagrama de variaţie a Figura 3.279 – Diagrama de variaţie a

vitezei pistonului [m/s] acceleraţiei pistonului [m/s2]

forţelor F, FP, FA [kN] forţelor N, B [kN]

forţelor T, Z şi ZB [kN] forţei RM [kN]
Diagrame - 73
Figura 3.284 – Diagrama de variaţie Figura 3.285 – Diagrama polară

a momentului
motor monocilindric [kNm]
Pentru reprezentarea diagramelor a fost folosită diagrama de presiune efectivă

determinată experimental pentru motorul 12B165 [86].
3.22.4 Modele de calcul pentru bolţ
Bolţul sau axul pistonului este o piesă care face

legătura între piston şi bielă creând o articulaţie (în cazul
motoarelor fără cap de cruce). Bolţului are o formă
cilindrică tubulară (pentru a minimiza masa, deci forţa de
inerţie). Este montat în orificiile din umerii pistonului şi din
piciorul bielei. Pentru a asigura articularea pistonului de
bielă, bolţul se montează cu joc în toate locaşurile (bolţ
flotant), sau numai în umerii pistonului, sau numai în
piciorul bielei.
Bolţul este încărcat cu forţa de presiune a gazelor şi
cu forţa de inerţie a pistonului cu segmenţi, rezultanta fiind
transmisă bielei.
Bolţul este solicitat la încovoiere şi forfecare în
secţiune transversală şi la ovalizare în secţiune
longitudinală.
Forţele preluate de bolţ sunt variabile periodic în
timp, deci bolţul este solicitat la oboseală. Datorită jocurilor
care se măresc în timp datorită uzurii forţele au tendinţa de
a se aplica prin şoc.
Bolţul flotant are posibilitatea de a se deplasa axial
ceea ce ar duce la atingerea cilindrului în timpul
funcţionării. Pentru a împiedica această deplasarea axială
se folosesc inele de siguranţă montate în şanţuri prelucrate
în orificiile din umerii pistonului.
Alte aspecte tehnice se referă la materialele folosite
pentru bolţ şi pentru inelele de siguranţă, la soluţiile de
ungere folosite pentru bolţ, la construcţia şi montajul
acestuia, informaţiile acestea urmând a fi predate la
disciplinele de specialitate.
Pentru a crea modelul de calcul, bolţul este asimilat
ca geometrie cu o bară de secţiune inelară. Se consideră
cel mai dezavantajos caz de solicitare în care bolţul este
încărcat de rezultanta dintre forţa de presiune maximă a
gazelor şi forţa maximă de inerţie a pistonului cu segmenţi,
la regimul nominal de funcţionare. În figura 3.286 sunt
prezentate diferite scheme de încărcare pentru bolţ.
Figura 3.286 – Scheme de încărcare Complexitatea acestora creşte de la model la model.
pentru bolţ Schema de calcul rezultată este o bară dreaptă încărcată
cu forţe şi/sau cu forţe distribuite. Determinarea valorilor forţelor distribuite se face egalând
ariile acestora cu forţa corespunzătoare: forţa din bielă pentru zona centrală, respectiv
jumătate din forţa din bielă în zona din umerii pistonului. Diagramele de eforturi pot fi trasate
fără dificultate.
Diagrame - 75
3.22.5 Modele de calcul pentru segmenţi
Segmenţii au rolul de a etanşa cilindrul şi sunt montaţi în canalele portsegmenţi ale

pistonului. Au forma unui inel secţionat, în stare liberă existând interstiţiul s0 . În stare
montată interstiţiul este s  s0 iar suprafaţa exterioară a segmentului este în contact cu
suprafaţa interioară a cilindrului, denumită şi “oglinda cilindrului”. Segmentul exercită o
presiune asupra cilindrului a cărei valoare medie este denumită presiune medie elastică p .
Înălţimea segmentului este notată cu h şi reprezintă distanţa dintre cele două flancuri ale
segmentului. Cea de a doua dimensiune caracteristică este grosimea radială a segmentului
şi este notată cu a .
Figura 3.287 – Elementele geometrice ale unui segment şi poziţionarea sa în canalul

din piston
Tăietura segmentului permite dilatarea sa liberă fiind în consecinţă denumită rost de

dilatare.
Pentru a-şi îndeplini rolul de element de etanşare segmentul se montează în canalul
din piston cu jocul axial h şi cu jocul radial a  . Astfel, în funcţionare, în spatele segmentului
se infiltrează gaze a căror presiune contribuie la aplicarea acestuia pe oglinda cilindrului.
Segmenţii pot fi de presiune constantă, când presiunea exercitată pe cilindru are aceeaşi
valoare în orice punct de pe contur, sau de presiune variabilă, când există o anumită
distribuţie a presiunii.
În canalele poziţionate spre capul pistonului sunt instalaţi segmenţii de compresiune
care au atât rolul de a etanşa cilindrul cât şi rolul de a transmite spre cilindru o mare parte din
căldura primită de piston. În canalele îndepărtate sunt instalaţi segmenţii de ungere care
împiedică uleiul să pătrundă în camera de ardere, având şi rolul de a doza şi de a distribui

uniform uleiul pe cilindru.
Alte informaţii despre segmenţi se referă la
● analiza funcţională (etanşarea la gaze: pulsaţia segmentului, variaţia scăpării
gazelor în funcţie de diverse mărimi, condiţia de rezonanţă; etanşarea la ulei:
pomparea uleiului la rezonanţă, variaţia consumului de ulei în funcţie de
diverse mărimi; regimul termic al segmenţilor; ungerea segmenţilor; uzura şi
defecţiunile segmenţilor);
● materiale pentru segmenţi;
● construcţia segmenţilor;
● elemente de proiectare (calculul grosimii radiale, a înălţimii segmentului,
determinarea formei libere, verificarea la montaj, rostul în funcţionare, jocurile
în canal, numărul de segmenţi)
şi vor fi predate la disciplinele de specialitate.
În continuare se consideră un model de calcul
pentru un segment de presiune constantă p . Pentru
a studia solicitările de la montaj, se poate considera
că în tăietura segmentului apar şi sarcinile: o forţă
verticală V , o forţă orizontală H şi un moment
încovoietor M .
Astfel, se poate dezvolta un studiu care să
ţină cont de toate aceste sarcini iar după deducerea
expresiilor de variaţie ale eforturilor, în acestea pot fi
înlocuite cu zero valorile diferitelor sarcini rezultând
valori particulare ale expresiilor pentru un caz
particular de încărcare.
O a doua abordare, mai simplă, foloseşte
Figura 3.288 – Segment de presiune principiul suprapunerii de efecte conform căruia pot
constantă fi studiate separat eforturile datorate presiunii p ,
forţelor V şi H şi momentului M , în final legile generale de variaţie ale eforturilor fiind
obţinute prin cumularea legilor de variaţie ale eforturilor corespunzătoare sarcinilor
considerate.
Aspectul interesant constă în considerarea presiunii p , problemă care nu a mai fost
abordată până în prezent. Deci se doreşte determinarea legilor de variaţie ale eforturilor
produse de presiunea constantă p orientată radial către interiorul segmentului.
În figura 3.289 este prezentată schema de calcul, care consideră un model “pe
jumătate” din structura reală, fapt care nu modifică problema de rezolvat. Bara este parcursă
de la capătul liber spre încastrare, în sensul axei X, deci convenţia de semne pentru eforturi
 Efort
este , semn  1 .
 Axă
Faţă de capătul liber (tăietura segmentului) se consideră o secţiune poziţionată sub
unghiul  în raport cu care se consideră creşterea infinitesimală d . De asemenea se
consideră secţiunea de calcul poziţionată sub unghiul    în raport cu extremitatea liberă.
Diagrame - 77
Pe arcul corespunzător unghiului d presiunea p poate fi interpretată ca o forţă

uniform distribuită pe distanţa ds  R  d . Corespunzător acestui arc rezultă forţa
dF  p  R d , poziţionată pe direcţie radială, la mijlocul arcului ds , deci faţă de extremitatea
d
liberă este poziţionată sub unghiul   . Datorită faptului că unghiul d este infinit mic, se
2
consideră că forţa dF este poziţionată sub unghiul  .
Figura 3.289 – Schemă de calcul pentru determinarea legilor de variaţie ale eforturilor
pentru un segment de presiune constantă
Proiectăm forţa dF pe sistemul de axe corespunzător secţiunii de calcul poziţionată

sub unghiul  în raport cu extremitatea liberă. Între cele două secţiuni există unghiul    ,
unghi sub care se proiectează forţa dF .
Pentru a deduce expresiile de variaţie ale eforturilor infitesimale din secţiunea de
calcul ţinem cont de convenţia de semne prezentată schematizat în schema de calcul. Se
observă că forţa dF tinde să închidă bara şi, deoarece axa Z este orientată spre centrul de
curbură, rezultă că momentul generat este convenţional negativ. În plus, se observă că braţul
forţei dF în raport cu secţiunea de calcul este R sin     .
Rezultă expresiile
dN  dF  sin    

dT  dF  cos   
dM  dF  R sin    

Înlocuind dF  p  R d în excpresiile anterioare rezultă expresiile
dN   p  R  sin      d

dT   p  R  cos     d
dM   p  R 2 sin      d

Eforturile globale se obţin cumulând efectul presiunii p pe tot arcul corespunzător
unghiului  , deci integrând expresiile anterioare de la 0 la  :


 N   dN  d
 0


T   dT  d .
 0




M  0 dM  d
Pentru efortul axial avem:
 sin   
     
 
N      pR   sin     d    pR    sin      d   pR   cos    0 

0 
0
 
  pR   1  cos 
Rezultă deci legea de variaţie:
N     pR  1 cos 
Pentru forţa tăietoare avem:
cos  
     
T      pR  cos    d    pR   cos     d   pR   sin     0 

0 
0
 
  pR   0  sin   
Rezultă legea de variaţie:
T     pR  sin 
Pentru momentul încovoietor avem:
sin   
      
M      2
   2
   
 pR  sin      d     pR   sin      d   pR 2  cos     0 

0 
0

 
  pR 2  1  cos  
Rezultă legea de variaţie:
 
M     pR 2  1  cos 
Deci funcţiile eforturilor sunt:
 N     pR   1  cos  

T     pR   sin  
 
M     pR 2  1  cos  

Verificăm prin derivare legile de variaţie deduse anterior şi obţinem:
d N  
  pR   0   sin     pR   sin    semn  T  
d
d T  
  pR   cos    pR  cos   pR  pR   1 pR  pR  cos   pR 
d
 
  1   pR   1  cos   p  R   1  semn   N    
p   R 
 p 
Diagrame - 79
d M  
d
 
  pR 2  0   sin     pR   sin   R  semn  T    R
Deci legile de variaţie au fost corect deduse.

Dăm valori unghiului  pentru a calcula
 N T Mvalorile eforturilor în secţiunile importante. În
  0 0 0 0continuare trasarea diagramelor de eforturi nu
  90  pR  pR  pR 2 prezintă dificultăţi şi este lăsată ca temă de studiu
individual.
 180  2 pR 0  2 pR 2
Dacă presiunea este orientată în sens invers
se face substituţia p   p în legile de variaţie ale eforturilor.
3.22.6 Modele de calcul pentru bielă
Biela este piesa din mecanismul motor, care are rolul de a transmite forţa de presiune
a gazelor şi forţa de inerţie a grupului piston (segmenţi-piston-bolţ) de la piston, care execută
o mişcare rectilinie alternativă, la arborele cotit, care execută o mişcare de rotaţie. Biela
execută o mişcare plan paralelă [30], pag 206, 208, 218. În figura 3.290 sunt prezentate
elementele componente ale bielei: piciorul care realizează articularea cu pistonul prin
intermediul bolţului, corpul bielei care constituie zona centrală şi capul bielei prin care se
realizează asamblarea cu fusul maneton al arborelui cotit prin îndepărtarea capacului care
este ulterior reasamblat prin intermediul şuruburilor.
Figura 3.290 – Părţi componente ale unei biele şi Figura 3.291 – Corp de bielă
repartizarea greutăţii de-a lungul bielei supus la încovoiere
Forţa de presiune transmisă prin intermediul bielei solicită biela la întindere-

compresiune. Cea mai periculoasă solicitare este cea de compresiune, deoarece poate duce
la apariţia fenomenului de pierdere a stabilităţii elastice, deci la flambajul corpului bielei. În
continuare, este studiat efectul forţelor de inerţie în cadrul ansamblului solicitărilor la care
este supusă biela.
Forţele de inerţie solicită biela la încovoiere. Astfel, în figura 3.291 este prezentat un
model de calcul pentru corpul de bielă supus la încovoiere [56], pag. 71. Astfel, din
perspectiva forţelor de inerţie, poziţia cea mai periculoasă este cea în care axa bielei este
perpendiculară pe cea a manivelei. Pentru această poziţionare a bielei acceleraţia piciorului
bielei este mult mai mică decât cea a capului bielei. Calculul se face la turaţie constantă,
deci viteza unghiulară este constantă, în consecinţă acceleraţia punctului A are numai
componentă normală:
   R  .
| a A | OA 2 2
Aceasta este coliniară cu OA şi orientată de la A către O.

