04 RM EM FR - U02 - CarGeo

Caracteristici geometrice ale secţiunilor – Aspecte generale
Unitatea de învăţare nr. 2

CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SECŢIUNILOR – Aspecte
generale
Cuprins Pagina
Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2 CarGeo-2

2.1 Rolul caracteristicilor geometrice ale secţiunilor CarGeo-2
2.2 Sistem de axe CarGeo-2
2.3 Definiţii ale caracteristicilor geometrice CarGeo-3
2.4 Relaţii de calcul pentru secţiuni de formă geometrică simplă CarGeo-6
2.5 Variaţia caracteristicilor geometrice în raport cu un sistem de axe CarGeo-9
translatate
2.6 Variaţia caracteristicilor geometrice în raport cu un sistem de axe CarGeo-10
rotite
2.7 Direcţii principale. Momente de inerţie principale. CarGeo-11
2.8 Soluţii de creştere a rigidităţii barelor. Aspecte teoretice şi practice CarGeo-12
2.9 Principii de calcul pentru secţiuni de formă complexă CarGeo-20
2.10 Problema rezolvată 1 CarGeo-22
2.11 Problema rezolvată 2 CarGeo-30
Test de autoevaluare CarGeo-30
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 2 CarGeo-33
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testul de autoevaluare CarGeo-35
Recapitulare CarGeo-35
Concluzii CarGeo-36
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 2 CarGeo-36
CarGeo-1
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 2
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 2 sunt:

 Familiarizarea cu caracteristicile geometrice ale
secţiunilor
 Calculul caracteristicilor geometrice pentru o serie de
cazuri simple
 Sublinierea aspectelor practice şi a celor de optimizare
 Reţinerea aspectelor ce ţin de organizarea calculului
 Aplicarea metodologiei de calcul pentru o serie de
modele educaţionale
2.1 Rolul caracteristicilor geometrice ale secţiunilor
În Rezistenţa Materialelor, calculul tensiunilor şi deformaţiilor din bare, calculul

deplasărilor acestora, calculele de stabilitate folosesc o serie de mărimi, care ţin cont de
forma secţiunii transversale.
Aceste mărimi se numesc caracteristici geometrice ale secţiunilor, în această
categorie fiind: aria secţiunii, momentele statice, momentele de inerţie, modulele de
rezistenţă, razele de inerţie.
Ţinând cont de specificul disciplinei Rezistenţa Materialelor, în continuare sunt
prezentate definiţiile caracteristicilor geometrice, relaţii de calcul pentru o serie de forme
simple de secţiune, relaţiile de calcul care exprimă variaţia relaţiilor de calcul în raport cu axe
translatate şi rotite, studii de caz pe probleme tehnice, metodica rezolvării problemelor de
caracteristici geometrice, aplicaţii.
2.2 Sistem de axe
Pentru a rezolva problemele referitoare la mărimi secţionale (caracteristici geometrice,

tensiuni, deformaţii) trebuie definită secţiunea de calcul în care vor fi efectuate calculele.
În figura 2.1 este prezentată poziţia sistemului de axe pe o bară dreaptă. Bara este
secţionată cu un plan virtual notat cu P. Se consideră că observatorul este plasat la
extremitatea din stânga a barei şi priveşte planul P în sensul indicat de săgeată. Din această
poziţie sistemul de axe din secţiune este cel din figura 2.1, adică axa Z este orientată în jos
iar axa Y este orientată către dreapta.
2-CarGeo
Figura 2.1 - Poziţia sistemului de axe în secţiunea de calcul
Odată stabilită poziţia sistemului de axe poate fi creată schema de calcul pe baza
căreia se definesc caracteristicile geometrice ale secţiunilor
2.3 Definiţii ale caracteristicilor geometrice
În figura 2.2 poate fi observat sistemul de axe centrale zGy (prin definiţie axele
centrale au originea în centrul de greutate al secţiunii) şi sistemul de axe translatate ZOY.
Între axa Y şi y este excentricitatea eY iar între axa Z şi z este excentricitatea e Z . Originea
sistemului de axe translatate, O, este la distanţă R faţă de centrul de greutate G. Se observă
că, între distanţele anterior definite este valabilă Teorema lui Pitagora, adică R 2  eZ2  eY2 .
În domeniul pozitiv al axelor z  0, y  0 se delimitează o arie elementară dA pentru
care, aşa cum se va detalia în capitolele următoare, sunt valabile o serie de ipoteze
simplificatoare (tensiuni constante, etc.). Această arie este poziţionată la distanţă r faţă de
centrul de greutate G şi la distanţă ρ faţă de originea sistemului de axe translatate.
Considerând oricare dintre sistemele de axe din figură, între coordonate şi distanţa până la
origine există relaţia:  2  Y 2  Z 2 , r 2  y 2  z 2 .
Figura 2.2 - Schemă pentru definirea caracteristicilor geometrice
CarGeo-3
1. Aria
Aria reprezintă suma ariilor elementare dA care compun acea secţiune. Trecând la
limită, suma devine integrală şi rezultă relaţia:
A   dA . (2.1)
A
Unitatea de măsură este [L2]. Aria este o mărime strict pozitivă.
2. Momentele statice
Momentul static elementar al ariei dA în raport cu o axă este definit, în principiu, ca
produsul dintre arie şi distanţa de la centrul de greutate al ariei la acea axă.
dS z  y  dAS z   y  dA , (2.2.1)
A
dS y  z  dAS y   z  dA . (2.2.2)
A
Unitatea de măsură este [L3].

Este cunoscut din mecanică faptul că în raport cu
Figura 2.3 - Schemă pentru definirea sistemul de axe centrale, momentele statice sunt
momentului static SY=A·ZG nule.
3. Momentul de inerţie polar

Momentul de inerţie polar elementar dI P al ariei elementare dA în raport cu centrul de
greutate G, denumit pol, este definit ca produsul dintre aria elementară dA şi pătratul
distanţei dintre aria elementară şi centrul de greutate.
Rezultă relaţia:
dI P  r 2 dA  I P   r 2 dA (2.3)
A
Unitatea de măsură este [L4].

Momentul de inerţie polar este o mărime strict
Figura 2.4 - Schemă pentru definirea
pozitivă.
momentului de inerţie polar
4. Momentele de inerţie axiale

Momentul de inerţie axial al unei arii elementare este definit ca produsul dintre aria
elementară respectivă şi pătratul distanţei la acea axă.
4-CarGeo
Rezultă relaţiile de calcul:
dI y  z 2 dA I y   z 2 dA (2.4.1)
A
dI z  y dA I z   y 2 dA .
2
(2.4.2)
A
Unitatea de măsură este [L4]. Momentele de inerţie

Figura 2.5 - Schemă pentru definirea
axiale sunt mărimi strict pozitive.
momentului de inerţie axial IY
5. Momentul de inerţie centrifugal

