Vibraţiile arborilor drepţi

Unitatea de învăţare nr. 15

VIBRAŢIILE ARBORILOR DREPŢI
Cuprins Pagina
Obiectivele unităţii de învăţare nr. 15 Vibraţii – 2
15.1 Introducere Vibraţii – 2
15.2 Vibraţii de încovoiere ale unui arbore de masă neglijabilă cu o Vibraţii – 2
singură masă
15.3 Turaţia critică pentru un arbore de masă neglijabilă încărcat de n Vibraţii – 5
mase
Test de autoevaluare Vibraţii – 6
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testul de autoevaluare Vibraţii – 7
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 15 Vibraţii – 7

Vibraţii - 1
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Vibraţiile arborilor drepţi

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 15

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 15 sunt:

 Familiarizarea cu fenomenul de vibraţie a arborilor
drepţi
 Înţelegerea influenţei diferiţilor parametri asupra acestui
fenomen
 Sublinierea aspectelor practice privind evitarea
fenomenului de rezonanţă şi mijloace de interveţie
 Aplicarea cu succes a unor elemente simple de calcul

15.1 Introducere
Există o multitudine de echipamente care au părţi în mişcare, de exemplu maşini
electrice, reductoare cu roţi dinţate, etc. În cazul acestui tip de echipamente poate apare
fenomenul de rezonanţă, care reprezintă creşterea amplitudinii oscilaţiilor peste o anumită
limită ce poate duce la deformaţii permanente sau chiar la ruperea arborilor care susţin masa
oscilantă.
În continuare vor fi prezentate o serie de aspecte de bază privind vibraţiile de
încovoiere ale unui arbore de masă neglijabilă încărcat cu una sau mai multe mase distribuite
de-a lungul său.

15.2 Vibraţii de încovoiere ale unui arbore de masă neglijabilă cu

o singură masă
Studiul vibraţiilor de încovoiere se realizează pe baza următoarelor ipoteze:
● masa “ m ” este execentrică cu valoarea “ e ” faţă de axa lagărelor;
● arborele se roteşte cu viteza unghiulară “  ”.
Apare forţa de inerţie
f in  m  e   2 (15.1),
cu componenta verticală
V  f inV   f in  sin  t  (15.2).
În situaţia cea mai defavorabilă săgeata maximă este egală cu suma dintre săgeata
dinamică şi excentricitatea anterior definită, adică:
R  vdin  e
(15.3).
Forţa de inerţie care apare în această situaţie defavorabilă este:
Fin  m  R   2  m  vdin  e   2 (15.4).
Forţele care apar în cadrul acestui fenomen sunt:
1. forţa de inerţie Fin ;
2. greutatea proprie G , care se neglijează;
2 – Vibraţii
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Vibraţiile arborilor drepţi

3. forţa elastică având expresia

Qdin  k  vdin (15.5).
Constanta elastică k este dedusă pentru cazul static în care, greutăţii G îi
corespunde săgeata statică a cărei valoare poate fi calculată prin metodele specifice din
Rezistenţa Materialelor. Astfel, avem
G  k  v st (15.6),
unde
G a2  b2 G a2  b2
v st     (15.7).
3  E  I Z a  b 3 E  IZ L
L

Rezultă
G
k (15.8),
v st
adică
G
k ,
G a2  b2

3 E  IZ L
Deci
L
k  3 E  IZ  (15.9).
a  b2 2

Considerând că gretutatea G este neglijabilă, avem

Qdin  Fin , (15.10),
adică
k  vdin  m  vdin  e   2
.
Rezultă expresia deplasării dinamice
m  2  e
vdin  (15.11).
k  m  2
La rezonanţă avem vdin   , în condiţiile în care k  m   2  0 , condiţie din care
rezultă
k
 cr  (15.12).
m
G
Ţinând cont de expresia k  , unde G  m  g , rezultă
v st
g
 cr  (15.13).
v st
În continuare deducem relaţia de legătură dintre săgeata statică şi cea dinamică.
g
Astfel, la rezonanţă avem k  m  CR
2
, unde  CR
2
 . Săgeata dinamică devine:
v st

Vibraţii - 3
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Vibraţiile arborilor drepţi

m  2  e m  2 2 1 e  2 1
v din    e    e    v st (15.14).
k  m  2
m  CR  m  
2 2
 2
 
2
 
2
 1    
CR g
  1   

g
vst  CR  
 CR 
Notăm
1
A 2
, (15.15)
  
1   

 CR 
această expresie având semnificaţia de factor de amplificare.
Rezultă că
e  2
vdin 
 A  v st (15.16).
g
Figura de mai jos prezintă variaţia factorului de amplificare.

Figura 15.1 – Variaţia factorului de amplificare

n n
Zona de funcţionare sigură este în domeniul  0.66 sau  2.0 .
nCR nCR
Pentru n  0.66  nCR această zonă de funcţionare corespunde arborilor aşa-zişi rigizi
care prezintă săgeţilor statice mici.
Zona de funcţionare n  2.0  nCR corespunde arborilor aşa-zis elastici.
Ca aspecte practice, trecerea prin zona de rezonanţă trebuie să se facă foarte rapid,
pentru a nu produce deplasări mari şi, în final, distrugerea echipamentului.
Trebuie observată variaţia asimptotică a factorului de amplificare pentru n   , unde
A  0 , ceea ce însemană că vdin  0 . Această zonă corespunde turaţiilor înalte iat
fenomenul poartă de numirea de “autocentrare”.