Se consideră că variaţia acceleraţiei de-a lungul corpului bielei este liniară, în zona
piciorului bielei fiind nulă. Considerând că biela are o secţiune constantă pe lungimea
corpului (zona solicitată la încovoiere), rezultă că şi pentru forţele de inerţie se poate admite
că există o variaţie liniară.
Se pune problema determinării valorii maxime pe care o are forţa liniar distribuită,
acest maxim fiind în zona capului bielei. Forţa liniar distribuită este o forţă de inerţie raportată
la unitatea de lungime din vecinătatea capului bielei. Fiind o forţă de inerţie distribuită, poate
fi scrisă ca produs între o masa distribuită şi acceleraţia punctului A, determinată anterior.
 F  m

pmax   in      R   2 

1  1
Fin 1 m1
În general masa poate fi determinată ca raport între greutate şi acceleraţia

G
gravitaţională m  . Raportând masa, respectiv greutatea la unitatea de lungime rezultă:
g
G1
G
 
m  1  G
   , deci m1  1 . Din desenele de execuţie ale bielei se preia sau se calculează aria

1 g g
m1
secţiunii corpului bielei în vecinătatea capului, notată A . Greutatea specifică a oţelului este
N
 OL  7,85 10 5 , şi pentru o unitate de lungime din corpul bielei se poate scrie că
mm3
G
 OL  1 , unde G1 este greutatea unităţii de lungime iar V1 este volumul unităţii de lungime a
V1
corpului bielei în vecinătatea capului, care are valoarea V1  A 1 . Rezultă că
Diagrame - 81
A   OL
G1  A  1   OL  A   OL iar masa unitară este m1  . De aici rezultă valoarea maximă a
g
A   OL
forţei liniar distribuite: pmax   R   2 .
g
Deci, considerând că se pleacă din punctul B către punctul A, legea de variaţie a forţei
 A   OL 
distribuite este px   max  x    R   2   x . În continuare trasarea diagramelor de
p
L  gL 
eforturi nu prezintă dificultăţi.
În ceea ce priveşte capul bielei se poate considera că presiunea exercitată asupra ei

în timpul funcţionării motorului are distribuirea din figura 3.292. Încărcări similare pot fi
considerate în modelele de încărcare din lagăre.
Figura 3.292 – Bară curbă cu încărcare radială – Model de calcul
Din considerente de simetrie se observă că H 2  0 şi V1  V2 . În mod evident,

M 1  M 2  0 . Sub influenţa forţei distribuite bara curbă are tendinţa de a se deplasa în sus,
deci reacţiunile V1 şi V2 se opun acestei deplasări, deci vor fi orientate în jos, aceste forţe
fiind prelaute de şuruburile capacului.
Schema de calcul este similară cu cea de la problema segmentului de presiune
constantă, figura 3.289. Astfel, se consideră secţiunile poziţionate sub unghiurile  ,   d
şi  în raport cu extremitatea 1. Pe arcul corespunzător unghiului d forţa distribuită se
consideră constantă datorită valorii infinit mici a unghiului d , deci forţa distribuită are
valoarea p  sin   .
Figura 3.293 – Schemă de calcul pentru determinarea legilor de variaţie ale eforturilor
pentru bara din figura precedentă
Rezultă că pe ds  R  d există forţa dF  p  sin   d care, proiectată pe axele din

secţiunea de calcul creează componentele:
 dN p    dF  sin      dN p    p  sin    sin    
 
 dT    dF  cos    , deci  dT p    p  sin    cos     . Pentru a scrie legile de
p
dM p    dF  R  sin     dM p    pR  sin    sin    

 
variaţie ale eforturilor se ţine cont şi de reacţiunea V1 orientată în jos.
Rezultă legile de variaţie ale eforturilor:


 N    V1  cos     dN    d
p
 0


 T    V 1  sin    0 dT   d
p



M    V1  R  1  cos     dM    d
p
 0


 1  sin    sin     d
I 

Trebuie calculate integralele  0

 I  sin    sin     d
 2 0
După calcularea integralelor şi introducerea lor în legile de variaţie ale eforturilor, ştiind
că M 2  M   180  0 , se înlocuieşte valoarea  180 în legea de variaţie a momentului

încovoietor şi rezultă o ecuaţie în reacţiunea necunoscută V1 . Rezultă V1   pR . Această
4
reacţiune se înlocuieşte în legile de variaţie ale eforturilor. În final se dau valori unghiului  şi
se reprezintă diagramele de eforturi. Trebuie determinate secţiunile în care eforturile au valori
extreme, o atenţie deosebită fiind acordată efortului T   care prezintă particularitatea
T   0  T   90  T   180  0 .
Diagrame - 83
3.22.7 Modele de calcul pentru un cot de arbore cotit
Aşa cum a mai fost amintit, arborele cotit îndeplineşte următoarele roluri:
● însumează lucrurile mecanice dezvoltate în cilindri şi transmite energia rezultată;
● împreună cu celelalte organe ale mecanismului motor transformă mişcarea rectilinie
alternativă a pistonului într-o mişcare de rotaţie.
Figura 3.294 – Părţi componente ale

Figura 3.295 - Soluţii constructive
unui cot de arbore cotit
Elementele componente ale unui arbore cotit sunt
● fusurile palier prin care se sprijină în lagărele montate în blocul de cilindri;
● fusurile maneton prin care sunt articulate bielele;
● braţele care reprezintă elementul de legătură dintre fusurile maneton şi palier;
● contragreutăţile au rolul de a îmbunătăţi echilibrajul forţelor de inerţie, al momentelor
create de acestea şi de a descărca parţial lagărele;
● extremităţile arborelui cotit sunt folosite pentru a se instala diferite organe de maşini.
Există o multitudine de soluţii constructive, figura 3.295 ([40], pag.291), în funcţie de
destinaţia respectivului motor cât şi de parametrii care se doresc optimizaţi.
Arborele cotit este format dintr-o succesiune de coturi formate dintr-un fus maneton,
două braţe şi două fusuri palier. Poziţiile relative ale coturilor se stabilesc de regulă din
condiţia de repartizare uniformă a aprinderilor, ceea ce conduce la uniformizarea momentului
motor şi la realizarea unui bun echilibraj al motorului.
Cea mai uzuală schemă de calcul pentru un cot de arbore cotit este prezentată în
figura 3.296.
Figura 3.296 - Schemă de calcul pentru un cot de arbore cotit
Se consideră că motorul funcţionează în regim stabilizat (turaţie constantă). Forţele

ZB şi T (figurile 3.274, 3.282) aplicate fusului maneton sunt echilibrate de reacţiunile
corespunzătoare din fusurile paliere vecine. FCG reprezintă forţele de inerţie datorate
contragreutăţilor. Frb este forţa de inerţie a braţului. Momentul creat de forţa T se adaugă
momentului din palierul “k” - M K şi este transmis mai departe palierului “k+1”.
În continuare este prezentat un model didactic de calcul pentru un cot de arbore cotit,
mult mai simplu decât modelul din figura 3. 296.
Aplicaţie DAC rezolvată
Se consideră un cot de arbore cotit poziţionat într-un plan vertical şi modelat prin
structura din figura 3.297. Se cer trasate diagramele de eforturi.
Diagrame - 85
Figura 3.297 – Sistem de bare care schematizează un cot de arbore cotit
Etapa 3.28.1
Sistemul de bare având o poziţionare tridimensională se sprijină pe două lagăre care
pot fi înlocuite cu reacţiuni în planul vertical, plus două reacţiuni în planul orizontal. În plus,
este declarată în mod explicit necunoscuta M 7  ? . Sistemul este static determinat.
Problema este corect formulată.
Etapa 3.28.2
În figura 3.298 sunt prezentate reacţiunile necunoscute şi schemele pentru calculul
reacţiunilor verticale şi orizontale.
Determinarea reacţiunilor se face punând condiţiile de echilibru, ţinând cont de
geometria structurii (dimensiuni şi rezemări) şi de forţele care încarcă structura.
Astfel, forţa verticală 8P se distribuie în reazemele 1 şi 7 ducând la apariţia a două
reacţiuni verticale. În schema de calcul folosită pentru determinarea reacţiunilor V1 şi V7
sistemul de axe este cel corespunzător intervalelor 1-2, 3-4-5 şi 6-7.
O condiţie de echilibru exprimă faptul că sistemul nu trebuie să se rotească în jurul
 3 
reazemului 1:   M Y1 j  0  . Datorită faptului că reacţiunea V1 trece chiar prin punctul de
 j 1 
calcul rezultă că momentul dat de această forţă este nul. Singura reacţiune care rămâne este
V7 . Această condiţie de echilibru se scrie:
sens orar
 3 1     sens
 trigonometric
 
  M Y j  0   V1  0  8 P  1 .5a  V7  4 a  0  V7  3P
   
 j 1  Forta distanta Forta distanta Forta distanta
Figura 3.298 – Scheme pentru calculul reacţiunilor verticale şi orizontale
O altă condiţie de echilibru exprimă faptul că sistemul nu trebuie să se rotească în

 3 
jurul reazemului 7:   M Y7 j  0  . Datorită faptului că reacţiunea V7 trece chiar prin punctul de
 j 1 
calcul rezultă că momentul dat de această forţă este nul. Similar, singura reacţiune care
rămâne este V1 . Această condiţie de echilibru se scrie:
Diagrame - 87
sens trigonometric sens orar

 3      
  M Y j  0   V7  0  8 P  2 .5a  V a  0  V1  5P
1  4
7
  
Verificarea corectitudinii valorilor acestor reacţiuni se face punând condiţia ca bara să
 3 
nu se deplaseze pe direcţie verticală:   V j  0  .
 j 1 
 3 
 V j  0   V1  8P  V7  0  3P  8P  5P  0  8P  8P  0
 
 j 1 
Deci valorile au fost corect determinate.
Sistemul de axe din schema de calcul pentru determinarea reacţiunilor H 1 şi H 7 este
cel corespunzător intervalelor 1-2, 3-4-5 şi 6-7. Astfel, axa X este în lungul barei, iar axa Y
este în sens opus faţă de forţa 16 P (considerată verticală, de sus în jos). Cea de a treia axă
rezultă din condiţia ca triedrul să fie drept.
Condiţiile de echilibru sunt similare celor folosite pentru determinarea reacţiunilor
verticale: două condiţii ca momentul să fie zero în cele două reazeme, rezultatele fiind
verificate cu condiţia de echilibru de forţe pe direcţie orizontală.
Condiţia ca sistemul să nu se rotească în jurul reazemului 1 se scrie:
sens orar
 3    sens trigonometric
 
  M Z j  0   H 1  0  16
1
P  1 .5 a  H  4 a  0  H 7  6P .
     7 
Condiţia ca sistemul să nu rotească în jurul reazemului 7 este:
sens trigonometric sens orar
 3     
  M Z j  0   H 7  0  16
7
P  2 .5 a  H  4 a  0  H1  10P .
   distanta   1 
 j 1  Forta Forta distanta Forta distanta
Condiţia ca structura să nu se deplaseze în plan orizontal se scrie:

 3 
  H j  0   H1  16 P  H 7  0  6 P  16 P  10 P  0  16 P  16 P  0 ,
 
 j 1 
deci valorile au fost corect calculate.
Pentru a determina momentul M 7 se observă că forţa care tinde să rotească
intervalele 23-34-45-56 în jurul axului 12-67 este forţa 16 P . Pentru a avea o regulă generală,
trebuie identificată forţa care este perpendiculară pe planul cotului de arbore cotit.
Aceată forţă ( 16 P ) tinde să creeze un moment de răsucire care este preluat, este echilibrat
de momentul M 7 . Braţul forţei este distanţa 2 a corespunzătoare lungimii intervalului 23 sau
56. În figura 3.299 este prezentată schema pentru determinarea momentului M 7 . Sistemul
de axe ataşat este cel folosit şi în schemele anterioare. Se observă că, sub influenţa forţei
16 P punctul 4 se îndepărtează, deci axa Z se roteşte pe drumul cel mai scurt ( 90 ) către axa
Y. Ţinând cont de regula triedrului drept, rezultă că momentul creat este în sens opus faţă de
axa X. Momentul M 7 este în sensul axei X şi tinde să rotească axa Y spre axa Z. Deci
momentul creat de forţa 16 P este în sens opus faţă de momentul M 7 . Condiţia de echilibru
se scrie:
In sens opus fata de axa X

  
In sensulaxei X
16
 P  2
a  M7 0  M 7  32Pa
Forta distanta
Figura 3.299 – Schemă pentru calculul necunoscutei M7
V  5P  H 1  10 P
Deci valorile reacţiunilor sunt:  1 ;  ; M 7  32Pa . Se observă că
V7  3P  H 7  6 P
reacţiunile din extremitatea mai apropiată de secţiunea 4 sunt mai mari.
În aplicaţia 3.5, pagina 90, sunt determinate reacţiunile pentru cazul cotului de arbore
poziţionat într-un plan orizontal.
Etapa 3.28.3
În figura 3.300 sunt prezentate axele perpendiculare pe planele definite de două
intervale succesive.
Figura 3.300 – Axele perpendiculare pe planele definite

de două intervale vecine
Diagrame - 89
Pentru a determina poziţia sistemelor de axe de pe intervalele structurii trebuie

respectate următoarele reguli:
 se alege un sistem de axe pe unul din intervalele de la capete;
 poziţiile sistemelor de axe pe unul din celelalte intervale rezultă din poziţia sistemului de
pe intervalul anterior, triedrul fiind deplasat în lungul structurii astfel încât să o parcurgă o
singură dată.
Trecerea de pe intervalul curent pe următorul interval se face respectând regulile:
 axa X este mereu orientată în lungul barei;
 axa perpendiculară pe planul determinat de cele două intervale rămâne nemodificată ca
poziţie (direcţie şi sens);
 cea de a treia axă rezultă din condiţia ca triedrul să fie drept.
Să luăm ca exemplu trecerea triedrului de pe intervalul 12 pe intervalul 23. Astfel, axa
X pe intervalul 23 este orientată în sus, în direcţia de parcurgere a structurii, adică 123.
Axa Y este perpendiculară pe planul intervalelor 12-23, deci îşi păstrează şi pe intervalul 23
direcţia şi sensul de pe 12. Axa Z rezultă din condiţia ca triedrul să fie drept. Rezultă că
această axă este orientată către dreapta. În mod similar este determinată poziţia axelor şi pe
celelalte intervale.
Se observă faptul că axa Y este perpendiculară pe planul cotului, deci îşi păstrează
poziţia pentru toate intervalele.
Etapa 3.28.4
Odată stabilită poziţia sistemului de axe se alege un sens de parcurgere, în acest caz
fiind ales sensul: 1  2  3  4  5  6  7.
Etapa 3.28.5
Cunoscând poziţia sistemului de axe şi sensul de parcurgere se poate stabili
convenţia de semne. După cum se observă în figura 3.301, se plasează în capătul de la care
se pleacă pe intervalul curent o forţă axială
fictivă, virtuală, care tinde să întindă bara,
adică să îi mărească lungimea. Această forţă
este îndreptată în sens invers în raport cu axa
X. Deci forţa N, convenţional pozitivă este Figura 3.301 – Poziţionarea efortului axial
orientată în sens opus axei X, după care este convenţional pozitiv
orientată. În mod similar, toate eforturile sunt
convenţional pozitive când sunt orientate în sens opus în raport cu axele după care se
orientează. Pe scurt această convenţie poate fi exprimată sintetic sub forma:
 Efort
; Semn  1.
 Axa
Etapa 3.28.6
Pentru fiecare interval se deduc legile de variaţie şi se calculează valorile eforturilor la
capetele intervalului, valori care vor fi folosite pentru trasarea diagramelor. Instrumentele cu
care lucrăm sunt:
1. convenţia ca triedrul să fie drept;

2. convenţia de semne;
3. regula fibrei întinse;
4. convenţia de reprezentare a diagramelor;
Rezultatele obţinute sunt depuse într-un tabel care conţine simbolul intervalului curent,
simbolul extremităţii intervalului, valorile eforturilor determinate.
METODA I
Intervalul 1→2, x  0, a 
Plecăm de la extremitatea din stânga. Se observă că nu există nici un moment

concentrat, deci M 1X 12  0 ; M Y1 12  0 ; M Z1 12  0 . Mai mult, nu există nici o forţă axială, deci
1
N12  0 . Reacţiunea verticală V1  5P este orientată în sens opus axei Z. Conform convenţiei
de semne determinată de poziţia sistemului de axe şi de sensul de parcurgere („eforturile
convenţional pozitive sunt orientate în sens invers în raport cu axele după care se
orientează‟) rezultă că forţa tăietoare TZ este pozitivă, deci TZ1 12  5P . Reacţiunea orizontală
H1  10P este orientată în sensul axei Y, deci conform convenţiei de semne rezultă că
TY1 12  10P . La extremitatea 2 a acestui interval se regăsesc aceleaşi forţe: N122  0 ,
TY212  10P şi TZ212  5P . Momentul de răsucire M X are aceeaşi valoare, adică M X2 12  0 .
Forţele tăietoare crează momente încovoietoare, adică TY  M Z şi TZ  M Y .
Figura 3.302 – Stabilirea semnului variaţiei momentului MY pe intervalul 12

Diagrame - 91
Scrierea unui moment încovoietor presupune folosirea regulii „ semn  Forta  brat ‟. În
figurile 3.302 şi 3.303 sunt prezentate trei metode prin care poate fi dedus semnul variaţiei
momentelor încovoietoare.
Pentru momentul M Y avem M Y 12 x   M Y1 12  M Y 12 x  . Variaţia momentului M Y este
datorată forţei tăietoare TZ . Semnul variaţiei momentului poate fi determinat cu una din
metodele prezentate în figura 3.302. Sistemul de axe din schema de calcul este reprezentat
în aceeaşi poziţie cu cel din problemă, adică forţa TZ este în sens invers faţă de axa Z.
Metoda 1 Sub influenţa forţei TZ  5P punctul 1 se roteşte virtual în sens orar în jurul
secţiunii de calcul poziţionată la distanţă „x‟ faţă de capătul 1. Dacă sistemul de
axe se roteşte în acelaşi fel, se observă că axa X se roteşte peste axa Z pe
drumul cel mai scurt ( 90 ). Folosind regula triedrului drept, rezultă că momentul
produs este în sens opus faţă de axa Y. Conform convenţiei de semne „eforturile
convenţional pozitive sunt orientate în sens invers în raport cu axele după care
se orientează‟ rezultă că momentul produs este pozitiv, deci M Y 12  0 . Acest
raţionament este ilustrat în figura 3.302 a.
Metoda 2 Sub influenţa forţei TZ  5P , ţinând cont de regula din figura 3.65 rezultă că
fibra întinsă este poziţionată la extremitatea de jos. Deci diagrama de momente
încovoietoare va avea o variaţie virtuală de la zero la o valoare plasată către
fibra întinsă, adică sub bară, în domeniul în care axa Z este pozitivă. Conform
convenţiei de reprezentare, momentul M Y convenţional pozitiv este reprezentat
în domeniul pozitiv al axei Z. Rezultă că momentul produs este pozitiv, deci
M Y 12  0 . Acest raţionament este ilustrat în figura 3.302 b.
Metoda 3 Comparând sensul rotaţiei virtuale a barei sub influenţa forţei TZ  5P (sens
orar în schema de calcul) cu sensul momentului M Y convenţional pozitiv din
figura 3.28 (sens orar) se observă că cele două sensuri coincid. Rezultă că
momentul produs este pozitiv, deci M Y 12  0 . Acest raţionament este ilustrat în
figura 3.302 c.
Deci avem: M Y1 12  0 , M Y 12 x   5P  x , M Y 12 x   0  5P  x  5P  x .
Figura 3.303 – Stabilirea semnului variaţiei momentului MZ pe intervalul 12
Pentru momentul M Z avem M Z 12 x   M Z1 12  M Z 12 x  . Variaţia momentului M Z este

datorată forţei tăietoare TY . Semnul variaţiei momentului poate fi determinat cu una din
metodele prezentate în figura 3.303. Sistemul de axe din schema de calcul este reprezentat
rotit faţă de cel din problemă pentru a poziţiona forţa 10  P pe direcţie verticală, însă respectă
poziţiile reciproce din problemă, adică:
1. axa X este în lungul barei;
2. axa Y este în sensul forţei TY (de jos în sus);
3. axa Z rezultă din condiţia ca triedrul să fie drept.
Metoda 1 Sub influenţa forţei TY  10P punctul 1 se roteşte virtual în sens orar în jurul
secţiunii de calcul poziţionată la distanţă „x‟ faţă de capătul 1. Dacă sistemul de
axe se roteşte în acelaşi fel, se observă că axa Y se roteşte peste axa X pe
produs este în sens opus faţă de axa Z. Conform convenţiei de semne „eforturile
orientează‟ rezultă că momentul produs este pozitiv, deci M Z 12  0 . Acest
Metoda 2 Sub influenţa forţei TY  10P , ţinând cont de regula din figura 3.66 rezultă că
fibra întinsă este poziţionată la extremitatea de jos. Deci diagrama de momente
încovoietoare va avea o variaţie virtuală de la zero la o valoare plasată către fibra
întinsă, adică sub bară, în domeniul în care axa Y este negativă. Conform
convenţiei de reprezentare, momentul M Z convenţional pozitiv este reprezentat
în domeniul negativ al axei Y. Rezultă că momentul produs este pozitiv, deci
Diagrame - 93
M Z 12  0 . Acest raţionament este ilustrat în figura 3.303 b.