Momentul de inerţie centrifugal al unei arii elementare este definit ca produsul dintre
aria elementară şi distanţele la cele două axe.
dI yz  zydA I yz   zydA (2.5)
A
Unitatea de măsură este [L4]. Momentul de inerţie centrifugal poate avea o valoare negativă,
nulă sau pozitivă.
Figura 2.6 - Schemă pentru calculul momentului de inerţie centrifugal în cazul unei
secţiuni care are o axă de simetrie paralelă cu o axă centrală
În cazul secţiunilor care au cel puţin o axă de simetrie poziţionată paralel cu una dintre
axele centrale, momentul de inerţie centrifugal este nul. Pentru a demonstra această
afirmaţie se consideră schema de calcul din figura 2.6.
În acest caz, momentul de inerţie centrifugal elementar dI YZ al ansamblului ariilor
elementare dA este:
dI zy  y  z  dA   y  z  dA  0 (2.6)
6. Module de rezistenţă
Modulele de rezistenţă pot fi definite în forma sintetică:
I referinţe ( axă , pol)
Wreferinţe ( axă , pol)  (2.7)
distanta maximăreferinţe ( axă , pol)
CarGeo-5
Trebuie observat că I referinţe ( axă , pol ) se obţine prin însumarea algebrică (cu semn) a
momentelor de inerţie corespunzătoare ale corpurilor simple care compun secţiunea.
Astfel, pe baza acestei observaţii se defineşte modulul de rezistenţă polar al unei
secţiuni ca fiind:
I
WP  P (2.8)
rmax
Pe baza aceleaşi relaţii generale, modulele de rezistenţă axiale sunt:
 Iy
 y
W 
z max
 (2.9)
W z  I z
 y max
7. Raze de inerţie
Razele de inerţie se definesc cu ajutorul relaţiilor:
 Iy
i y 
 A
 (2.10)
i  I z
 z A
Aceste mărimi se mai numesc raze de giraţie şi sunt utilizate în calculele de stabilitate
(flambaj).
2.4 Relaţii de calcul pentru secţiuni de formă geometrică simplă
În continuare, plecând de la definiţii, sunt determinate relaţii de calcul directe ale

caracteristicilor geometrice pentru un ansamblu de forme geometrice simple, frecvent
întâlnite în practică.
1. Secţiune de formă inelară
Pentru a determina momentele de inerţie ale unei secţiuni inelare este folosită schema
de calcul din figura 2.7.
6-CarGeo
Figura 2.7 - Schemă de calcul pentru determinarea caracteristicilor geometrice în cazul

unei secţiuni inelare
Astfel, aria elementară dA se calculează ca arie a unui „dreptunghi‟ curbiliniu de laturi

r  d şi dr :
dA  r  d  dr . (2.11)
Înlocuind (2.11) în (2.3) rezultă
De
2 2
I P   r 2 dA   r 2  r  d  dr   r 3 dr   d 
A A di 0
2 (2.12).
De
  
4
 d  

1 4
r
2
 2  D 4
e 
 d i4  1   i
32   De
  De4   
1  k 4 De4
4 di 32
   32
2
În cazul unei secţiuni inelare dimensiunile măsurabile sunt diametrul exterior De şi

diametrul interior d i . În calculul anterior a fost folosită notaţia
di
k , k  0.60.8 (2.13)
De
frecvent întâlnită în Rezistenţa Materialelor.
Pentru a determina valoarea momentelor de inerţie axiale înlocuim r 2  y 2  z 2 în
relaţia (2.3) care defineşte momentul de inerţie polar şi rezultă
 
I P   r 2 dA   y 2  z 2 dA   z 2 dA   y 2 dA  I y  I z (2.14)
A A

A
  A

Iy Iz
Dar secţiunea inelară prezintă o infinitate de axe de simetrie, deci se comportă identic faţă de
cele două axe. Ca atare, momentele de inerţie axiale sunt egale:

I
Iy  Iz  P 
2 64
1  k 4 De4  (2.15)
Aria secţiunii inelare este:
CarGeo-7
 
  De2  d i2    De2   
2
 di 
A  1     
   1  k  De
2 2
(2.16)
4 4  D  e   4
 k 
Pentru o secţiune circulară d i  0 , deci k  0 . Relaţiile de calcul anterioare devin:
  De4
IP  , (2.17)
32
  De4
IY  I Z  , (2.18)
64
  De2
A . (2.19)
4
Modulul de rezistenţă polar este:

WP 
IP
  1  k 4  De3   (2.20)
 De  16
 
 2 
Modulul de rezistenţă axial pentru secţiunea inelară devine:

W y  Wz 
Iy
  1  k 4  De3   (2.21)
 e
D 32
 
 2 
2. Secţiune de formă dreptunghiulară
Pentru a determina momentele de inerţie ale unei secţiuni dreptunghiulare este

folosită schema de calcul din figura 2.8.
Figura 2.8 - Schemă de calcul pentru determinarea caracteristicilor geometrice în cazul

unei secţiuni dreptunghiulare
Conform figurii, aria elementară dA este:

dA  b  dz (2.22)
8-CarGeo
Înlocuind aria elementară în expresiile (2.4) care definesc momentul de inerţie axial obţinem:
h

z3 2 b  h3 h3  b  h3
I y   z 2 dA   z 2  b  dz  b z 2 dz  b      (2.23.1)
A A A
3 
h 3 8 8  12
2
În mod similar se obţine relaţia:

h  b3
Iz  (2.23.2)
12
Pentru a reţine mai uşor expresiile (2.23) se poate observa că latura perpendiculară
pe axa în raport cu care se calculează momentul de inerţie intră în expresie cu puterea a
treia, iar latura paralelă cu axa intră cu puterea întâia. Deci o formă sintetică a expresiei
(2.23) este:
 3
I axa  (2.24)
12
unde reprezintă latura paralelă iar  reprezintă latura perpendiculară pe axă.
În cazul unei secţiuni de formă pătrată de latură a , expresia (2.24) devine:
a4
IY  I Z  (2.25)
12
2.5 Variaţia caracteristicilor geometrice în raport cu un sistem de

axe translatate
O secţiune reală poate avea o formă complicată, diferită de formele simple anterior
abordate. Ca atare, sistemul de axe în raport cu care vor fi calculate caracteristicile
geometrice va fi un sistem de axe centrale la nivelul întregii secţiuni care poate fi translatat
sau rotit în raport cu sistemul de axe centrale la nivel de corp care are o formă simplă. În
concluzie trebuie determinate relaţiile de variaţie ale caracteristicilor geometrice în raport cu
un sistem de axe translatate şi cu un sistem de axe rotite.
Din figura 2.2 se observă că relaţia de legătură dintre coordonatele exprimate în cele
două sisteme de axe, cel central şi cel translatat, este:
Z  z  e y

 (2.26)
Y  y  e
 z
Înlocuim coordonatele Z şi Y exprimate în sistemul de axe translatate (2.26) în

relaţiile de definiţie ale caracteristicilor geometrice pentru a determina expresiile de calcul ale
acestora în noul sistem de axe.
Rezultă relaţiile pentru calculul caracteristicilor geometrice ale secţiunilor într-un
sistem de axe translatate:
S Y  e y  A
 (2.27)
S Z  e z  A
CarGeo-9
 IY  I y  e y2  A

 IZ  I z  e z2  A
 (2.28)
 I YZ  I yz  e y  e z  A
 IP  I p  R2  A

Relaţiile (2.28) poartă de numirea de Teorema lui Steiner.
2.6 Variaţia caracteristicilor geometrice în raport cu un sistem de

axe rotite
Determinarea expresiilor de variaţie ale caracteristicilor geometrice în raport cu un
sistem de axe rotite este deosebit de utilă în cazul unor erori de montaj, de exemplu în care o
grindă este sudată cu o anumită înclinaţie (este rotită) în raport cu celelalte grinzi cât şi în
cazul secţiunilor de formă complicată care conţin corpuri simple poziţionate înclinat faţă de
sistemul de axe centrale ale secţiunii. Expresiile de variaţie ale momentului de inerţie sunt
utile pentru determinarea valorilor maxime ale momentelor de inerţie axiale.
Figura 2.9 – Sistemul de axe ZGY este rotit cu unghiul α în raport cu sistemul de axe
centrale zGy
Sistemul de axe ZGY este rotit cu unghiul  în raport cu sistemul zGy (figura 2.9).
Prima etapă a calculului urmăreşte determinarea unei relaţii care să exprime
coordonatele din sistemul de axe rotite Y , Z  în funcţie de coordonatele din sistemul de axe
centrale  y, z  .
Unghiul corespunzător ariei elementare dA în sistemul de axe rotite este
r     (2.29)
unde  este unghiul din sistemul de axe centrale.
Exprimăm coordonatele  y, z  şi Y , Z  în funcţie de raza r şi unghiul corespunzător
propriului sistem de axe şi obţinem:
 y  r  cos 
 (2.30)
 z  r  sin 
Y  r  cos r 
 (2.31)
 Z  r  sin r 
10-CarGeo
Înlocuind (2.29) în (2.31) obţinem:

Y  r  cos     r  cos   cos   sin    sin  
 (2.32)
 Z  r  sin     r  sin    cos   cos   sin  
Desfacem parantezele pătrate din (2.32) şi obţinem o expresie, în care identificăm
coordonatele (2.30):
Y  
r  cos   cos    r  sin   sin     y  cos    z  sin  
   
 y z
Z  r  sin   cos    r  cos   sin     y  sin    z  cos   (2.33)
    
 z y
Forma matricială a expresiei (2.33) este:

Y   cos   sin    y 
    (2.34)
Z    sin    cos   z 
Cea de a doua etapă a calculului urmăreşte identificarea unor relaţii de calcul ale
caracteristicilor geometrice în sistemul de axe rotite, în funcţie de caracteristicile geometrice
din sistemul de axe centrale.
Astfel, înlocuim coordonatele Z şi Y exprimate în sistemul de axe rotite (2.33) în
relaţiile de definiţie ale caracteristicilor geometrice şi rezultă:
S Y   sin    S z  cos    S y
S   cos    S  sin    S
 Z
I y  I z  I y  I z 
z y

I Y   sin 2     I yz  cos 2    
 2 2
 I y  I z  I y  I z  (2.35).
I Z   sin 2     I yz  cos 2    
 2 2
I   sin 2     Iz 
sin 2     I y  cos 2     I zy
 YZ 2 2
 I P  I p
2.7 Direcţii principale. Momente de inerţie principale.

Pentru a determina valorile maxime ale momentelor de inerţie se observă că expresia
(2.28) reprezintă funcţii de unghiul  . Din analiza matematică este cunoscut faptul că o
funcţie are extremum local, minim sau maxim, în punctele în care derivata se anulează,
derivata fiind interpretată geometric ca pantă a funcţiei iniţiale. Ca urmare, metoda de lucru
este următoarea: se derivează expresia I Y   în funcţie de  şi se determină soluţiile
derivatei. Aceste soluţii  1, 2 reprezintă punctele în care I Y   admite un extremum local, deci
se calculează I Y  1, 2  . Datorită faptului că I Y 1   I Z  1   I Y  2   I Z  2  reprezintă un
invariant, rezultă că dacă I Y  1  reprezintă un maxim, atunci I Z  2  reprezintă un minim şi
reciproc.
Derivăm I Y   şi obţinem:
d I Y   I  Iz 
 1  2  cos2     I yz   1  2  sin 2    
y
(2.36)
d 2
CarGeo-11
Rezolvăm ecuaţia
d I Y  
0 (2.37)
d
şi rezultă
sin 2    2  I yz
tg 2     
cos2    I y  I z  (2.38)
Rezultă unghiurile  1, 2 numite direcţii principale:

 1  2  I yz 
 1  arctg   


2  I y  I 
z 

(2.39)
 
 2   1  2
Înlocuind  1 şi  2 în expresia momentului de inerţie axial I Y   din (2.35) rezultă
valorile I 1, 2 numite momente de inerţie principale:
I
 Iz  1
I
I1, 2     I z   4  I yz2
y 2
y (2.40)
2 2
Efectuăm suma I 1  I 2 şi obţinem
I
 Iz  1 I y  I z  1 
I1  I 2    I y  I z   4  I yz2    I y  I z   4  I yz2  I y  I z
y 2 2
(2.41).
2 2 2 2
Suma momentelor de inerţie axiale este un invariant la rotaţia axelor şi are ca valoare
suma momentelor de inerţie principale.
2.8 Soluţii de creştere a rigidităţii barelor. Aspecte teoretice şi

practice
Scopul calculului caracteristicilor geometrice ale secţiunilor este de a permite calculul

tensiunilor, care duce în final la concluzii de tipul „rezistă‟/‟nu rezistă‟ deci la evaluarea
capacităţii portante a sistemului respectiv.
Creşterea acestei capacităţi în condiţii impuse de economicitate presupune luarea
unor măsuri specifice. Astfel, în condiţiile în care aria secţiunii se păstrează constantă (a se
înţelege consumul de material), trebuie ca în cadrul secţiunii masele să fie plasate în aşa fel
încât să se obţină momente de inerţie şi module de rezistenţă de valoare superioară.
Analizând relaţiile de calcul pentru momente de inerţie, se observă că există două
sugestii privind modul în care se pot obţine valori superioare. Astfel, conform teoremei lui
Steiner valoarea excentricităţii intervine cu puterea a doua, fapt care conduce la concluzia că
masele trebuie „împinse‟ departe de axe pentru a creşte valoarea momentului de inerţie. Mai
mult, în relaţia de calcul a momentului de inerţie pentru o secţiune dreptunghiulară se
observă că latura perpendiculară pe axa în raport cu care se face calculul intervine cu
puterea a treia. Concluzia anterioară este regăsită şi în acest caz.
12-CarGeo
Pentru o secţiune de formă inelară, repartizarea maselor departe de centrul de

greutate al acesteia duce la scăderea grosimii peretelui, ceea ce poate crea o serie de
probleme dacă mediul în se face exploatarea este coroziv sau dacă sarcinile care încarcă
structura se aplică prin şoc, pe o suprafaţă foarte mică. Astfel, în tabelul de mai jos sunt
prezentate 3 variante de secţiune de tip circular. Toate variantele au aceeaşi arie
A  1500   mm2 . Grosimea peretelui este notată cu „ t ‟ şi este egală cu
De  d i  . Trebuie
2
observată acurateţea cu care dimensiunile calculate ale diametrelor interior şi exterior
aproximează dimensiunile STAS. În final mai trebuie observată variaţia momentelor de
inerţie şi a modulelor de rezistenţă pentru fiecare variantă studiată cât şi variaţia grosimii
peretelui.
Tabelul 4.1 – Valorile caracteristicilor geometrice pentru un set de

secţiuni de tip circular
Nr. Tip STAS De di t A Iz  Iy Wz  W y

Crt secţiun De / t
e
[mm] [mm] [mm] [mm] [mm2] [mm4] [mm3]
1. Inelară 159/10 160 140 10 1500  I1=4 237 500 W1=52 968. 75 
2. Circular - 77.4 1500  I =562 500  =
2 W =14 523.687  =
2
- - = 0.13274 I1 = 0.27419 W1
ă 6
3. Inelară 219/7 220 205.9 7.04 1500  I3=8 512 500  = W3=77 386.364  =
= 2.00885 I1 = 1.46098 W1
1 4
O altă soluţie de creştere a momentului de inerţie este prezentată în continuare pentru

cazul unei secţiuni formate din dreptunghiuri care aproximează un profil laminat tip „ I ‟.
Astfel, în figura 2.10 este prezentat un profil I nemodificat. În dreapta este prezentat traseul
de tăiere cu dimensiunile acestuia. După tăierea acestuia se rearanjează cele două jumătăţi
create, astfel încât să crească înălţimea profilului rezultat. În final, cele două jumătăţi sunt
sudate. În figura 2.11 este prezentat acelaşi profil, după tăiere, repoziţionare şi sudare.
CarGeo-13
Figura 2.10 – Profil tip I nemodificat

Procedeul prezentat anterior se numeşte expandare de profile iar profilul rezultat se
numeşte profil expandat.
Figura 2.11 – Profil tip I realizat prin expandarea profilului tip I din figura 2.10
Pentru a pune în evidenţă aspectele cantitative ale creşterii caracteristicilor ale

secţiunilor este important de calculat momentul de inerţie axial şi modulul de rezistenţă
pentru cele două secţiuni.
Axa în raport cu care determinăm caracteristicile geometrice ale secţiunilor este axa
orizontală y . În figura 2.12 este prezentată descompunerea în corpuri simple ale celor două
profile: cel iniţial şi cel expandat.
14-CarGeo
Figura 2.12 – Descompunerea în corpuri simple ale profilului iniţial

