Ecuaţia celor trei momente

Fie o bară dreaptă sprijinită pe mai multe reazeme ca în figura de mai jos.

Se consideră drept necunoscute ale problemei momentele încovoietoare M Y i .

După cum se observă, există “ n ” necunoscute şi două relaţii de echilibru, deci sunt
“ n  2 ” necunoscute.
Se consideră fiecare reazem intermediar ca fiind o încastrare înclinată, astfel încât
să se păstreze rotirea barei în reazemul respectiv.
Aceste încastrări se înlocuiesc cu articulaţii şi cu momente echivalente.
Dar bara iniţială are fibra neutră continuă, nu apar salturi ale pantei, deci nu apar
puncte unghiulare. Pentru reazemul 2, această condiţie se scrie:
2I  2II  2I    2II   0
Cu ajutorul metodei Vereşciaghin avem:
  
E  I Y   2I    2II   Ai  mY i   0 .
23

1 2
Analitic, condiţia anterioară devine
 
E  I Y   2I    2II  
1  1 1  2 L
   M Y 1  L2      M Y 2  L2    AM Y 12  1 
2  3 2  3 L2
1  2 1  1 L
   M Y 2  L3      M Y 3  L3    AM Y 23  2  0
2  3 2  3 L3
 Se consideră că momentele de inerţie axiale pe cele două intervale sunt diferite,
adică I Y 1  I Y 2 şi că în dreptul reazemelor 1, 2 şi 3 avem denivelările v1 , v2 şi v3 . În
aceste ipoteze, înmulţind cu 6 relaţia anterioară, rezultă
L  L L  L
M Y 1  2  2  M Y 2   2  3   M Y 3  3  6  A2I  6  E  B2  0
IY 2  
 IY 2 IY 3  IY 3
unde
S12 S 32
A2I  
L2  I Y 2 L3  I Y 3
v v v v
B2  1 2  3 2 .
L2 L3