Metoda 3 Comparând sensul rotaţiei virtuale a barei sub influenţa forţei TY  10P (sens
orar în schema de calcul) cu sensul momentului M Z convenţional pozitiv din
figura 3.28 (în sens contrar axei Z) se observă că cele două sensuri coincid.
Rezultă că momentul produs este pozitiv, deci M Z 12  0 . Acest raţionament este
ilustrat în figura 3.303 c.
Deci avem: M Z1 12  0 , M Z 12 x   10P  x , M Z 12 x   0  10P  x  10P  x .
Pentru a aplica metoda vectorială se au în vedere aspectele teoretice predate în

subcapitolul 3.9. Astfel, pentru intervalul 1→2 având sistemul de axe poziţionat în
extremitatea 2, componentele vectorului de poziţie sunt: rX   x ; rY  0 ; rZ  0 . Forţa are
componentele N  0 ; TY  10P ; TZ  5P . Vectorul moment la extremitatea de la care se
începe parcurgerea intervalului are componentele; M 1X 12  0 ; M Y1 12  0 ; M Z1 12  0 . Deci avem:
   
r12 x    x   i  0  j  0  k
   
F12  0  i   10P   j  5P   k
   
1
M 12  0 i  0 j 0 k
Vectorul moment este:
   
M 122  M 12
1
 r12 x   F12
În acest caz succesiunea de calcule este:
  
 
i j k
  
M 122  M 12
1
 x 0 0  0  i  0  j 0  k
0  10 P 5P
  0 0   x 0   x 0 
  1  i    1  j    1  k 
11 1 2 1 3

  10 P 5 P 0 5P 0  10 P 
  
 0  i  5P  x   j  10 P  x   k
Pentru a calcula valorile eforturilor la capetele intervalului sunt date valori lui x . Astfel,
pentru extremitatea 1, x  0 iar pentru extremitatea 2, x  a . Valorile calculate sunt
centralizate în tabelul de mai jos.
Bara Punct N TY TZ MX MY MZ
1 0 -10P 5P 0 0 0
12
2 0 -10P 5P 0 5Pa 10Pa
Trecerea de pe intervalul 12 pe intervalul 23 se face ţinând cont de poziţionarea axelor
de pe cele două intervale de calcul. În figura 3.304 sunt prezentate intervalele 12, 23, poziţiile
axelor cât şi regulile de trecere.
Figura 3.304 – Corespondenţa între sistemele locale de axe la trecerea de pe intervalul

1→2 pe intervalul 2→3
Axei X de pe 12 îi corespunde axa Z pe 23 care este identic poziţionată ca direcţie şi

sens. Deci componentele eforturilor de pe axa X din intervalul iniţial 12 vor deveni
componente ale eforturilor pe axa Z aparţinând intervalului următor 23: N122  TZ223 ,
M X2 12  M Z2 23 .
Axa Y este identic poziţionată pe cele două intervale. Deci componentele eforturilor de
pe axa Y din intervalul iniţial 12 rămân componente ale eforturilor pe axa Y aparţinând
intervalului următor 23: TY212  TY2 23 , M Y2 12  M Y2 23 .
Axei Z de pe 12 îi corespunde axa X pe 23 care are aceeaşi direcţie însă este
orientată în sens opus. Deci componentelor eforturilor de pe axa Z din intervalul iniţial 12 li se
schimbă semnul pentru a deveni componente ale eforturilor pe axa X aparţinând intervalului
următor 23: TZ212   1  N 23
2
, M Z2 12   1  M X2 23 .
Intervalul 2→3, x  0, 2a 
La capătul 2 al intervalului 23 avem eforturile: N 23

2
 5P , TY2 23  10P , TZ2 23  0 ,
M X2 23  10Pa , M Y2 23  5Pa , M Z2 23  0 .
La capătul 3 al intervalului 23 sunt regăsite aceleaşi componente ale forţei, acelaşi
moment de răsucire M X şi acelaşi moment încovoietor M Y (datorită faptului că TZ2 23  0 este
nul rezultă că variaţia momentului produs de acesta M Y 12 este nulă ( M Y 12  0 ), deci
momentul M Y este constant pe acest interval). Calculul variaţiei momentului M Z se poate
face folosind schema de calcul din figura 3.303. Indiferent de metoda folosită rezultă că
M Z 23  0 . Braţul forţei TY este x, deci M Z 23 x   10P  x . Deci
M Z 23 x   M Z2 23  M Z 23 x   0  10Pa  x . Rezultă că M Z 23 x   10Pa  x .
Folosim metoda vectorială pentru a determina variaţia momentelor încovoietoare pe
intervalul 23.
Diagrame - 95
   
r23 x    x   i  0  j  0  k
   
F23   5P   i   10 P   j  0  k
   
M 2
23   10Pa   i  5Pa   j  0  k
   
M 3
23  M  r23 x   F23
2
23
În acest caz succesiunea de calcule este:

  
 
i j k
  
3
M 23  M 23   x
2
0 0   10 Pa   i  5 Pa   j  0  k 
 5 P  10 P 0
  0 0   x 0   x 0 
  1  i    1  j    1  k 
11 1 2 1 3

  10 P 0 0 0  5 P  10 P 
  
  10 Pa   i  5 Pa   j  10 Pa  x   k
pentru extremitatea 2, x  0 iar pentru extremitatea 3, x  2a . Valorile calculate sunt
centralizate în tabelul de mai jos.
1 0 -10 P 5P 0 0 0
12
2 0 -10 P 5P 0 5 Pa 10 Pa
2 -5 P -10 P 0 -10 Pa 5 Pa 0
23
3 -5 P -10 P 0 -10 Pa 5 Pa 20 Pa
Trecerea de pe intervalul 23 pe intervalul 34 se face ţinând cont de poziţionarea axelor

de pe cele două intervale de calcul. În figura 3.305 sunt prezentate intervalele 23, 34, poziţiile
axelor cât şi regulile de trecere.

Intervalul 3→4, x  0, 0.5  a 

3
 0 ; TY3 34  10P ; TZ3 34  5P ;
M X3 34  20Pa ; M Y3 34  5Pa ; M Z3 34  10Pa . La capătul 4 sunt regăsite aceleaşi componente ale
forţei şi acelaşi moment de răsucire M X . Calculul variaţiilor momentelor încovoietoare se
face la fel ca pentru intervalul 12, ţinând cont că intervalul 34 are lungimea 0,5 a.
Pentru a determina semnul variaţiei momentului M Y se foloseşte schema de calcul din
figura 3.302 din care rezultă că M Y  0 . Deci M Y 34  5P  0,5a  2,5Pa . Rezultă că
M Y4 34  M Y3 34  M Y 34  5Pa  2,5Pa  7,5Pa .
Pentru a determina semnul variaţiei momentului M Z se foloseşte schema de calcul
din figura 3.303 din care rezultă că M Z  0 . Deci M Z 34  10P  0,5a  5Pa . Rezultă că
M Z4 34  M Z3 34  M Z 34  10Pa  5Pa  15Pa .
intervalul 34.
   
r34 x    x   i  0  j  0  k
   
F34  0  i   10 P   j  5P   k
   
3
M 34  20 Pa   i  5Pa   j  10 Pa   k
   
4
M 34  M 34
3
 r34 x   F34
  
 
i j k
  
M 4
34  M 34   x
3
0 0  20 Pa   i  5Pa   j  10 Pa   k 
0  10 P 5 P
  0 0   x 0   x 0 
  1  i    1  j    1  k 
11 1 2 1 3

  10 P 5 P 0 5 P 0  10 P 
  
 20 Pa   i  5Pa  5 P  x   j  10 Pa  10 P  x   k
pentru extremitatea 3, x  0 iar pentru extremitatea 4, x  0,5 a .
Sistemul de axe pe 45 este identic cu cel de pe intervalul 34.
Diagrame - 97
Datorită forţelor concentrate 8P pe direcţie verticală şi 16 P pe direcţie orizontală,

diagramele TZ şi TY vor înregistra salturi. Astfel, în general avem: Ti ,ii 1  Ti  Ti ,ii 1 sau
Ti  Ti  Ti , adică valoarea efortului pe noul interval este egală cu valoarea efortului de pe
intervalul anterior la care se adună valoarea forţei concentrate din punctul respectiv.
Figura 3.306 – Salt în diagramele TY şi TZ datorat

forţelor concentrate 8P şi 16 P
În cazul acestei probleme:

TZ4 45  TZ4 34  TZ4  5P  8P  3P
TY4 45  TY434  TY4  10P  16P  6P
Se observă că diagramele de forţe tăietoare înregistrează o schimbare de semn. Dar
forţa tăietoare reprezintă derivata momentului încovoietor corespunzător:
 dM Y ij x 
  semn  TZ ij x 
dx
 .
 dM Z ij x    1  semn  T x 
 dx Y ij
În acest caz diagramele de momente încovoietoare vor înregistra o tendinţă de

scădere în valoare absolută astfel încât în capătul 7 trebuie să devină nule.
Valorile calculate sunt centralizate în tabelul următor.
1 0 -10 P 5P 0 0 0
12
2 0 -10 P 5P 0 5 Pa 10 Pa
2 -5 P -10 P 0 -10 Pa 5 Pa 0
23
3 -5 P -10 P 0 -10 Pa 5 Pa 20 Pa
3 0 -10 P 5P 20 Pa 5 Pa 10 Pa
34
4 0 -10 P 5P 20 Pa 7,5 Pa 15 Pa
45 4 0 6P -3 P 20 Pa 7,5 Pa 15 Pa
Intervalul 3→4, x  0, 0.5  a 

4
 0 ; TY4 45  6P ; TZ4 45  3P ;
M X4 45  20Pa ; M Y4 45  5Pa ; M Z4 45  10Pa . La capătul 5 sunt regăsite aceleaşi componente ale
forţei şi acelaşi moment de răsucire M X . În figurile 3.307 şi 3.308 sunt prezentate schemele
de calcul pentru stabilirea semnului variaţiei momentelor încovoietoare M Y şi M Z pe
intervalul 45.
Figura 3.307 – Stabilirea semnului variaţiei momentului MY pe intervalul 45
Pentru momentul M Y avem M Y5 45  M Y4 45  M Y 45 . Variaţia momentului M Y este

datorată forţei tăietoare TZ . Semnul variaţiei momentului poate fi determinat cu una din
metodele prezentate în figura 3.307.
Metoda 1 Sub influenţa forţei TZ  3P punctul 4 se roteşte virtual în sens trigonometric în
jurul secţiunii de calcul poziţionată la distanţă „x‟ faţă de capătul 4. Dacă sistemul
de axe se roteşte în acelaşi fel, se observă că axa Z se roteşte peste axa X pe
produs este în sensul axei Y. Conform convenţiei de semne „eforturile
Diagrame - 99
orientează‟ rezultă că momentul produs este negativ, deci M Y 45  0 . Acest
Metoda 2 Sub influenţa forţei TZ  3P , ţinând cont de regula din figura 3.65 rezultă că fibra
întinsă este poziţionată la extremitatea de sus. Deci diagrama de momente
întinsă, adică deasupra barei, în domeniul în care axa Z este negativă. Conform
convenţiei de reprezentare, momentul M Y convenţional pozitiv este reprezentat
în domeniul pozitiv al axei Z. Rezultă că momentul produs este negativ, deci
M Y 45  0 . Acest raţionament este ilustrat în figura 3.307 b.
Metoda 3 Comparând sensul rotaţiei virtuale a barei sub influenţa forţei TZ  3P (sens
trigonometric în schema de calcul) cu sensul momentului M Y convenţional pozitiv
din figura 3.28 (sens orar) se observă că cele două sensuri sunt inverse. Rezultă
că momentul produs este negativ, deci M Y 45  0 . Acest raţionament este ilustrat
în figura 3.307 c.
Deci avem: M Y4 45  7,5Pa , M Y 45  3P  0,5a , M Y5 45  7,5Pa  1,5Pa  6Pa .
Pentru momentul M Z avem M Z5 45  M Z4 45  M Z 45 . Variaţia momentului M Z este

datorată forţei tăietoare TY . Semnul variaţiei momentului poate fi determinat cu una din
metodele prezentate în figura 3.308.
Metoda 1 Sub influenţa forţei TY  6 P punctul 4 se roteşte virtual în sens trigonometric în
jurul secţiunii de calcul poziţionată la distanţă „x‟ faţă de capătul 4. Dacă sistemul
de axe se roteşte în acelaşi fel, se observă că axa X se roteşte peste axa Y pe
produs este în sensul axei Z. Conform convenţiei de semne „eforturile
orientează‟ rezultă că momentul produs este negativ, deci M Z 45  0 . Acest
Metoda 2 Sub influenţa forţei TY  6 P , ţinând cont de regula din figura 3.66 rezultă că fibra
întinsă este poziţionată la extremitatea de sus. Deci diagrama de momente
întinsă, adică deasupra barei, în domeniul în care axa Y este pozitivă. Conform
convenţiei de reprezentare, momentul M Z convenţional pozitiv este reprezentat
în domeniul negativ al axei Y. Rezultă că momentul produs este negativ, deci
M Z 45  0 . Acest raţionament este ilustrat în figura 3.308 b.
Metoda 3 Comparând sensul rotaţiei virtuale a barei sub influenţa forţei TY  6 P (sens
trigonometric în schema de calcul), cu sensul momentului M Z convenţional
pozitiv din figura 3.28 (în sensul axei Z) se observă că cele două sensuri sunt

inverse. Rezultă că momentul produs este negativ, deci M Z 45  0 .