şi ale profilului expandat
Se observă faptul că ambele secţiuni au două axe de simetrie. Ca atare, este

cunoscută poziţia centrului de greutate G. De asemenea, se observă că ambele secţiuni sunt
formate din dreptunghiuri. Pentru acestea au fost deduse relaţiile (2.24) pentru calculul
momentelor de inerţie. Însă momentele de inerţie determinate cu aceste relaţii sunt calculate
în funcţie de propriul sistem de axe centrale specifice corpului simplu respectiv. Ca atare va
trebui aplicată teorema lui Steiner (2.28) considerând că axele centrale la nivel de întreagă
secţiune sunt axe translatate în raport cu axele centrale specifice fiecărui corp simplu.
Este urmată metodologia de calcul prezentată în §2.6 cu observaţia că, punctele 1-8
nu mai sunt calculate, deoarece este cunoscută poziţia centrului de greutate.
Pentru corpul din figura 2.10 momentele de inerţie se calculează astfel:
200  203
I y1    190  4000  144 533 333 mm4
2
     
12
  144 400 000
133333.33
10  3603
I y2   0  3600  38 880 000 mm4
2
   
12
  0
38 880 000
200  203
I y3    190  4000  144 533 333 mm4
2
     
12
  144 400 000
133333.33
20  200 3
I z1   0  4000  13 333 333 mm 4
2
  
12
  0
13 333 333
360  103
Iz2   0  3600  30 000 mm4
2
   
12
  0
30 000
CarGeo-15
20  2003
I z3   0  4000  13 333 333 mm4
2
  
12
  0
13 333333
Rezultatele calculelor pentru corpul iniţial sunt prezentate în tabelul 4.2.
Tabelul 4.2 - Rezultalele calculelor pentru profilul iniţial (fig. 2.10)

Nr Semn hj bj Aj yGj zGj … ez ey Iy Iz
2 4
Corp mm mm mm mm mm mm mm mm mm4
1. +1 20 200 4000 0 -190 … 0 -190 144 533 333 13 333 333
2. +1 360 10 3600 0 0 … 0 0 38 880 000 30 000
3. +1 20 200 4000 0 190 … 0 190 144 533 333 13 333 333
Σ - - - 11600 - - - - 327 946 666 26 696 666
Distanţele maxime de la centrul de greutate la extremităţile secţiunii sunt

z max  200 mm , respectiv y max  100 mm .
Rezultă că modulele de rezistenţă sunt:
Iy 327 946 666
Wy    1 639 733.33 mm 3
z max 200
Iz 26 696 666
Wz    266 966.67 mm3
y max 100
Pentru profilul expandat din figura 2.11 momentele de inerţie se calculează astfel:
200  20 3
I y1    250  4000  250 133 333 mm 4
2
    
12
  250 000 000
133 333.33
10  120 3
I y2    180  1200  40 320 000 mm 4
2
 
12
  38 880 000
1 440 000
10  120 3
I y3   180  1200  40 320 000 mm 4
2
 
 
12
  38 880 000
1 440 000
200  20 3
  250  4000  250 133 333 mm 4
2
I y4
   
12
  250 000 000
133 333.33
20  200 3
I z1   0  4000  13 333 333 mm 4
2
  
12
  0
13 333 333
120  10 3
I z2   0  1200  10 000 mm 4
2
12 
  0
10 000
16-CarGeo
120  10 3
I z3   0  1200  10 000 mm 4
2
  
12
  0
10 000
20  200 3
  0  4000  13 333 333 mm 4
2
I z4
  
12
  0
13 333 333
Tabelul 4.3 - Rezultalele calculelor pentru profilul expandat (fig. 2.11)

2 4
Corp mm mm mm mm mm mm mm mm mm4
1. +1 20 200 4000 0 -250 … 0 -250 250 133 333 13 333 333
2. +1 120 10 1200 0 -180 … 0 -180 40 320 000 10 000
3. +1 120 10 1200 0 180 … 0 180 40 320 000 10 000
4. +1 20 200 4000 0 250 0 250 250 133 333 13 333 333
Σ - - - 10400 - - - - 580 906 666 26 686 666
Distanţele maxime de la centrul de greutate la extremităţile secţiunii sunt

z max  200 mm , respectiv y max  100 mm .
Rezultă că modulele de rezistenţă sunt:
Iy 580 906 666
Wy    2 234 256 mm 3
z max 260
Iz 26 686 666
Wz    266 866 mm 3
y max 100
Creşterea procentuală a momentului de inerţie I y este:
580 906 666  327 946 666
I y  100  77.13 %
327 946 666
Creşterea procentuală a modulului de rezistenţă W y este:
2 234 256  1 639 733
Wy  100  36.26 %
1 639 733
În contiuare este prezentat un exemplu în care se doreşte creşterea caracteristicilor
geometrice ale secţiunilor.
Se consideră o secţiune având forma unui pătrat de latură L  20 a . La extremităţile
acestuia se sudează două table de înălţime h  20  a şi de grosime b  a . Trebuie calculată
creşterea procentuală a momentului de inerţie şi a modulului de rezistenţă.
CarGeo-17
Figura 2.13 – Schemă de calcul pentru studiul modificării momentului de inerţie şi a

modulului de rezistenţă
În ambele variante sistemul prezintă dublă simetrie, deci nu se pune problema

determinării poziţiei centrului de greutate. În primul caz, pentru secţiunea care are forma uni
pătrat, momentul de inerţie se calculează cu relaţia directă (2.25):
L4 20  a 
4
Iy  Iz    13 333.33 a 4
12 12
iar modulul de rezistenţă este:
Iy 13 333,33  a 4
W y  Wz    1 333.333 a 3
z max 10  a
În cazul secţiunii compuse putem observa faptul că există trei corpuri: un pătrat şi
două dreptunghiuri poziţionate simetric. Momentul de inerţie corespunzător pătratului este cel
calculat anterior, în cazul secţiunii simple. Momentul de inerţie corespunzător dreptunghiului
superior este:
666.67a 4
  8000a 4
 
Iy 
a   20  a 
3
  20  a   a  20  a   8 666.67  a 4
2
12
Momentul de inerţie corespunzător dreptunghiului inferior este:
666.67a4
  8000a 4
  
Iy 
a   20  a 
3
 20  a   a  20  a   8 666.67  a 4
2
12
Momentul de inerţie total este:
I y  8 666.666  a 4  13 333.333  a 4  8 666.666  a 4  30 666.666  a 4
18-CarGeo
Rezultatele calculelor în cazul secţiunii compuse sunt prezentate în tabelul de mai jos
Tabelul 4.4 - Rezultalele calculelor pentru profilul compus din

figura 4.14

Corp
1. +1 20 a a 20 a2 0 -20 a … 0 -20 a 8 666.67 a4 1.666 a4
2. +1 20 a 20 a 400 a2 0 0 … 0 0 13 333.33 a4 13 333.33 a4
2
3. +1 20 a a 20 a 0 20 a … 0 20 a 8 666.67 a4 1.666 a4
2
Σ - - - 440 a - - - - 30 666.666 a4 13 336.66 a4
Modulul de rezistenţă W y are valoarea:

Iy 30 666.666  a 4
Wy    1022.222  a 3
z max 30  a
Creşterea procentuală a momentului de inerţie este:
30 666.666  a 4  13 333.333  a 4
I y   100  130 %
13 333.333  a 4
Creşterea procentuală a modulului de rezistenţă W y este:
1022.222  a 3  1 333.333  a 3
W y   100  23.333 %
1 333.333  a 3
Aparentul paradox mărirea secţiunii duce la micşorarea modulului de rezistenţă W y
este explicat prin următoarele: z max
sectiune compusa
 3  z max
sectiune initiala
iar I ysectiune compusa  2.3  I ysectiune initiala .
Rezultă că:
I ysectiune compusă 2.3  I ysectiune initială
Wysectiune compusă    0.766 Wysectiune initială
z sectiune compusă
max 3 z sectiune initială
max
Un alt aspect de care trebuie ţinut cont este direcţia de acţiune a forţelor. În cazul în
care această direcţie este cunoscută se pot folosi secţiuni care au dimensiunea superioară
ca valoare pe direcţia paralelă cu direcţia de acţiune a forţelor. Un exemplu de acest tip
referă la barele orizontale din structurile de rezistenţă ale clădirilor (denumite „rigle‟) în care
sarcinile care le încarcă sunt de fapt forţe de greutate.
Dacă nu este cunoscută direcţia de acţiune a forţelor se preferă secţiunile circulare
sau inelare. În această categorie intră catargele, coşurile de fum ale centralelor şi alte
structuri care sunt supuse la încărcări datorate vântului.
Trebuie observat faptul că natura a „ales‟ forma inelară pentru „proiectarea‟ „structurilor
de rezistenţă‟ ale unor plante: bambus, paie, etc. Mai mult, secţiunea fiind inelară şi nu
circulară se observă şi aspectul legat de maximizarea caracteristicilor geometrice prin
plasarea maselor la distanţe mari faţă de centrul de greutate al secţiunii.
CarGeo-19
De reţinut!
Relaţionarea formei geometrice cu direcţia de aplicare

a sarcinii
Poziţionarea secţiunii dreptunghiulare în secţiune

astfel încât rigiditatea să fie maximă
2.9 Principii de calcul pentru secţiuni de formă complexă

Etapele de rezolvare ale unei probleme de calcul a caracteristicilor geometrice ale
secţiunilor constau din:
1. alegerea sistemului iniţial de axe Y0 , Z 0  ;
2. descompunerea secţiunii în corpuri simple din punct de vedere geometric, pline sau goale
- se presupune că sunt „ N ‟ corpuri simple;
3. asocierea unui semn fiecărui corp, +1 pentru corpuri pline şi -1 pentru corpuri goale -
Semn j ;
4. calculul ariei fiecărui corp simplu sau extragerea acesteia din tabele în cazul profilelor
laminate - A j ;
5. calculul ariei totale a secţiunii prin însumarea algebrică a ariilor corpurilor simple -
A   Semn j  A j  ;
N
j 1
6. stabilirea poziţiei (deci a coordonatelor) centrului de greutate al tuturor corpurilor simple

care compun secţiunea în sistemul iniţial de axe - Y0G j , Z 0G j  ;
 
7. calculul momentelor statice - SY0 j  A j  Y0G j ;S z0 j  A j  Z 0G j ;
8. determinarea poziţiei centrului de greutate şi verificarea din considerente de bun simţ
tehnic a valorilor obţinute (poziţionare în cadrul secţiunii) -

Semn j  A j  Y0Gj  Semn j  A j  Z 0Gj  
N N
 
 Y  j 1

j 1 
 0G , Z 0G  ;
Semn j  A j  Semn j  A j  
N N
  
 j 1 j 1 
 e zj  Y0Gj  Y0G
9. calculul excentricităţilor -  ;
e yj  Z 0 Gj  Z 0 G
10. calculul momentelor de inerţie ale corpurilor simple în raport cu propriul centru de
greutate sau extragerea acestuia din tabele în cazul profilelor laminate - I yGj , I zGj  ;
20-CarGeo
11. calculul momentelor de inerţie ale corpurilor simple în raport cu centrul de greutate al

I  I yGj  e y j  A j
2
întregii secţiuni prin folosirea teoremei lui Steiner - I P j ,  y j ,


 I z j  I z Gj  e 2
z j  A j
 | |  3 
 I axa j   eaxa
2
j  Aj 
 ; I zy j  I zyGj  e yj  e zj  A j
 12 
12. calculul momentelor de inerţie ale secţiunii prin însumarea algebrică (folosind semnul
asociat fiecărui corp) a momentelor de inerţie ale corpurilor „simple‟ - I P   Semn j  I P j ,
N
j 1

 I y   Semn j  I y j 
N

j 1
, I   Semn j  I zy j .
 I z   Semn j  I z j 
N zy
j 1
 j 1
13. calculul distanţei maxime faţă de axe şi/sau faţă de centrul de greutate al secţiunii -
rmax , y max , z max  ;
IP  Iy I 
14. calculul modulelor de rezistenţă: polar şi axiale - WP  , W y  , Wz  z  ;
rmax  z max y max 
15. interpretarea fizică a rezultatelor.
Pentru un bun control al rezultatelor parţiale şi finale, valorile rezultate prin calcul se
concentrează într-un tabel de tipul celor folosite în continuare.
O altă problemă care trebuie avută în vedere se referă la aspectul dimensional al
valorilor calculate.
În final trebuie amintite şi alte verificări care pot fi făcute, de exemplu:
1. centrul de greutate este poziţionat în zona din secţiune în care este concentrată o masă
mai mare;
2. central de greutate este poziţionat pe axa de simetrie;
3. momentele de inerţie axiale trebuie să aibă valori strict pozitive;
4. valorile momentelor de inerţie extrase din tabele ale profilelor laminate trebuie să
respecte coordonarea dintre sistemul de axe din problema de rezolvat şi sistemul de axe
din figura care însoţeşte tabelul respectiv de profile laminate;
5. momentele de inerţie axiale pentru o secţiune omogenă şi eventual simetrică trebuie să
aibă valorile momentelor de inerţie în general proporţionale cu dimensiunile geometrice
de ansamblu ale secţiunii.
2.10 Problema rezolvată 1

Pentru secţiunea din figura 2.14 care modelează o secţiune de navă să se calculeze
caracteristicile geometrice ale secţiunii. Grosimea tablelor este t  15 mm .
CarGeo-21
Figura 2.14 - Schemă de calcul a unei secţiuni transversale

printr-un corp de navă
Rezolvare
Ca aspect metodologic, rezultatele calculelor vor fi concentrate într-un tabel care are
structura celui din figura 2.20.
1. Se descompune secţiunea în corpuri simple din punct de vedere geometric, corpuri

pline sau goale. Corpurile pline au asociat semnul +1 iar corpurile goale au asociat
semnul –1. Corpurile simple sunt corpuri pentru care există relaţii de calcul directe
pentru determinarea caracteristicilor geometrice, fără a mai fi necesare descompuneri
ulterioare. Corpurile simple cele mai des folosite sunt: cercul, dreptunghiul, triunghiul.
În acest caz sunt folosite dreptunghiuri pline. Astfel, secţiunea dată este descompusă
în 11 dreptunghiuri pline. Se notează numărul de corpuri simple cu NC  11 . Aceste
corpuri, fiind pline, au asociat semnul: semn j  1, j  1..NC .
2. Se alege un sistem iniţial de axe Y0 , Z 0  , în raport cu care se calculează poziţia

centrului de greutate. Alegerea acestui sistem iniţial de axe trebuie să ţină cont de
eventualele simetrii ale secţiunii, fapt care duce la micşorarea numărului de calcule. În
acest caz axa Z 0 este axă de simetrie iar axa Y0 este poziţionată la extremitatea de
sus a secţiunii. În figura 4.16 este prezentată secţiunea de navă fiind pusă în evidenţă
şi grosimea tablelor pentru fiecare corp simplu.
3. Se determină dimensiunile laturilor dreptunghiurilor (corpurilor simple) şi se
completează tabelul în care se concentrează rezultatele studiului.
22-CarGeo
Figura 2.15 - Model de calcul format din dreptunghiuri
4. Se determină coordonatele centrelor de greutate YG j , Z G j  ale corpurilor simple

