2.2.

1 Zgomotele dipolilor pasivi

În orice conductor, sarcinile libere – electronii – se găsesc într-o

mişcare permanentă, a cărei intensitate depinde de temperatura acestuia. În
timpul acestei mişcări electronii se pot ciocni între ei, schimbându-şi direcţia
şi viteza de mişcare. Fiecare astfel de mişcare între două ciocniri succesive
poate fi considerată ca un impuls elementar de curent. Toate aceste impulsuri
se însumează şi vor da naştere unei tensiuni de zgomot la bornele
conductorului.
Folosind reprezentările termodinamicii, Nyqust a arătat că pătratul
valorii eficace a tensiunii de zgomot la bornele oricărei impedanţe complexe
Z, în condiţiile în care densitatea spectrală de putere a zgomotelor este
constantă, poate fi calculat cu formula:
f2
u z2  4kT  R  Z  df (2.13)
f1

unde R  Z  reprezintă partea reală a impedanţei Z, k  1,38 10-23J/K –

constanta lui Boltzmann; T – temperatura absolută a mediului în grade
Kelvin; f1 , f 2 – limitele benzii de frecvenţe în care se determină t.e.m. de
zgomot. Datorită dependenţei acestor zgomote de temperatura la care se
găseşte dipolul analizat, ele se numesc zgomote termice. Spectrul
zgomotelor termice se întinde până la f  kT / h , unde h  6,546 10-34 J s
reprezintă constanta lui Planck. Pentru temperatura mediului ambiant de 300
K obţinem f  6  1012 Hz , astfel încât putem considera densitatea spectrală
de putere a zgomotelor termice constantă în întreg domeniu de frecvenţe
utilizate pentru radiocomunicaţii.
În analiza şi evaluarea performanţelor de zgomot ale circuitelor ce
conţin dipoli pasivi, aceştia sunt înlocuiţi cu scheme echivalente de zgomot,
care conţin elemente ideale, nezgomotoase şi un generator de curent sau
tensiune de zgomot, echivalent cu zgomotele reale ale dipolului (fig. 2.3).

a) b) c)
Fig. 2.3 Scheme echivalente de zgomot pentru dipoli pasivi
a) – dipol pasiv zgomotos; b) schema echivalentă cu generator de tensiune;
 c) schema echivalentă cu generator de curent
În fig. 2.3 A reprezintă un dipol pasiv zgomotos, caracterizat de
impedanţa Z  rA  jx A sau conductanţa Y  g A  jbA ; u zA - tensiunea de
zgomot în condiţii de gol la bornele 1-1’; izA - curentul de zgomot în condiţii
de scurtcircuit la bornele 1-1’. Pornind de la relaţia lui Nyquist vom obţine:
2
u zA  4kTrA Be ; 2
izA  4kTg A Be , (2.14)

unde Be reprezintă banda de zgomot în care analizăm zgomotele dipolului.

Prin urmare, orice dipol pasiv poate fi considerat ca o sursă
echivalentă de zgomot, a cărei putere nominală Pzn (în condiţii de adaptare)
va fi:
2 2
izA u zA
Pzn    kTBe . (2.15)
4 g A 4rA

Invers, dacă o sursă de zgomot alb cu rezistenţa internă rA dezvoltă o

putere de zgomot Pzn pe o sarcină egală cu rA , atunci aceasta poate fi
reprezentată de un rezistor zgomotos rA , aflat la temperatura:
Pzn
TA   t AT0 , (2.16)
kBe
unde TA reprezintă temperatura echivalentă absolută de zgomot a sursei,
astfel determinată încât să se transmită în sarcină aceeaşi putere de zgomot,
t A - temperatura relativă de zgomot a sursei, iar T0  290 K - temperatura
absolută a camerei.
Densitatea spectrală a puterii nominale, adică puterea nominală a
zgomotelor termice evaluată într-o bandă elementară de frecvenţe de 1 Hz,
la temperatura camerei, va fi:
Pzn
Sz0   kT0  4 1021 W/Hz . (2.17)
Be

Această mărime se foloseşte ca etalon la compararea diverselor surse de

zgomot sau ca unitate relativă de măsură a sensibilităţii unui receptor radio.
Când într-un circuit electronic există mai multe surse de zgomot
(dipoli zgomotoşi) statistic independente, valoarea medie pătratică a
procesului aleator rezultant va fi egală cu suma valorilor medii pătratice a
proceselor aleatoare ce îl compun. Astfel, la legarea în serie, respectiv
paralel a n surse de zgomot acestea pot fi înlocuite cu un generator
echivalent de tensiune/curent de zgomot, a cărui valoare medie pătratică se
determină cu una din relaţiile:
n n
u  u ,
2
z
2
zi i   izi2 .
2
z (2.18)
i 1 i 1

În serie, respectiv paralel cu generatorul se va găsi rezistenţa/conductanţa

echivalentă:
n n
R   ri , G   gi . (2.19)
i 1 i 1

Uneori, dipolii aflaţi în conexiunile menţionate pot avea temperaturi

de zgomot diferite. În acest caz, pentru ca generatorul echivalent să poată fi
caracterizat tot de rezistenţa echivalentă R sau conductanţa echivalentă G şi
să debiteze aceeaşi putere de zgomot în sarcină ca şi în condiţiile reale, este
necesar să determinăm temperatura echivalentă de zgomot a acestora.
Pornind de la considerente, putem scrie:
n n
u z2  4kTe RBe   4kTi ri Be , iz2  4kTeGBe   4kTi gi Be , (2.20)
i 1 i 1
rezultând:
n n

T r i i T g i i
Te  i 1
n sau Te  i 1
n . (2.21)
r
i 1
i g
i 1
i

Prin urmare, putem spune că temperatura echivalentă de zgomot a

mai multor dipoli conectaţi în serie sau paralel reprezintă temperatura la care
trebuie încălzit fiecare dipol în parte astfel încât valoarea medie pătratică a
tensiunii sau curentului de zgomot a generatorului echivalent să fie egală cu
valoarea medie pătratică a tensiunii sau curentului de zgomot global, rezultat
în urma însumării zgomotelor generate de dipolii respectivi la temperatura
reală.