Raţionamentul acesta este ilustrat în figura 3.308 c.
Deci avem: M Z5 45  15Pa , M Z 45  6P  0,5a , M Z5 45  15Pa  3P  a  12Pa .
Figura 3.308 – Stabilirea semnului variaţiei momentului MZ pe intervalul 45

intervalul 45.
   
r45 x    x   i  0  j  0  k
   
F45  0  i  6 P   j   3P   k
   
4
M 45  20 Pa   i  7,5Pa   j  15Pa   k
   
5
M 45  M 45
4
 r45 x   F45
  
 
i j k
  
5
M 45  M 45   x 0
4
0  20 Pa   i  7,5 Pa   j  15 Pa   k 
0 6 P  3P
  0 0   x 0   x 0 
  1  i    1  j    1  k 
11 1 2 1 3

 6 P  3P 0  3P 0 6P 
  
 20 Pa   i  7,5Pa  3P  x   j  15Pa  6 P  x   k
Diagrame - 101
pentru extremitatea 4, x  0 iar pentru extremitatea 5, x  0,5 a . Rezultatele sunt concentrate
în tabelul din figura 3.309 în care se prezintă intervalele 45 şi 56, sistemele de axe
corespunzătoare şi regulile de trecere de pe intervalul 45 pe intervalul 56.


5
 3P ; TY565  6 P ; TZ5 56  0 ;
M X5 56  12Pa ; M Y5 56  6Pa ; M Z5 56  20Pa . La capătul „destinaţie‟ sunt aceleaşi componente
ale forţei şi acelaşi moment de răsucire M X . Datorită faptului că forţa tăietoare TZ 56 este
nulă, rezultă că variaţia momentului încovoietor M Y 56 este de asemenea nulă, deci
momentul M Y 56 este constant.
Pentru a determina semnul variaţiei momentului încovoietor M Z 56 este folosită
schema de calcul din figura 3.308 de unde rezultă că M Z56  0 . Rezultă că:
M Z 56 x   6P  x . Valoarea momentului MZ la capătul 6 este:
M Z6 56 x   M Z5 56  M Z 56 x   20Pa  6P  x .
Folosim metoda vectorială pentru a calcula componentele vectorului moment la
capătul 6 al intervalului 56.
   
r56 x    x   i  0  j  0  k
   
F56   3P   i  6 P   j  0  k
   
5
M 56  12 Pa   i  6Pa   j   20 Pa   k
   
6
M 56  M 56
5
 r56 x   F56
  
 
i j k
  
M 6
56  M 56   x
5
0 0  12 Pa   i  6 Pa   j   20 Pa   k 
 3P 6 P 0
  0 0   x 0   x 0 
  1  i    1  j    1  k 
11 1 2 1 3

 6 P 0 0 0 0 6 P 
  
 12 Pa   i  6 Pa   j   20 Pa  6 P  x   k
pentru extremitatea 4, x  0 iar pentru extremitatea 5, x  2 a . Rezultatele sunt concentrate
în tabelul din figura 3.310 în care se prezintă intervalele 56 şi 67, sistemele de axe
corespunzătoare şi regulile de trecere de pe intervalul 56 pe intervalul 67.


6
 0 ; TY6 67  6 P ; TZ6 67  3P ;
M X6 67  32Pa ; M Y6 67  6Pa ; M Z6 67  12Pa . La capătul destinaţie sunt aceleaşi componente ale
forţei şi acelaşi moment de răsucire M X .
Pentru a determina semnul variaţiei momentului încovoietor M Y se foloseşte schema
de calcul din figura 3.307 din care rezultă că M Y 67  0 . Lungimea intervalului 67 este 2a, de
unde rezultă că: M Y 67  3P  2a  6Pa . Deci avem M Y7 67  M Y6 67  M Y 67 . Rezultatul este:
M Y 67  6Pa  6Pa  0 .
Diagrame - 103
Semnul variaţiei momentului încovoietor M Z poate fi dedus din figura 3.308 de unde
rezultă că M Z 67  0 . Avem deci M Z 67  6P  2a  12Pa . Rezultă că
M Z7 67  M Z6 67  M Z 67  12Pa  12Pa  0 .
Rezultatele calculelor sunt concentrate în tabelul de mai jos:
1 0 -10P 5P 0 0 0
12
2 0 -10P 5P 0 5Pa 10Pa
2 -5P -10P 0 -10Pa 5Pa 0
23
3 -5P -10P 0 -10Pa 5Pa 20Pa
3 0 -10P 5P 20Pa 5Pa 10Pa
34
4 0 -10P 5P 20Pa 7.5Pa 15Pa
4 0 6P -3P 20Pa 7.5Pa 15Pa
45
5 0 6P -3P 20Pa 6Pa 12Pa
5 -3P 6P 0 12Pa 6Pa -20Pa
56
6 -3P 6P 0 12Pa 6Pa -32Pa
6 0 6P -3P 32Pa 6Pa 12Pa
67
7 0 6P -3P 32Pa 0 0
METODA II
Folosind metoda vectorială, se utilizează avantajul prezentat de particularităţile
problemei privind sistemul de forţe care încarcă bara. Se procedează ca în aplicaţiile
precedente în care nu se lucrează cu torsorul de la capătul de la care se pleacă pe intervalul
curent, ci se consideră sarcinile iniţiale cu scopul de a deduce legile de variaţie ale eforturilor
pentru fiecare interval.
Astfel, se pleacă de la extremităţile 1 şi 7 către secţiunea 4.
Plecând din extremitatea 1, folosind sistemul local de axe de pe fiecare din intervalele
1→2, 2→3, 3→4, se consideră raza vectoare care are drept origine secţiunea de calcul de
pe aceste intervale şi are drept vârf extremitatea 1 şi vectorul forţă format din reacţiunile V1 şi
H 1 , de asemenea având componentele exprimate în sistemul local. Pentru aceste intervale
 Efort
convenţia de semne pentru eforturi este . Vectorul moment din extremitatea 1 este
 Axă
identic nul.
Plecând din extremitatea 7, folosind sistemul local de axe de pe fiecare din intervalele
1→2, 2→3, 3→4, se consideră raza vectoare care are drept origine secţiunea de calcul de
pe aceste intervale şi are drept vârf extremitatea 7 şi vectorul forţă format din reacţiunile V7 şi
H 7 , de asemenea având componentele exprimate în sistemul local. Pentru aceste intervale
 Efort
convenţia de semne pentru eforturi este . Vectorul moment din extremitatea 7 conţine
 Axă
reacţiunea M 7  32 Pa care se va proiecta pe sistemul local de axe ţinând cont de convenţia

de semne, similar reacţiunilor V7 şi H 7 .
În figura 3.311 sunt ilustrate secţiunile de calcul, sistemele de axe locale şi vectorii de
poziţie prezentaţi în tabelul de mai jos.
Nr. Interval Domeniu Vector moment Vector poziţie Vector forţă

     
Crt. i j x ? la extremitatea “i” rX  i  rY  j  rZ  k FX  i  FY  j  FZ  k
 
 x   i  0 i
x  0, a 
    
1 1 2 0  i  0  j 0  k  0  j   10 P   j 
 
 0k  5 P   k
 
 x   i   5P   i 
x  0,2a 
    
2 2 3 0  i  0  j 0  k  0  j   10 P   j 
 
  a   k  0 k
 
 a  x   i  0 i
x  0, 0,5  a 
    
3 3 4 0  i  0  j 0  k  0  j   10 P   j 
 
 2a   k  5 P   k
 
 x   i  0 i
x  0, 0,5  a  32 Pa   i  0  j  0  k
    
4 7 6  0  j  6 P   j 
 
 0k   3P   k
 
 x   i   3P   i 
x  0,2a 
    
5 6 5 0  i  0  j   32 Pa   k  0  j  6 P   j 
 
  2a   k  0k
 
 x  2a   i  0 i
x  0,2a 
    
6 5 4 32Pa   i  0  j 0  k  0  j  6 P   j 
 
  2a   k   3P   k
Legea de variaţie a eforturilor pe intervalul i-j este:

   
M ijj x   M iji  rij x   Fij x 
Rezultă legile de variaţie determinate anterior. Se dau valori lui x pentru a determina
valorile eforturilor la capetele intervalului curent de calcul şi rezultă valorile determinate
anterior.
Diagrame - 105
Metoda aceasta, deşi este întrucâtva mai simplă decât prima metodă prezentată, este
particulară pentru această poziţionare a sarcinilor.
Figura 3.311 – Vectorii de poziţie şi sistemele locale de axe folosite în cadrul celei de a
doua metode de calcul
Etapa 3.28.7
În continuare sunt trasate diagramele de eforturi.
Pentru fiecare diagramă este prezentată convenţia de reprezentare şi poziţia
sistemelor de axe pe fiecare interval al cotului de arbore cotit.

Figura 3.312 – Diagrama de eforturi axiale N
Figura 3.313 – Diagrama de forţe tăietoare TY
Diagrame - 107
Figura 3.314 – Diagrama de forţe tăietoare TZ
Figura 3.315 – Diagrama de momente de răsucire MX
Figura 3.316 – Diagrama de momente încovoietoare MY

Figura 3.317 – Diagrama de momente încovoietoare MZ
Etapa 3.28.8
Diagramele de forţe tăietoare se închid.
Se observă faptul că momentele încovoietoare M Y şi M Z pleacă de la valoarea 0 în
punctul 1 şi ajung la valoarea 0 în punctul 7, deci diagramele corespunzătoare se închid.
În ceea ce priveşte momentul M X , pe intervalul 67 avem:
Moment concentrat calculat ca Vectorul moment este pozitionat
reactiune creata de forta 16P
 in sensul axei X

M X7 67 FINAL  M X7 67  M X7 67  32 Pa    32Pa  0
 
Rezultat din calcul Din tabel
deci şi această diagramă se închide.
Etapa 3.28.9
Ca observaţie generală privind relaţionarea diagramelor se observă că schimbările de
semn ale diagramelor de forţe tăietoare în secţiunea 4 produc schimbarea direcţiei de
variaţie a diagramelor de momente încovoietoare.
Etapa 3.28.10
Există salturi în secţiunea 4 în diagramele de forţe tăietoare datorită forţelor
concentrate 8 P şi 16 P din această secţiune.
Etapa 3.28.11
Diagrame - 109
Verificare din perspectiva bunului simţ tehnic.

a. Diagrama de momente încovoietoare M Y poate fi trasată direct, urmărind poziţia
fibrei întinse pe fiecare interval sub influenţa reacţiunilor V1  5P şi V7  3P .
Astfel se pleacă de la extremităţile 1, respectiv 7, către secţiunea 4.
Ca exemplu considerăm că se pleacă de la extremitatea 1, în figura 3.318 fiind
ilustrate considerentele intuitive folosite.
a) Intervalul 1→2 b) Trecerea de pe 1→2 pe 2→3
c) Trecerea de pe 2→3 pe 3→4

d) Intervalul 4→5
Figura 3.318 – Ilustrarea unor considerente intuitive folosite
pentru trasarea diagramei MY
Pe intervalul 1→2 la extremitatea 1 momentul M Y este nul. Sub influenţa reacţiunii V1

se întinde fibra de jos iar diagrama M Y se trasează în această direcţie (figura 3.318, a).
La trecerea de pe 1→2 pe 2→3 axa Y este orientată identic, deci momentul M Y îşi
păstrează în secţiunea 2 de pe 2→3 valoarea pe care o avea în 2 de pe 1→2. Se spune că
în 2 diagrama M Y “se rabate” (figura 3.318, b).
Pe intervalul 2→3 reacţiunea V1 este paralelă cu axa X, deci devine efort axial. Forţa
tăietoare fiind nulă rezultă că momentul M Y este constant pe 2→3.
La trecerea de pe 2→3 pe 3→4 axa Y este orientată identic, deci momentul M Y îşi
păstrează în secţiunea 3 de pe 3→4 valoarea pe care o avea în 3 de pe 3→4. Se spune că
în 3 diagrama M Y “se rabate” (figura 3.318, c).
Pe intervalul 3→4 reacţiunea V1 devine din nou forţă tăietoare şi întinde fibra de jos.
Deci diagrama de momente încovoietoare M Y are tendinţa de a varia în această direcţie. În
consecinţă diagrama se desenează în jos, plecând din valoarea de la capătul 3 al intervalului
3→4 (figura 3.318, d).