în sistemul iniţial de axe Y0 , Z 0 şi se completează tabelul. În figura 4.17 este
prezentată schema de calcul pentru determinarea coordonatelor Z G j iar în
figura 4.18 este schema pentru determinarea coordonatelor YG j .
5. Se calculează aria corpurilor simple. În acest caz, pentru corpul j avem relaţia
de calcul: A j  h j  b j .
Date de intrare Mărimi calculate

Nr Semnj ...
hj bj ZG j YG j Aj
Crt mm mm mm mm mm2 ...
4
1. +1 6000 15 3000 -5000 9 10 ...
2. +1 6000 15 3000 0 9 104 ...
3. +1 6000 15 3000 5000 9 104 ...
4. +1 15 5000 0 -2500 7.5 104 ...
5. +1 15 5000 0 2500 7.5 104 ...
6. +1 15 5000 1000 -2500 7.5 104 ...
7. +1 15 5000 1000 2500 7.5 104 ...
8. +1 15 5000 4000 -2500 7.5 104 ...
9. +1 15 5000 4000 2500 7.5 104 ...
10. +1 15 5000 6000 -2500 7.5 104 ...
11. +1 15 5000 6000 2500 7.5 104 ...
 - - - - - 87 104 ...
CarGeo-23
6. Se calculează momentele statice cu relaţiile SY j  A j  Z G j ; S Z j  A j  YG j şi se

completează tabelul.
Figura 2.16 - Schemă de calcul pentru determinarea coordonatelor Z G j
Figura 2.17 - Schemă de calcul pentru determinarea coordonatelor YG j
24-CarGeo
7. Se calculează aria totală folosind relaţia de calcul: A   semn j  A j   87 10 4 mm2

NC
j 1
8. Se calculează sumele SY   Semn j  SY j   246010 6 mm3 , S Z   semn j  S Z j   0 mm3

NC NC
j 1 j 1
şi se completează tabelul.
9. Se calculează poziţia centrului de greutate:
 Semn  A j  YG j 
NC
j
S j 1 0
YG  Z    0 mm ;
 Semn  Aj 
A NC
87 10 4
j
j 1
 Semn  Aj  ZG j 
NC
2460 10 6
j
S j 1
ZG  Y    2827.59 mm .
 Semn  Aj 
A NC
87 10 4
j
j 1
Se trasează sistemul de axe centrale (axele care trec prin centrul de greutate al
secţiunii) şi se verifică poziţia acestuia pe baza considerentelor de bun simţ tehnic.
Figura 2.18 - Schemă de calcul pentru determinarea excentricităţilor eZ j
CarGeo-25
Figura 2.19 - Schemă de calcul pentru determinarea excentricităţilor eY j
10. Se calculează excentricităţile, adică distanţele de la centrele de greutate ale corpurilor

simple la sistemul de axe centrale. Relaţiile de calcul folosite sunt: eZ j  YG j  YG ;
eY j  Z G j  Z G . În figurile 4.19 şi 4.20 sunt prezentate aceste distanţe. Valorile
excentricităţilor sunt prezentate în tabelul final cu rezultate.
11. Se calculează momentele de inerţie axiale pentru fiecare corp geometric simplu
folosind teorema lui Steiner. Astfel, relaţia generală de calcul pentru corpuri de formă
 3
dreptunghiulară este: I axa   eaxa
2
 A . Simbolul reprezintă latura paralelă cu
12
axa curentă, iar  reprezintă latura perpendiculară pe această axă. Succesiunea de
calcule este:
15  60003
I Y1   172.41  90000  2726.7527 108 mm4 ; IY 2  IY 3  IY1 ;
2
12
5000 153
IY 4    2827.59  75000  5996.463 108 mm4 ; I Y 5  I Y 4 ;
2
12
5000 153
   1827.59  75000  2505.078 108 mm4 ; I Y 7  I Y 6 ;
2
IY 6
12
5000 153
IY8   1172.41  75000  1030.923 108 mm4 ; I Y 9  I Y 8 ;
2
12
5000 153
I Y10   3172.41  75000  7548.153 108 mm4 ; IY11  IY10 ;
2
12
6000 153
I Z1    5000  90000  22500.0169 108 mm4 ; I Z 3  I Z1 ;
2
12
6000 153
  0  90000  0.0169 108 mm4 ;
2
IZ2
12
26-CarGeo
15  50003
IZ4    2500  75000  6250 108 mm4
2
12
I Z5  I Z 6  I Z 7  I Z 8  I Z 9  I Z10  I Z11  I Z 4 .
Nu este necesar un număr mare de cifre zecimale, deoarece valorile obţinute sunt
mari, deci partea zecimală a acestora este mai puţin semnificativă.
12. Se calculează momentele de inerţie axiale ale întregii secţiuni prin însumarea
momentelor de inerţie axiale ale corpurilor simple:
NC NC
I Y   Semn j  I Y j  42341.4921108 mm4 ; I Z   Semn j  I Z j  95000.0507 108 mm4 .
j 1 j 1
13. Se calculează momentele de inerţie centrifugale pentru fiecare corp geometric simplu
folosind teorema lui Steiner. Datorită faptului că toate corpurile simple sunt de formă
dreptunghiulară (deci au cel puţin o axă de simetrie paralelă cu una dintre axele
centrale), momentul de inerţie centrifugal în raport cu un sistem de axe care trece prin
propriul lor centru de greutate este zero. Astfel, rămâne numai termenul corespunzător
teoremei lui Steiner. Astfel, avem: IYZ j  0  eY j  eZ j  Aj . Succesiunea de calcule este:
I YZ1  0   5000 172.41 90000  775.845 108 mm4 ;
I YZ 2  0  0 172.41 90000  0 mm4 ;
I YZ3  0  5000 172.41 90000  775.845 108 mm4 ;
I YZ 4  0   2500  2827.59 75000  5301.7313 108 mm4 ;
I YZ5  0  2500  2827.59 75000  5301.7313 108 mm4 ;
I YZ 6  0   2500  1827.59 75000  3426.7313 108 mm4 ;
I YZ 7  0  2500  1827.59 75000  3426.7313 108 mm4 ;
I YZ8  0   2500 1172.41 75000  2198.2688 108 mm4 ;
I YZ9  0  2500 1172.41 75000  2198.2688 108 mm4 ;
I YZ10  0   2500 3172.41 75000  5948.2688 108 mm4 ;
I YZ11  0  2500 3172.41 75000  5948.2688 108 mm4 .
14. Se calculează momentul de inerţie centrifugal al întregii secţiuni prin însumarea

NC
momentelor de inerţie centrifugale ale corpurilor simple: I YZ   I YZ j  0 mm4 .
j 1
Rezultatul este nul, deoarece secţiunea are o axă de simetrie.
Rezultatele calculelor din etapele 114 sunt concentrate în tabelul de mai jos.
CarGeo-27
Figura 2.20 – Rezultatele calculelor pentru determinarea poziţiei centrului de greutate,

a momentelor de inerţie axiale şi a momentului de ineţie centrifugal
15. Se calculează direcţiile principale şi momentele de inerţie principale:

2  I yz  1  0

tg 2    tg 2   0 
IYZ 0
   
Iy  Iz  2  2
Iy  Iz 1 Iy  Iz Iy  Iz
I1, 2    I y  I z   4  I yz2 
IYZ 0
 I1, 2   

2
2 2 2 2
 Iy  Iz Iy  Iz
 I1    IY I1  I Y  42341.4921108 mm4
2 2 
 
 I  Iz Iy  Iz I 2  I Z  95000.0507 10 mm
8 4
I 2  y   I
 2 2
Z
IY I
16. Se calculează modulele de rezistenţă: WY  , WZ  Z . Calculăm iniţial distanţele:
Z max Ymax
Z max  max Z G , H Total  Z G  , Ymax  max YG , BTotal  YG  .
Z max  max Z G , H Total  Z G   max 2827.59, 6000  2827.59  3172.41 mm ,
Ymax  0.5  BTotal  5000 mm .