4 – Vibraţii
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Vibraţiile arborilor drepţi

15.3 Turaţia critică pentru un arbore de masă neglijabilă încărcat

de n mase
Fie n discuri de greutăţi Gi , i  1, n poziţionate pe un arbore care, ipotetic, nu are greutate.
Sun influenţa acestor sarcini se formează săgeţile statice vi .

Figura 15.2 – Arbore încărcat cu ‘n’ mase

Energia potenţială de deformaţie acumulată:

G v G v 1 n
L  1 1    n n   Gi v i (15.17)
2 2 2 i 1
Se consideră că limita vibraţiei care ia naştere în decursul rotirii arborelui este
reprezentată de către curba definită de fibra medie deformată. Deci se consideră că
săgeţile dinamice au ca valori maxime săgeţile calculate pentru cazul static.
Considerăm că deplasarea arborelui care susţine discurile este descrisă de o funcţie
armonică:
yi  vi  cos p  t  (15.18).
Viteza mişcării punctului de aplicaţie al greutăţii Gi este:

  p  vi  sin  p  t 
d yi
Vi  (15.19).
dt
G
Într-o poziţie oarecare yi , masa mi  i are:
g
● energia potenţială
LPi  Gi  yi  Gi  vi  cos p  t 
1 1
(15.20)
2 2
şi
● energia cinetică
1 Gi 2 1 Gi 2 2
LCi   vi   p  vi  sin 2  p  t  (15.21).
2 g 2 g
Una dintre ipotezele de bază ale studiului este că sistemul oscilant nu primeşte şi nu
cedează energie. Deci poate fi scrisă ecuaţia de conservare a energiei, care poate fi enun’at[
astfel: “Energia în poziţia deformată maximă (când există numai energie potenţială) este

Vibraţii - 5
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Vibraţiile arborilor drepţi

egală cu suma dintre energia cinetică şi cea potenţială dintr-o poziţie oarecare şi este egală
cu energia cinetică maximă din poziţia nedeformată (când există numai energie cinetică,
adică atunci când sin 2  p t   1 )”.
Deci
1 n 1 n p2 n p2 n
 G  v   G  v  cos  p  t    G  v 2
 sin 2
 p  t    Gi  vi2 (15.22)
2  g i 1 2  g i 1
i i i i i i
2 i 1 2 i 1
Rezultă că:
1 n p2 n

2 i 1
Gi  vi  
2  g i 1
Gi  vi2 (15.23).

De aici rezultă pulsaţia critică

n

G v i i
p  g i 1
n
 CR (15.24)
G v
i 1
i
2
i

şi, mai departe, turaţia critică

30
 CR nCR  (15.25).

Pentru a nu se produce fenomenul de rezonanţă este necesară satisfacerea condiţiei
n0.66  nCR  2.0  nCR  (15.26).

Test de autoevaluare 15.1

1. Să se verifice dimensional relaţia (15.9) cu care poate fi calculat
coeficientul de elasticitate.
2. Să se deducă turaţia critică pentru alte condiţii de rezemare, de
exemplu pentru o bară încastrată.
3. Să se verifice modalitatea în care variază factorul de amplificare în
funcţie de poziţia unei mase oscilante pe o bară rezemat-articulată.
4. Evaluaţi influenţa elasticităţii reazemelor şi a frecărilor din reazeme
asupra fenomenului de vibraţie.

6 – Vibraţii
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă
 Vibraţiile arborilor drepţi

De reţinut!

Orice echipament care are părţi în mişcare prezintă o

caracteristică importantă denumită turaţie de rezonanţă.

Turaţia de rezonanţă depinde de masele în mişcare de rotaţie

şi de rigiditatea arborelui.

Există o serie de mijloace de amortizare a vibraţiilor, care vor

fi studiate în disciplinele de specialitate.

La operarea acestor echipamente, trecerea prin domeniul

turaţiei critice trebuie să fie realizată rapid pentru a nu se
produce distrugeri ale arborelui care vibrează.

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele

de autoevaluare
L F 4 L F
1. k  E  IZ    L  2 2  . Dimensiunea dedusă
a
2
 b
2
L2
L L L
G G F
este corectă, deoarece G  k  v st , adică k  , deci k   .
v st v st L
2. Se modifică expresia săgeţii.
3. Expresia factorului de amplificare este exprimată ca o funcţie de
distanţa de la reazemul din stânga la masa oscilantă. În principiu
variază săgeata.
4. Elasticitatea rezemelor modifică valoarea turaţiei critice iar frecările
duc la amortizarea acestora.

Bibliografie

Gheorghe Buzdugan, Fetcu L., Radeş Marcel – Vibraţii mecanice,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982

Gheorghe Buzdugan – Rezistenţa materialelor, Editura Academiei RSR,

Bucureşti, 1986

Vibraţii - 7
Emil Oanţă – Rezistenţa Materialelor, curs şi aplicaţii pentru învăţământul cu frecvenţă redusă