Valoarea momentului încovoietor M Y în punctul 4 de pe 3→4 trebuie să aibă aceeaşi

valoare când sistemul de bare este parcurs plecând de la cealaltă extremitate în ordinea
7→6→5→4.
Similar poate fi trasată şi diagrama de momente încovoietoare M Z însă aceasta
trebuie coroborată cu diagrama de momente de răsucire M X .
b. Conform relaţiilor 3.15 şi 3.16, pentru calculul momentele încovoietoare M Y şi M Z pe

un interval drept, poate fi folosită metoda de integrare grafică care este o consecinţă a
relaţiilor diferenţiale dintre momentele încovoietoare şi forţele tăietoare. Astfel, pentru
intervalul deschis (i,j) parcurs de la “i” la “j” există relaţiile de calcul:
 Capatul destinatie Capatul sursa Aria diagramei de
forte taietoare
        
 M Y ij  M Y ij  semn   T i
j i

Z ij
  M j
 M i
 semn  
Z  ij
Z ij

TY ij
Capatul destinatie Capatul sursa
 Aria diagramei de
forte taietoare
Pe intervalul 12 avem:
  dreptunghi

   baza
inaltimea  
M Y2 12  M Y1 12   1  A  0   5 P  a   5 Pa
 TZ 12  
 
 .
M 2  M 1   1  A  0   10 P   a   10 Pa

 Z 12 Z 12    
 inaltimea baza
TY 12
   
 dreptunghi
M Y 23  M Y 23   1  ATZ 23  5Pa  0  a   5Pa
 3 2
 3 .
 M Z 23  M Z2 23   1  AT  0   10 P   2a   20 Pa
 Y 23
M Y 34  M Y 34   1  ATZ 34  5Pa  5P  0,5a   5Pa  2,5Pa  7,5Pa
 4 3
 4 .
 M Z 34  M Z3 34   1  AT  10 Pa   10 P   0.5a   10 Pa  5Pa  15Pa
 Y 34
M Y 45  M Y 45   1  ATZ 45  7,5Pa   3P   0,5a   7,5Pa  1,5Pa  6 Pa
 5 4
 5
 M  M Z4 45   1  AT  15Pa  6 P  0,5a   15Pa  3Pa  12 Pa
 Z 45 Y 45
M Y 56  M Y 56   1  ATZ 56  6 Pa  0  2a   6 Pa
 6 5
 6
 M  M Z5 56   1  AT  20 Pa  6 P  2a   20 Pa  12 Pa  32 Pa
 Z 56 Y 56
Diagrame - 111
M Y 67  M Y 67   1  ATZ 67  6 Pa   3P   2a   6 Pa  6 Pa  0
 7 6
 7
 M Z 67  M Z6 67   1  AT  12 Pa  6 P  2a   12 Pa  12 Pa  0
 Y 67
c. Tot din perspectiva abordărilor intuitive se cere ca urmărind diagramele de momente

încovoietoare să se traseze variaţia de principiu a formei deformate a cotului de arbore cotit.
Lucrare de verificare 2 – DAC
Pentru structurile de mai jos să se traseze diagramele de eforturi.
Figura 3.319 – Model analitic al unui cot de arbore cotit -

Problema propusă 1

Figura 3.320 – Model analitic al unui cot de arbore cotit –

Problema propusă 2

Problema propusă 3
Diagrame - 113
Problema propusă 4

Problema propusă 5

Problema propusă 6

Problema propusă 7


Problema propusă 8

Problema propusă 9

Problema propusă 10
Diagrame - 115







Diagrame - 117
3.14 Modelarea analitică pentru calcule de rezistenţă a unor

piese din diferite sisteme tehnice1;
Determinarea sarcinilor necunoscute pe baza
informaţiilor din diagrame;
Determinarea poziţiei sarcinilor pe o bară pe baza unei
condiţii de extremum
În acest subcapitol sunt prezentate o serie de elemente structurale aparţinând unor

sisteme tehnice şi modalitatea în care poate fi schematizat sistemul de sarcini mecanice care
încarcă piesa respectivă.
3.14.1 Arbore aparţinând unei transmisii cu roţi dinţate
Transmisiile mecanice între un motor (generator de energie mecanică) şi o maşină

consumatoare ([33], pag. 6) au următoarele roluri:
• măresc sau micşorează viteza, respectiv momentul transmis;
• modifică traiectoria sau caracterul mişcării;
• modifică sensul sau planul de mişcare;
• reglează şi modifică continuu viteza;
• sumează mişcarea şi momentele de transmis de la mai multe motoare sau distribuie
mişcarea la mai multe maşini sau organe de lucru;
• protejează organele maşinii generatoare de energie contra suprasarcinilor.
Mişcarea poate fi transmisă prin
angrenare (roţi dinţate) sau prin frecare
(cu curele de transmisie). Roţile dinţate
sunt montate pe arbori în interiorul
unor carcase. Dacă raportul de
transmitere este fix, atunci transmisia
se numeşte reductor dacă reduce
turaţia sau amplifucator dacă o
măreşte. Dacă transmisia permite
variaţia de viteză în trepte, se numesc
cutii de viteze. În figura 3.335 este
prezentat un reductor cu două trepte
cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi
[33], pag. 6.
Mişcarea este transmisă prin
Figura 3.335 – Reductor cu două trepte intermediul dinţilor care au o poziţie
1
Consultant: Conf. Dr. Ing. Zidaru Nicolae
dreaptă (sunt paraleli cu axa arborelui pe care este instalată roata dinţată) sau înclinată.
După cum se observă în figura 3.336 forţele care apar în transmisia cu roţi dinţate cu
dantură înclinată sunt: FN – forţa normală pe flancul dintelui, FP – forţa periferică (sau forţă
tangenţială notată FT) , FR – forţa radială FA – forţa axială (este nulă dacă dantura este
dreaptă).
Figura 3.336 – Forţele care apar într-un angrenaj format din

roţi dinţate cu dantură înclinată
Forţa care se aplică asupra unui dinte din angrenare acţionează ca reacţiune şi asupra
celui de al doilea dinte aparţinând celeilalte roţi dinţate (are acelaşi modul, aceeaşi direcţie,
însă sens opus).
Diagrame - 119
Mişcarea este preluată din extremitatea din dreapta a arborelui “A” în care există
momentul M RIN şi este transmisă prin intermediul roţilor dinţate la extremitatea din stânga a
arborelui “B”, unde există momentul M ROUT .
La reducerea forţelor din punctul de angrenare în centrul de greutate al arborelui roţii
dinţate “B” apare momentul de răsucire FP  r şi momentul încovoietor FA  r , unde r este
raza cercului de rostogolire. În practică se foloseşte raza cercului de divizare, diametrul de
divizare fiind calculat cu relaţia d  m  Z , unde m este modulul, care are valoare
standardizată iar Z este numărul de dinţi. Diametrul de rostogolire diferă de diametrul de
divizare datorită deplasării danturii, diferenţele fiind de câţiva milimetri.
Deci arborele este supus la următoarele eforturi:
1. efort axial - pe distanţa “b”, lagărul de la extremitatea din dreapta fiind
proiectat pentru a prelua şi efort axial;
2. forţă tăietoare - în planul vertical acţionează forţa FR care va fi preluată de
lagărele de la capete, în acestea apărând reacţiuni în planul
vertical;
3. forţă tăietoare - în planul orizontal acţionează forţa FP care va fi preluată de
orizontal;
4. moment de răsucire - pe distanţa “a”, arborele este supus la răsucire cu momentul
M R  FP  r ;
5. moment încovoietor - datorită forţei FR arborele este încovoiat în plan vertical; trebuie
considerat şi momentul concentrat FA  r ;
6. moment încovoietor - datorită forţei FP arborele este încovoiat în plan orizontal.
Odată identificate aceste eforturi, calculul reacţiunilor şi trasarea diagramelor de
eforturi nu mai prezintă dificultăţi, deci sunt propuse ca temă de studiu.
3.337 – Forţele care apar într-un angrenaj format din roţi dinţate
cu dantură dreaptă

În figura 3.337 este prezentat modelul de calcul pentru un arbore intermediar al unei
transmisii cu roţi dinţate cilindrice cu dinţi drepţi în două trepte, conform lucrării [33], pag. 66.
3.23.2 Arbore aparţinând unei transmisii cu curele
În principiu, o transmisie cu curea este formată dintr-o curea care este instalată într-o
roată care conţine un ghidaj (un şanţ) pentru curea, această roată fiind denumită roată de
curea sau, în mod frecvent, fulie. În figura 3.272 la extremitatea din dreapta a arborelui cotit
se observă o fulie. Pentru a avea durabilitate, soluţiile moderne de curele au o formă
danturată şi conţin inserţii metalice. Dacă momentul transmis este mare se practică o
transmisie cu mai multe curele.
La periferia fuliei este cureaua, în cele două laturi ale curelei fiind forţe diferite,
diferenţa acestora indicând modul în care se roteşte fulia. Astfel, în figura 3.338 sunt
prezentate forţele F1 şi F2 care acţionează într-un plan orizontal. Se observă că dacă F1  F2 ,
atunci arborele se roteşte în sensul indicat în figură. La reducerea acestor forţe în centrul de
greutate al secţiunii transversaleavem forţa F1  F2  0 şi momentul de răsucire F1  F2  
D
.
2
Figura 3.338 – Principiul de funcţionare al unei transmisii cu curele
Dacă forţele din curea nu acţionează într-un plan vertical sau orizontal, atunci, pentru
a crea schema de încărcare pentru arbore, aceste forţe se vor proiecta pe axele din
secţiunea transversală.
Figura 3.339 – Forţele din curelele înclinate se proiectează pe sistemul de axe din
secţiunea transversală
Diagrame - 121
În figura 3.340 este prezentată o transmisie cu curele care lucrează în regim stabilizat
(turaţie constantă). Curelele sunt amplasate în planul orizontal (R 1, R3), respectiv vertical
(R2).
Energia este generată de motorul electric poziţionat la extremitatea din dreapta. În
orice transmisie, elementul conducător, cel care introduce energie în sistem are momentul de
răsucire orientat în sensul de rotaţie al arborelui în timp ce elementul condus, cel care
consumă energia, are un moment de răsucire în sens opus sensului de mişcare. Momentul
M R generat de motorul electric este distribuit în cele 3 transmisii cu curele în care se
consideră că F1  F2 , P1  P2 , respectiv Q1  Q2 . În consecinţă, momentele din cele trei fulii
sunt: M R 1  F1  F2  R1 , M R 2  P1  P2  R2 , M R 3  Q1  Q2  R3 .
Figura 3.340 – Transmisie cu curele amplasate în planul orizontal (R1, R3),

respectiv vertical (R2)
Arborele de diametru “D” care susţine fuliile este supus la o stare complexă de
solicitări:
1. forţă tăietoare - în planul vertical acţionează forţa P2  P1  care va fi preluată de
vertical;
2. forţă tăietoare - în planul orizontal acţionează forţele F2  F1  şi Q2  Q1  care vor
fi preluate de lagărele de la capete, în acestea apărând reacţiuni
în planul orizontal;
3. moment de răsucire - asupra arborelui acţionează momentele de răsucire enumerate
anterior, pentru care trebuie desenată diagrama de variaţie;