Simetrie
IY 42341.4921108
WY    1334.679110 6 mm3 ,
Z max 3172.41
IZ 95000.0507  108
WZ    1900.001  106 mm3 .
Ymax 5000
28-CarGeo
2.11 Problema rezolvată 2

Se consideră secţiunea compusă din figura de mai jos. Să se calculeze caracteristicile
geometrice ale secţiunii.
Figura 2.21 - Secţiune compusă dintr-o platbandă şi două profile laminate
Rezolvare
1. Secţiunea este formată din 3 corpuri pline: o platbandă de formă dreptunghiulară şi

două profile laminate. Se notează numărul de corpuri simple cu NC  3 . Aceste
corpuri, fiind pline, au asociat semnul: semn j  1, j  1..NC . Dimensiunile şi
caracteristicile geometrice ale profilelor laminate sunt prezentate în tabele din anexe
(care sunt extrase din STAS-uri).
Corpul 1 este o platbandă de lăţime 20 mm şi înălţime 300 mm.
Corpurile 2 şi 3 sunt profile laminate de tip cornier cu aripi neegale: 100  75  9 .
Dimensiunile şi caracteristicile geometrice asociate sunt: a  100 mm (lungimea aripii
lungi), b  75 mm (lungimea aripii scurte), g  9 mm (grosimea medie a aripilor),
e  31.5 mm (distanţa de la marginea exterioară a aripii scurte la centrul de greutate al
cornierului), e  19.1 mm (distanţa de la marginea exterioară a aripii lungi la centrul de
greutate al cornierului), A  1510 mm2 , I  148  104 mm4 (moment de inerţie axial în
raport cu axa paralelă cu aripa scurtă); I   71.0  104 mm4 (moment de inerţie axial în
raport cu axa paralelă cu aripa lungă).
CarGeo-29
Se observă că secţiunea are două axe de simetrie, perpendiculare una pe cealaltă. La

intersecţia acestor axe este centrul de greutate. Pe baza acestor observaţii poate fi identificat
sistemul de axe central fără a mai parcurge etapele 2-9. Se trece deci direct la etapa 10.
10. Se calculează excentricităţile, adică distanţele de la centrele de greutate ale corpurilor

simple la sistemul de axe centrale. Relaţiile de calcul folosite sunt: eZ j  YG j  YG ;
eY j  Z G j  Z G .
Succesiunea de calcule este: eZ1   19.1  10  0  29.1 mm , eZ 2  0 mm ,
eZ 3  19.1  10  0  29.1 mm , eY1   150  31.5  0  118.5 mm , eY 2  0 mm ,
eY 3  150  31.5  0  118.5 mm .
11. Se calculează momentele de inerţie axiale pentru fiecare corp geometric simplu folosind
teorema lui Steiner. Relaţia generală de calcul pentru corpul 2, de formă
 3
dreptunghiulară, este: I axa   eaxa
2
 A . Simbolul reprezintă latura paralelă cu axa
12
curentă, iar  reprezintă latura perpendiculară pe această axă. Succesiunea de calcule
este:
I Y1  148    118.5 1510  22683797.5 mm ,
10 4 2 4
 
100x 75 x 9
I
20  3003
IY 2   0 2  6000  45  106 mm4
12
I Y 3  148   118.5 1510  22683797.5 mm
10 4 2 4
 
100x 75 x 9
I
I Z1  71    29.1 1510  1988683.1 mm

.010 4 2 4
 
100x 75 x 9
I
300  203
IZ2   0 2  6000  200000 mm4
12
I Z 3  71   29.1 1510  1988683.1 mm
.010 4 2 4
 
100x 75 x 9
I
12. Se calculează momentele de inerţie axiale ale întregii secţiuni prin însumarea
momentelor de inerţie axiale ale corpurilor simple:
NC NC
I Y   I Y j  90367595 mm4 ; I Z   I Z j  4177366.2 mm4 .
j 1 j 1
13. Se calculează momentele de inerţie centrifugale pentru fiecare corp geometric simplu
folosind teorema lui Steiner.
Pentru profilul laminat 100  75  9 , momentul de ineţie centrifugal (raportat la propriul
său sistem de axe) este I YZ  605111 mm4 . Această valoare a fost calculată cu oricare
tg  
dintre expresiile I yz  I y  I z   I1  I 2 2  I y  I z 2 .
1
sau I yz 
1  tg  
2
2
30-CarGeo
Datorită faptului că dreptunghiul are două axe de simetrie, momentul de inerţie

centrifugal în raport cu un sistem de axe care trece prin propriul său centru de greutate
este zero. Astfel, rămâne numai termenul corespunzător teoremei lui Steiner.
Succesiunea de calcule este:
I YZ1  605111   118.5  27.11510  605111  4849138.5  5454249.5 mm4 ;
I YZ 2  0  0  0  6000  0 mm4 ;
I YZ3  605111   118.5  27.11510  605111  4849138.5  5454249.5 mm4
14. Se calculează momentul de inerţie centrifugal al întregii secţiuni prin însumarea
NC
momentelor de inerţie centrifugale ale corpurilor simple: I YZ   I YZ j  10908499 mm4 .
j 1
Rezultatul este nenul deoarece secţiunea nu are nici o axă de simetrie.

15. Se calculează direcţiile principale şi momentele de inerţie principale:
2  I yz
tg 2   
Iy  Iz
2  10908499 1  7.102  7 o 06 I 08 II
  0.2531  
90367595  4177366.2  2  97.102  97 06 08
o I II
Iy  Iz
 I y  I z   4  I yz2 
1
I1, 2  
2
2 2
90367595  4177366.2 1
   90367595  4177366.2  4  10908499 2
2
2 2
I  91726774.381 mm 4
 1
I 2  2818186.819 mm
4
IY I
16. Se calculează modulele de rezistenţă: WY  , WZ  Z . Calculăm iniţial distanţele:
Z max Ymax
Z max  0.5  H Total  150 mm , Ymax  0.5  BTotal  75  10  85 mm .
IY 90367595 I 4177366.2
WY    602450.63 mm3 , WZ  Z   49145.485 mm3 .
Z max 150 Ymax 85
Nr Corp Semnj ...

eZ j eY j IY j IZ j IYZ j
4 4
Corp ... mm mm mm mm mm4
1. 100 x 75 x +1 ... -29.1 - 22 683 797.5 1 988 683.1 5 454 249.5
9 118.5
2. 20 x 300 +1 ... 0 0 45 106 2 105 0
3. 100 x 75 x +1 ... 29.1 118.5 22 683 797.5 1 988 683.1 5 454 249.5
9
 - - - - 90 367 595 4 177 366.2 10 908 499
CarGeo-31
Test de autoevaluare 2.1

1. Să se deducă expresia momentelor de inerţie axiale pentru o
secţiune de fomă pătrată
2. Să se deducă momentul de inerţie polar şi momentele de inerţie

axiale pentru o secţiune de fomă circulară plină
Lucrare de verificare - Unitatea de învăţare nr. 2

Pentru secţiunile formate din dreptunghiuri reprezentate mai jos,
secţiuni care modelează o secţiune transversală printr-o navă să se
calculeze caracteristicile geometrice: IY, IZ, WY, WZ. Se consideră că
grosimea tablelor este de t = 15...25 mm.
A B
C D
32-CarGeo
E F
G H
I J
CarGeo-33
K L
M N
O P
34-CarGeo
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele

de autoevaluare
1. Pătratul este o figură geometrică cu două axe de simetrie. Prin
particularizarea relaţiilor (2.23.2) în care introducem h  b  a , obţinem
a4
IY  I Z  .
12
2. Pentru o secţiune circulară d i  0 , deci k  0 . Înlocuind în relaţiile