4. moment încovoietor - datorită forţei P2  P1  arborele este încovoiat în plan vertical;
5. moment încovoietor - datorită forţelor F2  F1  şi Q2  Q1  arborele este încovoiat în
plan orizontal.
Calculul reacţiunilor şi trasarea diagramelor de eforturi nu prezintă dificultăţi şi sunt
propuse ca temă de studiu.
3.23.3 Arbore aparţinând unei maşini electrice
Din punct de vedere constructiv, o maşină electrică este un ansamblu tehnic format în
principal dintr-un stator şi un rotor. După cum se observă în figura 3.341, rotorul este sprijinit
pe două lagăre. La una dintre extremităţi există o roată de curea (sau un cuplaj) iar la celălalt
capăt este un ventilator. Pe arbore, între cele două lagăre este rotorul şi colectorul.
Ventilatorul este protejat de o tablă cu orificii care permite aerului să străbată interiorul
carcasei pentru a răci statorul şi rotorul cât şi suprafaţa exterioară a carcasei care este
prevăzută cu aripioare de răcire (este astfel mărită suprafaţa de schimb de căldură). Distanţa
dintre stator şi rotor poartă denumirea de întrefier.
Carcasa este fixată pe sol prin intermediul unor picioare fixate cu şuruburi. Pentru
transport, carcasa este prevăzută la partea superioară cu un inel.
Rotorul unei maşini electrice execută o mişcare de rotaţie cu viteză constantă, din
această cauză având o tendinţă de autostabilizare datorită efectului giroscopic.
Figura 3.341 – Schematizarea de principiu a încărcărilor pe arborele unei maşini

electrice
Diagrame - 123
Pentru a realiza schema de încărcare pe arbore, sarcinile aplicate pe arbore care sunt
luate în calcul sunt:
1. PCurea - forţa din roata de curea de la extremitatea din stânga;
2. G Rotor - greutatea rotorului care este schematizată ca forţă concentrată sau ca forţă
distribuită; masa rotorului este determinată din calculul electromagnetic;
3. G i - greutatea colectorului sau a inelelor de contact, inclusiv porţiunea corespunzătoare
de arbore; colectorul este prezent în maşinile de curent continuu şi în motoarele sincrone;
pentru acestea din urmă masa colectorului se neglijează;
4. P0 - forţă de atracţie magnetică unilaterală datorită excentricităţii iniţiale totale.
Pentru a pune în evidenţă parametrii care influenţează forţa P0 , este prezentată relaţia
de calcul pentru această forţă:
  D  Li   i
P0  9,81  2  B    e0
2
  kC
unde, mărimile din relaţia de calcul semnifică:
• e0    f G excentricitatea iniţială totală;
unde:  excentricitatea iniţială a arborelui preluată din tabele în funcţie de diametrul
fusului (adică al arborelui în dreptul lagărului), pentru maşini cu lagăre pe
rulmenţi;
fG deplasarea verticală (săgeata) arborelui la mijlocul fierului rotoric, datorită
greutăţii proprii G Rotor ;
• i coeficientul de acoperire ideală a pasului polar cunoscut de la calculul
electromagnetic;
• B inducţia magnetică în întrefier, în T, cunoscută de la calculul
electromagnetic;
• kC coeficient (coeficientul lui Carter);
•  lăţimea întrefierului;
• D diametrul nominal (la întrefier);
• Li lungimea ideală.
În figura 3.342 este prezentată o schemă de calcul pentru proiectarea unui arbore de
maşină electrică.

Figura 3.342 – Schematizare pentru proiectarea unui arbore

de maşină electrică
Calculul reacţiunilor şi trasarea diagramelor de eforturi nu prezintă dificultăţi şi sunt

propuse ca temă de studiu.
3.23.4 Gruie pentru bărci
Gruiele sunt instalaţii proiectate [45], pag. 291 pentru:

● lansarea la apă a ambarcaţiunilor de la bordul unei nave;
● ridicarea, aşezarea şi păstrarea lor la bord.
Din punct de vedere constructiv gruiele sunt formate
● dintr-un sistem cinematic de bare care asigură ieşirea bărcii în exteriorul bordului pentru
lansarea bărcii;
● dintr-un sistem de acţionare cu troţe (cabluri flexibile de manevră) care permite ieşirea în
afara bordului, lansarea, ridicarea sau retragerea la bord a bărcilor.
Gruiele pot fi clasificate în trei grupe:
● gruie pivotante – sunt formate din două bare curbate în plan vertical, care se rotesc în
jurul axelor verticale pentru a permite lansarea bărcilor de serviciu;
● gruie rabatabile – sunt formate din grinzi rezistente drepte sau curbate, rotite în jurul unor
articulaţii cu ax orizontal poziţionate la partea inferioară şi sunt folosite pentru bărci de
salvare cu masa până la 2300 kg;
● gruie gravitaţionale – sunt mecanisme care permit lansarea la apă a bărcilor numai sub
acţiunea forţelor gravitaţionale, cu aport extern minim de energie şi, în funcţie de schema
lor cinematică, mişcarea principală pe care o execută este sau de rotaţie, sau de
translaţie; datorită simplităţii constructive gruiele gravitaţionale sunt adeseori întâlnite în
practică; pentru recuperarea bărcilor gruiele gravitaţionale sunt prevăzute cu un vinci de
gruie prevăzut cu o frână.
În figura 3.343, [62], pag. 116 este prezentată funcţionarea unui grui gravitaţional.
Diagrame - 125
Figura 3.343 – Funcţionarea unui grui gravitaţional
Se consideră că un grui poate fi aproximat cu o bară curbă de secţiune constantă

supusă la o forţa gravitaţională formată din greutatea bărcii complet echipate şi a persoanelor
din barcă, forţă care este poziţionată în capătul liber şi greutatea distribuită a gruiului.
Pentru simplitate, sarcinile sunt luate separat fiind ulterior însumate efectele lor. Cazul
sarcinii poziţionate în capătul liber este banal. Modelul este precis dacă se consideră şi
sarcinile provenite din greutatea proprie a gruiei pentru care se adoptă schema de calcul din
figura 3.344.
Figura 3.344 – Bară curbă solicitată de greutatea proprie
Faţă de secţiunea înclinată cu unghiul  , măsurat faţă de extremitatea liberă a barei –

“1”, se consideră o creştere infinit mică a acestui unghi - d . Secţiunea poziţionată sub
unghiul   d faţă de “1” este notată cu “C”. Forţa distribuită p pe arcul R  d creează
forţa verticală elementară dF  pR  d . Considerăm secţiunea de calcul înclinată sub unghiul

 în raport cu extremitatea liberă a barei (     d ), secţiune pe care o notăm cu “A”. Pe
orizontala AB proiectăm punctul “C” şi rezultă astfel punctul “E”. Proiectăm punctul “C” pe
verticala O1 şi rezultă punctul “D”.
Proiectăm forţa dF pe sistemul de axe poziţionat în secţiunea de calcul şi, comparând
sensul proiecţiilor cu convenţia de semne din secţiune, rezultă componentele:
dN  dF  sin    pR  sin , dT  dF  cos    pR  cos  . Pentru a deduce legea de
variaţie a momentului încovoietor, se observă că axa Z este orientată spre centrul de curbură
“O”, iar dF tinde să “închidă” bara, deci momentul încovoietor este negativ. Pentru a deduce
braţul forţei dF se observă că acesta poate fi aproximat cu distanţa EA. Din considerente
geometrice avem:
EA  BA  BE  BA   DC  R  sin    R  sin   d   R  sin    sin  

Rsin   Rsin   d  sin  
din triunghiulOAB din triunghiulODC
Rezultă
dM  dF  AE   pR  d  R  sin   sin    pR 2  sin   sin  d
Avem deci eforturile elementare:
 dN   pR  sin  

 dT   pR  cos 
dM   pR 2  sin    sin   d

Pentru a deduce legile de variaţie integrăm relaţiile precedente de la 0 la  şi rezultă:
 
N   dN   pR   sin     d   pR     sin  
0 0
 
T   dT   pR   cos    d   pR     cos 
0 0
 

  
M   dM   pR 2  sin     0  cos  0   pR 2    sin    cos   1
 
Deci legile de variaţie ale eforturilor sunt:

 N     pR     sin  

 T     pR     cos 
 
M     pR 2    sin    cos   1

Odată deduse legile de variaţie se studiază dacă există puncte de extremum şi se
determină poziţiile şi valorile acestora. Se dau valori unghiului  (în radiani) pentru a
determina eforturile în secţiunile 1, 2 şi 3. În final se trasează diagramele de eforturi şi se
verifică pe baza considerentelor intuitive. Tot acest studiu nu prezintă dificultăţi şi este propus
ca temă de studiu.
Diagrame - 127
3.23.5 Modelarea unei forţe de fricţiune
Pe un tambur care se roteşte există o bandă de frână fabricată din oţel care are la
interior un material de fricţiune (azbest într-o inserţie metalică). Forţa de fricţiune este
distribuită constant pe conturul tamburului. În figura 3.345 este prezentat modelul de calcul
pentru problema dată. O problemă practică similară este cea a unui cuzinet cu frecare la care
forţa de fricţiune este de asemenea distribuită pe contur.
Figura 3.345 – Forţă distribuită tangenţial pe o bară curbă –

Schemă de calcul
Pentru a determina legile de variaţie ale eforturilor în bara curbă se consideră

secţiunea “B”, înclinată cu unghiul  , măsurat faţă de extremitatea liberă a barei – “1” şi se
consideră o creştere infinit mică a acestui unghi - d . Forţa distribuită p pe arcul ds  R  d
creează forţa tangenţială elementară dF  p  ds  pR  d . Considerăm secţiunea de calcul
înclinată sub unghiul  în raport cu extremitatea liberă a barei (     d ), secţiune pe care
o notăm cu “A”. Pe orizontala OB proiectăm punctul “A” şi rezultă astfel punctul “C”.
Proiectăm forţa dF pe sistemul de axe poziţionat în secţiunea de calcul şi, comparând
sensul proiecţiilor cu convenţia de semne din secţiune, rezultă componentele:
dN  dF  cos    , dT  dF  sin    . Pentru a deduce legea de variaţie a momentului
încovoietor, se observă că axa Z este orientată spre centrul de curbură “O”, iar dF tinde să
“deschidă” bara, deci momentul încovoietor este pozitiv. Pentru a deduce braţul forţei dF se
observă că acesta poate fi aproximat cu distanţa BC. Din considerente geometrice avem:
BC  BO  OC  R  R  cos   
Rezultă
dM  dF  BC
Avem deci eforturile elementare:
 dN  dF  cos    

 dT   dF  sin    
dM   dF  BC

Înlocuind dF  p  R  d în relaţiile precedente rezultă:

 dN   pR  cos     d

 dT   pR  sin      d
dM   pR 2  1  cos    d

Pentru a deduce legile de variaţie integrăm relaţiile precedente de la 0 la  şi rezultă:
 
N   dN   pR    cos     d   pR   sin     0   pR   sin  

0 0
 
T   dT   pR    sin      d   pR   cos    0   pR   1  cos 

0 0
 
 
   
M   dM  pR 2   1  cos    d  pR 2   0  sin     0  pR 2    sin  
 

0 0
Deci legile de variaţie ale eforturilor sunt:

 N     pR   sin  

 T     pR   1  cos  
 
M    pR 2    sin  

Odată deduse, legile de variaţie se studiază, dacă există puncte de extremum şi se
determină poziţiile şi valorile acestora. Se dau valori unghiului  (în radiani) pentru a
determina eforturile în secţiunile 1, 2 şi 3. În final se trasează diagramele de eforturi şi se
verifică pe baza considerentelor intuitive. Tot acest studiu nu prezintă dificultăţi şi este propus
ca temă de studiu.
3.23.6 Determinarea sarcinilor necunoscute pe baza informaţiilor din

diagrame
Se dă bara cu încărcarea din figura 3.346 pentru care se dă diagrama T Z. Se cere să

se determine momentul concentrat M=?.
Figura 3.346 – Bară încărcată cu momentul necunoscut M=?
Diagrame - 129
Din diagrama TZ se observă că în secţiunea 1 există un salt de valoare F . De aici

rezultă că reacţiunea V1 are valoarea F şi este orientată în sens convenţional pozitiv pentru
 Efort
sensul de parcurgere 1→2→3→4, adică pentru convenţia . Deci reacţiunea V1  F
 Axă
este poziţionată în sus.
Similar, în secţiunea 4, există un salt de valoare 2 F . Deci reacţiunea V4 are valoarea
2 F şi este orientată în sens convenţional negativ pentru sensul de parcurgere 4→3→2→1,
 Efort
adică pentru convenţia . Deci reacţiunea V4  2F este orientată în sus.
 Axă
Momentul necunoscut din secţiunea 2 va produce un salt în diagrama de momente
încovoietoare în această secţiune. Pentru a determina valoarea saltului trebuie calculat
momentul în imediata vecinătate din stânga a punctului 2, moment încovoietor notat M Y2 12 ,
respectiv în imediata vecinătate din dreapta a punctului 2, moment notat M Y2 23 .
Momentul încovoietor din stânga este calculat fie direct, fie prin metoda integrării ariei
diagramei de forţe tăietoare TZ . Prin calcul direct rezultă: M Y2 12  V1  L  FL . Integrând aria
  Baza Inaltimea
diagramei TZ avem relaţia: M 2

 M  semn
1
  ARIATZ 12 . Rezultă M
2
 0  1 L  F  FL .
Y 12
 
Y 12
1
Y 12  
0 ARIATZ 12
Momentul încovoietor din dreapta punctului 2 este M Y2 23 şi este egal cu momentul din
secţiunea 3, notat M Y3 , deoarece diagrama TZ este nulă pe intervalul 2-3, deci momentul
încovoietor M Y este constant pe acest interval. În secţiunea 3 momentul încovoietor este
 Efort
calculat plecând de la extremitatea din dreapta, deci folosind convenţia , semn  1 .
 Axă
Calculând direct avem valoarea M Y3  V4  L  2FL . Folosind metoda integrării ariei diagramei
    
Inaltimea
Baza
TZ avem expresia: M 3
 M  semn
4
  ARIATZ 43 . Rezultă M
3
 0  1 L   2 F   2 FL . Deci
Y 43
 
Y 43
1
Y 43 
0 ARIATZ 43
în secţiunea 2 avem momentele încovoietoare: M 2

Y 12  FL , M 2
Y 23  2FL . În mod evident avem
relaţia: M Y2 23  M Y2 12  M Y necunoscut. De aici rezultă momentul necunoscut:
M Y necunoscut  M Y2 23  M Y2 12  2FL  FL  FL .
Diagramele de eforturi sunt prezentate în figura 3.347.

Figura 3.347 – Diagramele de eforturi
3.23.7 Determinarea poziţiei sarcinilor de o bară pe baza unei

condiţii de extrem
Se consideră încărcările din figura de mai jos în care forţa P este poziţionată în
secţiunea 3, la distanţa necunoscută x 0 în raport cu extremitatea 1. Se pune problema de a
determina poziţia forţei P , astfel încât să fie evitată apariţia unei solicitări maxime datorită
momentului încovoietor din secţiunea 3.
Figura 3.348 – Să se determine poziţia forţei P astfel încât momentul încovoietor să nu

atingă valoarea maximă
Diagrame - 131
La extremitatea din stânga există o articulaţie care introduce reacţiunile necunoscute

H 1 pe direcţie orizontală şi V1 pe direcţie verticală. Se observă că pe direcţie orizontală nu
există nici o forţă exterioară, deci reacţiunea corespunzătoare este nulă H 1  0 .
Determinăm prin calcul valoarea reacţiunii verticale V1 , pentru care se observă că este
orientată în sus. Pentru a determina direct această necunoscută, fără a mai introduce şi
reacţiunea V5 , se pune condiţia ca structura să nu se rotească în jurul extremităţii 5, deci ca
suma de momente încovoietoare în raport cu această extremitate să fie zero. Condiţia se
scrie:  M Y 5  0 .
sens orar sens trigonometric sens trigonometric sens trigonometric
        
  
V
1   a  b
 
 c   F 1  b  c   P
  
 a  b  c  x 0   F 2  c 0
Forta distanta Forta distanta Forta distanta Forta distanta
De aici rezultă valoarea reacţiunii V1 :

F1  b  c   F2  c  P  a  b  c  x0 
V1  .
abc
Momentul încovoietor în secţiunea 3 este calculat plecând de la extremitatea 1, ţinând
 Efort
cont de convenţia de semne . Rezultă M Y 3  V1  x0  F1  x0  a  . Înlocuim valoarea
 Axă
reacţiunii V1 şi rezultă:
 P   x02   F1  a  F2  c  P  a  b  c   x0  F1  a  a  b  c 
MY 3 
abc
Momentul încovoietor poate fi considerat drept o funcţie de necunoscuta x 0 :
 P   x02   F1  a  F2  c  P  a  b  c   x0  F1  a  a  b  c 
M Y 3 x0   . Din analiza
abc
expresiei funcţiei M Y 3 x0  se observă că este o funcţie de gradul II care admite un maxim
deoarece coeficientul termenului x 02 este negativ (nu “ţine” apa). Coordonatele vârfului
 b   P
parabolei corespund valorilor  xV   ; yV   , unde a ,
 2a 4a abc
 F1  a  F2  c  P  a  b  c 
b , c  F1  a . De aici rezultă coordonatele vârfului parabolei
abc
 F1  a  F2  c  P  a  b  c 
xV  şi
2 P
  F1  a  F2  c  P  a  b  c 
2
 
  F1  a 
P
   4  
 abc   a bc
yV   , adică
 P 
4   
 a bc
yV 
 F1  a  F2  c  P  a  b  c 2  4  F1  P  a  a  b  c  . Această metodă este
4  P  a  b  c 
particulară, fiind folosită numai pentru funcţii de gradul II. În continuare vom folosi abordarea
generală legată de valorile extreme ale unei funcţii şi prima sa derivată, metodă folosită
anterior în subcapitolul 4.3, pagina 33 cât şi în subcapitolul 3.7, pagina 97. Cea de a doua
metodă este generală şi poate fi folosită pentru aplicaţii în care relaţionările sunt complexe.
Astfel, pentru a determina poziţia în care apare o valoare extremă se determină
d M Y 3 x 0 
soluţiile primei derivate a funcţiei studiate, adică se rezolvă ecuaţia  0 . Rezultă
d x0
ecuaţia:  2  P  x0   F1  a  F2  c  P  a  b  c  0 . De aici rezultă
 F1  a  F2  c  P  a  b  c 
x0  . Înlocuind această valoare a coordonatei x 0 în expresia
2 P
funcţiei M Y 3 x0  rezultă valoarea maximă:
M Y 3 MAX 
 F1  a  F2  c  P  a  b  c   4  F1  P  a  a  b  c 
2
.
4  P  a  b  c 
Se observă că valorile rezultate din cele două metode coincid.
O altă metodă de verificare constă în particularizarea expresiilor obţinute, de exemplu
pentru problema simetrică F1  F2  P  F , a  b  c  L .
Deci, pentru a nu se obţine momentul încovoietor M Y 3 MAX trebuie ca forţa P să nu fie
 F1  a  F2  c  P  a  b  c 
poziţionată în coordonata x 0  .
2 P
Diagrame - 133
Bibliografie
Gheorghe Buzdugan – Rezistenţa materialelor, Editura Academiei RSR,
Bucureşti, 1986.
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, Curs şi Aplicaţii, Editura fundaţiei

“Andrei Şaguna”, 2004, 422 pag, ISBN 973-8146-38-0
* * * - STCW Model Course 7.03 – Officer in Charge of a Navigational

Watch


05 RM em FR - U03 - Diagrame

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

05 RM em FR - U03 - Diagrame

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Diagrame de eforturi

Unitatea de învăţare nr. 3

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3 Diagrame-2

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 3

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 3 sunt:

Diagramele de eforturi prezintă variaţia componentelor axiale ale forţei şi momentului

Figura 3.2 – Despre rigiditatea reazemelor Figura 3.3 – Descompunere în mişcări

În realitate, rezemările au o anumită elasticitate, care poate fi definită explicit în

Figura 3.7 – Lagăr

Este foarte importantă cunoşterea acestor rezemări, cât şi a detaliilor prezentate

În paragraful 3.2 au fost prezentate o serie de aspecte legate de clasificarea forţelor

Figura 3.8 – Secţiuni caracteristice

O altă sarcină folosită în Rezistenţa Materialelor este forţa distribuită. În figurile de

Figura 3.13 – Forţă distribuită reductibilă la cazurile anterioare şi forţă distribuită

3.4 Sistem de axe

Figura 3.15 – Sistem drept de axe Figura 3.16 – Regulă intuitivă:

Este deosebit de practică raportarea la un sistem global de axe în raport cu care se

3.5 Determinarea reacţiunilor

poziţionată pe direcţie verticală şi cu reacţiunea necunoscută H 3 poziţionată pe direcţie

Punând condiţia (3.5), adică H i  0 , rezultă H 3F  0 .

Pentru verificare punem condiţia (3.6), adică V

Punând condiţia (3.5), adică H i  0 rezultă H 3M  0 .

Punând condiţia (3.9), adică M i

Pentru verificare punem condiţia (3.6), adică V

Figura 3.22 – Scheme de calcul pentru determinarea reacţiunilor verticale ale

Pentru verificare punem condiţia (3.6), adică V i  0 , adică

axului 1  2  3 acestei tendinţe opunându-i-se momentul necunoscut M 3  ? . Trebuie

Figura 3.23 – Schemă de calcul pentru determinarea reacţiunilor în

a) Reacţiuni datorate forţei F

sens orar sens trigonometric

b) Reacţiuni datorate forţei P

sens opusaxei Z în sensul axei Z

în sensul axei Z sens opusaxei Z

a) Reacţiuni datorate forţei 48P

sens orar sens trigonometric

b) Reacţiuni datorate forţei 64P

in sensul opus axei Z in sensul axei Z

3.6 Convenţia (regula) de semne pentru eforturi

Figura 3.25 – Echilibru global şi local

Figura 3.26 – Convenţia de semne pentru eforturi

Figura 3.27 – Convenţia de semne pentru eforturi în cazul plan

3.7 Relaţii diferenţiale între sarcini şi eforturi pentru bara dreaptă

Figura 3.29 – Schemă de calcul pentru determinarea relaţiilor diferenţiale dintre

Aceste sarcini se consideră convenţional pozitive, dacă sunt orientate în sensul

Considerând zero infiniţii de ordin superior dx  dx  0 , rezultă:

Figura 3.30 – Relaţia dintre o funcţie şi prima sa derivată

Un alt aspect se referă la metoda grafică de integrare a diagramei de forţe

3.8 Convenţia (regula) de reprezentare a diagramelor de eforturi

Figura 3.31 – Ilustrarea convenţiei de reprezentare a diagramelor de eforturi

Pentru momentul de răsucire M X avem regulile:

3.9 Metoda vectorială de calcul a vectorului moment

Figura 3.32 – Momentul unei forţe

adică, descompunând în minori de ordinul 2 după prima linie, se obţine:

În continuare vom studia modul în care se aplică în Rezistenţa Materialelor relaţiile

Figura 3.33 – Calculul vectorului moment pentru o bară dreaptă

Astfel, în cazul barelor drepte se consideră intervalul deschis i  j , considerând „ i ‟

Deci la capătul „ j ‟ avem momentele

Figura 3.34 – Influenţa forţei uniform distribuite pZ ij

Figura 3.35 – Influenţa forţei uniform distribuite pY ij

În ceea ce priveşte forţa uniform distribuită pY ij şi aceasta respectă aceeaşi poziţie

Efectuând calculele rezultă:

Deci rezultă că relaţiile (3.24) pot fi rescrise sub forma:

Parametrul „ semn ‟ nu se aplică şi asupra termenului corespunzător forţelor distribuite,