  De4   De4
deduse pentru secţiunea inelară rezultă I P  , IY  I Z  ,
32 64
  De2
A .
4
Recapitulare
Caracteristicile geometrice ale secţiunilor sunt: aria A , momentele
statice (calculate în raport cu o axă de referinţă) S Y şi S Z , momentele
de inerţie axiale I Y şi I Z , momentul de inerţie centrifugal I YZ , momentul
de inerţie polar I P , modulele de rezistenţă axiale WY şi WZ , modulul de
rezistenţă polar WP , razele de inerţie iY şi i Z .
O secţiune complexă ca formă este descompusă în corpuri simple, pline
sau goale. Corpurile definite ca simple sunt corpurile pentru care există
relaţii directe de calcul pentru determinarea caracteristicilor geometrice.
Există o metodologie de calcul a caracteristicilor geometrice în care
determinarea poziţiei centrului de greutate reprezintă prima etapă de
calcul. Urmează calculul excentricităţilor, momentelor de inerţie pentru
fiecare corp simplu şi pentru întreaga secţiune. Urmează determinarea
distanţelor rmax , y max , z max şi în final a modulelor de rezistenţă.
Poziţia centrului de greutate trebuie validată pe baza condiţiilor de bun
simţ tehnic. Există situaţii în care, pentru secţiuni relativ simple, pot fi
observate relaţii de validare şi pentru momente de inerţie, respectiv
module de rezistenţă.
Trebuie făcută distincţia între modele educaţionale ale unor secţiuni de
ansambluri tehnice complexe (nave) şi modele analitice care consideră
majoritatea detaliilor de construcţie.
Caracteristicile geometrice vor fi folosite în continuare la calculul
tensiunilor normale şi tangenţiale, în calculele de stabilitate elastică
(flambaj), etc.
CarGeo-35
Concluzii
Proiectarea raţională a structurilor presupune satisfacerea unui set de

cerinţe: de rezistenţă, de deformare, de păstrare a stabilităţii elastice,
tehnologice, economice, de mentenabilitate, de finisare, etc.
În etapa de concepere a soluţiei tehnice optime trebuie luate în
considerare şi aspecte privind alegera formei şi a cantităţii de material
folosit pentru piesele care formează ansamblul tehnic respectiv. Aceste
aspecte sunt relaţionate cu caracteristicile geometrice ale secţiunilor,
prezentate în acest capitol.
O etapă superioară de concepere a modelelor de secţiuni presupune
folosirea calculului automat şi a algoritmilor specifici în care
descompunerea în corpuri simple, pline şi goale reprezintă o etapă
importantă.
În majoritatea aplicaţiilor de proiectare asistată de calculator este oferită
facilitatea de calcul a caracteristicilor geometrice.
Bibliografie
Gheorghe Buzdugan – Rezistenţa materialelor, Editura Academiei RSR,

Bucureşti, 1986.
Emil Oanţă – Software for the calculus of the geometrical characteristics

of a general shaped cross-section, Proceedings of the TECHNONAV98
– Marine Technologies and Management international symposium,
„Ovidius‟ Universiy, Constanţa, May 21-23, 1998, pag 159-166, vol II,
ISBN 973-9367-10-0
Emil Oanţă – Fundamente teoretice în programarea aplicaţiilor de

inginerie mecanică asistată de calculator, Editura Fundaţiei ”Andrei
Şaguna”, Constanţa, 2000
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, Curs şi Aplicaţii, Editura fundaţiei

“Andrei Şaguna”, 2004, 422 pag, ISBN 973-8146-38-0
Emil Oanţă – Nav_Subiecte_RezMat.pdf, documentaţie gratuită
* * * - STCW Model Course 7.03 – Officer in Charge of a Navigational

Watch
36-CarGeo

04 RM EM FR - U02 - CarGeo

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

04 RM EM FR - U02 - CarGeo

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Caracteristici geometrice ale secţiunilor – Aspecte generale

Unitatea de învăţare nr. 2

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2 CarGeo-2

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 2

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 2 sunt:

2.1 Rolul caracteristicilor geometrice ale secţiunilor

În Rezistenţa Materialelor, calculul tensiunilor şi deformaţiilor din bare, calculul

2.2 Sistem de axe

Pentru a rezolva problemele referitoare la mărimi secţionale (caracteristici geometrice,

Figura 2.1 - Poziţia sistemului de axe în secţiunea de calcul

2.3 Definiţii ale caracteristicilor geometrice

Figura 2.2 - Schemă pentru definirea caracteristicilor geometrice

Unitatea de măsură este [L2]. Aria este o mărime strict pozitivă.

Unitatea de măsură este [L3].

3. Momentul de inerţie polar

Unitatea de măsură este [L4].

4. Momentele de inerţie axiale

Rezultă relaţiile de calcul:

Unitatea de măsură este [L4]. Momentele de inerţie

5. Momentul de inerţie centrifugal

2.4 Relaţii de calcul pentru secţiuni de formă geometrică simplă

În continuare, plecând de la definiţii, sunt determinate relaţii de calcul directe ale

1. Secţiune de formă inelară

Figura 2.7 - Schemă de calcul pentru determinarea caracteristicilor geometrice în cazul

Astfel, aria elementară dA se calculează ca arie a unui „dreptunghi‟ curbiliniu de laturi

În cazul unei secţiuni inelare dimensiunile măsurabile sunt diametrul exterior De şi

Aria secţiunii inelare este:

2. Secţiune de formă dreptunghiulară

Pentru a determina momentele de inerţie ale unei secţiuni dreptunghiulare este

Figura 2.8 - Schemă de calcul pentru determinarea caracteristicilor geometrice în cazul

Conform figurii, aria elementară dA este:

În mod similar se obţine relaţia:

2.5 Variaţia caracteristicilor geometrice în raport cu un sistem de

Înlocuim coordonatele Z şi Y exprimate în sistemul de axe translatate (2.26) în

2.6 Variaţia caracteristicilor geometrice în raport cu un sistem de

Înlocuind (2.29) în (2.31) obţinem:

Forma matricială a expresiei (2.33) este:

2.7 Direcţii principale. Momente de inerţie principale.

Rezultă unghiurile  1, 2 numite direcţii principale:

2.8 Soluţii de creştere a rigidităţii barelor. Aspecte teoretice şi

Scopul calculului caracteristicilor geometrice ale secţiunilor este de a permite calculul

Pentru o secţiune de formă inelară, repartizarea maselor departe de centrul de

Tabelul 4.1 – Valorile caracteristicilor geometrice pentru un set de

Nr. Tip STAS De di t A Iz  Iy Wz  W y

O altă soluţie de creştere a momentului de inerţie este prezentată în continuare pentru

Figura 2.10 – Profil tip I nemodificat

Pentru a pune în evidenţă aspectele cantitative ale creşterii caracteristicilor ale

Figura 2.12 – Descompunerea în corpuri simple ale profilului iniţial

Se observă faptul că ambele secţiuni au două axe de simetrie. Ca atare, este

Rezultatele calculelor pentru corpul iniţial sunt prezentate în tabelul 4.2.

Tabelul 4.2 - Rezultalele calculelor pentru profilul iniţial (fig. 2.10)

Distanţele maxime de la centrul de greutate la extremităţile secţiunii sunt

Tabelul 4.3 - Rezultalele calculelor pentru profilul expandat (fig. 2.11)

Nr Semn hj bj Aj yGj zGj … ez ey Iy Iz

Distanţele maxime de la centrul de greutate la extremităţile secţiunii sunt

Figura 2.13 – Schemă de calcul pentru studiul modificării momentului de inerţie şi a

În ambele variante sistemul prezintă dublă simetrie, deci nu se pune problema

Tabelul 4.4 - Rezultalele calculelor pentru profilul compus din

Nr Semn hj bj Aj yGj zGj … ez ey Iy Iz

Modulul de rezistenţă W y are valoarea:

Relaţionarea formei geometrice cu direcţia de aplicare

Poziţionarea secţiunii dreptunghiulare în secţiune

2.9 Principii de calcul pentru secţiuni de formă complexă

6. stabilirea poziţiei (deci a coordonatelor) centrului de greutate al tuturor corpurilor simple